Tria odat, la raionul de

jucrii al unui mare magazin,

un urs pe nume Nsturel. Zi
dup zi atepta, mpreun cu
alte jucrii de plu i o
mulime de ppui, s vin
cineva s-l ia acasa.

Magazinul era tot timpul plin

de cumprtori care cutau
tot felul de lucruri, dar nimeni
nu prea interesat de un
ursule maro cu salopet
verde.

ntr-o diminea, o feti se opri n faa

raftului pe care sttea Nsturel i-l privi
drept n ochiorii cei strlucitori.
- Mami, mami! strig fetia. Ia uite! E
exact ursuleul pe care mi-l doream de atta
vreme.
- Poate alt dat, draga mea, oft
mama. Deja am cheltuit prea mult astzi. i
apoi, nu vezi, e cam ponosit. i mai lipsete
i un nasture de pe salopet.

CE CREZI C S-A
NTMPLAT?

Nsturel se uit lung dup

ele cum pleac i suspin
foarte trist.
- Ia uite, habar nu aveam
c-mi lipsete un nasture,
i spuse. La noapte o s
plec s-l caut.

- Oare acesta o fi un
munte? se ntreb el.
De cnd mi doream eu
s urc pe un munte!

Deodat vzu ceva mic i

rotund.
- Ia te uit! Nasturele
meu! strig ursuleul.
Apoi ncerc s-l ia, dar,
ca toi ceilali nasturi de pe
saltea, i acesta era binebine cusut de ea.

-Ia te uit, zise paznicul.

Cum a ajuns un urs ca
tine tocmai aici?

CE SE NTMPL N
CONTINUARE?

Nsturel privi n jur cu ochii mari.

Lisa avea n camer un scaun, un
dulpior cu sertare i un pat mic,
alturi de care era...un pat i mai mic,
exact pe msura lui! Camera nu era
mare, nu semna deloc cu palatul
uria din magazin.
- Cred c am ajuns acas, zise el.

De cnd mi doream eu s ajung

acas!

CUM SE NCHEIE
POVESTEA?