Giurgiu Fascism Fascism și Nazism Fascismul este o ideologie politică radicală Nazismul sau național- și autoritară definită în socialismul (german) a fost primul rând de un ideologia și naționalism radical (numit și politica totalitară naționalistă, "ultra- rasistă, antisemită și naționalism").Fasciștii anticomunistă a Germaniei încearcă să organizeze naziste, care au fost aplicate o națiune în conformitate cu în timpul dictaturii lui Adolf Hitler în statul perspectivele, valorile și german între 1933 și 1945. sistemelele corporatiste, inclusiv sistemul politic și economia. Asemănări între fascism și nazism Ambele regimuri totalitare aveau aceleași concepții asupra liberalismului și comunismului, aveau aceeași atitudine în privința maselor, care trebuiau să fie supuse voinței marelui conducător, prin intermediul propagandei și îndoctrinării, aveau aceeași fundamentare în conceptia organica a societatii. Perfecta asemanare exista si in accentuarea nationalismului si evidentierea spiritului totalitar, precum si in apelul la forta militara si la nevoia de disciplina si sacrificiu. Mai mult, nici Hitler, nici Mussolini nu au fost prea interesați în chestiuni economice, din moment ce considerau că țările lor produc arme și alte materiale de război în cantități suficiente. Includerea cuvântului socialist în denumirea Partidului Nazist a condus la o anumită confuzie la un moment dat, dar cu siguranță Hitler nu a fost socialist în nici unul dintre sensurile sau utilizările comune ale acestui concept. Deosebiri între fascism și nazism Ambele regimuri totalitare aveau în vedere distrugerea regimurilor comuniste și liberaliste, dar A. Hitler credea că țările ariane sunt țările superioare. De aici rezultă și rasismul, care diferențiază nazismul față de fascism. Regimuri totalitare: comparații Cele două războaie mondiale au stat la originea aparitiei şi proliferării mişcărilor si regimurilor totalitare. După 1918 au apărut miscări politice fasciste, atât in ţări invinse (Germania,Ungaria, Bulgaria), in unele invingătoare(Italia), cât si in alte ţări (Romania, Franţa, Belgia, Marea Britanie, Spania, Portugatia etc.)Toate aceste mişcări afisau un nationalism agresiv, erau profund antiliberale, multe dintre ele antisemite, care intrebuinţau in mod obisnuit violenţa de stradă şi asasinatul politic. Partide de extrema dreapta au ajuns la putere in Ungaria (1920), Italia(1922), Germania(1933),dar şi in Bulgaria, Portugalia, Spania, Slovacia etc. După cucerirea puterii in Rusia de către bolsevici (P.C.) in anul 1917, au aparut numeroase partide comuniste pe toate continentele, insă până in anul 1945 doar două ţări -URSS şi Mongolia- au avut regimuri comuniste. Spre deosebire de partidele fasciste, partidele comuniste din perioada interbelică formau o organizatie politică bine inchegată -Internaţionala a III-a Comunistă- coordonata de la Moscova,iar partidele erau considerate simple -Sectii ale acestei Internaţionale (COMINTERN). Aşa se explică faptul că partidele comuniste au jucat in ţările lor rolul de instrumente de subversiune politică si de spionaj ale URSS, conducerea lor fiind straină si impusă de la Moscova. Dacă principalele regimuri fasciste -german, italian- au fost invinse in cel de -Al doilea Război Mondial si s-au prăbuşit, victoria URSS si ocuparea de către armatele acesteia a celei mai mari parti a Europei centrale si de răsărit au dus la instalarea, intre 1944 si 1948, prin lovituri de stat şi prin fraudarea alegerilor, a unor regimuri comuniste in Bulgaria, Cehoslovacia, Polonia, Romania, Ungaria şi estul Germaniei. După l944, comunistii au preluat puterea, cu sprijinul direct sau indirect al URSS, şi în alte ţări: Albania, Iugoslavia, China, Coreea si Vietnamul de Nord, Cuba etc. Cu toate că practicile politice ale fasciştilor si comunistilor erau asemanătoare, anticomunismul a fost una din caracteristicile esentiale ale partidelor fasciste. Pe de altă parte, în sângeroasa confruntare a Războiului Civil din Spania (1936-1939) și, mai ales după eșecul alianței germano-sovietice (Pactul Ribbentrop- Molotov din 23 aug. 1939), alianţă ce a functional intre 1939-1941, partidele comuniste au reuşit să confişte tema luptei antifasciste. De fapt, atât regimurile fasciste cât şi cele comuniste au fost adversare declarate ale democrației si pluralismului, ale drepturilor şi libertăților politice individuale. Toate regimurile totalitare au suprimat aceste drepturi și libertăţi, au lichidat orice formă de opozitie, instituind dominația partidului unic, au practicat cultul liderului suprem (Mussolini, Hitler, Stalin,Ceauşescu, Castro, Mao etc.),au terorizat; închis și exterminat adversarii politici reali sau potenţiali. Războiul civil din Spania Pactul Ribbentrop-Molotov (1936-1939) din 23 august 1939 Atât regimurile comuniste cât şi cele fasciste, au creat sau perfecționat instrumente de represiune, de manipulare şi control al societății -poliţie politică (CEKA, KGB, GESTAPO, SECURITATEA), propagandă de stat, organizații oficiale de masă pentru inregimentarea şi îndoctrinarea politică a copiilor, tinerilor, femeilor, muncitorilor și intelectualilor. Principalii lideri: Hitler, Mussolini, Stalin, Ceaușescu Bibliografie: wikipedia.ro google imagini.ro