UMF TîRGU MUREŞ

Curs de farmacologie

I. MEDICAŢIA ANTIGUTOASĂ
II. ANTIHISTAMINICE
III. GLUCOCORTICOIZII
IV. ACTH-ul
V. MINERALOCORTICOIZII
VI. MEDICAŢIA POLIARTRITEI REUMATOIDE

Prof.Dr.Marioara Monea
MEDICAŢIA ANTIGUTOASĂ
 Guta -afecţiune metabolică ce declanşează un proces
inflamator, caracterizat de toate semnele celsiene.
– creşte concentraţia acidului uric în sânge şi se depune sub
formă de cristale la nivelul ariculaţiei metatarso-falangiene I ( a
halucelui)
 In terapie se folosesc trei feluri de medicamente :
 I. Antiinflamatoare specifice şi nespecifice
– specifice: in accesul de gută - antiinflamatoare nesteroidiene
(AINS)
 fenilbutazon
 ketazona
 piroxicamul
– nespecifice
 Colchicina - mecanism antiinflamator nespecific
 inhiba diapedeza şi fagocitoza leucocitară
 II. Uricozuricele - folosite în tratamentul cronic al gutei
care favorizează eliminarea urinară a acidului uric.
– probenecidul
– Sulfinpirazona (Anturan) este un inhibitor al reabsorbţiei
tubulare renale a acidului uric.
 Are proprietăţi antiinflamatoare
 analgezice comparabile cu ale fenilbutazonei şi este şi
 un antiagregant plachetar.

 III. Uricoinhibitoarele
– Alopurinolul - inhibă sinteza acidului uric
 HISTAMINA SI ANTIHISTAMINICE
Histamina
- Este o amină biogenă, depozitată în mastocite şi în bazofile
- Efecte prin 3 tipuri de receptori: H1, H2, H3
- Principalele sale acţiuni farmacologice sunt:
- Stimularea secreţiei gastrice (H2)
- contracţia muşchilor netezi (H1)
- Stimulare cardiacă (H2)
- Vasodilataţie ( H1 si H2) si permeabilităţii capilare (H1)
- efecte protectoare gastrice si efecte de tip antiinflamator (H3)
- Adm. intradermic – tripla reacţie Lewis
- Stimulant al secreţiei gastrice ( efect blocat de antag de Recep
H2 )
- Mediator al reacţiilor de hipersensibilitat tip I, ca urticarie si febra
 Clase de antihistaminice

 ANTIHISTAMINICE ( H1- blocante )

 BLOCANTE H2: Cimetidina

Ranitidina
Famotidina
Nizatidina

 BLOCANTE H3
ANTIHISTAMINICE ( H1-blocante )
 Mecanism de acţiune:
 Blocarea rec H1:
bronhoconstricţia
contractia musc intestinale
edemul
NU ARE EFECT ASUPRA SECRETIEI GASTRICE !!!
 GRUPE DE ANTIHITAMINICE
Alte histaminice
 Aminoalchileteri:
 CLORFENOXAMINA
(sistemice):
 CLEMASTIN ( TAVEGYL)
 Substituenti de alchilamine: •ASTEMIZOL ( HISMANAL)
 CLORFENIRAMINA
•AZELASTIN (ALLERGODIL)
 DIMETINDEN MALEAT ( FENISTIL)
•BAMIPIN (SOVENOL)
 CLOROPIRAMINA ( NILFAN)
 FENIRAMINA •CIPROHEPTADINA (PERITOL)

Derivati de fenotiazide: •EBASTIN (KESTINE)

