SANGELE

Funcţiile sângelui

Transport : gaze, substanţe nutritive, produşi

de degradare

Reglarea pH-ului şi osmozei

Menţinerea temperaturii corpului

Protecţia imună

Formarea cheagului
 Sangele
• Ţesut conjunctiv cu matrice extracelulară fluidă
alcatuit din celule, fragmente celulare si plasma
– Celulele : eritrocite si leucocitele
– Fragmentele celulare: trombocitele
– Matricea extracelulara fluida: plasma
• Adultul are ~ 5.5 L (8% din greutatea corporala)
• Hematocritul = volumul de eritrocite
sedimentate
– normal masc.= 40-50%; fem. = 35-45%\
• Celulele sanguine au originea in maduva
osoasa, din celule stem
Compoziţia sângelui
 Plasma
• Fluid de culoare gălbuie (5% din greutatea
corpului), în care sunt:
– a) suspendate celulele şi plachetele
– b) dizolvaţi compuşii organici si
electroliţii
• Compoziţia:
– 91% apă
– 7% proteinele
– săruri anorganice, ioni, compuşi
azotaţi, gaze respiratorii

• Plasma fară fibrinogen se numeşte ser

 TEHNICI MICROSCOPICE
PENTRU STUDIUL SÂNGELUI
• Tehnica frotiului
• Tehnica numărătorii absolute
• Studiul electronomicroscopic al leucocitelor şi
trombocitelor
• Microscopia în contrast de fază şi
videoînregistrarea a leucocitelor vii în sânge
proaspăt sau în camere umede
• Marcarea cu anticorpi monoclonali şi sortarea
unor populatii celulare folosind citometria in
flux
Picatura de FROTIU - metoda de preparare
sange

Etapa
1 Etapa
2
Etapa
3

Lamele se pun in contact,

picatura de sange
extinzandu-se pe Etapa
marginea lamei a 2-a 4
A 2-a lama executa o
miscare de alunecare sub un
unghi de 45, in asa fel incat
ambele margini ale frotiului Frotiu
Frotiul trebuie sa se termine in
sa se afle pe lama.
franjuri pe lama
Tipuri de tinctorialitati pe frotiurile
sanguine - col. May – Grunwald -
Giemsa
• Bazofil = violet
• Azurofil = roz- rosu aprins
• Acidofil = roz
• Neutrofil = violet/ roz inchis
 ELEMENTELE FIGURATE

ERITROCITE LEUCOCITE TROMBOCITE

HEMATII GLOBULE ALBE PLACHETE SANGUINE
GLOBULE ROSII

GRANULOCITE AGRANULOCITE
POLIMORFONUCLEARE MONONUCLEARE

NEUTROFILE ACIDOFILE BAZOFILE MONOCITE LIMFOCITE

 COLORAREA FROTIULUI
SANGUIN
• colorant acid (roşu),
• colorant bazic (albastru) şi
• colorant azur (azur)

• Exemple - May Grumwald - Giemsa

- Wright’s
- Leishman’s
 FROTIUL SANGUIN - vedere de
ansamblu
3 PMN/Neutrofile 2 Limfocite 1
Monocit 1 Eozinofil 1 Bazofil
Mon Trombocite Hematii
PMN
PMN

Eoz

Lim

PMN

Lim Baz

Pla
Tipul celulei Mărime Număr
(m) (/mm3 sau /l)
Eritrocite 6,5-8 4-6 milioane
(7,5)
Leucocite 6.000-10.000
Neutrofile 12-15 60-70
Eozinofile 12-15 2-4
Bazofile 12-15 0-1
Limfocite 6-18 20-30
Monocite 12-20 3-8
Trombocite 2-4 200-400 mii
 Eritrocitele
• Discuri biconcave anucleate
• ~7.8 µm diametru - proaspete; 7.2 - 7.4
pe frotiu fixat si colorat
• 4-6 milioane per µL
• Flexibile –pot trece prin capilare
• Durata de viata in circulatie =120 zile
• Reticulocitele = aprox. 1% din total
Eritrocitele - formă:

discocit

disc biconcav
 Eritrocitele
• conţin hemoglobină, globina fiind
acidofilă,colorându-se in orange cu
coloranti acizi
• Eritrocitele mature nu au nucleu, aparat
Golgi, ribozomi şi mitocondrii
• Eritrocitele imbatranite sau imperfecte
sunt indepartate din circulatie de
macrofage din splina si maduvaosoasa
Eritrocite si trombocite
 ERITROCITUL
<-7.5µm->
disc biconcav - raportul suprafata/volum mare

