CURS NR.

9
ANALIZA BIOCHIMICA A
URINEI
MATERIEI FECALE
LICHIDUL CEFALO-RAHIDIAN
 Urina
Functia de ansamblu a rinichiului cansta in
mentinerea constantelor mediului intern al
organismului.
Aceste constante sunt supuse in mod
continuu unor modificari datorate proceselor
metabolice si aportului din mediu exterior de
oxigen, alimentele, apa etc.
Prin functia de formare a urinii, rinichiul are, in cadrul organismului,
un rol inportant in:
- Reglarea metabolismului apei si a electrolitilor
- Mentinerea echilibrului Acido-Bazic
- Eliminarea produsilor de catabolism si a substantelor
toxice din organism
Aceste functii sunt realizate de rinichi prin trei procese
fundamentale:
- Filtrarea glomerulara
- Reabsortia selectiva tubulara
- Secretia activa tubulara
In urma proceselor de ultrafiltrare glomerulara se
produc:
- Urina primara care se deosebeste de plasma
prin lipsa proteinelor si a lipidelor
- Urina finala care se formeaza din urina primara
in timpul trecerii acesteia prin sistemul tubular al
nefronilor in urma proceselor de : secretie activa,
reabsortie selectiva, acidifiere, dilutie, concentratie.
Irigarea cu sange a celor doi rinichi se face cu 1,5l/ zi,
iar urina finala este de 800-1500ml/zi.
Urina finala este un lichid biologic de excretie, cu
compozitie complexa: Apa,saruri minerale, substante
organice, produsi de excretie si altele.
 Compozitia urini variaza in functie de alimentatie, de
gradul de efort, de starea de sanatate, de medicatie,
etc.
Prin urina se elimina peste 150 de substante chimice.
Alterarea calitatilor fizice si chimice ale urinii
reprezinta un semnal de alarma pentru functia renala si
deci pentru starea de homeostazie, de sanatate a
organismului.
Urina este primul produs biologic care a fost examinat
in vederea punerii unui diagnostic.
Inca din antichitate, cu aproximativ 3000 de ani in
urma, medicii examinau urina si pe baza caracterelor
sale fizice si chimice puneau un diagnostic si chiar un
prognostic al bolii.
 In evul mediu existau asa numitii ‚, uroscopisti”, care reuseau sa
diagnosticheze aproape orice boala prin analiza vizuala si gustativa
a urinii.
Astazi urina este studiata din punct de vedere fizic si chimic cu
ajutorul unor aparate din ce in ce mai complexe.
 Analiza proprietatilor fizice ale urinii.
Culoarea urinii normale este galbena.
Fiziologic- culoarea urinii poate fi mai inchisa, cu nuante rosiatice
cand este mai concentrata, dupa o periada de somn, dupa
consumul de medicamente( de tip piramidon)
Patologic- culoarea urinii poate fi bruna in perioadee febrile, galben
–pai intr-o diureza crescuta, rosu brun( ca berea neagra) intr-o
afectiune hepatica sau Rosu-murdar cand are loc o eliminare de
hematii, o hematurie.

