MAMIFERE –

CLASIFICARE,
TRĂSĂTURI
SPECIFICE, MEDII DE
VIAŢĂ, ADAPTĂRI.

CENTRUL DE EXELENŢĂ ÎN ENERGETICĂ ŞI ELECTRONICĂ DIN CHIŞINĂU

Realizat:
profesor biologie Ion Bodean
 Chestionar

 Clasificarea mamiferelor
 Caractere generale ale mamiferelor
 Adaptări ale mamiferelor la diferite medii de viaţă şi nutriţie
 Subcompetenţe

 Aplicarea unităţilor taxonomice în clasificare;

 Diferenţierea particularităţilor structură-funcţie-mediu de trai;
 Conştientizarea importanţei pentru natură şi om
 Caractere generale ale mamiferelor
• Cele mai evoluate vertebrate cu cea mai variată gamă de adaptări;
• Sunt prezente activ în toate cele patru medii de viaţă, prevalează mamiferele terestre;
• Tegumentul mamiferelor are cea mai complexă structură dintre toate vertebratele,
posedă două tipuri de secreţii – cornoase şi glandulare;
• Diafragma (bolta musculară) desparte cavitatea toracică de cea abdominală;
• Inima şi plămânii sunt amplasaţi în cutia toracică;
• Tipul de respiraţie – pulmonar.
• Circulaţia sanguină este dublă (circuitele mare şi mic) şi complexă;
• Componenţa dentară include: incisivi, canini, premolari şi molari fixaţi în alveole
dentare;
• Mandibula este mobilă şi articulată direct la craniu
• Coloana vertebrală este compusă din cinci regiuni:- cervicală, dorsală, lombară,
sacrală, codală;
• Sistemul nervos cunoaşte cea mai evoluată structură şi funcţii.
Mamiferele sunt o clasă de animale vertebrate, care nasc pui vii și îi hrănesc
cu lapte. Mamiferele sunt cele mai dezvoltate și adaptabile vertebrate, fiind
animale homeoterme, care trăiesc în toate mediile de viață. Există peste 5 700
specii de mamifere.