Membrana are un citoschelet care are rolul de a mentine

forma celulei, fiind totusi deformabil deformable

Nu are organite;
Nu are nucleu;
Hemoglobina leaga O2
Eritrocite normale
 Modificări ale formei eritrocitelor
• Modificările de formă – poikilocitoză
• Fiziologică

• Patologică
Poikilocitoză
 Modificări ale formei eritrocitelor
• Sferocite = eritrocite cu
formă rotundă fără zona palidă
centrală

• Se asociază cu:
– Sferocitoza ereditara
– Anemie hemolitică
– Celule transfuzate
– Arsuri severe
 Modificări ale formei eritrocitelor
• Echinocite- eritrocite cu
contur crenelat, proiecţii
scurte, egal distanţate

• Se asociază cu:
– Uremie
– Deficit de piruvat kinază
– Anemie hemolitică
microangiopatică
– Artefacte de realizare a frotiului
Sferocite şi echinocite
 Modificări ale formei eritrocitelor
• Stomatocite =eritrocite cu
defect de culoare, cu
regiunea centrală mai palidă,
în formă de “gură”;

• Se asociază cu:
– Stomatocitoza ereditară
– Alcoolism
– Boli de ficat
– Artefacte
– Rh negativ
 Modificări ale formei eritrocitelor
• Eliptocite/ovalocite
Eritrocite în forma de ţigară
(eliptocite) sau în formă de ou
(ovalocite)

• Se asociază cu:
– Eliptocitoza ereditară sau
ovalocitoză
– Talasemia major
– Anemia prin deficit de fier
– Anemiile megaloblastice
– Anemiile mieloftizice
 Modificări ale formei eritrocitelor
• Acantocite
Eritrocite cu proiecţii neregulate,
variabile ca formă, număr, laţime
şi lungime

• Se asociază cu:
– Abetalipoproteinemie
– Boli severe de ficat
– Splenectomie
– Malabsorbţie
– Hipotiroidie
– Deficit de vitamina E
 Modificări ale formei eritrocitelor
• Codocite
• Eritrocite cu dispoziţia
hemoglobinei în “ţintă”, şi,
uneori cu formă de clopot

• Se asociază cu:
– Hemoglobinopatii
– Talasemie
– Anemie prin deficit de fier
– Spelenectomie
– Boala hepatică obstructivă
 Modificări ale formei eritrocitelor
• Drepanocite
• Eritrocite cu forma alungita,
cu terminatii ascutite; pot fi
curbate sau in forma de S;
• Se asociaza cu:
– Hemoglobinopatia S
(siclemie)
 Modificări ale formei eritrocitelor

• Dacriocite (celule “în

formă de lacrimă”)
• Eritrocite în formă pară sau de
picatură, pot avea o singură
proiecţie ascuţită

• Se asociază cu:
– Mielofibroza cu metaplazie
– Talasemii
– Anemiile mieloftizice
– Alte cauze de hematopoieza
extramedulara
– Carenţe marţiale
 Modificări ale formei eritrocitelor
• Schizocite
• Eritrocite fragmentate; pe frotiu
sunt prezente multe tipuri de
eritrocite, adeseori cu prelungiri
ascuţite

• Se asociază cu:
– Anemia hemolitică
microangiopatică
– Arsurile severe
– Purpura tromocitopenică
trombotică
– Reacţia de respingere a grefei
renale
 Eritrocitele - dimensiuni:

• 7,5 m în stare uscată

• 8,5 m în stare proaspătă

• Normocite

• Dimensiuni comparabile cu ale

nucleului unui limfocit
 Variaţiile de diametru

• Anizocitoză

• Fiziologică
• Patologică
 Modificări ale dimensiunii
eritrocitelor

• Microcite

Se asociază cu:
– Anemie prin deficit de fier
– Anemie sideroblastică
– Talasemie minor
– Intoxicaţie cu plumb
– Unele hemoglobinopatii
 Modificări ale dimensiunii
eritrocitelor
• Macrocite

• Se asociază cu:
– Boli de ficat
– Deficienţa de vitamina
B12
– Deficienţa de folat
– Vârsta f. fragedă (nou-
născut)
 Modificări ale dimensiunii
eritrocitelor

• Megalocite

• Se asociază cu:
– Anemia megaloblastică
prin deficienţa de vitamina
B12 sau deficienţa de folat
– Consum de droguri
 Modificări ale dimensiunii
eritrocitelor
 Populaţie dismorfică de
eritrocite

 Se asociază cu:
 Transfuzia
 Sindroamele
mielodisplazice
 Anemiile prin deficit de
vitamina B12 sau folat,
sau de fier, precoce, în
cursul tratamentului
 Eritrocitele - culoare:

