Cursul 3.

Metabolismul
Hidroelectrolitic
 Apa indeplineste o serie de conditii absolut
necesare bunei desfasurari a proceselor biologice
in organismal uman:
•Este cel mai bun solvent,
•Are o constanta dielectrica mare,
•Are o caldura specifica mare si deci poate
inmagazina si transporta in volume mici cantitati
mari de energie calorica.
 Perturbarile metabolismului hidramineral
reprezinta de cele mai multe ori stari de urgenta in
practica medicala.
Activitatea celulara, inclusiv procesele
enzimatice, au loc in mediu apos.
Mediul in care se desfasoara are o mare
importanta pentru: presiunea osmotica,
concentratia ionilor de hidrogen, continutul absolut
si relative in cationic, continutul cantitativ si
calitativ in coloizi etc.
 Majoritatea substantelor minerale dizolvate in
lichidele biologice ale organismului se gasesc sub
forma ionizata(ioni si cationic). De subliniat este
faptul ca, la omul sanatos, anionii si cationii sunt
intr-un echilibru perfect.
Concentratiile ionilor se exprima in
miliechivalenti.
Un miniechivalent este egal cu raportul dintre
greutatea atomica si valenta.
In plasma gasim, ca exemplu de anioni: Na+,
k+, Ca2+ si cationi: Cl-, H- etc.
 Apa se gaseste intr-o proportie de 60%-70%
in organismul sanatos la maturitate.
Apa se imparte in apa intracelulara, din interiorul
celulelor si apa extracelulara din plasma, lichid
cefalorahidian, limfa, lichidul interstitial, tesuturi,
organe,glande.
Daca consideram apa totala 100%, atunci apa
intracelulara este 55%, iar apa extracelulara 45%.
 Dupa afinitate pentru apa substantele pot
fi impartite in:
• hidrofile ex. Glucidele
• hidrofobe ex. Lipidele.
Apa totala se masoara in functie de dilutia
suferita de unele substante care, injectate
intravenos, se raspandesc in mod uniform si
rapid in tot organismul.
Se foloseste in acest scop apa grea (apa
marcata) cum ar fi oxidul de deuterium. In
acest scop se utilizeaza si antipirina.
 Volumul Plasmatic
Volumul plasmativ se masoara cu ajutorul unei
substante macromoleculare care, injectata
intravenos, este retinuta mai mult timp in sistemul
circulator.
Se utilizeaza albastru Evans sau serum albumina
marcata cu iod radioactive(RISA). Dupa 10-20 minute
de la injectare se determina concentratia in sange a
substantei injectate.
Din raportul dintre cantitatea de substanta injectata
si concentratia acesteia in plasma se obtine volumul
plasmtic.
 Volumul lichidului extracelular
Volumul lichidului extracelular poate fi aflat in
functie de dilutia suferita de o substanta administrate
intravenous, care nu patrunde in cellule, dar se
raspandeste rapid si uniform in lichidul extracelular.
Pana in present nu s-a gasit o substanta ideala,
dar se folosesc zaharidele ca manitol sau insulina.
De asemenea se mai folosesc sodium Radioactiv
si tiocianatul de sodium.
Volumul apei extracelulare se calculeaza prin
diferenta dintre apa totala si apa extracelulara.
 Toate aceste informatii si calculi sunt folosite pentru
aprecierea Balantei Hidrice.
Mentinerea constanta a balantei hidrice presupune
ca volumul apei ingerate si cel al apei eliminate prin
rinichi, plamani, piele si materii fecale sa fie egale.
Acest volum este de aproximativ 2500 centrimetri
cubi/zi.
In conditii de sanatate, exista un echilibru intre
nevoile organismului in ceea ce priveste apa si
aportul ei.
Acest echilibru este reglat pe cai nervoase si
umorale si intretinut in mod constient de om. La o
pierdere de peste 15% a apei din organism, creerul isi
inceteaza activitatea.
 Reglarea ingesiei de apa se face, in mod
fiziologic prin senzatia de sete.
Aceasta apare atat la nivelul intracellular cat si la
nivelul extracellular:
•La uscarea mucoasei faringiene si bucale,
•Odata cu cresterea presiunii osmotice (cresterea
concentratia de electroliti, mai ale sodium) si
activitatea osmoreceptorilor din hipotalamus,
•La excitarea receptorilor de volum in urma
scaderii volumului lichidului extracelular.
 Reglarea pierderii(deperditiei) de apa se face
prin:
•Reglarea eliminarii urinare prin secretia de
hormon antidiuretic(vasopresina) stocat in hipofiza
posterioara si eliberat in urma exercitarii
osmoreceptorilor de pe traiectul carotidei interne.
•In urma scaderii volumului lichidului extracelular
•In urma administrarii de barbiturice, nicotina,
stress.
 Pierderea in exces a apei- deficitul de apa sau
deshidratarea pot duce la stari grave, coma si exitus.
Ele pot aparea:
•In secretii sudorale excesive(efort fizic exagerat,
stres, temperature mari),
•in problem digestive grave(varsaturi prelungite,
diaree masiva),
•In diureza exagerata (diabet zaharat decompensat,
diabet insipid, pielonefrita grave)
•In pneumopatii cu polipnee accentuate
•In aport insufficient de apa
•In come prelungite in care e perturbat mecanismul
setei
 In lichidele din organism se gasesc dizolvati:
•Compusi organici cu molecula mica (glucoza,
uree)
•Substante macromoleculare (mai ales substante
proteice care infruenteaza transferul de lichide
intre vas si spatiul interstitial)
•Electroliti anorganici, cu rol in distribuirea si
retentia apei, precum si in determinarea presiunii
osmotice si a concentratiei ionilor de hidrogen.
