Sunteți pe pagina 1din 42

UMF TîRGU MUREŞ

Curs de farmacologie

I. MEDICAŢIA ANTIGUTOASĂ
II. ANTIHISTAMINICE
III. GLUCOCORTICOIZII
IV. ACTH-ul
V. MINERALOCORTICOIZII
VI. MEDICAŢIA POLIARTRITEI REUMATOIDE

Prof.Dr.Marioara Monea
MEDICAŢIA ANTIGUTOASĂ
 Guta -afecţiune metabolică ce declanşează un proces
inflamator, caracterizat de toate semnele celsiene.
– creşte concentraţia acidului uric în sânge şi se depune sub
formă de cristale la nivelul ariculaţiei metatarso-falangiene
I ( a halucelui)
 In terapie se folosesc trei feluri de medicamente :
 I. Antiinflamatoare specifice şi nespecifice
– specifice: in accesul de gută - antiinflamatoare
nesteroidiene (AINS)
 fenilbutazon
 ketazona
 piroxicamul
– nespecifice
 Colchicina - mecanism antiinflamator nespecific
 inhiba diapedeza
diapedeza şi fagocitoza leucocitară
 II. Uricozuricele - folosite în tratamentul cronic al
gutei care favorizează eliminarea urinară a acidului
uric.
– probenecidul
– Sulfinpirazona (Anturan) este un inhibitor al
reabsorbţiei tubulare renale a acidului uric.
 Are proprietăţi antiinflamatoare
 analgezice comparabile cu ale fenilbutazonei şi este şi
 un antiagregant plachetar.

 III. Uricoinhibitoarele
– Alopurinolul - inhibă sinteza acidului uric
HISTAMINA SI ANTIHISTAMINICE
Histamina
- Este o amină biogenă, depozitată în mastocite şi în bazofile
- Efecte prin 3 tipuri de receptori: H1, H2, H3
- Principalele sale acţiuni farmacologice sunt:
- Stimularea secreţiei gastrice (H2)
- contracţia muşchilor netezi (H1)
- Stimulare cardiacă (H2)
- Vasodilataţie ( H1 si H2) si permeabilităţii capilare (H1)
- efecte protectoare gastrice si efecte de tip antiinflamator (H3)
- Adm. intradermic – tripla reacţie Lewis
- Stimulant al secreţiei gastrice ( efect blocat de antag de Recep
H2 )
- Mediator al reacţiilor de hipersensibilitat tip I, ca urticarie si febra
Clase de antihistaminice

 ANTIHISTAMINICE ( H1- blocante )

 BLOCANTE H2: Cimetidina


Ranitidina
Famotidina
Nizatidina

 BLOCANTE H3
ANTIHISTAMINICE ( H1-blocante )
 Mecanism de acţiune:
 Blocarea rec H1:
bronhoconstricţia
contractia musc intestinale
edemul
NU ARE EFECT ASUPRA SECRETIEI GASTRICE !!!
GRUPE DE ANTIHITAMINICE
Alte histaminice
 Aminoalchileteri:
 CLORFENOXAMINA
(sistemice):
 CLEMASTIN ( TAVEGYL)
 Substituenti de alchilamine: •ASTEMIZOL ( HISMANAL)
 CLORFENIRAMINA
•AZELASTIN (ALLERGODIL)
 DIMETINDEN MALEAT ( FENISTIL)
•BAMIPIN (SOVENOL)
 CLOROPIRAMINA ( NILFAN)
 FENIRAMINA •CIPROHEPTADINA
• Derivati de fenotiazide: (PERITOL)
•PROMETAZINA ( ROMERGAN ) •EBASTIN (KESTINE)
•ALIMEMAZINA ( THERALENE )
•ETOXOLAMIN (AH 3)
 TIETILPERAZINA ( TORECAN )
• Derivati de piperazine:
Derivati de piperazine: •KETOTIFEN (ZADITEN)
• CETIRIZINA ( ZYRTEC ) •LORATADIN (CLARITINE)
• MECLOZINA ( EMETOSTOP )
•SETASTIN (LODERIX)
• OXATOMID ( TINSET )
•TERFENADIN (HISTADIN)
ANTIHISTAMINICE -
TERAPEUTIC :
1. antialergic
2. şoc anafilactic
3. deprimare SNC:
1. PROMETAZINA
2. DIFENHIDRAMINA
4. antiemetice:
1. DIFENHIDRAMINA
2. PROMETAZINA
3. CICLIZINA
5. antiparkinsoniene
1. CLORFENOXAMINA
6. antitusive
7. anestezice locale
1. PROMETAZINA
2. DIFENHIDRAMINA
8. anticolinergice
1. CLEMASTINA
2. PROMETAZINA
3. DIFENHIDRAMINA
Antihitaminice
 GENERATIA I: “DE NOAPTE”
– efecte sedative si anticolinergice marcate
 PROMETAZINA ( ROMERGAN ®)
 CLOROPIRAMINA ( NILFAN ® )
 CLEMASTINA ( TAVEGYL ® )

