Tema: Guvernarea maselor

Noţiuni de bază
Psihologia maselor‚ mulţime‚ “suflet comun”‚
geografia amplasării mulţimii‚ mulţimi naturale‚
mulţimi artificiale‚ mase organizate‚ guvernarea
maselor‚ liderul maselor.
Fenomenul psihologic al guvernării maselor
Problematica guvernării maselor este cel mai
complicat compartiment al psihologiei maselor.
Masele mai puţin organizate prezintă un
comportament imprevizibil, labile în scopuri,
interese, pasiuni, incerte în acceptarea de decizii,
conducerea lor nu poate fi planificată exact din
timp. Cele organizate nu pot exista fără o ghidare
bine planificată. În condiţiile totalitare această
relaţie se manifestă în acceptarea «principiului
şefului», a unei conduceri riguroase a maselor.
Această realitate ne orientează spre concluzia că
ideologia maselor nu ţine de majoritate, ci de
conducerea lor.
Dreptul la guvernare a maselor poate fi câştigat
de persoane care pot simboliza valori ale puterii
şi trezi emoţii pozitive puternice. Care le menţin
coeziunea şi exercită conducerea într-un mod
oarecum legitim (câştigat sau oferit). Care sunt
apreciaţi ca un beneficiu de către mase.
Pentru a atinge asemenea rezultate, liderul nu
trebuie să recurgă la raţionamente dificile. E de
ajuns să pună-n joc sentimente, emoţii, să ofere
garanţii schematice ale onoarei, forţei, bunătăţii
sale.
Putem distinge mai multe trăsături ale liderului
maselor, în special ale celui politic caracterizat de
o capacitate înaltă de muncă, atras de noutate,
cu interes sporit pentru actualitate, dorinţă de a
prezenta o valoare, de a fi apreciat.
În câştigarea şi menţinerea funcţiei de lider al
maselor e nevoie de posedarea unei strategii
(câteva obiective fundamentale, simplu şi pe
înţeles formulate) şi de tactică (aplicată la
cerinţele actuale). În ordonarea obiectivelor
strategice se ţine cont de ierarhizarea lor
(începând cu temele majore ale politicii
guvernamentale şi până la problemele de
perspectivă) şi de climatul social-moral
(atitudinile cetăţenilor, reprezentările, viziunile
stereotipizate).
 Manipularea maselor
Manipularea maselor a devenit o necesitatea atunci,
cînd masele au căpătat dreptul de a influenţa
conducerea, politice prin dreptul la vot sau prin
posibilitatea de a protesta. Modelul “guvernare –
masă” a apărut în antichitate, dar forma lui
contemporană a început să se afirme în secolul
XIX. La hotarul dintre secolele XIX-XX G. Le Bon
scria: “Epoca contemporană se prezintă ca un
moment critic prin pregătirea conştiinţei umane de
schimbare. Schimbarea este determinată de doi
factori. Primul – distrugerea credinţelor religioase,
politice şi sociale, care au stat la baza civilizaţiilor
trecute; al doilea – instaurarea unor condiţii noi în
ştiinţă şi industrie”.
 Noţiunile «comunicare în masă» şi «manipularea maselor»
Noţiunea “comunicarea în masă”, care include în sine şi
capacitatea de manipulare a maselor, s-a afirmat în limbaj
în cea de a doua jumătate a secolului XX. Fenomenul a fost
determinat de cercetarea posibilităţilor influenţării maselor
şi de apariţia unor mijloace tehnice care asigură eficienţa
transmiterii informaţiei: telefon, telegraf, radiou etc.
Cel mai eficient mijloc al mass mediei s-a dovedit a fi
televiziunea, care:
- oferă posibilitatea perceperii informaţiei oricărui individ,
indiferent de pregătirea lui intelectuală, folosind mijloace
simple şi înţelese;;
- crează efectul prezenţei personale la derularea
evenimentului;
- Deţine întîetatea în transmiterea informaţiei prin
intermediul căilor senzoriale – circa 40% din informaţie
este transmisă populaţiei de către televiziune – folosind în
acest scop diverse metode.
 Noţiunile «comunicare în masă» şi «manipularea
maselor»
Se spune că “informaţia conduce cu conştiinţa
umană”. Prin informare este creat tabloul lumii,
sînt implicate directive, atitudini, orientări
valorice. Şi de mass media în primul rînd depinde
caracterul şi conţinutul acestora. Mass media
deţine rolul central în formarea reprezentărilor
sociale, a conştiinţei de masă.
Deoarece televiziunea şi alte mijloace de informare
a meselor sînt controlate de elitele politice şi
economice, ele servesc intereselor celor de la
guvernare, sînt folosite în calitate de instrumente
eficiente de manipulare a maselor.