• Roşu portocaliu în coloraţia MGG

• Eritrocite normocrome
 Modificări de culoare ale
eritrocitelor
• Normocite
(eritrocite normocrome)

• Policromazie asociată cu:

– Hemoragii acute sau
cronice
– Hemoliza
– Tratament eficient al unei
anemii
– Vârsta fragedă (n.n.)
 Modificări de culoare ale
eritrocitelor
• Hipocromie
– eritrocite palide, încărcare deficitară cu
hemoglobină care este dispusă spre periferie -
anulocite
• Se asociază cu:
– carenţe de fier
– diseritropoieză
 Incluziuni
în eritrocite
• Corpii Howell - Jolly
• Incluziuni de culoare albastru
închis spre violet
• Formă rotund-ovalară, de obicei
unice
• Compoziţie – ADN (1 cromozom)
• Se asociaza cu:
– Spelenectomia
– Hiposplenismul
– Anemia megaloblastică
– Anemia hemolitică
 Incluziuni
în eritrocite
• Granulatii eritrocitare bazofile

• Numeroase granule de culoare

închisă, spre violet, distribuite
uniform
• Compozitie: ARN
• Se asociaza cu:
– Intoxicatia cu Pb
– Talasemia
– Sinteza anormală a hemului
 Incluziuni în eritrocite
• Corpii Pappenheimer
• Granulaţii albastru închis
distribuite uniform într-un singur
grup la periferia celulei
• Compozitie: fier
• Se asociaza cu:
– Splenectomie
– Anemia hemolitica
– Anemia sideroblastica
– Anemia megaloblastica
– Hemoglobinopatii
 Incluziuni
în eritrocite
• Inele Cabot
• Anse sau inele albastru închis
până la violet
• Numar/celulă: 1-2
• Compoziţie: resturi ale fusului
de diviziune
• Se asociază cu:
– Sindroame mielodisplazice
– Anemia megaloblastică
 Modificări ale formei
şi culorii eritrocitelor
• Grupare în fişicuri
• Eritrocite aşezate asemenea
monezilor într-un fişic
• Se asociază cu:
– Concentraţii crescute de
globuline şi/sau paraproteine

• Autoaglutinare
– Dispariţia limitelor individuale
vizibile ale eritrocitelor
• Se asociază cu:
– Reacţii antigen-anticorp
Imaturitatea citoplasmei
Reticulocitele
 Forma hematiei şi
osmolaritatea plasmei

Liză osmotică Crenelare

 Grupele sanguine
• Determinate de antigene
(aglutinogene) de pe suprafaţa hematiei
• Anticorpii (aglutinine) se leagă la
antigenele eritrocitare producând:
– aglutinarea
– hemoliza hematiilor
Grupele sanguine din
sistemul ABO
 Sistemul Rh

• Studiat pe maimuţele Rhesus

– Rh pozitivi: au antigenul Rh pe suprafaţa
hematiei
– Rh negativi: nu au antigenul prezent
• Boala hemolitică a nou-născutului (HDN)
– Mama produce anticorpi anti-Rh care
traversează placenta şi produc aglutinarea
şi hemoliza hematiilor fetale
Eritroblastoza fetală
 Citoplasma hematiei

• Conţine:
– Hemoglobina 33%
– Lactat dehidrogenaza (glicoliza anaerobă)
– Enzime ale şuntului pentozic :Glu-6-P
dehidrogenaza, fosfogluconat dehidrogenaza
– ATP-aza
– Anhidraza carbonică
 Hemoglobina

• Formată din:
– 4 molecule de
globină
– 4 molecule de
hem care conţine
protoporfirină IX
şi Fe2+ necesar în
transportul O2
 Forme de hemoglobină
circulantă
• Hemoglobina formează comuşi labili cu:
– O2 - oxihemoglobina
– CO2 - carbaminohemoglobina

• Hemoglobina formează comuşi compuşi

stabili, ireversibili cu:
– CO formează carboxihemoglobina
– cu substanţele oxidante methemoglobina
 Sinteza hemoglobinei

1. Sinteza globinei în RER

2. Sinteza protoporfirinei IX
3. Legarea Fe la protoporfirină cu
formarea hemului
4. Unirea globinei cu hemul
 Tipuri de hemoglobină
normală
• Hb A1 a2b2
• HbA2 a2d2
• Hb F a2g2 fetală
• Hb Gower a2e2 embrionară
Ciclul de viaţă
al eritrocitelor
Parametrii eritrocitari folosiţi
în practica medicală
Leucocitele (6-10,000 per µL)
- formula leucocitara-
• 5 tipuri de leucocite
• Granulocite (leucocite
polimorfonucleare)
– neutrofile 60-70%
– eozinofile 2-4%
– bazofile 0.5-1%
• Agranulocite (leucocite mononucleare)
– limfocite 20-30%
– monocite 3-8%
 Modificări ale formulei
leucocitare
• Leucocitoză
• Splenectomie
• Boli inflamatorii
• Leucemii
• Stress
• Arsuri
• După tratament cu: epinefrina, aspirina, heparina, corticosteroizi

