PROPEDEUTICA

FARMACEUTIC

NICULI (MILEA) NADA

ANUL I E
PERIOADA FILOZOFICA
Medicina si farmacia Greciei antice ocup un loc
nsemnat n dezvoltarea general a medicinei si
farmaciei.
Medicina din Grecia
antic a atins
apogeul n timpul lui
Hipocrate.
Operele lui Hipocrate
si ale elevilor si au
fost adunate ntr-o
colecie cunoscut sub
denumirea de Corpus
hippocraticum
 Alegerea medicamentului trebuie fcut
lundu-se n considerare starea general a
bolnavului.
 Medicii greci au avut la dispoziie un numr
impresionant de medicamente vegetale, animale si
minerale.

n arta de preparare, vechii greci au respectat

structura reetei egiptene, compuse din substana
activ,corectorul ajuvant si vehicul.
 Pe lng medicii propriu-zisi, numii iatrosi, care-si
preparau singuri remediile,la greci au existat si
vindectori herboristi, numii rhizotomos .

Cu prepararea si vnzarea medicamentelor se

ocupau unii medici, dar mai ales profani, numii

phar-makopoles, n timp ce aceia care

comercializau mixturile au fost numii
migmatopoles .

Acestia se ocupau si cu desfacerea cosmeticelor,

otrvurilor.
 Un aspect deosebit
de important al operei
hipocratice l
Reprezint Jurmntul
medicului,care deine
o semnificaie etic si
din punct de vedere
farmaco-istoric.
Prin jurmntul de
consacrare profesional,
medicul se obliga s
respecte viaa, s
promoveze sntatea si
s nu produc rul
bolnavilor, acest aspect
referindu-se la ansamblul
actului medical,
cuprinznd si aspectul
su farmaceutic
(prepararea si
administrarea
medicamentului ).
 n Grecia antic, practica medical si cea
farmaceutic se desfsurau la locuina medicului
sau ntr-o ncpere aranjat corespunztor,
numit iatreion (oficina medical), unde-si avea
stocul necesar de medicamente, pstrat ntr-un
spaiu numit apothiki (cmar, depozit).

n iatreion sau n laboratoare se gseau vase

pentru pstrarea materiilor prime si produselor
preparate, unelte pentru zdrobirea, mcinarea si
manipularea substanelor, vase pentru fierberea
si amestecarea
lor.
 Tezaurul medicamentos al medicinei greceti antice este
cunoscut nu doar din descrierile hipocratice, ci i din alte
mrturii scrise, precum operele lui Diocle, Teofrast sau
Dioscoride

Diocle a fost, conform

spuselor lui Pliniu, cel mai mare
medic dup Hipocrate,
acordnd o mare atenie
remediilor vegetale i
oxicologiei. Operele sale,
Erboristic i Despre
medicamentele aductoare de
moarte toxicologia, conin
bogate informaii de interes
farmaceutic.
 Aristotel,printele
tiinelor naturii i mare
gnditor al antichitii, s-a
ocupat de zoologie, fcnd
chiar disecii pe animale, i
a avut, de asemenea, i
preocupri n domeniul
chimiei.

A cunoscut distilaia i a
constatat c vinul conine
un principiu inflamabil
(alcoolul).
 Teofrast, tatl
farmacologiei din
antichitate i naturalist, a
fost elev al marelui
Aristotel, dedicndu-se
studierii botanicii i,
implicit, al plantelor de
leac.

Lucrarea sa Historia
plantarum din 1483
tiprit la Treviso,
conine, pe lng
nsemnate cunotine de
botanic, i observaiile
originale ale autorilor.
 Nicandru din Colofon,
renumit farmacolog, a
redactat, tot la cererea lui
Attalus, dou lucrri n
versuri, adevrate poeme
didactico-tiinifice: Theriaca
i Alexipharmaca (alexo - a
se apra, pharmakon -
medicament).

n prima oper se descriu

erpii i insectele veninoase,
precum i remediile mpotriva
mucturilor acestora, iar n a
doua lucrare sunt descrise
antidoturile administrate per
os (pe cale intern).
 Desi vechii greci aveau un sistem de
greuti, frecvent se ntlnesc n farmaceutic si
indicaii empirice de cantitate (greutate) ca : un
pumn, o priz (cantitatea prins cu trei
degete), precum si comparaii cu mrimea
diferitelor fructe si semine.
 Redactarea primei lucrri farmaceutice a
Greciei antice s-a realizat la scoala
medical din Alexandria de ctre Mantias
Narthis Asa foetida , dedicat compoziiei
medicamentelor.
 La fel ca n Egipt si China, si n Grecia
prepararea medicamentelor pe baza
cunostinelor farmacologice a fost o
atribuie a medicului.