 Din necesarul zilnic de 40g apa/kgcorp,
•35g sunt reprezentate de apa exogena
•5g de apa endogena.
Sarurile minerale au o importanta fiziologica
deosebita in mentinerea echilibrului acido-bazic si
hidro-electrolitic
• in contractia musculara,
• in stimularea impulsului nervos,
• inhibarea activitatii enzimelor etc.
 Deosebirea esentiala dintre
metabolismul mineral si cel al substantelor
organice consta in faptul ca substantele
minerale nu se pot produce in organismal
uman. Ele sunt luate prin intermediul
alimentelor, din mediul inconjurator, sunt
folosite in diverse procese metabolice si la
final sunt eliminate prin urina, transtiratie si
materii fecale.
 Sodiul(Na)
Este prezent :
•in plasma,
•lichid cefalorahidian,
• limfa,
•lichid sinovial,
•lichid interstitial.
In plasma sanguina, natremia are o valoare de 142-
152 miliechivalenti/ litru, reprezentand 11% din sodiul
total. In urina, natriuria este de 100-220
miliechivalenti/24 ore.
 Intr-un organism sanatos exista un echilibru
intre sodiul ingerat, 100-150 miliechivalenti/zi si
sodiul eliminat prin urina, transpiratie, fecale.
Echilibru poate fi dereglat de:
•un aport insufficient de hrana,
•pierderi masive pe cale digestive(voma,
diaree)
•Dereglarea activitatii unor hormini
(antidiuretic, aldosterone)
•Afectiuni renale
•Afectiuni hepatice grave
 Potasiul (K)
Este un constituent celular prin excelenta. 98%
din cantitatea totala de potasiu se afla in tesuturi si
organe, predominand in muschi si eritrocite.
In plasma sanguina, potasemia are o valoare de 5
miliechivalenti/litru, iar in urina, (potasiuria)este de
40-100 miliechivalenti/24h.
Aportul alimentar este variabil. Un regim alimentar
predominant vegetarian va fi mai bogat in potasiu
decat un regim carnivor.
Intre potasiu ingerat si cel eliminate este un
permanent echilibru
Dereglarile para in :
•Aport insuficient de hrana,
•Pierderi masive pe cale digestive
(voma,diaree),
•Tulburari metabolice (coma hiper sau
hipodiabetica),
•Afectiuni renale,
•Afectiuni hepatice grave.
 Calciu(Ca)
Este un constituent important care reprezinta 2% din
greutatea corporala. El intra in compozitia sarurilor minerale din
oase si dinti. 1% din calciul total se gaseste in lichidele
organismului si participa la procesele de permeabilitate de
membrane, coagulare, contractie musculara, transmiterea
impulsului nervos etc
Calcemia normal este de 5 miliechivalenti/litru sau 8-11 mg%.
Din punct de vedere fizic si fiziologic, calciu plasmatic are
doua fractiuni:
•Calciu difuzabil sau ultrafiltrabil care consta in ioni liberi de
Ca2 si molecule mici de calciu difuzabil neionizat.
•Calciul nedifuzabil care consta in ioni de calciu fixati mai mult
sau mai putin labil de proteinele plasmatice, in special
Albumine.
 Diversele forme de calciu sunt in echilibru.
Calciul difuzabil este cel mai susceptibil de-a
suferi variatii cantitative.
Hipocalcemia se manifesta prin rahitism,
osteomalacie, fatigabilitate, contractii
musculare necontrolate, instabilitate psihica
etc.
Hipercalcemia se manifesta in hipertiroidism si
in administrari incorect dozate. La copii poate
aparea o osificare precoce a fontanelelor, iar la
adulti pot aparea osificari de tesuturi .
 Metabolismul este reglat umoral si nervos.
Hormonii paratiroidieni controleaza eliminarea
urinara a calciului si metabulizarea sa
osoasa. Vitamina D regleaza absortia
intestinala a calciului. Sistemul nervos
intervine in coordonarea si reglarea
metabolismului calciului.
 Magneziu(MG)
Este un component important al umorilor
organismului.
In plasma, magneziemia, Mg este intr-o
concentratie de 1,4-3 miliechivalenti/litru.
Continutul total de magneziu al unui adult este
de aproximativ 20g.
Peste 50% din cantitate este in conbinatie cu
calciu si fosfor, in materialul osos, iar restul in
tesuturi moi. Ionii de magneziu din umori sunt
activatori de enzime ca: fosforil transferaze si
fosfohidrolaze.
 Factorii care regleaza cencentratia
plasmatica a magneziului sunt putin
cunoscuti, dar probabil este vorba de
aldosterone si parat hormon.
Hipomagneziemia apare in malabsortie,
pancreatita acuta,hipoparatiroidism,
glomerulonefrita cronica, aldosteronism,
tulburari nervoase.
Hipermangneziemia apare in:
•deschidratare,
•acidoza diabetic,
•boala Adison,
•glomerulonefrita,
•tulburari nervoase.
Atat hipo cat si hipermagneziemia
perturba echilibrul mineral al orgnasismului.
Pentru o buna functionare a organismului si
mentinerea starii de sanatate, aportul de
apa si saruri minerale trebuie personalizat
iar un anumite situatii controlat prin testari
biochimice.