Aptitudinile

Latura instrumental- operationala a

personalitatii
Aptitudinile

 Termenul aptitudine provine din limba latină, din

cuvântul aptus care însemna ,,bun pentru,,
,,capabil de,,. Termenul are uneori ca sinonime
termenii-,,capacitate,, și ,,abilitate,,
 Aptitudinile= „însuşiri ale persoanei care, în
ansamblul lor, explică diferenţele constatate între
oameni în privinţa posibilităţii de a asimila anumite
cunoştinţe, priceperi, deprinderi” (A.Cosmovici,
1974);
 Aptitudinea este un complex de însușiri psihice și
fizice strict individuale, relativ stabile ale
persoanei, care condiționează realizarea cu
succes a unei anumite activități.
Caracteristicile aptitudinilor:
 Insusiri aptitudinale de un fel sau altul sunt
prezente la toate persoanele;
 Asigura desfasurarea unei activitati cu rezultate
peste medie;
 Diferentiaza indivizii intre ei dupa randamentul
cantitativ si calitativ;
 Nivelul de dezvoltare si de functionalitate al
aptitudinilor se apreciaza dupa: rapiditate,
volum, precizie, originalitate, eficienta;
 Se deosebesc de capacitati, priceperi,
deprinderi ce sunt aptitudini implinite.
Performanta= expresia materializarii
unei aptitudini

Evaluarea performantei:
Indicatori cantitativi: volumul sarcinilor
realizate, numarul produselor obtinute, timpul
investit;
Indicatori calitativi: dificultatea si
complexitatea sarcinilor rezolvate,
noutatea/originalitatea produsului obtinut,
procedeul folosit etc
Capacitatea psihică=

Posibilitatea individului de a efectua cu

succes o anumită activitate la un
moment dat. Ea este determinată de
momentul actualizării şi de experienţa
anterioară a individului.
Este aptitudinea implinita si consolidata
prin exercitiu si cunostinte adecvate.
Talentul=

Combinatie specifica de aptitudini care

asigura posibilitatea realizarii unor
activitati inalt creatoare si originale
Geniul=

Cel mai inalt nivel la care se poate realiza

dezvoltarea si integrarea aptitudinilor
Originea si formarea aptitudinilor

Teoria ereditarista;
Teoria ambientalista;
Teoria dublei determinari- potentialul
aptitudinal se actualizeaza, dezvolta intr-
un context educational favorabil.
Rolul ereditatii si mediului in
dezvoltarea aptitudinilor
Ereditatea conditioneaza prin:
Particularitatile morfo-functionale ale organelor de simt;
Tipul de sistem nervos;
Plasticitatea scoartei cerebrale;
Capacitatea scoartei cerebrale de a forma reflexe
conditionate;
Particularitatile aparatului fonator, ale sistemului
osteomuscular;
dar ea interactioneaza cu factorii de mediu.
Clasificarea aptitudinilor

A) structura si gradul de complexitate;

B) specificul activitatii solicitante;
Aptitudinea psihopedagogică

Competente implicate:
• Psiho-morala;
• Profesional stiintifica;
• Psiho-pedagogica;
• Psiho-sociala.
B)

Aptitudini speciale (muzicala, tehnica,

artistica, matematica etc;
Aptitudini generale (inteligenta);
Aptitudinile elevilor

Profesorii trebuie sa:

 depisteze potentialul aptitudinal al elevilor;
 sa adapteze continutul disciplinelor de
invatamant si al metodelor in functie de
aceste aptitudini;
 sa organizeze activitati variate, multiple care
sa permita dezvoltarea acestei laturi a
personalitatii elevilor.
Inteligenta
 Aptitudine generală care contribuie la formarea
capacitătilor şi la adaptarea cognitivă a individului la
situatii noi ( A. Cosmovici, 1974).
 Forma superioara de adaptare care se manifesta prin
eficienta (precizie, viteza, usurinta) in intelegerea si
rezolvarea unor probleme, in descoperirea de noi
relatii, in invatare, in selectarea adecvata a
informatiilor, in operarea cu o cantitate si o varietate
mare de informatii ( B. Zorgo, 1980).
 Implica o serie de capacitati: de a lua decizii, de a crea
si alege mijloace adecvate scopului stabilit, de
organizare, transformare in plan intern a diverselor
situatii externe etc.
Definitii
=forma superioara de adaptare optima,
eficienta la situatii noi, problematice, prin
restructurarea datelor experientei. (J
Piaget)
=capacitate globala sau complexa a
individului de a actiona cu un scop, de a
gandi in mod rational si de a avea un
comportament eficace in mediul ambiant.
(D Weschler)
Masurarea inteligentei