• Leucopenie
• Insuficienţă a măduvei osoase hematogene
• Lupus eritematos
• Boli hepatice
• Antibiotice, barbiturice,anticonvulsivante, diuretice, citostatice
 Granulocitele
• Atat granulocitele cat si agranulocitele au forma sferica cand se afla in
suspensie in plasma sangvina, insa unele dobandesc aspect amiboidal
dupa ce parasesc sistemul circulator si patrund in tesuturi

• Celule capat de linie; nu se mai pot divie; mor prin apoptoza dupa
cateva zile la nivelul tesutului conjunctiv
• Resturile celulare sunt fagocitate de macrofage si nu declanseaza un
raspuns inflamator
RER si aparat Golgi slab reprezentate (nu sintetizeaza o cantitate crescuta
de proteine – celule capat de linie)
Putine mitocondrii – metabolism energetic redus; dependente de glicoliza

• Contin granule cu enzime

- nespecifice, azurofile (violet) – corespund lizozomi primari
- specifice - mici, roz ce leaga componentele neutre, bazice sau acide
ale amestecului de coloranti si indeplinesc functii specifice
-
 Neutrofilele
• 12-15 µm diametru
• Nucleu:
– heterocromatic, fara nucleoli
– forma de potcoava/banda la cel. tanara
– 2-5 lobi nucleari (medie 3) , uniti prin filamente fine de
cromatina
– corpusculul Barr = apendice la nivelul unuia din lobii nucleari
la persoanele de sex feminin= cromozomul X inactiv
• Citoplasma abundenta, roz portocalie (eozinofila) cu granule:
fine
- nespecifice, azurofile (violet) – corespund lizozomi primari cu
diametrul de 0,5um
- specifice - mici, roz (fosfataza alcalina, colagenaza,
lactoferina, lizozim, etc)
In citoplasma exista si glicogen->glucoza
• N/C: 1:1
 Neutrofilele
• Durata de viata
in circulatie= 6-7 ore;
in tesuturile conjunctive periferice 1-4 zile

• Roluri:
- fagocite active, importante in procesele de aparare
impotriva infectiilor
- sintetizeaza H2O2,o citotoxina puternica
- lizozimul distruge peretele bacterian
- lactoferina leaga Fe, necesar pt. unele bacterii
Neutrofile
 Neutrofilele
 Distribuţie:
 neutrofile circulante
 neutrofile marginalizate în vecinatatea
endoteliului capilarelor şi venulelor
postcapilare
 Stadiul de evoluţie:
 Forme celulare finale, diferenţiate
 Granulele neutrofilului
• Histochimic:
• - granulele azurofile – reacţie pozitivă pt.:
– peroxidază
– fosfatază acidă
– b glucuronidază (corespund lizozomilor din alte celule)
• - granulele specifice
– fosfatază alcalină
– lizozim
– lactoferină
– fagocitine (proteine bazice)
• Funcţie:
– fagocitoza
 Neutrofilele - microfagocite
 Stări funcţionale: a) celulele inactive,
b) celulele activate (celule anterior inactive),
care-şi schimbă comportamentul prin:
agregare
degranulare
iniţierea producţiei de agenţi oxidanţi.
 Factori ce declanşează activarea neutrofilelor:
microorganisme
factori chemotactici în concentraţie mare.
 Etapele distrugerii unui microorganism:
identificarea microorganismelor
ingestia
distrugerea, liza microorganismului
prelucrarea materialului rezultat din liză.
 Neutrofilele – funcţie
 IDENTIFICAREA MICROORGANISMELOR
Adeziunea la suprafeţe: necesară pentru migrarea prin
ţesuturi la locul unui proces inflamator.
 Mecanisme: Molecule de adeziune:
glicoproteine de suprafaţă (ex. CD 11/CD 18) ce se leagă
de alte proteine de suprafaţă: ICAM - (Inter Cellular
Adhesion Molecule), exprimate pe:
- fibroblaste
- epitelii
- endoteliile vasculare
a) structură de suprafaţă a neutrofilului, legată de ELAM – 1
(endothelial – leukocyte adhesion molecule).
Interacţiunea cu endoteliul
 Familii de receptori de
adeziune