Diferenierea total intre cele dou profesii

va aprea doar trziu n feudalism, ca
urmare a dezvoltrii cunostinelor
farmaceutice.
 FARMACIA N ROMA
ANTIC

Romanii s-au inspirat din medicina empiric a

popoarelor vecine, mai ales din aceea a etruscilor,
precum si a altor popoare cu care au venit in contact
n urma cuceririlor militare.
 Empiricii au abandonat studierea cauzelor bolii i au
pus terapia n centrul practicii medicale. Cei mai de
seam empirici au fost Serapion din Alexandria i
Glaukias din Tarent. Galen menioneaz plasturele
galben al lui Serapion pentru vindecarea rnilor, fcut din
monoxid de plumb, cear, Galbanum i ulei. Celsus
citeaz preparatul lui fcut din niter, sulf i rin.

Empiricii au fcut abstracie de orice concepie

medical cunoscut, iar n terapie se orientau empiric,
valorificnd totodat cunotinele populare.

De asemenea, un aspect remarcabil mai este i faptul

c medicii greci fceau experiene farmacologice pe ei
nii, baza conduitei terapeutice fiind o polifarmacie
simptomatic.
 Se redacteaz adevrate opere enciclopedice din
domeniul farmacologiei, scrise chiar si de persoane ce
nu aveau studii n domeniu (Celsus si Pliniu), care vor
servi ca baz a medicinei si farmaciei medievale.
 O lucrare important in
istoria farmaciei din
Roma antic este
lucrarea lui Musa,
intitulat De herba
vettonica, dedicat
virtuilor tmduitoare ale
plantei Betonica
Officinalis.
Medicamentele
preparate cu betonica s-
au bucurat de apreciere
pn n secolul al XIX-
lea.
n procedeele terapeutice ale lui Musa, o alt plant
deosebit de important este Lactuca scariola.

Se obisnuia consumarea ei fie nainte de mas ca

eupeptic si aperitiv, fie seara, nainte de culcare, pentru
efectul ei narcotic si tranchilizant.
 Din pleiada medicilor
greci,la Roma se ridic
figura lui Asclepiade
care introduce noiunile
de status laxus
(atonia,flascitatea
organismului bolnav) si
status strictus (tonusul
mrit, starea spastic a
organismului bolnav).
 n aceast perioad, apare si lucrarea medicului
roman Scribonius Largus, intitulat Compositiones
medicamentorum.

Conine 242 de remedii vegetale, 27 de origine

animal si 36 medicamente minerale, cuprinse n 271
de reete..
 Ultimul mare reprezentant al
medicinei din antichitate,
important si pentru trecutul
farmaciei a fost Galen originar din
Pergam,care s-a orientat in
terapie dup formula contraria
contrariis".

Opera sa farmacologic
principal este Despre
medicamentele simple dup
temperamentul si efectul lor
urmat de alte lucrri
farmacologice: Despre
compoziia medicamentelor dup
gen , Despre compoziia
medicamentelor dup loc.
 Remediile folosite de Galen, sunt majoritar de
origine vegetal, fr s fi neglijat ns
medicaia cu substane minerale si chimice.
Tot Galen s-a
preocupat si de
problema nlocuirii
unui ingredient cu
altul (Quid pro quo).

n terminologia lui
Galen medicamentul
nlocuitor se umeste
antiballomena .
 Galen a avut si temeinice cunostine de
toxicologie, evideniind c alexipharmaka si
alexiteria acioneaz prin modificarea si
eliminarea otrvurilor.

El a utilizat formele medicamentoase cunoscute

ca: pilulele, unguentele, pomezile, colirele,
uleiurile, emplastrele, cataplasmele.
 Farmacologia lui Galen reprezint cel mai
nalt nivel pe care l-a atins aceast disciplin n
antichitate.

Numele lui Galen s-a pstrat pn n zilele

noastre n denumirea farmacologiei galenice.