 GENERATIA II: “DE ZI”


– FARA efecte sedative si anticolinergice marcate
– CU ACTIUNE INDELUNGATA
 ASTEMIZOL ( HISMANAL ® )
 TERFENADINĂ ( HISTADIN ® )
 CETIRIZINĂ ( ZYRTEC ® )
 BLOCANTE H2:
∆ Cimetidina (HISTODIL)
 Ranitidina (ZANTAC)
 Famotidina (QUAMATEL)
 Nizatidina (AXID)
Indicatii:
 Tratamentul hiperaciditatii
gastrice
 Ulcerul gastroduodenal
BLOCANTE H3:
CIPROXIFAN

BETASERC- Sdr. Meniere

Inhibitorii degranularii mastocitare:


CROMOGLICAT DISODIC
KETOTIFEN
OXATOMID
SEROTONINA SI ANTISEROTONINICELE
Agonisti specifici:
 5-HT 1A - BUSPIRONA- anxiolitic, Θ sedare
 5-HT 1B - METISERGIDA –migrene
 5-HT 2 – LISERGIDA (LSD)
Antagonisti specifici:
 5-HT 1- METHIOTHEPINA
 5-HT 2- KETANSERINA- anti HTA
 - METHISERGIDA
 - CIPROHEPTADINA
 - MIANSERIDA
 5-HT 3- ODANSETRON
 GLUCOCORTICOIZII
 ACTH –ul ŞI TETRACOSACTIDUL
 MINERALOCORTICOIZII
GLUCOCORTICOIZII:
 Efecte la doze mari:
 1. Antiinflamator
 2. Antialergic
 3. Imunosupresor
Metabolismul glucidic, protidic şi lipidic
 Cortizonii in metabolismul glucidic
 stimulează gluconeogeneza din aminoacizi proveniti
din catabolismului protidic
 scad utilizarea glucozei în ţesuturile periferice.
 glicogen hepatic creste
 creşte glicemia şi scade toleranţa la glucide

 Cortizonii in metabolismul protidic


 scade anabolismul
 se accentuează catabolismul protidic,
 bilanţ azotat negativ
 apar fenomene atrofice