•Integrine

•Caderine

•Selectine

•Imunoglobuline
 Neutrofilele – funcţie
 Factori chemotactici: substanţe eliberate continuu în
locul în care microorganismele au invadat un ţesut.
 oligopeptide N-formilate
 fracţiunea C5a a sistemului complementului
 leucotriena B4 (LTB4), produs al oxidării acidului
arahidonic

 Etape:
 marginalizarea în capilar şi endoteliul postcapilar
 migrarea prin peretele vasului (enz. colagenază),
prin membrana bazală subendotelială
 migrare până la locul eliberării factorilor
chemotactici
 Neutrofilele – funcţie
 INGESTIA = Opsonizare: acoperirea unei particule cu o
proteină plasmatică, recunoscută de receptorii
neutrofilului ca semnal pentru ingestie.

 Opsonine: proteine capabile să opsonizeze ţinte

pentru ingestia de către neutrofile
 anticorpi din clasa IgG
 componenta C3b a complementului

 Ataşarea particulei de către receptori

 Fc receptori
 Receptorii C3 care recunosc receptorii ataşaţi
fracţiunii C3b.
 Neutrofilele – funcţie
 ATAŞAREA PARTICULEI = SEMNAL PENTRU
INGESTIE.
 Locul digestiei intracelulare: vezicula fagocitică.
 Digestia – Mecanisme:
 Degranularea = procesul prin care membrana unei
granule fuzionează cu membrana plasmatică,
rezultatul fiind eliberarea conţinutului granulei.
 Poate avea loc:
 - în compartimentul transmembranar – vezicula
fagocitică
 - în mediul exterior al celulei
 (Granulele azurofile se degranulează exclusiv în
veziculele de fagocitoză.)
 Activarea lanţului respirator cu producerea de radicali
liberi, bactericizi.
 Eozinofilele
• 12-15 µm diam, nucleu bilobat “in desaga”
• Citoplasma acidofila, cu granulatii
• primare = lizozomi primari
• secundare, refringente alungite si voluminoase
(~200/celula) ce se coloreaza roz cu eozina
• Roluri : apararea impotriva parazitilor, alergii
• Granulele specifice conţin un centru cristaloid
(internum) orientat paralel cu axa lunga a granulei si
inconjurat de un material fin granular (matrice,
externum); miezul este format din mai multe molecule
de proteina bazica majora, care contin resturi de
arginina (eozinofile);
 Eozinofilele

• Criterii de diagnostic:
 Raport nucleo-citoplasmatic: 1:1
 Forma nucleului: 0-2 lobi nucleari,
arareori 3-4 (filamente de 0,5m între
lobii nucleari) (,,în desagă”)
 Poziţia nucleului: central sau excentric
 Nucleoli: absenţi
 Citoplasma: citoplasmă abundentă, roz
 Granule: prezente, distribuite uniform,
eozinofile
 Eozinofilele Compoziţia granulelor:
• hidrolaze lizozomale
– aril sulfataze
– b glucuronidază
– fosfatază acidă
Ultrastructură – histamină
• lizozomi – ribonuclează
• granulele specifice (care în
coloraţia obişnuită leagă • proteine cationice (nu se află
coloranţi acizi tip eozină) – alte tipuri de lizozomi)
structuri ce conţin un miez – Proteina bazică principală
cristaloid (diferit în funcţie de (“Major basic protein” =
specie). MBP)
• miezul cristaloid - înglobat – Peroxidază
într-o matrice amorfă sau fin – Proteina cationică a
granulară. eozinofilelor
– Neurotoxina
 Eozinofilele - funcţie
– Apărarea împotriva unor
organisme ce nu pot fagocitate,
mai ales paraziţi helmintici,
multicelulari

– Fagocitoză şi liză bacteriană

(funcţie fără importanţă in vivo)

– Reacţia de respingere a grefelor;

• Mecanism: - utilizarea granulelor

proteice cationice citotoxice
 Eozinofilele - funcţie

• Infecţia parazitară însoţită de:

a) creşterea nivelelor serice de IgE
b) creşterea numărului de eozinofile
• Cele două fenomene date de sinteza de limfokine:
a) IL 4
b) IL 5;
• Etapa intermediară : activarea mastocitelor, care duce la
creşterea producţiei de IgE şi eliberarea de factor chemotactic
pentru eozinofile.
• Unii paraziţi : acoperiţi cu IgE şi IgG.
• Eozinofilele aderă => eliberare de proteine cationice şi
peroxidază.
Eozinofile
 Bazofilele

