Tema: Grupul social și interacțiunea umană

Noţiuni de bază
Grup social‚ formaţiune socială‚ colectivitate‚ grup de
apartenenţă‚ grup de referinţă‚ grup social mare şi mic‚
grup formal‚ informal şi neformal‚ grup primar‚ grup
secundar‚ grup de sarcină‚ grup restrâns‚ câmp social‚
spaţiu de fază‚ schimbarea socială‚ lider‚ stil de conducere‚
lider autoritar‚ lider democratic‚ lider laisser-faire‚
conformism intragrupal normalizare‚ reprezentări sociale‚
personificarea cunoştinţelor‚ decontextualizarea
conţinutului percepţiei‚ schemă figurativă‚ ontizare‚
obiectivarea şi ancorarea reprezentării sociale‚ minorităţi
sociale‚ rezistenţă la schimbare.
Subiecte
• Definiții și clasificări ale grupurilor sociale.
• Tipuri de interacțiune în cadrul grupului
social.
• Interacțiune și influență intragrupală.
• Metode și tehnici de cercetare a grupului
social.
 Subiectul 1. Definiții și clasificări ale
grupurilor sociale social: definiţie şi
clasificare
Noţiuni
Grupul social se prezintă ca un ansamblu de
persoane constituit în funcţie de anumite criterii
obiective sau subiective, determinate de către
membrii lui sau impuse din exterior de anumite
persoane sau circumstanţe‚ cele din urmă cu
caracter destul de variat‚ începând cu
amplasarea spaţial-temporală şi până la
interesele şi scopurile de moment sau pentru o
perioadă mai de durată, în conformitate cu care
se constituie relaţiile sau se presupune cadrul de
raporturi intragrupale.
 Noţiuni

Un grup social presupune:

- existenţa unor raporturi între membrii

grupului, determinate de acţiunea unor stimuli
sau de comportamentul unor membri ai
grupului;

- organizarea într-o anumită structură care

are forma de cadru social stabil în care decurg
relaţiile dintre membrii grupului.
 G
R Joacă un rol mare în viaţa persoanei, fiind mediul în care are
U loc socializarea şi integrarea socială a ei
P
U
L Este mediul în care sunt învăţate şi perpetuate normele şi
valorile sociale
S
Oferă individului uman sentimentul de securitate, de mijloc
O
C
de afirmare
I
A Contribuie la satisfacerea trebuinţei de afiliere a omului,
L
răspunzînd nevoilor de apartenenţă

Termenul “grup”:
- Este utilizat pentru prima dată în Italia ca desemnînd un subiect pictat
sau sculptat, care prezintă mai multe persoane;
- Abia în sec. XVIII se foloseşte în sensul de reuniune umană.
În psihosociologia contemporană în definirea
grupului social se menţionează:
-faptul că reprezintă o categorie socială, care
unesc poziţii sociale şi statusuri (R. Merton);
- calitate de reuniuni de persoane în baza
comunităţii de gîndire şi acţiune, atitudinilor
similare, aderenţe la aceleaşi idei, opţiuni (De
Visscher);
-prezentarea unor ansambluri sociale, avînd
modele culturale sau subculturale comune,
contribuind la procesele de normalizare şi
uniformizare, de redistribuire a puterii, statutelor,
poziţiilor şi rolurilor (G. Gurvitch)
 Specificul grupului social (după A. Neculau)

Apare ca un subsistem indus într-o tipologie de formaţie socială

în care se conţin colectivităţi, asociaţii, organizaţii

Dezvoltă Se prezintă ca
raporturi sociale entităţi
în cadrul unor
reguli bine Grupul social particulare

stabilite în comun

Regrupează membrii după criterii funcţionale şi / sau

compelmentare
 Clasificări ale grupului social
Distingem mai multe criterii de clasificare a grupurilor.