 Cortizonii in metabolismul lipidic


 facilitează lipoliza indusă de catecolamine
 Ridica nivelul acizilor graşi liberi în plasma sangvină
 secreţia de insulină crescuta duce la depunerea lipidelor
cu predilecţie în anumite regiuni, distribuindu-se după
tipul cushingoid (faţă de lună plină).
Metabolismul electrolitic
 La nivelul tubilor renali
 măresc reabsorbţia de Na şi
 excreţia de K
 cresc volumul lichidului extracelular, edeme
 Consecinţe - pierdere de potasiu şi
hipokaliemie, alcaloză
 acţiune de tip contrar vitaminei D - scad
absorbţia intestinală de calciu.
 cresc eliminarea renală de Ca, Mg şi fosfaţi
 efect antiinflamator
– inhibă eliberarea unei serii de substanţe mediatoare a inflamaţiei
 prostaglandine (PG),
 leucotriene (LT), şi
 factorul de agregare plachetară (platelet activating factor - PAF),
– inhibă eliberarea şi formarea de interleukină 1 şi 2 ,
 Interleukina 1 este o substanţă pirogenă
 interleukina 2 are rol în formarea limfocitelor T (citotoxice ),
– inhibă eliberarea unor peptide active (bradikinina) şi
– inhibă activarea sistemlui complementului (factorul C3)
– inhibă eliberarea de histamină din mastocite
 Efect antialergic
– suprimă reacţiile de hipersensibilitate imediatede tip umoral, cât şi cele întârziate de tip celular.
– împiedică eliberarea mediatorilor chimici ai anafilaxiei,
– stabilizează mastocitele - scăzad stocul tisular de histamină;
– interferează cu permeabilizarea membranelor capilare ,
– potenţează efectele catecolaminelor asupra musculaturii netede ,
– reduc fenomenele inflamatorii şi alterările tisulare generate de complexele imune solubile
– inhibă activitatea macrofagelor.
 Efectul imunosupresiv
– scăderea numărului limfocitelor T helper
– inhibă funcţia limfocitelor
– inhibă proliferarea limfocitelor sub influenţa antigenului prezent,
– inhibă formarea de anticorpi.
 Acţiunea limfolitică a cortizonilor produce involuţia ganglionilor limfatici, a timusului, a splinei
Indicaţii terapeutice
 insuficienţa CSR - medicaţia de substituţie
 endocrinopatii :
– în sindromul adrenogenital
– tireotoxicoză pentru inhibarea funcţiei tiroidiene
 efectele antiinflamator şi antialergic.
– în bolile reumatice : reumatismul poliarticular acut
 poliartrita reumatoidă
 bursite, sinovite,tendinite, periartrite acute,
 In alergii în asociere cu adrenalină şi antihistaminice
– şocul anafilactic,
anafilactic,
– astmul bronşic alergic,
– edemul glotic
 colagenoze- lupus eritematos diseminat
 dermatologie
– alergodermii
– dermatite generalizate
 In inflamaţii la nivelul ţesuturilor friabile - în oftalmologie
 Ca medicaţie imunosupresivă
– bolile autoimune
– protejarea grefelor şi transplantelor de organe
 In afecţiuni hematologice de tip autoimun :
– trombocitopenii,
– citopenii,
– anemii hemolitice.
 In procese limfoproliferative maligne (leucemia limfatică, limfoame) ca medicaţie
adjuvantă.
 In infecţii grave, şoc septic
 In forme grave de hepatită cronică agresivă, insuficienţă hepatică acută
Efecte adverse şi contraindicaţii, măsuri de prevenire a
efectelor adverse
 Retenţia hidrosalină - edeme
– Tratament: regim hiposodat
 Creşterea eliminărilor de potasiu
– Tratament: KCl 1-2 g/ zi pentru
prevenirea hipopotasemiei
 Hiperglicemie - diabetului steroidic
– Tratament: regim alimentar hipoglucidic
 Creşterea catabolismului
 Osteoporoza
 Hipercorticismul secundar exogen
(sindromul Cushing);
 Hipocorticism secundar endogen
 Acuze gastrice, ulcer gastric
 Psihoza cortizonică - insomnia
 La copii - tulburări de creştere
 La gravide - efect teratogen
FOSFOLIPIDE
FOSFOLIPAZA A2
CORTIZONI
AINS
ACID ARAHIDONIC
LIPOOXIGENAZA CICLOOXIGENAZA
(COX 1, COX2, COX 3)

HPETE ENDOPEROXIZI: PG G2

LT– A4 HETE PG H2
TX
LT– B4
A2 PG I2
PG D2 PG E2 PG F2α
LT– C4 LT– D4 LT– E4
TX B2
G- ceto-PG F1α
SRS-A
TX = TROMBOXANI
PG = PROSTAGLANDINE
PG I2 = PROSTACICLINA
GLUCOCORTICOIZII
 Mecanismul de acţiune al glucocorticoizilor
– moleculele de glucococorticoizi se leagă de receptorii
specifici intracelulari,
– receptorul activat se leagă de ADN,
– reglarea transcripţiei genice.