• PROMETAZINA ( ROMERGAN ) •ETOXOLAMIN (AH 3)
• ALIMEMAZINA ( THERALENE )
•KETOTIFEN (ZADITEN)
 TIETILPERAZINA ( TORECAN )
Derivati de piperazine: •LORATADIN (CLARITINE)
• CETIRIZINA ( ZYRTEC ) •SETASTIN (LODERIX)
• MECLOZINA ( EMETOSTOP )
•TERFENADIN (HISTADIN)
• OXATOMID ( TINSET )
ANTIHISTAMINICE - TERAPEUTIC:
1. antialergic
2. şoc anafilactic
3. deprimare SNC:
1. PROMETAZINA
2. DIFENHIDRAMINA
4. antiemetice:
1. DIFENHIDRAMINA
2. PROMETAZINA
3. CICLIZINA
5. antiparkinsoniene
1. CLORFENOXAMINA
6. antitusive
7. anestezice locale
1. PROMETAZINA
2. DIFENHIDRAMINA
8. anticolinergice
1. CLEMASTINA
2. PROMETAZINA
3. DIFENHIDRAMINA
 Antihitaminice
 GENERATIA I: “DE NOAPTE”
– efecte sedative si anticolinergice marcate
 PROMETAZINA ( ROMERGAN ®)
 CLOROPIRAMINA ( NILFAN ® )
 CLEMASTINA ( TAVEGYL ® )

 GENERATIA II: “DE ZI”

– FARA efecte sedative si anticolinergice marcate
– CU ACTIUNE INDELUNGATA
 ASTEMIZOL ( HISMANAL ® )
 TERFENADINĂ ( HISTADIN ® )
 CETIRIZINĂ ( ZYRTEC ® )
 BLOCANTE H2:
∆ Cimetidina (HISTODIL)
 Ranitidina (ZANTAC)
 Famotidina (QUAMATEL)
 Nizatidina (AXID)
Indicatii:
 Tratamentul hiperaciditatii gastrice
 Ulcerul gastroduodenal
BLOCANTE H3:
CIPROXIFAN

BETASERC- Sdr. Meniere

Inhibitorii degranularii mastocitare:

CROMOGLICAT DISODIC
KETOTIFEN
OXATOMID
 SEROTONINA SI ANTISEROTONINICELE
Agonisti specifici:
 5-HT 1A - BUSPIRONA- anxiolitic, Θ sedare
 5-HT 1B - METISERGIDA –migrene
 5-HT 2 – LISERGIDA (LSD)
Antagonisti specifici:
 5-HT 1- METHIOTHEPINA
 5-HT 2- KETANSERINA- anti HTA
 - METHISERGIDA
 - CIPROHEPTADINA
 - MIANSERIDA
 5-HT 3- ODANSETRON
 GLUCOCORTICOIZII
 ACTH –ul ŞI TETRACOSACTIDUL
 MINERALOCORTICOIZII
GLUCOCORTICOIZII:
 Efecte la doze mari:
 1. Antiinflamator
 2. Antialergic
 3. Imunosupresor
Metabolismul glucidic, protidic şi lipidic
 Cortizonii in metabolismul glucidic
 stimulează gluconeogeneza din aminoacizi proveniti
din catabolismului protidic
 scad utilizarea glucozei în ţesuturile periferice.
 glicogen hepatic creste
 creşte glicemia şi scade toleranţa la glucide

 Cortizonii in metabolismul protidic

 scade anabolismul
 se accentuează catabolismul protidic,
 bilanţ azotat negativ
 apar fenomene atrofice