Mamifere acvatice Mamifere terestre

Veveriţa zburătoare (Sugar Glider) Liliacul Mamifere marsupiale

 ornitorincul

marsupiale Mamifere ce depun ouă

echidna

Maimuţe antropoide

rozătoare
 Adaptări ale mamiferelor la diferite medii de viaţă şi nutriţie
Insectivoare zburătoare
Liliacul are corpul mic, de mărimea unui şoricel;
Scheletul format din oase subţiri şi uşoare;
Pe stern are o carenă mică care serveşte ca loc de fixare
pentru muşchii pectorali bine dezvoltaţi;
Oasele membrelor anterioare sunt alungite;
O membrană pieloasă uneşte membrele anteroare,
posteriare şi coada formând suportul aerodinamic
pentru zbor.
Denumirea de
“veveriţă” este
încorect atribuită.
Sugar glider-ul
(Petaurus breviceps)
este, în fapt, înrudit cu
oposumii, wombatul
sau koala, membri ai
ordinului
Veveriţa zburătoare Diprotodontia.
Mic mamifer nocturn provine din Australia, Noua Guinee şi
Arhipelagul Bismark. Marsupial de mici dimensiuni; prezenţa
pantagiului – membrana ce se întinde de-a lungul corpului, acoperită
cu blană, care îi permite planarea.
•Dimensiuni: 12-18 cm; lungimea cozii: 15-22 cm;
•Greutate medie: 90 – 150 grame
•Temperatura corporală: 32 – 33° C (temperatura poate scădea
până la 10.4 – 19.6° C în timpul hibernării);
•Maturitatea sexuală este atinsă după vârsta de 6 -8 luni;
•Durata ciclului estral: 29 zile;
•Femela naşte 1 – 2 pui, adăpostiţi în marsupiu până la vârsta de
70 zile;
•Înţărcarea are loc la 110 – 120 zile;
•Durata medie de viaţă (în captivitate): 10-15 ani.
 Ştiaţi că... În Republica Moldova există 21 de specii, care aparţin la 2 familii: Rhinolophidae
şi Vespertilionidae.
Liliecii sunt prezenţi pretutindeni: în păduri, grădini, peşteri, mine părăsite, localităţi, în preajma bazinelor acvatice. Datorită
modului de viaţă nocturn, sunt discreţi şi aproape invizibili, astfel că majoritatea oamenilor nici nu îşi dau seama de
prezenţa lor. La noi liliecii populează diverse adăposturi naturale sau artificiale. Nu-şi construiesc cuiburi, dar folosesc
adăposturile disponibile. Acestea sunt diverse cavităţi subterane, scorburi, crăpături în arbori, stînci sau clădiri, podurile
caselor.
Liliecii din Moldova cad în hibernare, care durează 4-5 luni din anotimpurile reci. În timpul hibernării temperatura corpului
şi frecvenţa bătăilor inimii liliacului scad semnificativ, pentru a minimiza consumul de energie pe întreaga perioadă fără
alimentaţie. Unele specii de lilieci sunt sedentare. Altele migrează în căutarea condiţiilor de adăpostire potrivite pentru
hibernare. Puii de lilieci se nasc nidicoli şi stau agăţaţi de corpul mamei pînă cînd devin mai rezistenţi şi mai independenţi.
Femela îşi poartă puii cu ea în zbor.
Toţi liliecii din Moldova se hrănesc cu insecte. Datorită rapacităţii foarte puternic exprimată, liliecii consumă în
fiecare noapte cantităţi enorme de insecte, multe dintre care sunt considerate de către om dăunătoare, contribuind astfel la
menţinerea echilibrului în ecosistem. Se ştie că o colonie de aproximativ 1000 de lilieci comuni, care cîndva a existat în
apropierea localităţii Saharna, nimicea în fiecare vară peste 5 tone de insecte nocturne. Acest lucru este însă irealizabil dacă
utilizăm insecticide. Să nu uităm că majoritatea insectelor, care convenţional sunt considerate de către om dăunătoare, sunt
acele nocturne, accesibile numai liliecilor, nu şi păsărilor.
Cel mai bogat habitat al liliecilor în ţara noastră este lunca Nistrului de Jos şi anume Bălţile Talmaziene - Ţara
Liliecilor. Acest ultim paradis al liliecilor în Moldova găzduieşte numeroase colonii de lilieci. Au fost găsite 13 specii, unele
dintre care sunt extrem de rare şi sunt incluse în Cartea Roşie a Moldovei şi listele mondiale a speciilor de animale rare.
 Cerbul
Nevăstuicile
(Mustela nivalis) sunt
Capacitate la naştere 2-3 pui o specie de animale
Speranţa de viaţă 20 ani carnivore din familia
Mustelidelor (care
Cerbul face parte din familia
mai cuprinde rudele
Artiodactyle, însemnand că are
ei apropiate precum
copite cu un număr par de
jderii, dihorii,
degete la picioare. Este nativ în
nurcile, vidrele şi
toate continentele, cu excepţia
Australiei şi Antarcticii. Există
bursucii). Nevăstuica (Mustela nivalis)
aproximativ 100 de tipuri Nevăstuica este cel mai mic animal carnivor şi este nativă din
de cerb. Femelele se numesc Eurasia, America de Nord şi Africa de nord. În prezent,
caprioare. cercetătorii au reuşit să identifice un număr de 18 subspecii.
Mediul natural este foarte divers, trăind de regulă în zonele