1 Din perspectiva raportului individ-grup:

grup de apartenenţă – grupul primar cărui îi aparţine
un individ în momentul dat;
de referinţă – grupul de unde îşi împrumută valorile‚ la
care se aliniază în scop de comparare şi de identificare‚
procese prin care se face distinct.
2 Din consideraţia numărului de persoane membri ai
grupului:
mic (familial, şcolar, de muncă etc.), în care se menţin
raporturi interpersonale directe şi se realizează acelaşi
scop;
mare (organizaţie‚ întreprindere‚ instituţie)‚ în care
relaţiile interpersonale sunt mai puţin frecvente‚ dar care
realizează un scop principal comun‚ şi foarte mare (clasă,
etnie, cetăţeni ai unui stat etc.), întrunind persoane în
conformitate cu unul din criteriile sociale.
 Clasificări ale grupului social
3. După tipul de normativitate:
formal‚ instituţionalizat;
nonformal‚ constituit în scopul rezolvării unei sarcini
curente;
informal – pentru atingerea unor scopuri specifice de
prieteni, semeni, de interese etc.
4. În conformitate cu atitudinea faţă de criteriile valoric-
normative ale societăţii: orientat pozitiv, marginalizat,
antisocial, criminal etc.
5. După tipul de activitate, pe care o desfăşoară: de joc,
muncă, învăţătură, etc.
6. Există grupuri primare (numite şi grupuri de contact)
întrunind un număr restrâns de membri, implicaţi într-o
reţea directă de comunicare şi menţinând raporturi
afective interpersonale; grupuri secundare în care
relaţiile au un caracter indirect, activităţile membrilor
intersectându-se prin variate medieri.
Grupul mic, grupul primar sau grupul restrîns
– obiectul de care se preocupă îndeosebi
psihologia socială (după Ch. Cooley)
Prezintă o asociaţie intimă, cooperare şi interacţiune
directă, faţă-n faţă a persoanelor;
Contribuie la formarea naturii sociale şi idealurilor
individului;;
Încurajează diferenţiere şi competiţia.
Au un scop comun.
Menţin relaţii afective.
Împărtăşesc aceleaşi norme, idealuri, credinţe.
Menţin relaţii echilibrate cu exteriorul.
Păstreză dimensiunea sa restrînsă.
Tipurile grupurilor primare (după
Cooley)
Familia – primul grup primar pe care-l cunoaşte
civilizaţia.
Grupul de joc al copilului – caracterizat prin
spontaneitate şi cooperare, promovarea ambiţiei
şi onoarei.
Grupul de vecinătate – exprimarea vieţii sociale
în mediul rural.
Comunitatea de bătrîni – indivizi care se cunosc
din copilărie şi adolescenţă şi care se regrupează
în cluburi, societăţi, reuniuni după interese etc.
Tipurile grupurilor restrînse (după
Leclerc)
Grupul de sarcină - uniţi pentru o îndatorire comună.
Grupul de formare psihosocială – mediu de educare,
formare socială, profesională.
Grupul de acţiune comunitară – inclus în activitatea
socială, politică, dezvoltarea locală etc.
Grupul de loisir – de timp liber: sport, cultură,
activităţi artistice etc.
Grupul de persoane dintr-o rezidenţă – unit într-o
anumită unitate educaţională, locativă, de sănătate
etc.
Familia.
 Locul grupului primar – restrîns în tipologia
generală a grupurilor (după Anzieu şi Martin)
Denumirea Gradul de Nr. de Relaţii între Conştiinţa
grupului organizare indivizi indivizi scopurilor
internă
Mulţime Foarte slabă Mare Contagiune Salbă
emoţională

Bandă Slabă Mic Orientări Mijlocie

similare

Grupare Mijlocie Mic, mijlociu Relaţii Slabă sau

sau mare superficiale mijlocie

Grup restrîns Ridicată Mic Relaţii intime Ridicată

Grup Foarte Mijlociu sau Relaţii Slabă sau

secundar sau ridicată mare funcţionale ridicată
organizaţie
 Alte tipuri de grupuri (după Leclerc)
Tipuri Caracteristici Exemple
Agregat Uniune de membri puţin legaţi unul de
altul
Agregat fizic Persoane aflate în acelaşi loc şi timp Coadă la ghişeu
Agregat statistic Regrupare după criterii statistice, Eşantion în cadrul unei cercetări
conform voinţei persoanelor
Mulţime Adunare mare de oameni Asistenţi la un spectacol,
eveniment, manifestaţie
Reţea Reuniune conform unor canale de Reţea familială, de prieteni, de
comunicare muncă
Comunitate de Persoane ce împărtăşesc aceleaşi idei, Partid politic, organizaţie
gîndire şi acţiune obţiuni, idealuri, norme neguvernamentală, asociaţie
profesională
Categorie socială Uniţi după anumite caracteristici După sex, vîrstă, etnie, clasă
sociale comune socială etc.
Organizaţie Sistem funcţional organizat normativ
Organizaţie Uzină mare, sindicate
mare
Organizaţie mică Subdiviziune într-o organizaţie
mare
Caracteristici fundamentale ale grupului
social restrîns
Cunoaşterea apartenenţei sociale de către membri
Recunoaşterea apartenenţei sociale din afară
Interdependenţa membrilor prin aceleaşi obiective
Interacţiune directă dintre membri