• Rare, greu de de gasit pe preparate <1% din

leucocitele
• Citoplasma acidofila, cu granulatii primare = lizozomi
primari
• Multe granulatii secundare 0,5um (basofile), albastru
inchis (proteoglicani sulfataţi, heparina si histamina),
ce par ca acopera nucleul
 Bazofilele

• Origine: celulele stem din măduva osoasă

hematogenă
• Celulele cu proprietăţi asemănătoare cu mastocitele
din ţesutul conjunctiv
• Număr: 15-20/l; aproximativ 100 milioane
• Durata de viaţă: scurtă
• Stadiul de evoluţie: - formă celulară finală, nu se mai
divide
 Bazofilele
Criterii de diagnostic
• Diametru: 12-15m
• N/C: 1:1
• Forma nucleului: incomplet segmentat,
în “frunză de trifoi”
• Pozitia nucleului: central sau excentric
• Aspectul nucleului: heterocromatic
• Nucleoli: absenţi
• Citoplasma: abundenta, bazofilă
• Granule: prezente
– neuniforme
– culoare albastru închis / negru
– hidrosolubile
 Bazofilele ME + histochimie
Compoziţia granulelor:
• Ultrastructură • histamină
• complex Golgi • heparină
• puţine mitocondrii • nu există date care să arate
• R.E. ceva mai abundent decât prezenţa hidrolazelor
în alte leucocite lizozomale comune
• particule de glicogen
• Granule : - specifice, sunt
rotunde sau ovale,
aproximativ 0,5 m, acoperă
nucleul
• electronodense
Bazofile
 Agranulocitele
• Limfocite’
• Monocite

• Nucleu rotund sau indentat

• Contin doar granule azurofile (lizozomi)
 Limfocitele
• Origine: Celulele stem din măduva osoasă
• Număr: 1500-3000/l; 5-10 miliarde în circulaţie, 2x1012 în
întregul organism
• Distribuţia în organism
– în sânge
– în organe limfoide specializate ca: timusul, ganglionii limfatici,
splina, amigdala palatină etc.
• Durata de viaţă:
– lungă, întrucât cea mai mare parte sunt continuu recirculate.
• Particularitate:
– recirculaţia limfocitelor depinde de interacţiunile specifice între
suprafaţa celulară limfocitară şi suprafaţa unor celule endoteliale
din vasele organelor limfoide
– migrările : ghidate de receptori de pe limfocite şi liganzi pentru
aceşti receptori (contra-receptori) de pe celulele endoteliale.
• Stadiul de evoluţie – celulele capabile de diferenţiere şi
proliferare.
 Limfocitele

• 6-8 µm diam (celula cea mai mică de pe

frotiu) - majoritatea; exista si limfocite
mari cu diametrul mai mare de 18 µm
• Nucleu mare, rotund, tahicromatic, “in
pata de cerneala”
• Citoplasma putina, bazofila, cu putine
granulatii primare si numerosi ribozomi
• Originea – in maduva osoasa;
diferentierea in maduva osoasa (Lf. B)
si in timus ( Lf. T)
 Limfocitele
Criterii de diagnostic
• Diametru:
– limfocite mici 6-8 m
– limfocite mari 12 m
– limfocite medii : 10 m
• N/C: 4:1 (3:1)
• Forma nucleului: rotund sau
indentat, excentric
• Aspect: tahicromatic ,,în pată de
cerneală”
• Nucleoli: de regulă absenţi
• Citoplasmă: inel perinuclear,
bazofil, ,,albastru – cer senin”
• Granule: de regulă absente.
 Limfocitele
• Ultrastructură
• Stare de repaus : complex Golgi foarte redus, o pereche de centrioli,
câteva mitocondrii
• nu se pot deosebi limfocitele T, de limfocitele B
• Stare activată:
– celulele B (stadiu final plasmocit): sunt pline cu structuri ale R.E.R.
(sinteză de Ig);
– celulele T : relativ puţin RER, dar conţine numeroşi ribozomi liberi.
• Populaţii de limfocite
• Criterii de diferenţiere:
• M.O. – nu
• M.E. – numai în stare activată
• Metode imunocitochimice: identificarea unor markeri specifici de
suprafaţă.
 Limfocite

• Lf B nu se pot diferentia pe frotiul de

sange, colorat MGG, de Lf. T
• Lf B , prin transformarea in plasmocite, au
rol in imunitatea umorala (sinteza de
anticorpi)
• Lf T au rol in imunitatea celulara
(reprezinta peste 80% din lf.)
Limfocite
 Limfocitele funcţie