 Cortizonii in metabolismul lipidic

 facilitează lipoliza indusă de catecolamine
 Ridica nivelul acizilor graşi liberi în plasma sangvină
 secreţia de insulină crescuta duce la depunerea
lipidelor cu predilecţie în anumite regiuni,
distribuindu-se după tipul cushingoid (faţă de lună
plină).
 Metabolismul electrolitic
 La nivelul tubilor renali
 măresc reabsorbţia de Na şi
 excreţia de K
 cresc volumul lichidului extracelular, edeme
 Consecinţe - pierdere de potasiu şi
hipokaliemie, alcaloză
 acţiune de tip contrar vitaminei D - scad
absorbţia intestinală de calciu.
 cresc eliminarea renală de Ca, Mg şi fosfaţi
 efect antiinflamator
– inhibă eliberarea unei serii de substanţe mediatoare a inflamaţiei
 prostaglandine (PG),
 leucotriene (LT), şi
 factorul de agregare plachetară (platelet activating factor - PAF),
– inhibă eliberarea şi formarea de interleukină 1 şi 2 ,
 Interleukina 1 este o substanţă pirogenă
 interleukina 2 are rol în formarea limfocitelor T (citotoxice ),
– inhibă eliberarea unor peptide active (bradikinina) şi
– inhibă activarea sistemlui complementului (factorul C3)
– inhibă eliberarea de histamină din mastocite
 Efect antialergic
– suprimă reacţiile de hipersensibilitate imediatede tip umoral, cât şi cele întârziate de tip celular.
– împiedică eliberarea mediatorilor chimici ai anafilaxiei,
– stabilizează mastocitele - scăzad stocul tisular de histamină;
– interferează cu permeabilizarea membranelor capilare ,
– potenţează efectele catecolaminelor asupra musculaturii netede ,
– reduc fenomenele inflamatorii şi alterările tisulare generate de complexele imune solubile
– inhibă activitatea macrofagelor.
 Efectul imunosupresiv
– scăderea numărului limfocitelor T helper
– inhibă funcţia limfocitelor
– inhibă proliferarea limfocitelor sub influenţa antigenului prezent,
– inhibă formarea de anticorpi.
 Acţiunea limfolitică a cortizonilor produce involuţia ganglionilor limfatici, a timusului, a splinei
 Indicaţii terapeutice
 insuficienţa CSR - medicaţia de substituţie
 endocrinopatii :
– în sindromul adrenogenital
– tireotoxicoză pentru inhibarea funcţiei tiroidiene
 efectele antiinflamator şi antialergic.
– în bolile reumatice : reumatismul poliarticular acut
 poliartrita reumatoidă
 bursite, sinovite,tendinite, periartrite acute,
 In alergii în asociere cu adrenalină şi antihistaminice
– şocul anafilactic,
– astmul bronşic alergic,
– edemul glotic
 colagenoze- lupus eritematos diseminat
 dermatologie
– alergodermii
– dermatite generalizate
 In inflamaţii la nivelul ţesuturilor friabile - în oftalmologie
 Ca medicaţie imunosupresivă
– bolile autoimune
– protejarea grefelor şi transplantelor de organe
 In afecţiuni hematologice de tip autoimun :
– trombocitopenii,
– citopenii,
– anemii hemolitice.
 In procese limfoproliferative maligne (leucemia limfatică, limfoame) ca medicaţie
adjuvantă.
 In infecţii grave, şoc septic
 In forme grave de hepatită cronică agresivă, insuficienţă hepatică acută
 Efecte adverse şi contraindicaţii, măsuri de prevenire a
efectelor adverse
 Retenţia hidrosalină - edeme
– Tratament: regim hiposodat
 Creşterea eliminărilor de potasiu
– Tratament: KCl 1-2 g/ zi pentru
prevenirea hipopotasemiei
 Hiperglicemie - diabetului steroidic
– Tratament: regim alimentar hipoglucidic
 Creşterea catabolismului
 Osteoporoza
 Hipercorticismul secundar exogen
(sindromul Cushing);
 Hipocorticism secundar endogen
 Acuze gastrice, ulcer gastric
 Psihoza cortizonică - insomnia
 La copii - tulburări de creştere
 La gravide - efect teratogen
 FOSFOLIPIDE
FOSFOLIPAZA A2
CORTIZONI
AINS
ACID ARAHIDONIC
LIPOOXIGENAZA CICLOOXIGENAZA
(COX 1, COX2, COX 3)

HPETE ENDOPEROXIZI: PG G2

LT– A4 HETE PG H2
TX A2
LT– B4
PG I2
PG D2 PG E2 PG F2α
LT– C4 LT– D4 LT– E4
TX B2
G- ceto-PG F1α
SRS-A
TX = TROMBOXANI
PG = PROSTAGLANDINE
PG I2 = PROSTACICLINA
 GLUCOCORTICOIZII
 Mecanismul de acţiune al glucocorticoizilor
– moleculele de glucococorticoizi se leagă de receptorii
specifici intracelulari,
– receptorul activat se leagă de ADN,
– reglarea transcripţiei genice.