 Produc:
– sinteza de proteine enzimatice
– Lipocortina o proteină care controlează inhibitor funcţia fosfolipazei A2
enzimă responsabilă de iniţierea cascadei metabolice a acidului arahidonic
– creşterea expresiei unor nucleaze care desfac ADN-ul - apoptoza celulelor
limfatice
Proprietăţile farmacocinetice şi terapeutice ale unor
glucocorticoizi folosiţi camedicamente.
(Stroescu, 1999)
Denumirea Proprietăţi farmacologice şi terapeutice

Acţiune Retenţie Inhibiţie Durata efectului Acţiune locală Doze


antiinflama- hidrosalină Hipotalamo- echivalente
torie hipozară

Cortizon 0,8 0,8 + scurtă ± 25

Hidrocortizon 1 1 + scurtă ++ 20

Prednison 4 0,8 ++ intermediară ± 5

Prednisolon 0,8 ++ intermediară ++ 5

Metilprednisolon 5 0,5 ++ intermediară ++ 4

Triamcinolon 5 0 ++ intermediară ++ 4

Parametazonă 10 0 ++++ lungă ++ 2

Dexametazonă 25 0 ++++ lungă ++ 0,75

Betametazonă 25 0 ++++ lungă ++ 0,75


Indicaţiile tratamentului
COMPUŞI ŞI PREPARATE
 Cortizonul - glucocorticoid fiziologic
– Este folosit ca medicaţie de substituţie în insuficienţa corticosuprarenală
– administra oral şi parenteral (i.m.);
 Hidrocortizonul (Cortizol) - principalul hormon glucocorticoid fiziologic
– Raportul acţiunii antiinflamatoare - acţiune mineralocorticoidă este 1
– trei tipuri de preparate :
 Hidrocortizonul acetat suspensie
– fiole cu 25 mg/ml,
– injecţii locale (intraarticular, infiltraţii periarticulare, infiltraţii
subconjunctival)
– intramuscular;
 Hidrocortizonul acetat unguent
– aplicaţii locale în O.R.L. , s
– tomatologie,
– oftalmologie,
– dermatologie.
 Hidrocortizon hemisuccinat
– intravenos,
– de elecţie în urgenţe
COMPUŞI ŞI PREPARATE
 Prednisonul
– efect antiinflamator de 4 ori mai mare decât hidrocortizonul şi de 5 ori mai faţă
de cortizon,
– efectul mineralocorticoid este slab
 Prednisolonul
– utilizat în special pentru efectul antiinflamator
 Metilprednisolonul
 Triamcinolonul (Volon
– lipsit de efecte mineralocorticoide
 Triamcinolonul acetonid (Volon A)
– formă cu efect prelungit
 Dexametazona
– un glucocorticoid cu potenţă mare,
– Nu produce retenţie hidrosalină
– cel mai activ antiinflamator antialergic
– acţiune de lungă durată
 Betametazona - un izomer al dexametazonei
 Flumetazona
 Fluocinolon
– acţiune antiinflamatoare ,
– antialergică şi
– antipruriginoasă intensă.
– se utilizează sub formă de creme şi ungvente
pentru aplicaţii pe tegumente datorită liposolubilităţii
ACTH –ul ŞI
TETRACOSACTIDUL
 ACTH –ul
– creşte sinteza de cortizol
– în cursul administrării
realizându-se o corticoterapie
indirectă.
– Este un proteohormon cu
proprietăţi imunogene
 dezvoltând uneori hipersensibilitate
alergică , chiar şoc anafilactic
– exista preparate parenterale i.m. şi
i.v
 Tetracosactid ( Cortrosyn )
– peptidă de sinteză - partea activă a
moleculei de ACTH, lipsind
determinantul antigenic din
structura corticotrofinei naturale
– Se foloseşte ca acetat în injecţii
MINERALOCORTICOIZII
 Aldosteronul - principalul hormon mineralocorticoid este ca medicament se
foloseste mai mult dezoxicorticosteronul (DOCA, Dezoxicorton) - este folosit
mai mult ca medicament
 Mineralocorticoizii stimulează
– reabsorbţia de Na împreună cu apa
– secreţia de K la nivelul tubilor distali.
 Supradozarea de mineralocorticoizi induce
– edeme,
– hipertensiune arterială
 In boala Addison ( hiposecretie SR )
se administreaza aldosteron,
de obicei in asociere cu glucocorticoizi.
 dezoxicorticosteronul este eficient
si singur,
ameliorând simptomatologia in:
– hipoadrenie relativă,
– hipotensiune arterială,
– hiperemeză gravidică,
ARTRITA REUMATOIDĂ
Sir Christian Barnard
reuseste primul transplant de inima 3.dec. 1967
- a avut POLIARTRITA REUMATOIDA
DEFINITIE
o boală inflamatorie cronică, sistemică,
 cu etiopatogenie (autoimună)
 caracterizată printr-o artropatie
deformantă, distructivă
 însoţită de manifestări sistemice multiple
Manifestari articulare
mainile si pumnul
Aspect fuziform al degetelor –
medius
Artrita MCF( II-III) si a pumnului