• Sistemul imun : compus din milioane de clone (familii) de

limfocite. Limfocitele fiecărei clone posedă un receptor de
suprafaţă unic (= aparţine numai acelei clone).
• Acest receptor permite legarea unui determinant antigenic
specific.
• Clase mari de limfocite:
• B – produse în măduvă, sintetizează anticorpi
• T – produse în timus : participă la răspunsuri mediate celular.
• Memorie imunologică şi toleranţă imună
• în evoluţia limfocitelor 3 stadii:
- celule ,,naive”
- celule ,,cu memorie”
- celule ,,activate”
Limfocit B
Limfocite T
 Limfocitele - funcţie

Limfocite naive

Prima întâlnire cu Ag

Proliferare Activare

Limfocite cu memorie
Limfocitele Th CD4: funcţii
 MONOCITUL
• Celulă mare, sferoidală, 15-25 m
• Nucleul este mare, oval/reniform ,
excentricvindentant, cu alternanţă a
eucromatinei cu heterocromatina, având
aspect de tablă de şah
• Citoplasma este slab bazofilă ca cerul
înainte de furtună , uneori se pot
observa granule azurofile.
• In tesuturi se diferentiaza in macrofage
Monocite
 Monocitele
• Origine: Celulele stem din măduva osoasă
• Număr: 300-500/l; 2-3 miliarde în sange
• Distribuţia în organism si durata de viata
– în sânge 12-48 de ore
– în ţesuturi: macrofage tisulare
• Particularitate: - monocitele împrumută o varietate de
caracteristici morfologice tinctoriale în ţesuturi;
• poartă markeri de suprafaţă care facilitează
identificarea lor cu ajutorul unor anticorpi monoclonali
îndreptaţi împotriva acestor markeri
- aceeaşi markeri se află pe suprafaţa:
¶ macrofagelor conjunctive
¶ macrofagelor alveolare
¶ celulelor KUPFFER hepatice
• Stadiul de evoluţie:
- capacitate limitată de diviziune
- capacitate limitată de diferenţiere: MACROFAG
- nu există dovezi ale re-circulării lor după trecerea în
ţesutul conjunctiv.
 Monocitele
Criterii de diagnostic
 Diametru : 12-20 m
 N/C: 2:1 sau 1:1
 Forma nucleului: plicaturată (cerebriformă)
sau alungită, în formă de potcoavă, central
sau excentric
 Aspect: formă reticulară, “în tablă de şah”
(alternanţă hetero/encromatină)
 Nucleoli: absenţi
 Citoplasma: - abundentă, bazofilă, albastru
închis (“cerul înainte de furtună”)
• Granulaţii: foarte fine (granule primare)
palide, roz, prăfoase, dispersate, la limita
de rezoluţie a M.O.
 Morfologia monocitului

May-Grunwald-Giemsa +TEM
 Ultrastructura monocitului
 Nucleul:
 cromatina este mai puţin
condensată decât în limfocite
 nucleoli vizibili
 Citoplasma:
 mici complexe Golgi
 câteva cisterne ale R.E.
 particule de glicogen dispersate
 număr moderat de ribozomi
liberi
 granule dense corespunzând
granulelor azurofile, vizibile la
M.O.
 Monocitele - histochimie

• Citochimic:
– granulele reacţionează pozitiv pentru hidrolazele acide, caracteristice
lizozomilor.
 Monocitele - funcţie

 Rol funcţional: comun pentru sistemul fagocitelor mononucleare

- secreţie
- ingestie
- interacţiune cu limfocitele
 Secreţia:
 substanţe proteice
 neproteice
 Starea funcţională a
monocitului

Repaus
Celulă activată

Lizozim
Proteaze neutre
Elastază
Lizozim Colagenază
IL-1 Activator de plasminogen
Superoxid
Leucotriene
 Monocitele - funcţie

Ingestia: Material ingerat:
 celule senescente, detritusuri celulare
 Ex. eritrocitele senescente – macrofagele splenice
 material străin (non-self): bacterii şi produşi de degradare
(splină, ficat)
 proteine denaturate, fragmente proteice, proteine formate ,,in
vivo” (factori de coagulare)

 Mecanismele ingestiei
 - pinocitoză
 - fagocitoză
 Monocitele: particularităţi faţă de neutrofile

 Monocitele se pot ataşa via mai multe tipuri de molecule de

adeziune

 Pot fagocita proteinele opsonizate atât cu IgE cât şi cu IgG.

 Deplasarea: ca urmare a unor factori chemotactici limfocitari

 Receptori pentru manoză - pot fagocita bacterii fără

opsonizare prealabilă.