 Produc:
– sinteza de proteine enzimatice
– Lipocortina o proteină care controlează inhibitor funcţia fosfolipazei A2
enzimă responsabilă de iniţierea cascadei metabolice a acidului arahidonic
– creşterea expresiei unor nucleaze care desfac ADN-ul - apoptoza celulelor
limfatice
 Proprietăţile farmacocinetice şi terapeutice ale unor
glucocorticoizi folosiţi camedicamente.
(Stroescu, 1999)
Proprietăţi farmacologice şi terapeutice

Doze
Denumirea Acţiune Inhibiţie echivalente
Retenţie Durata Acţiune
antiinflama- Hipotalamo-
hidrosalină efectului locală
torie hipozară

Cortizon 0,8 0,8 + scurtă  25

Hidrocortizon 1 1 + scurtă ++ 20
Prednison 4 0,8 ++ intermediară  5
Prednisolon
0,8 ++ intermediară ++ 5

Metilprednisolon 5 0,5 ++ intermediară ++ 4

Triamcinolon 5 0 ++ intermediară ++ 4
Parametazonă 10 0 ++++ lungă ++ 2
Dexametazonă 25 0 ++++ lungă ++ 0,75
Betametazonă 25 0 ++++ lungă ++ 0,75
Indicaţiile tratamentului
 COMPUŞI ŞI PREPARATE
 Cortizonul - glucocorticoid fiziologic
– Este folosit ca medicaţie de substituţie în insuficienţa corticosuprarenală
– administra oral şi parenteral (i.m.);
 Hidrocortizonul (Cortizol) - principalul hormon glucocorticoid fiziologic
– Raportul acţiunii antiinflamatoare - acţiune mineralocorticoidă este 1
– trei tipuri de preparate :
 Hidrocortizonul acetat suspensie
– fiole cu 25 mg/ml,
– injecţii locale (intraarticular, infiltraţii periarticulare, infiltraţii
subconjunctival)
– intramuscular;
 Hidrocortizonul acetat unguent
– aplicaţii locale în O.R.L. , s
– tomatologie,
– oftalmologie,
– dermatologie.
 Hidrocortizon hemisuccinat
– intravenos,
– de elecţie în urgenţe
 COMPUŞI ŞI PREPARATE
 Prednisonul
– efect antiinflamator de 4 ori mai mare decât hidrocortizonul şi de 5 ori mai faţă de cortizon,
– efectul mineralocorticoid este slab
 Prednisolonul
– utilizat în special pentru efectul antiinflamator
 Metilprednisolonul
 Triamcinolonul (Volon
– lipsit de efecte mineralocorticoide
 Triamcinolonul acetonid (Volon A)
– formă cu efect prelungit
 Dexametazona
– un glucocorticoid cu potenţă mare,
– Nu produce retenţie hidrosalină
– cel mai activ antiinflamator antialergic
– acţiune de lungă durată
 Betametazona - un izomer al dexametazonei
 Flumetazona
 Fluocinolon
– acţiune antiinflamatoare ,
– antialergică şi
– antipruriginoasă intensă.
– se utilizează sub formă de creme şi ungvente
pentru aplicaţii pe tegumente datorită liposolubilităţii
 ACTH –ul ŞI TETRACOSACTIDUL
 ACTH –ul
– creşte sinteza de cortizol
– în cursul administrării
realizându-se o corticoterapie
indirectă.
– Este un proteohormon cu
proprietăţi imunogene
 dezvoltând uneori hipersensibilitate
alergică , chiar şoc anafilactic
– exista preparate parenterale i.m. şi
i.v
 Tetracosactid ( Cortrosyn )
– peptidă de sinteză - partea activă a
moleculei de ACTH, lipsind
determinantul antigenic din
structura corticotrofinei naturale
– Se foloseşte ca acetat în injecţii
 MINERALOCORTICOIZII
 Aldosteronul - principalul hormon mineralocorticoid este ca medicament se
foloseste mai mult dezoxicorticosteronul (DOCA, Dezoxicorton) - este folosit
mai mult ca medicament
 Mineralocorticoizii stimulează
– reabsorbţia de Na împreună cu apa
– secreţia de K la nivelul tubilor distali.
 Supradozarea de mineralocorticoizi induce
– edeme,
– hipertensiune arterială
 In boala Addison ( hiposecretie SR )
se administreaza aldosteron,
de obicei in asociere cu glucocorticoizi.
 dezoxicorticosteronul este eficient
si singur,
ameliorând simptomatologia in:
– hipoadrenie relativă,
– hipotensiune arterială,
– hiperemeză gravidică,
ARTRITA REUMATOIDĂ
Sir Christian Barnard
reuseste primul transplant de inima 3.dec. 1967
- a avut POLIARTRITA REUMATOIDA
 DEFINITIE
 o boală inflamatorie cronică, sistemică,
 cu etiopatogenie (autoimună)
 caracterizată printr-o artropatie deformantă,
distructivă
 însoţită de manifestări sistemice multiple
 Manifestari articulare
mainile si pumnul
Aspect fuziform al degetelor –
medius
Artrita MCF( II-III) si a pumnului
↓
aspect spate de camila
Devierea cubitala a degetelor sau
in bataia vantului –subluxatii la
niv. art.MCF
Degete in butoniera
Degete in gat de lebada
Police in baioneta
Semianchiloza si anchiloza
pumnului
Mana si pumnul
 Coatele
Noduli reumatoizi