Mirosul urinii este aromat, specific. In infectiile urinare poate

aparea miros pregnant de amoniac sau de gunoi de grajd.
La bolnavi de diabet poate aparea un miros ciudat de acetona, iar
la alcoolici poate mirosi a alcool.
Transparenta, claritatea urinii este caracteristica urinii
proaspete. Dupa cateva ore in mod fiziologic, poate
aparea o turbiditate datorata precipitarilor sarurilor
minerale.Cand urina proaspata este tulbure este un
semn de infectie sau hemoragie.
Densitatea urinii este de 1015-1030 si se masoara cu
urodensimetru. Ea este invers proportionala cu volumul
mormal pe 24ore(la volum mare densitatea este mica).
Numai in cazul diabetului zaharat, desi cantitatea de
urina este mare, densitatea nu scade ci creste din
cauza cantitatii mari de zaharuri. Rinichii afectati de
boala nu pot concentra urina.
Volumul urinar
Cantitatea de urina pe 24 ore se numeste diureza. La un adult sanatos
este de 1,2-1,5 l.
Volumul depinde de:
-IMC( indice de masa corporala)
-De varsta,
-De sex ,
-De aportul lichidian,
-De temperatura mediului ambiant,
-De factorii emotionali,
-De starea de sanatate a organismului.
1/3 din cantitatea de urina se elimina ziua si numai ¼ naptea. Diureza
este mai mare in clinastatism decat in ortostatism. In mod fiziologic,
diureza creste la un aport crescut de lichide (ceai, cafea, bere). In unele
situatii patologice pot aparea stari de:
-poliurie cand se elimina peste 2l/24h
-oligurie cand se elimina1l/24h
-anurie cand se elimina aproximativ 150ml/24h
Ph-ul urinar are in mod normal o valoare cuprinsa intre
5,2-6,5.
Desi sangele care intra in rinichi, pentru filtrare are un ph
alcalin de 7,4, urina finala are ph acid.
Valoarea ph-ului variaza in functie de varsta, sex, de strea
de sanatate, de alimentatie.
Astfel, in urma unui regin alimentar carnivor, ph-ul este
mai acid, de aproximativ 5,3. In urma unui regim alimentar
vegetarian, ph-ul este mai alcalin de aproximativ 7,3.
Masurarea ph-ului se face cu ajutorul hartiei de Ph sau cu
reactivi chimici specifici.
 Analiza proprietatilor chimice ale urinii
Proteinuria sau proteinele urinare in mod normal nu sunt prezente
in urina.
Fiziologic ea apare:
- Tranzitoriu, la adolescenti, in urma unui efort ce a depasit
capacitatea de adaptare a organismului,
- Dupa temperaturi extreme ale mediului ambiant,
- Dupa socuri emotionale,
- In covalescenta unor boli
 Cand rinichi sunt afectati fie ca structura, fie ca functie, in
urina apare proteinuria.
Astfel, ea apare in : glomerulonefrita, in cistita, in TBC
renal, dar si in hipertensiune arteriala, in diabet, in
intoxicatii, in stari alergice, in calculoza renala.
Uneori proteinuria este insotita de hematurie.
La examenul de laborator proteinuria poate fi absenta, nor
foarte fin, nor fin sau dozabila. Aprecierea, la dozare
biochimica se face in g/l.
Glicozuria sau glucoza urinara in mod normal este
bsenta.
In antichitate, medicii au observat ca urina unor pacienti
bolnavi de diabet este dulce si atrage furnicile si
albinele. Ei au numit-o ” urina de albina” .
Mai tarziu medicii puneau diagnosticul de diabet prin
simpla gustare a urinii.
Astazi se stie ca daca glicemia depaseste valoarea de
200mg%, glicozuria va fi prezenta. Rinichiul nu va putea
filtra corect, glucoza va trece prin filtru renal si va fi
prezenta in urina. In mod fiziologic glicozuria e prezenta
dupa un consum exagerat de glucide, in sarcina, in
dezechilibrele hormonale sau dupa o anumita
medicatie.
Corpii cetonici sunt absenti in mod normal in urina. Ei apar in
diabet netratat, in infectii microbiene, in intoxicatii, in regimuri
alimentare dezechilibrate, in boli hormonale.
Pigmentii biliari, in mod normal sunt absenti in urina.
Ei sunt substante colorate care imprima bilei hepatice
culoarea caracteristica. In boli de ficat insotite de icter,
pigmentii biliari trec in sange, apoi in urina conferindu-i
acesteia o culoare bruna, caracteristica.
Urolilirogenul se gaseste in urina normala in cantitatea foarte
mica. El poate fi crescut in afestiuni hepatice, in colecistite,
in tulburari digestive. Urofibilinogenul este apreciat in
buletinele de analiza prin califictivul normal sau crescut.
Examenul microscopic al urinii

Sedimentul urinar este o analiza microscopica a

urinii recomandat atat in diagnosticarea bolilor renale
cat si in aprecierea pregatirii sportive de performanta.
Dupa o toaleta locala se recolteaza prima urina de
dimineata. Se pun 3ml urina intr-o eprubeta de
centrifuga. Se centrifugheaza 5 minute la 1500-2000
ture/ minut, se arunca supernatantul si se pune o
picatura de sediment pe lama. Se acopera cu o lamela
si se observa la microscop.
Sedimentul urinar poate fi organizat si neorganizat.
Sedimentul urinar organizat se compune din:
- Celule epiteliale rare unele de forme geometrice
din caile urinare, altele rotunde de la nivelul rinichiului.
- Leucocitele rare sau foarte rare. Daca sunt in
numar mare anunta o infectie urinara acuta sau cronica.
- Hematii in mod normal absente. Ele apar
fiziologic dupa eforturi mari sau patologic in afectiuni
renale sau generale. Pentru a face diferenta intre starile
patologice se face proba celor trei pahare.
- Cilindrii urinari sunt proteinel sanguine care trec
prin membrana glomerulara lezata si se muleaza pe
tubii uriniferi. Ei apar numai in afectiuni renale.
- Cilindri urinari pot fii: hialini, hematici, leucocitari, epiteliati,
granulosi. Exista si pseudocilindri si chilindroizi care sunt
precipitate de mucus, hematii, leucocite, urati pe tubiicolectori.
- Cand incarcatura sedimentului este foarte mare se fa:
Proba Addis sau Proba Hamburger.
Sedimentul urinar neorganizat este reprezentat de substante
cristaline sau amorfe prezente in functie de ph-ul urinii.
In urinile acide vom gasi cu predominenta cristale de acid uric, de
urati, de oxalat de calciu.
In urinile alcaline vom gasi cristale de fosfati amoniaco-
magnezieni, de fosfati amorfi. De urat de amoniu, de carbonat de
calciu.
 Materiile Fecale
Analiza Biochimica