 Testele de inteligenta:
 A Binet- primul test de inteligenţă numit Scala
metrică a inteligenţei (1904);
 W. Stern-formula de calcul a nivelului de
inteligenţă: QI = VM/VC x 100 (1912);
 L Terman- Scala de inteligenta Stanford-Binet
(1916);
 Scala de inteligenta Stanford-Binet a patra editie
si ultima (1985);
 D Weschler- teste adulti si copii
Dispute teoretice

Innascut vs. dobandit (caracterul fix-

caracterul modificabil);
Unitate vs. multidimensionalitate;
Posibilitatea vs. imposibilitatea masurarii
inteligentei.
Scoruri QI
 QI<70- categoria copiilor cu deficienţe mentale
 QI=70-79 –categoria copiilor cu intelect de
limită(bordeline)
 QI=80-89-inteligenţă medie inferioară
 QI=90-109-inteligenţă medie
 QI= 110-119-inteligenţă peste medie
 QI=120-130-inteligenţă dezvoltată
 QI=130-140 –copii dotaţi
 QI>140-copii supradotaţi
 QI>170-copii geniali
Limitele testelor de inteligenţă
 inteligenţa nu este măsurabilă în mod direct;
 testele de inteligenţă măsoară doar un eşantion
de abilităţi intelectuale care s-au dovedit a fi
legate de anumite performanţe;
 coeficientul de inteligenţă nu este fix;
 coeficientul de inteligenţă nu are o valoare
absolută; el este măsurat prin raportarea
performanţelor unui copil la performanţele unui
grup de copii de aceeaşi vârstă.
Teorii privitoare la inteligenţa
 Teoria bifactoriala (factorul G si factorul specific
S) inteligentei (C Spearman);
 Teoria multifactoriala a inteligentei ( fluenta
verbala, intelegere verbala, rationament,
rapiditate perceptiva, calcul numeric, memorie,
vedere spatiala ) (L Thurstone);
 Teoria genetica (J Piaget);
 Teoria inteligentelor multiple (H. Gardner -1983);
 Teoria triarhica ( R Sternberg- 1985);
 Teoria inteligentei emotionale (D Goleman-1990)
Teoria inteligenţelor multiple-
H. Gardner
Inteligenta este capacitatea de a rezolva
probleme ori de a produce bunuri cu o
anumita valoare intr-un context cultural sau
colectiv determinat.
Tipurile de inteligenta
1.Lingvistică,
2.logico-matematică,
3.Spaţială,
4.Muzicală,
5.Kinestezică,
6.Interpersonală,
7.Intrapersonală,
8.Naturală,
9.Existentiala.
Caracteristici:
 Toti indivizii normali poseda fiecare dintre aceste
inteligente intr-o anumita masura, rezultand o
combinatie unica, specifica fiecaruia;
 Se exprima intr-un sistem simbolic de codare;
 Au cate o reprezentare proprie pe scoarta
cerebrala;
 Dispun de cate un nucleu operator, adica de un
sistem de operatii specifice;
 Au un caracter cvasiuniversal
Teoria triarhica
R Sternberg
Contextuală- determinata de contextul
cultural în care se manifestă
comportamentul inteligent;
Empirică- întemeiată pe modul în care
experienţa trecută afectează modul de
comportare a unui individ;
Categorială- întemeiată pe mecanismele
cognitive de bază care sunt implicate în
comportamentul inteligent.
Teoria inteligentei emotionale
D Goleman
Inteligenta emotionala = abilitatea persoanei de a
identifica, exprima şi controla emoţiile.
Componentele principale ale IE sunt:
 Conştientizarea de sine
 Conştientizarea socială
 Managementul personal
 Deprinderi sociale
Concluzii:

inteligenţa este fluidă nu fixă;

experienţa bogată şi variată amplifică
inteligenţa
dezvoltarea potenţialului nostru depinde
de ceea ce învăţăm şi de cum învăţăm cu
inteligenţa noastră specifică;
gândim, învăţăm şi creăm în moduri
diferite;