Bursita olecraniana

Flexum de cot –
deficit de extensie
 MEDICAMENTE CU ACŢIUNE SPECIFICĂ ÎN
ARTRITA REUMATOIDĂ
 AINS – sunt utile în inflamaţiile reumatice cronice de
tipul poliartritei reumatoide, dar eficacitatea
lor este pur simptomatică şi nu modifică
evoluţia locală şi generală a bolii.

 GLUCOCORTICOIZII
Osteoporoza avansată este o contraindicaţie
absolută !!!
 Medicamente de a doua linie, antireumatice cu acţiune lentă sau antireumatice
modificatoare ale bolii în contrast cu AINS care sunt modificatoare ale
simptomelor.

Din această grupă fac parte:

1. compuşi de aur
2. antimalarice ( de tip clorochină, hidroxiclorochină )
3. penicilamina si sulfasalazina
4. imunosupresoare- metotrexat şi alte citostatice: azatioprinonă, ciclofosfamidă, clorambucil şi
ciclosporina
5. leflunomida ( ARAVA )
6. inhibitorii factorului de necroză tumorală ( TNF – alfa ): Etanerceptul ( ENBREL ) şi Infliximab
7. antagoniştii de interleukină: Anakinra ( Kineret )
Această medicaţie administrată cronic în poliartrita reumatoidă:
 reduce durerea
 reduce infalmaţia articulară
 scade ( atenuează ) manifestările extraarticulare ( de exemplu nodulii )
 scade VSH
 scade titrul factorului reumatoid
 amelioreză prognosticul bolii
 Mecanismul de acţiune încă nu este bine cunoscut şi ar fi
legat de:

 influenţarea inflamaţiei cronice în anumite componente patogenice

 modificarea reacţiei organismului responsabilă de cronicizarea

procesului inflamator

 intervenţia posibilă la nivelul fenomenelor autoimune din cursul bolii

 fenomene de imunostimulare ( ameliorarea procesului de prelucrare a

antigenului )

 fenomene de imunodepresie prin micşorarea capacităţii organismului

de a reacţiona în mod patologic.

I. Compuşii de aur
Efecte: ↓ durerea, ↓ nodulii, ↓ VSH

Aurotiomalatul de sodiu ( MYOCRISIN ®, TAUREDON® )

Conţine aur 50 %. Se administrează i.m. profund. Eficacitate după 10- 20 săptămâni
În organism aurul se acumulează in sistemul reticuloendotelial, ţesutul limfoid, măduvă,
ficat, splină, rinichi, piele, cornee, articulaţii.
Posologia: 10 mg prima săptămână
25 mg a doua săptămână şi a treia săptămână
50 mg / săptămână până la doza totală de 1 g

Aurotioglucoza ( AUREOTAN ®, SOLGANAL ® )

Conţine aur 50 %. Administrare i.m. suspensie apoasă. Efect lung t ½ t ½ = 10 zile

Aurotiosulfatul de Na ( AURANOFIN, AUROPAN )