aspect spate de camila
Devierea cubitala a degetelor
sau in bataia vantului –
subluxatii la niv. art.MCF
Degete in butoniera
Degete in gat de lebada
Police in baioneta
Semianchiloza si anchiloza
pumnului
Mana si pumnul
Coatele
Noduli reumatoizi

Bursita olecraniana

Flexum de cot –
deficit de extensie
MEDICAMENTE CU ACŢIUNE SPECIFICĂ ÎN
ARTRITA REUMATOIDĂ
 AINS – sunt utile în inflamaţiile reumatice cronice de
tipul poliartritei reumatoide, dar
eficacitatea lor este pur simptomatică şi
nu modifică evoluţia locală şi generală a
bolii.

 GLUCOCORTICOIZII
Osteoporoza avansată este o
contraindicaţie absolută !!!
Medicamente de a doua linie, antireumatice cu acţiune lentă sau antireumatice
modificatoare ale bolii în contrast cu AINS care sunt modificatoare ale
simptomelor.

Din această grupă fac parte:


1. compuşi de aur
2. antimalarice ( de tip clorochină, hidroxiclorochină )
3. penicilamina si sulfasalazina
4. imunosupresoare- metotrexat şi alte citostatice: azatioprinonă, ciclofosfamidă,
clorambucil şi ciclosporina
5. leflunomida ( ARAVA )
6. inhibitorii factorului de necroză tumorală ( TNF – alfa ): Etanerceptul ( ENBREL ) şi
Infliximab
7. antagoniştii de interleukină: Anakinra ( Kineret )
Această medicaţie administrată cronic în poliartrita reumatoidă:
 reduce durerea
 reduce infalmaţia articulară
 scade ( atenuează ) manifestările extraarticulare ( de exemplu nodulii )
 scade VSH
 scade titrul factorului reumatoid
 amelioreză prognosticul bolii
 Mecanismul de acţiune încă nu este bine cunoscut şi ar
fi legat de:
 influenţarea inflamaţiei cronice în anumite componente

patogenice

 modificarea reacţiei organismului responsabilă de cronicizarea

procesului inflamator

 intervenţia posibilă la nivelul fenomenelor autoimune din cursul

bolii

 fenomene de imunostimulare ( ameliorarea procesului de

prelucrare a antigenului )

 fenomene de imunodepresie prin micşorarea capacităţii

organismului de a reacţiona în mod patologic.


I. Compuşii de aur
Efecte: ↓ durerea, ↓ nodulii, ↓ VSH

Aurotiomalatul de sodiu ( MYOCRISIN ®, TAUREDON® )


Conţine aur 50 %. Se administrează i.m. profund. Eficacitate după 10- 20
săptămâni
În organism aurul se acumulează in sistemul reticuloendotelial, ţesutul limfoid,
măduvă, ficat, splină, rinichi, piele, cornee, articulaţii.
Posologia: 10 mg prima săptămână
25 mg a doua săptămână şi a treia săptămână
50 mg / săptămână până la doza totală de 1 g

Aurotioglucoza ( AUREOTAN ®, SOLGANAL ® )


Conţine aur 50 %. Administrare i.m. suspensie apoasă. Efect lung t ½ t ½ = 10
zile

Aurotiosulfatul de Na ( AURANOFIN, AUROPAN )