Materiile fecale sunt formate in proportie de 80% din

apa, iar 20% din reziduri alimentare, celule intestinale
descuamate si bacterii. Examenul biochimic al fecalelor
are mai multe aspecte:
1. Determinarea Ph-ului se face cu ajutorul
indicatorilor de Ph. Valoarea normala este usor alcalina,
in jur de 7,5-8. La copii ph normal este acid in jur de
5,5-6. La adult o acidifiere a scaunului, scaderea ph-ului
este datorata unei concentratii mai mari de acizi grasi
sau de o diminuare a cantitatii de amoniac.
2. Determinarea pigmentilor biliari. In mod normal in scaun se
gaseste stercobilina, rezultata din reducerea bilirubinei. In mod
patologic, cand culoarea scaunului este verzuie se considera ca
bilirubina nu a fost redusa iar eliminarea scaunului este prea
rapida. Tranzitul este accelerat.
3. Detreminarea grasimilor este necesara mai ales in cazuri
de malabsortie. Valoarea nu trebuie sa depaseasca 7g lipide
fecale/24h.
4. Determinarea amoniacului si a acizilor aminati este
importanta in colitele de putrefactie. Cresterea valorilor normale
incrimineaza un tranzit accelerat, procese de putrefactie intense.
5. Determinarea proteinelor fecale este indicata in tulburari de
digestie. In mod normal, in fecale, nu sunt prezente proteinele.
Daca reactiile biochimice indica prezenta lor acest lucru
semnaleaza un proces inflamator sau ulcerativ la nivel intestinal.
6. Prezenta mucusului in exces indica u proces de iritatie
colica.
7. Examinarea materiilor fecale pentru depistarea hemoragiilor
oculte-reactia Adler.
In mod normal in scaun nu trebuie sa existe sange. In cazul
suspicionarii unor ulceratii digestive asimptomatice se recomanda
testul Adler. Cu trei zile inaintea testului pacientul va intrerupe
ingestia de aspirina, de antiinflamatoare, de vitamina C, de preparate
pe baza de fier. De asemenea se vor evita mancarurile iritante,
picante, spanacul, carnea rosie, ouale, legume verzi.Regimul
alimentar trebuie compus din lactate, fainoase, cartifi. Prezenta
sangelui este semnalata in cazuri de ulcer gastric, ulcer
duodenal,enterita, colita. Cand hemoragia este masiva si provine din
partea superioara a tubului digestiv, stomac, duoden, intestin,
scaunul are aspect negricios, lucios. Sangele a fost digerat inainte de
eliminare. Daca hemoragia provine di n partea inferioara a tubului
digestiv, de cele mai multe ori prin inflamarea hemoroizilor, scaunul
are culoare rosie. Sangele nu a fost digerat. Cand hemoragia este
mica, oculta, ea nu se observa vizual si este decelata numai
biochimic, prin reactia Adler. Pacientii cu sangerari hemoroidale si
cei cu sangerari gingivale trebuie sa anunte medicul pentru a evita
rezultatele false.
Proba ADLER (testul ADLER) reprezinta metoda prin care se
permite punerea in evidenta a prezentei sangelui in materiile fecale
- hemoragiile oculte in scaun.
In mod normal nu exista sange in materiile fecale. Prezenta sa
indica o afectiune sangeranda a tubului digestiv : ulcer gastric sau
duodenal, polipi intestinali, rectocolita ulcero-hemoragica,
neoplasm, hemoroizi interni.
Recomandari pentru proba ADLER (testul ADLER) :
Inainte de prelevarea probei se va tine un regim de 3 zile : fara
carne, peste, medicamente cu fier, hemoglobina, legume verzi;
se va controla ca scaunul emis sa nu fie contaminat de sange
provenit din hemoroizi sangeranzi;
este recomandat ca testul sa se repete de 2 - 3 ori la un interval
de 2 - 3 zile, mentinand regimul de proba aratat;
proba se preleva intr-un recipient de plastic sau sticla curat si
uscat.
Lichid Cefalorahidian
Analiza biochimica
Lichidul cefalorahidian se gaseste in canalul central al maduvei
spinarii, in cavitatile ventriculare ale creerului si intre foitele
meningeale care invelesc sistemul nervos central.
Din punct de vedere biochimic el este comus din 98,5% apa 0,7%
clorura de sodiu, albumine, saruri alcaline si foarte putina glucoza.
Aspectul este transparent, incolor, prezenta sangelui sau a unei
infectii afecteaza transparenta.
Proteinele sunt prezente 15-45mg/dl. Un nivel ridicat de proteine
indica o hemoragie, infectie bacteriana sau virala, diabet, tumori
etc.
Glucoza este prezenta aproximativ 40-80% din valoarea glicemiei,
deci valoarea normala este de 50-70 mg/dl. Nivelele ridicate ale
glucozei indica prezenta diabetului iar nivelele scazute ale glucozei
indica o hemoragie sau o infectie.
Acidul lactic este prezent 35mg/dl.
Cloruri sunt prezente 680-730 mg/dl.
Hematiile nu sunt prezente in mod normal. Ele pot fi prezente din
cauza unei manevre gresite in momentul punctiei sau anunta o
hemoragie craniana.
Leucocitele nu sunt prezente sau sunt extrem de putine. Cand
numarul lor creste este semnal de alarma pentru meningita
bacteriana sau virala.
Bacterii, ciuperci, virusuri, celule anormale, in mod normal nu sunt
prezente.