 Liza propriu-zisă: prin oxidanţi de tip radical hidroxil

 Pot distruge particule cu localizare intracelulară - dar fagocitul

trebuie să fie activat.
 Interacţiunea cu limfocitele

Etape:
 ingestia unei particule purtătoare de Ag
 degradarea particulei în peptide mici
 transferarea pe suprafaţa fagocitului, care exprimă complexul major II
de histocompatibilitate, legat de acesta
 legarea limfocitului T care poartă un receptor adecvat
 secreţia de mediatori de către ambele celule:
limfocitele T : limfokine :
gama – interferon
factor chemotactic pentru monocite
mononuclearele : monokine : - stimulează proliferarea limfocitelor
T
IL-1; prin promovarea secreţiei de interleukină 2
TNF (tumor necrosis factor).
 Trombocitele
• Fragmente celulare anucleate (cele mai mici
elemente figurate) 2-5 µm diam
• Fragmente din citoplasma megakariocitului
medular
• Durata de viata in sange = 10 zile
• Citoplasma bazofila,cu granule violete
• Fascicule de microtubuli la periferia citoplasmei
• Corpi densi (granulele delta) cu: calcium,
pirophosphate, serotonin
• Granule alpha cu: fibrinogen, factori de crestere
derivati din plachete si alte proteine
• Granule lambda cu enzime lizozomale
 Trombocitele
• Dimensiuni:
– 2-4 m pe frotiu
– Cel mai mic element figurat
• Forma:
– elipsoidală sau de lentilă biconvexă în
stare proaspătă
– Crenelate în stare uscată
– în sângele periferic se întâlnesc
plachete inactive şi plachete activate
 Plachetele sanguine
• Origine:
– iau naştere prin
fragmentarea unor
celule mari, poliploide,
denumite
megacariocite, din
maduva osoasă
hematogenă
– Sunt fragmente de
citoplasmă, prin
urmare sunt anucleate
 Structura plachetelor
• Formate doar din citoplasmă şi membrană
• La M.O. apar două zone:
– una periferică constituită din citoplasmă hialină - hialomer
– o zonă centrală, cu aspect fin granulat -granulomer
 Ultrastructura plachetelor

• Hialomerul - citoschelet dezvoltat

format din microtubuii şi
microfilamente.
• Microtubulii sunt grupaţi într-un fascicul inelar
(bandă inelară) situat sub membrana
plasmatică
• Microfilamentele hialomerului - filamentele de
trombostenină sunt implicate în retracţia
cheagului.
 Ultrastructura plachetelor
• Hialomerul –
Prezinta 3 sisteme canaliculare, de la exterior spre
interior:
– Sistem canalicular deschis - tubi care comunica cu
invaginarile membranei plachetare, favorizand schimbul
dintre mediul intern si mediul extern.
– Sistem tubular dens - tubi anastomozati asezati ca un inel
in hialomer. Pot fi tubi ai RE.
– Sistem marginal reprezentat de un inel de microtubuli care
mentin forma celulei.
• Exista proteine speciale cu rol in coagulare:
• trombostenina
• factorul III plachetar
• factorul IV plachetar
Structura plachetelor
 Ultrastructura plachetelor
• Granulomerul
– granulele X, cele mai mici (150-200 nm în diametru) sunt
lizozomi ce conţin hidrolize acide;
– granule a, mai mari (250-300 nm) au matrice densă în fluxul de
electroni; conţin ADP - principalul factor agregant, adrenalină,
serotonină, Ca, TXA2, trombospondina, PG, factorul VIII
(Willebrand).
– granule dense d (corpi denşi), cu diametru mare (400 nm) ce
conţin:
- tromboglobulină cu efect antiheparinic,
- fibrinogen plachetar;
- factor de creştere plachetar ce stimulează proliferarea şi
creşterea fibroblastelor şi a miocitelor netede din pereţii
vasculari.
 Membrana plachetară

• lipoproteică, mozaicată, cu glicocalix la

exterior.
• are frecvente invaginări care comunică
cu sistemul canalicular deschis prin
intermediul căroră se fac schimburi
bidimensionale.
• emite prelungiri cu care se deplaseaza.
• are receptori pentru factorii plasmatici
Plachete activate

SEM

TEM
 Hemostaza

• Oprirea sângerării
• Previne pierderea excesivă de sânge
prin
– spasm vascular: vasoconstricţia vasului
lezat
– Formarea dopului plachetar
– Coagulare sau formarea cheagului
 TROMBOCITELE
sunt formate dintr-o parte centrală,
colorată violet - granulomer (zona
organitelor - mitocondrii, corpii denşi şi
granulele alfa) şi o parte periferică, uşor
azurofilă - hialomerul (zona sol/gel -
filamente contractile şi microtubuli)
Trombocite
Trombocite in TEM
 Functia Trombocitelor

• Agregarea trombocitelor
• Formarea cheagului
• Retractia cheagului