împădurite.
Cerbul si caprioara au un bun simţ al auzului. Au o mulţime de muşchi Preferă terenuri uscate, cu tufişuri dese, mărăcinişuri,
ataşaţi la ureche, ce le permite să le mişte fără a întoarce capul. Pot grămezi de lemne şi pietre, unde-şi poate găsi urgent
auzi sunete la frecvenţe mai înalte decât oamenii. adăpost, zone cu frunze uscate, margini de păduri, poieni,
dar şi pe lângă case şi gospodării, îndeosebi în şure,
Cerbul şi caprioara au un excelent simţ al mirosului ce îi ajută să hambare, căpiţe de fân şi glugi de coceni. Încet-încet, omul
detecteze prădatorii de la o distanţă mare. Îşi ling nasul pentru a-l a găsit un prieten de nădejde în nevăstuici.
păstra umed, ce îi ajută să adulmece particulele lipite de
acesta, imbunătăţindu-i mirosul. Cerbul şi caprioara produc miros prin
glandele localizate pe cap, picioare şi copite. Acest miros oferă
informaţii despre gen, statut social, condiţie fizică.
 .
Este un mamifer insectivor din familia talpide (Talpidae)
adaptat la viața subterană, săpând în pământ galerii
care formează o rețea complicată care converg spre un
culcuș central. Pământul din galerii este scos la
suprafață, unde formează mușuroaiele caracteristice.
Este răspândită în Europa, din Insulele Britanice până
la Munții Urali și Caucaz. Trăiește și în România și
Republica Moldova. Are o lungime mică de 115-158 mm
(cap + trunchi) și o greutate de 47-100 g. Poate trăi 3-5
ani. Corpul este cilindric și blana neagră catifelată;
membrele anterioare sunt scurte, cu gheare puternice,
adaptate săpatului, iar capul este conic, cu bot alungit și
ochi foarte mici; pavilionul urechilor lipsește, iar
mirosul și auzul sunt foarte fine. Se hrănește mai ales cu
râme, dar și cu insecte adulte și larvele lor, moluște
terestre, miriapode și furnici. Se împerechează o dată pe
an în aprilie-mai, gestația durează circa 4 săptămâni.
Femela fată 3-7 pui golași. Cârtița este folositoare prin
distrugerea multor larve din sol, afânarea și
îmbunătățirea drenajului intern al apei
Cârtiţa
(Talpa
europaea)
Hrana predominantă a cârtiței o constituie râmele, care reprezintă
peste 90% din componența hranei. Se hrănește și cu insecte adulte și
larvele lor, moluște terestre
(melci etc), crustacee terestre, miriapode, furnici și ouăle lor, care
toate la un loc nu depășesc 5-10% din hrana cârtițelor. Anii de
invazie cu larve de cărăbuși sunt ani de belșug pentru cârtiță.
Ocazional, mănâncă și broaște, chițcani,șoareci, șopârle și șerpi,
care ajunși în galeriile de cârtițe, nu mai văd lumina soarelui.
Nici canibalismul nu e rar; învinsul din competițiile crâncene care se
dau între masculii de cârtițe în epoca împerecherii este mâncat de
învingător. Resturile vegetale găsite în analizele conținutului
stomacal este pusă pe seama înghițirii accidentale.
Datorită metabolismului intens și gradului redus de calorii al hranei,
cârtițele mănâncă mult și neîncetat și sunt stăpânite mereu de nevoia
de mâncare. Ele au nevoie în 24 de ore o cantitate de hrană de 3-4
ori mai mare decât greutatea lor corporală. Ținute la post, fără
hrană, mor de inaniție în numai 8-12 ore.
 Vidrele ca și alte mustelide, au un sistem reproductiv poligam bazat pe
teritorialitatea ambelor sexe. În interiorul teritoriului său, masculul controlează de
la una la mai multe femele. Vidrele se pot reproduce pe tot parcursul anului iar puii
se pot naște atât iarna cât și vara, dar femelele pot da viață la pui în general o dată
la doi ani. Vidra are o gestaţie prelungită (diapauza embrionară) și naște de la 2 la
4 pui, care vor sta în preajma ei pentru un an sau mai mult (Jedrzejewski, 2010 et.
al).

Vidra (Lutra lutra)

Trăieşte în apă şi pe uscat, având vizuină cu două intrări.
Vidra vânează de cele mai multe ori în grup. Este un animal de
noapte cu toate ca poate fi văzut şi ziua. Poate rezista sub apă
până la 6 –7 minute fără să iasă la suprafaţă.
Se hrăneşte cu peşti, broaşte, raci, mamifere mici, acvatice.
Răspândirea vidrei depinde de capacitatea nutritivă de bază a
arealului: peştele. Tocmai de aceea biotopul vidrei îl constituie
tarmurile împădurite ale apelor curgătoare şi lacurilor.
Poate ajunge până la 15 kg greutate, iar ca lungime măsoară
până spre un metru fără să-i calculăm coada, care are
aproximativ 30 de cm.
Bibliografie
• shakirakary.sunphoto.ro
• mamiferesite.wordpress.com
• pensiunea-avy.ro
• www.vet-magazin.ro
• www.animale.ro
• vienela.ro
• www.slideshare.net
• www.vet-magazin.ro
• www.zoo.ro
• www.meteo.md