Conţine aur 29 %. Administrare orală. Biodisponibilitatea 15- 35 %.
t ½ a cantităţii totale din organism = 67 zile
t ½ plasmatic = 17 zile
II. Clorochina şi hidroxiclorochina
Mecanismul de acţiune:
clorochina şi hidroxiclorochina - împiedică reacţia limfocitelor T la mitogene
- deprimă chemotaxia leucocitelor
- inhibă sinteza de acizi nucleici
- curăţă radicalii liberi
- împiedică replicarea virusurilor
Clorochina ( ARALEN ®, ARTROCHIN ® ) ( sulfat difosfat )
Doza = 300 mg / zi
La început uneori 600 mg / zi. Biodisponibilitate 90 % la administrare orală.
t ½ plasmatic = 41 ore
Efecte adverse: - tulburări digestive
- prurit
- pigmentarea cărămizie a unghiilor şi mucoaselor
- decolorarea părului
- tendinţă de acumulare
- risc mare de afectare a ochiului ( diplopie, depozite în cornee )
Epilepsia poate fia agravată.
Hidroxiclorochina ( PLAQUENIL ® ) ( sulfat )
Administrare orală 400- 600 mg / zi.
Doza de început = 200- 400 mg / zi – mai bine suportată
- posibile tulburări hematologice

III. Penicilamina şi sulfasalazina

Penicilamina ( ARTAMIN ®, CUPRENIL ® )


D- β, β – dimetilcisteina este un produs de degradare a penicilinei.

La bolnavii de poliartrită reumatoidă provoacă o scădere importantă a factorului


reumatoid
atribuită desfacerii punţilor disulfidice ale macroglobulinelor.
Este posibilă intervenţia la nivelul sistemului imun.
Este interferată sinteza: - colagenului
- ADN
- mucopolizaharidelor
Are şi proprietăţi chelatoare. Se utilizează în intoxicaţie cu metale.
Administrare oral : 150- 300 mg / zi cu doze crescute lunar.

Sulfasalazina ( SALAZOPIRINA, AZULFIDINE )

Are activitate specifică în poliartrita reumatoidă. Este bine suportată.


Efecte adverse : - efecte hepatice
- efecte hematologice
- tulburări neurologice
- tulburări psihice
- reacţii alergice severe
IV. Metotrexatul şi alte citotoxice
Produc efecte asemănătoare produşilor cu aur.
Mecanism de acţiune: afectarea celulelor imunocompetente, interferând capacitatea
organismului de a răspunde la agresiunea imunologică.
Utilitatea lungă este limitată de toxicitate. Dozele trebuie să fie mici.
Citotoxicul suveran este:

Metotrexatul ( RHEUMATREX ) – un antifolic cu proprietăţi citotoxice şi


imunosupresive. În poliartrita reumatoidă tratamentul începe cu 7,5 mg oral odată /
săptămână fără a depăşi 20 mg / săptămână. Răspunsul terapeutic apare după 3- 6
săptămâni. Eficacitatea se menţine 2 ani.
Alte citotoxice ( imunosupresoare )
Azatioprina ( IMURAN ) în formele severe rebele,
Ciclosporina ( SANDIMMUNE ) când se dezvoltă fenomene de
Ciclofosfamida ( CYTOXAN ) vasculită
 V. Leflunomida ( ARAVA )
 Ameliorează funcţionalitatea articulară mai rapid decât metotrexatul sau sulfasalazina.

 Se administrează la pacienţi peste 18 ani în doză de 20 mg pe zi. Poate produce diaree,

greaţă, vomă.

 Mai determină cefalee, rash, prurit, alopecie reversibilă, creşterea enzimelor hepatice.

 Deşi acţionează ca un imunosupresor nu produce deprimare semnificativă medulară.

 Are efect teratogen, nu se administrază în perioada de alăptare.

 Poate determina hepatotoxicitate mai ales dacă se asociază cu metotrexatul.

 Are un timp de înjumătăţire foarte lung, rămânând în organism circa 2 ani.

 Nu se recomandă la copii.

 Inhibă citocromul CYP2C9, enzima responsabilă pentru metabolizarea a numeroase

medicamente.
VI. Inhibitorii factorului de necroză
tumorală ( TNF – alfa ):
Etanerceptul
Infliximabul

VII. Antagoniştii de interleukină:

Anakinra ( Kineret )
VA MULTUMESC !!!