un urs pe nume Nsturel. Zi dup zi atepta, mpreun cu alte jucrii de plu i o mulime de ppui, s vin cineva s-l ia acasa.
Magazinul era tot timpul plin
de cumprtori care cutau tot felul de lucruri, dar nimeni nu prea interesat de un ursule maro cu salopet verde.
ntr-o diminea, o feti se opri n faa
raftului pe care sttea Nsturel i-l privi drept n ochiorii cei strlucitori. - Mami, mami! strig fetia. Ia uite! E exact ursuleul pe care mi-l doream de atta vreme. - Poate alt dat, draga mea, oft mama. Deja am cheltuit prea mult astzi. i apoi, nu vezi, e cam ponosit. i mai lipsete i un nasture de pe salopet.
CE CREZI C S-A NTMPLAT?
Nsturel se uit lung dup
ele cum pleac i suspin foarte trist. - Ia uite, habar nu aveam c-mi lipsete un nasture, i spuse. La noapte o s plec s-l caut.
- Oare acesta o fi un munte? se ntreb el. De cnd mi doream eu s urc pe un munte!
Deodat vzu ceva mic i
rotund. - Ia te uit! Nasturele meu! strig ursuleul. Apoi ncerc s-l ia, dar, ca toi ceilali nasturi de pe saltea, i acesta era binebine cusut de ea.
-Ia te uit, zise paznicul.
Cum a ajuns un urs ca tine tocmai aici?
CE SE NTMPL N CONTINUARE?
Nsturel privi n jur cu ochii mari.
Lisa avea n camer un scaun, un dulpior cu sertare i un pat mic, alturi de care era...un pat i mai mic, exact pe msura lui! Camera nu era mare, nu semna deloc cu palatul uria din magazin. - Cred c am ajuns acas, zise el.