Conţine aur 29 %. Administrare orală. Biodisponibilitatea 15- 35 %.
t ½ a cantităţii totale din organism = 67 zile
t ½ plasmatic = 17 zile
II. Clorochina şi hidroxiclorochina
Mecanismul de acţiune:
clorochina şi hidroxiclorochina - împiedică reacţia limfocitelor T la mitogene
- deprimă chemotaxia leucocitelor
- inhibă sinteza de acizi nucleici
- curăţă radicalii liberi
- împiedică replicarea virusurilor
Clorochina ( ARALEN ®, ARTROCHIN ® ) ( sulfat difosfat )
Doza = 300 mg / zi
La început uneori 600 mg / zi. Biodisponibilitate 90 % la administrare orală.
t ½ plasmatic = 41 ore
Efecte adverse: - tulburări digestive
- prurit
- pigmentarea cărămizie a unghiilor şi mucoaselor
- decolorarea părului
- tendinţă de acumulare
- risc mare de afectare a ochiului ( diplopie, depozite în cornee )
Epilepsia poate fia agravată.
Hidroxiclorochina ( PLAQUENIL ® ) ( sulfat )
Administrare orală 400- 600 mg / zi.
Doza de început = 200- 400 mg / zi – mai bine suportată
- posibile tulburări hematologice

III. Penicilamina şi sulfasalazina

Penicilamina ( ARTAMIN ®, CUPRENIL ® )

D- β, β – dimetilcisteina este un produs de degradare a penicilinei.

La bolnavii de poliartrită reumatoidă provoacă o scădere importantă a factorului reumatoid

atribuită desfacerii punţilor disulfidice ale macroglobulinelor.
Este posibilă intervenţia la nivelul sistemului imun.
Este interferată sinteza: - colagenului
- ADN
- mucopolizaharidelor
Are şi proprietăţi chelatoare. Se utilizează în intoxicaţie cu metale.
Administrare oral : 150- 300 mg / zi cu doze crescute lunar.

Sulfasalazina ( SALAZOPIRINA, AZULFIDINE )

Are activitate specifică în poliartrita reumatoidă. Este bine suportată.

Efecte adverse : - efecte hepatice
- efecte hematologice
- tulburări neurologice
- tulburări psihice
- reacţii alergice severe
IV. Metotrexatul şi alte citotoxice
Produc efecte asemănătoare produşilor cu aur.
Mecanism de acţiune: afectarea celulelor imunocompetente, interferând
capacitatea organismului de a răspunde la agresiunea imunologică.
Utilitatea lungă este limitată de toxicitate. Dozele trebuie să fie mici.
Citotoxicul suveran este:

Metotrexatul ( RHEUMATREX ) – un antifolic cu proprietăţi

citotoxice şi imunosupresive. În poliartrita reumatoidă tratamentul începe cu
7,5 mg oral odată / săptămână fără a depăşi 20 mg / săptămână. Răspunsul
terapeutic apare după 3- 6 săptămâni. Eficacitatea se menţine 2 ani.
Alte citotoxice ( imunosupresoare )
Azatioprina ( IMURAN ) în formele severe rebele,
Ciclosporina ( SANDIMMUNE ) când se dezvoltă fenomene de
Ciclofosfamida ( CYTOXAN ) vasculită
 V. Leflunomida ( ARAVA )
 Ameliorează funcţionalitatea articulară mai rapid decât metotrexatul sau sulfasalazina.

 Se administrează la pacienţi peste 18 ani în doză de 20 mg pe zi. Poate produce diaree, greaţă,

vomă.

 Mai determină cefalee, rash, prurit, alopecie reversibilă, creşterea enzimelor hepatice.

 Deşi acţionează ca un imunosupresor nu produce deprimare semnificativă medulară.

 Are efect teratogen, nu se administrază în perioada de alăptare.

 Poate determina hepatotoxicitate mai ales dacă se asociază cu metotrexatul.

 Are un timp de înjumătăţire foarte lung, rămânând în organism circa 2 ani.

 Nu se recomandă la copii.

 Inhibă citocromul CYP2C9, enzima responsabilă pentru metabolizarea a numeroase

medicamente.
VI. Inhibitorii factorului de necroză
tumorală ( TNF – alfa ):
Etanerceptul
Infliximabul

VII. Antagoniştii de interleukină:

Anakinra ( Kineret )
VA MULTUMESC !!!