Definiţia grupului social

Unitate în timp şi spaţiu
Semnificaţie de ansamblu
Mod de a fi în comun, de a împărtăşi aceleaşi
reprezentări, experienţe, percepţii
Grupare şi diferenţă în raport cu exteriorul
Durată de funcţionare
Subiectul 2. Tipuri de interacțiune în
cadrul grupului social.
Experimentele de laborator ale lui Leavitt,
Bavelas si Barett pe retele formate din 5
persoane au pus in evidenta urmatoarele tipu
ri de retele de comunicare. Structura retelelor de
comunicare in organizatie este mult mai
complicata decat cea reprezentata in figura de
mai jos. In functie de natura lor (retele formale
sau retele informale), structura lor este mai mult
sau mai putin bine definita, dar legitatile pe baza
carora functioneaza comunicarea sunt aceleasi.
Reteaua primara include statusuri de comunicare
echipotentiale pentru fiecare membru al grupului, fara
nici o organizare a fluxului informatiilor.
În cadrul retelei în forma de cerc, fiecare partener
transmite informatia vecinului sau din dreapta sau din
stânga.
Reteaua tip lant indica faptul ca unul dintre emitatori
este închis, blocând circularea informatiei, stopând
comunicarea.
Reteaua de tip furca (sau y) uneste o parte din membrii
grupului, ceilalti având posibilitatea de a comunica doar
cu unul dintre membrii acestuia.
Ultimul tip de retea, în forma de roata, este o structura
care detine o persoana centrala în procesul comunicarii
si care interactioneaza cu fiecare dintre ceilalti.
 Subiectul 3. Interacțiune și
influență intragrupală.
Functiile interacțiunii și comunicarii în grup sunt
urmatoarele:
a) Control - sa clarifice indatoririle, sa
stabileasca autoritatea si responsabilitatile.
b) Informare - sa furnizeze baza deciziilor.
c) Coordonare - sa faca posibila actiunea
comuna eficienta.
d) Motivare - sa stimuleze cooperarea si
implicarea in atingerea obiectivelor.
e) Emotionala - sa permita exprimarea trairilor
sentimentelor etc.
Comunicarea în grup poate fi formala (realizata pe
canale impuse de structura organizatiei, de normele
existente si de relatiile functionale dintre persoane,
grupuri, compartimente, in conformitate cu reguli
explicite si, uneori, implicite) si este preponderent
legata de activitatea comuna; si informala (informatie
fara legatura directa cu activitatea, cu o puternica tenta
afectiva), canalele folosite sunt altele decat cele
formale, regulile de comunicare sunt mai putin stricte.
Retelele de comunicare formale si informale sunt
coexistente si uneori interferente, in sensul ca cele
informale pot bloca circulatia informatiei in reteaua
formala, o pot distorsiona in functie de relatiile si
interesele celor implicati, sau, dimpotriva, pot flexibiliza
si imbunatati comunicarea formala.
Bibliografie
De Visscher‚ P.‚ Neculau‚ A. Dinamica
grupurilor. Texte de bază. Polirom‚
Iaşi‚ 2001.
Doise‚ W.‚ Deschamp‚ J.-C.‚ Mugny‚ G.
Psihologie socială experimentală.
Polirom‚ Iaşi‚ 1995.
Manual de psihologie socială. Coord.
A. Neculau. Polirom‚ Iaşi‚ 2003.
Myers‚ D. G. Social Psychology (trad.
în rus.). Piter‚ Sankt-Peterburg‚ 2000.
Radu‚ I.‚ Iluţ‚ P.‚ Matei‚ L. Psihologie
socială‚ Cluj Napoca‚ 1994.