Realizat de profesor Cristina Bonteanu,

Liceul Teoretic „Nicolae Cartojan”,

Giurgiu
Fascism
Fascism și Nazism
Fascismul este
o ideologie politică radicală
și autoritară definită în
primul rând de un
naționalism radical (numit și
"ultra-
naționalism").Fasciștii
încearcă să organizeze
o națiune în conformitate cu
perspectivele, valorile și
sistemelele corporatiste,
inclusiv sistemul politic și
economia.
Nazismul sau național-
socialismul (german) a fost
ideologia și
politica totalitară naționalistă,
rasistă, antisemită și
anticomunistă a Germaniei
naziste, care au fost aplicate
în timpul dictaturii lui Adolf
Hitler în statul
german între 1933 și 1945.
Asemănări între fascism și
nazism
 Ambele regimuri totalitare aveau aceleași concepții asupra
liberalismului și comunismului, aveau aceeași atitudine în
privința maselor, care trebuiau să fie supuse voinței
marelui conducător, prin intermediul propagandei și
îndoctrinării, aveau aceeași fundamentare în conceptia
organica a societatii. Perfecta asemanare exista si in
accentuarea nationalismului si evidentierea spiritului
totalitar, precum si in apelul la forta militara si la nevoia de
disciplina si sacrificiu. Mai mult, nici Hitler, nici Mussolini
nu au fost prea interesați în chestiuni economice, din
moment ce considerau că țările lor produc arme și alte
materiale de război în cantități suficiente. Includerea
cuvântului socialist în denumirea Partidului Nazist a
condus la o anumită confuzie la un moment dat, dar cu
siguranță Hitler nu a fost socialist în nici unul dintre
sensurile sau utilizările comune ale acestui concept.
Deosebiri între fascism și nazism
 Ambele regimuri totalitare aveau în
vedere distrugerea regimurilor
comuniste și liberaliste, dar A. Hitler
credea că țările ariane sunt țările
superioare. De aici rezultă și rasismul,
care diferențiază nazismul față de
fascism.
 Regimuri totalitare: comparații
Cele două războaie mondiale au stat la originea aparitiei şi proliferării
mişcărilor si regimurilor totalitare. După 1918 au apărut miscări politice
fasciste, atât in ţări invinse (Germania,Ungaria, Bulgaria), in unele
invingătoare(Italia), cât si in alte ţări (Romania, Franţa, Belgia, Marea Britanie,
Spania, Portugatia etc.)Toate aceste mişcări afisau un nationalism agresiv,
erau profund antiliberale, multe dintre ele antisemite, care intrebuinţau in mod
obisnuit violenţa de stradă şi asasinatul politic. Partide de extrema dreapta au
ajuns la putere in Ungaria (1920), Italia(1922), Germania(1933),dar şi in
Bulgaria, Portugalia, Spania, Slovacia etc.
După cucerirea puterii in Rusia de către bolsevici (P.C.) in anul 1917, au
aparut numeroase partide comuniste pe toate continentele, insă până in anul
1945 doar două ţări -URSS şi Mongolia- au avut regimuri comuniste. Spre
deosebire de partidele fasciste, partidele comuniste din perioada interbelică
formau o organizatie politică bine inchegată -Internaţionala a III-a Comunistă-
coordonata de la Moscova,iar partidele erau considerate simple -Sectii ale
acestei Internaţionale (COMINTERN). Aşa se explică faptul că partidele
comuniste au jucat in ţările lor rolul de instrumente de subversiune politică si
de spionaj ale URSS, conducerea lor fiind straină si impusă de la Moscova.
Dacă principalele regimuri fasciste -german, italian- au fost invinse in
cel de -Al doilea Război Mondial si s-au prăbuşit, victoria URSS si
ocuparea de către armatele acesteia a celei mai mari parti a Europei
centrale si de răsărit au dus la instalarea, intre 1944 si 1948, prin
lovituri de stat şi prin fraudarea alegerilor, a unor regimuri comuniste
in Bulgaria, Cehoslovacia, Polonia, Romania, Ungaria şi estul
Germaniei. După l944, comunistii au preluat puterea, cu sprijinul
direct sau indirect al URSS, şi în alte ţări: Albania, Iugoslavia, China,
Coreea si Vietnamul de Nord, Cuba etc.
Cu toate că practicile politice ale fasciştilor si comunistilor
erau asemanătoare, anticomunismul a fost una din caracteristicile
esentiale ale partidelor fasciste. Pe de altă parte,
 în sângeroasa confruntare a Războiului Civil din Spania (1936-1939) și,
mai ales după eșecul alianței germano-sovietice (Pactul Ribbentrop-
Molotov din 23 aug. 1939), alianţă ce a functional intre 1939-1941,
partidele comuniste au reuşit să confişte tema luptei antifasciste. De fapt,
atât regimurile fasciste cât şi cele comuniste au fost adversare declarate
ale democrației si pluralismului, ale drepturilor şi libertăților politice
individuale. Toate regimurile totalitare au suprimat aceste drepturi și
libertăţi, au lichidat orice formă de opozitie, instituind dominația partidului
unic, au practicat cultul liderului suprem (Mussolini, Hitler,
Stalin,Ceauşescu, Castro, Mao etc.),au terorizat; închis și exterminat
adversarii politici reali sau potenţiali.
Războiul civil din Spania Pactul Ribbentrop-Molotov
(1936-1939) din 23 august 1939
 Atât regimurile comuniste cât şi cele fasciste, au creat sau
perfecționat instrumente de represiune, de manipulare şi
control al societății -poliţie politică (CEKA, KGB, GESTAPO,
SECURITATEA), propagandă de stat, organizații oficiale de
masă pentru inregimentarea şi îndoctrinarea politică a copiilor,
tinerilor, femeilor, muncitorilor și intelectualilor.
Principalii lideri: Hitler, Mussolini, Stalin,
Ceaușescu
Bibliografie:
wikipedia.ro
google imagini.ro