Sunteți pe pagina 1din 15

Neurotransmițătorii

și
agresitivitatea
Agresivitatea se referă la
comportamentul direcționat spre a răni.
Agresivitatea poate fi fizică sau
verbală, iar comportamentul este
clasificat ca agresivitate dacă nu produce
efectiv durere sau leziuni.
Studiile de cercetare științifică
efectuate în ultimele trei decenii
sugerează că neurotransmițătorii centrali
joacă un rol-cheie în modularea
agresiunii la toate speciile de mamifere,
inclusiv la oameni.
Zona în care își au
originea emoțiile este creierul,
unde au fost găsite două zone
principale care coordonează
agresivitatea, respectiv amigdala
(structură în formă de migdală
care controlează teama, furia și
alte răspunsuri emoționale) și
hipotalamusul.
Sistemele
neurotransmițătoare specifice
implicate în agresiunea
mamiferelor includ serotonina,
dopamina, norepinefrina, GABA
și neuropeptidele cum ar fi
vasopresina și oxitocina.
Cei mai importanţi neurotransmiţători ce ne influenţează
starea de spirit sunt dopamina şi serotonina. Primul este implicat în
controlul emoţiilor, mişcării şi în apariţia plăcerii, iar administrarea
de antagoniști dopaminergici are un rol inhibitor asupra
comportamentului agresiv.
Serotonina are un rol important în reglarea
dispoziţiei. De exemplu, când nu mâncăm, ne lipseşte un
aminoacid (aflat în alimente) esenţial în secreţia de
serotonină. Drept urmare, nivelul serotoninei scade, iar
starea de nervozitate creşte.
Diminuarea, din diverse cauze, a funcţionalitătii
acestui neurostransmiţător determină compromiterea severă
a reglării comportamentului agresiv si o creştere a
agresivităţii, orientate fie asupra celorlalţi fie asupra
propriei persoane.
unul din primii neurotransmiţători
al cărui rol în producerea
comportamentului agresiv a fost studiat
are un efect favorizant pentru
producerea atacurilor agresive.
Norepinefrina este un alt neurotransmitător al cărui
rol în producerea agresiunii a fost demonstrat.
El are un rol important în procesarea informaţiilor
senzoriale şi a stimulilor ambientali precum şi în
menţinerea atenţiei concentrate asupra unui anumit subiect.
În ceea ce priveşte comportamentul agresiv, se
consideră că nivele circulante crescute ale norepinefrinei
sau creşterea senzitivităţii receptorilor noradrenergici
pentru norepinefrina circulantă promovează agresivitatea
comportamentală.
Despre felul în care aceste structuri nervoase şi
neurotransmiţătorii aferenţi realizează controlul propiu-zis
al manifestărilor agresive au fost elaborate diverse teorii.
Un prim model explicativ accentuează rolul
inhibitor pe care îl are sistemul de control al agresiunii.
Conform acestui model, comportamentul agresiv devine
patologic atunci când există un exces emoţional, pe care
sistemul neuro-umoral nu reuşeşte să-l controleze eficient.
Unii cercetători au constatat faptul că oamenii devin
agresivi sau acționează impulsiv când nu au mâncat, deoarece
organismul are nevoie de triptofan pentru a face serotonina, de
aceea nivelurile neurotransmițătorului variază în mod natural pe
tot parcursul zilei, în funcție de aportul alimentar.
Triptofanul este un aminoacid necesar în organism pentru
sinteza serotoninei, nu poate fi obţinut decât prin sinteza
alimentelor. Cele mai indicate alimente bogate in triptofan fiind
ciocolata, ovăzul, bananele și păsările de curte, în special
curcanul.
Cercetătorii de la universitatea Cardiff consideră comportamentul
agresiv și impulsiv la bărbați că ar putea fi legat de o deficiență a
unui anumit tip de neurotransmițător în creier.
 nivelurile de serotonină ale voluntarilor sănătoși au fost
modificate prin manipularea dietei lor.
 ziua epuizării serotoninei, li s-a administrat un amestec de
aminoacizi lipsiți de triptofan
 au scanat apoi creierele voluntarilor folosind imagistica prin
rezonanta magnetica
 au reușit să măsoare modul în care diferite regiuni ale creierului
au reacționat și au comunicat una cu cealaltă atunci când
voluntarii au văzut fețe furioase, spre deosebire de fețele triste
sau neutre cum erau inițial.
Psihiatrul Emil Coccaro este de părere că nivelul scăzut
de serotonină în zonele frontale ale creierului, va declanșa o
inhibare mai mică a amigdalei.
El observă că atunci când cineva primește o băutură
conținând aminoacizi, alții decât triptofanul, ficatul trage
triptofan din sânge pentru a face proteina cu noul aminoacid
dat. Acest proces determină o scădere a nivelului de triptofan
în sânge la aproximativ 10% până la 20% din ceea ce este în
mod normal, ceea ce duce la o reducere a cantității de
serotonină nou produsă și, astfel, la o scădere a activității
serotoninei
Un alt studiu al unu cercetător (Crockett) prin care
a examinat nivelurile scăzute de serotonină la persoanele
sănătoase spune că n-ar fi sigură de rezultatele unui
studiu asemănător la persoanele cu tulburări.
Depresia și tulburarea obsesiv compulsivă sunt
două afecțiuni în care nivelurile scăzute de serotonină
sunt implicate pe lângă celelalte dezechilibre
biochimice din organism.
O altă cauză ar fi când nivelul de serotonină din
creier scade în mod natural atunci când nu mâncăm şi
apare o stare de nervozitate sau agresivitate. Acest fapt
, în trecut constituia unul dintre mecanismele de
supravieţuire a speciei, având rolul de a-l pregăti pe om
pentru competiţia pentru hrană cu celelalte specii din
habitatul său.
Concluzie

Neurotransmițătorii nu numai că ajută la


executarea componentelor comportamentale de bază, ci și la
modularea acestor stări comportamentale preexistente prin
amplificarea sau reducerea efectelor acestora.
Persoanele care suferă de tulburări de dispoziție sau de
impulsivitate cauzate de nivelurile scăzute de serotonină pot fi
tratate cu o clasă de medicamente denumite inhibitori selectivi
ai recaptării serotoninei, care sporesc neurotransmiterea și fac
mai mult serotonina disponibilă celulelor nervoase din creier.
Vă mulțumesc!