 Noţiunile «comunicare în masă» şi «manipularea
maselor»
Noţiunea “manipulaţie” s-a afirmat în sensul ei
contemporan treptat. Sensul ei nemetaforic
presupune efectuarea unor operaţii complexe
manuale. Deoarece termenul vine din limba latină,
etimologia lui iniţială – manipulus – însemna:
1) O boaghe, degete adunate la un loc (manus – mîină
+ ple – a umplea)
2) Un grup mic de oameni, în armata romană un
detaşament din circa 120 de ostaşi.
Noţiunea se foloseşte în demonstrarea unor trucuri şi
jocul de cărţi, care cer folosirea dibăciei mîinilor. În
sens metaforic desemnează o influenţă exercitată
asupra oamenilor sau lucrurilor în scopul dirijării
acestora.
 Noţiunile «comunicare în masă» şi «manipularea
maselor»
Utilizarea metaforică a noţiunii “manipulare” are trei sensuri:
- metafora “a ţine sub control”;
- condiţia neapărată de a menţine iluzia persoanei manipulate
de autonomie în decizii şi acţiuni;
- Iscusinţa metodelor de manipulare-
H. Shiller, psiholog american, defineşte manipularea ca o
supunere latentă, programare a raţionamentelor, intenţiilor,
sentimentelor, atitudinilor, directivelor comportamentale.
E. Shustram – manipularea este o formă de dirijare şi control,
exploatare a altuia, folosire a lui ca pe un obiect, un lucru.
Manipularea politică se efectuează la nivel interpersonal şi de
masă. În primul caz, manipulatorul recurge la anumite
tehnici şi metode de influenţă în scopul schimbării de
atitudini, în cel de-al doilea – la tehnologii complexe.
 Manipularea politică a maselor
Manipularea politică a maselor – influenţă latentă asupra
conştiinţei de masă prin intermediul sugestiei,
propagandei, bazate pe particularităţile psihologice ale
mulţimii, în scopul orientării maselor spre un mod de
gîndire şi acţiune favorabil manipulatorului şi defavorabil
propriilor interese.
Tehnologia manipulării politice a maselor presupune:
implementarea în conştiinţa maselor a ideilor convenabile
manipulatorului, promovarea lor ca informaţie obiectivă;
influenţarea stărilor afective, provocarea sentimentelor
puternice de frică, ură, nelinişte etc.;
realizarea intenţiilor şi scopurilor manipulatorului prin
obţinerea controlului asupra opiniei publice.
 Forme ale manipulării politice a maselor
Propagandă şi agitaţie politică
Strategiile de propagandă politică urmăresc scopul transformării
maselor în mulţime şi implicării lor în activitatea favorabilă elitelor
politice sau economice. Propaganda este orientată spre masele
largi, deţinătoare de anumite stereotipuri, necritice. S. Moscovici
numeşte strategiile propagandei: convingere, afirmare, repetare,
toate orientate spre căpătarea efectului de sugestie colectivă.
Ideologia comunistă făcea diferenţă între propagandă şi agitaţie:
“propagandistul prezintă mai multe idei unui sau cîtorva oameni,
agitatorul doar una sau cîteva unei mase de oameni” (Plehanov).
J. A. C. Brown scrie că propagandistul foloseşte noţiuni ştiinţifice
pentru a-şi expune şi afirma ideea sa, recurge la argumente logice;
agitatorul alege doar fapte cu un conţinut afectiv puternic, prin care
influenţează sentimentele colective. Masele frustrate sînt orientate
de a se jertfi în numele ideii, de aceea nu reacţionează la
promisiunea de a învinge uşor, ci la chemarea de a lupta, cu toate
că pentru aceasta va fi nevoie de “vărsare de sînge, efort şi
lacrimi”.
 Forme ale manipulării politice a maselor
În propagandă se utilizează cîteva reguli.
1. Pentru a impune opinia sau orientarea dorită e nevoie de
a centra atenţia oamenilor asupra acesteia.
2. Obiectul propagandei trebuie să fie prezentat cît mai
atractiv, cum se face, de exemplu, în reclamă.
3. Imaginile folosite în propagandă trebuie să fie simple şi
înţelese.
4. Lozincile, sloganele, chemările, imaginile trebuie să se
repete frecvent.
5. Renunţîndu-se la dispute, e nevoie de repetarea
periodică a unor şi aceleaşi lucruri. Această tehnică este
convenabilă procesului de influenţare şi manipulare a
maselor.
 Forme ale manipulării politice a maselor
Trei metode folosite în propagandă în scopul
implementării ideilor şi imaginilor dorite:
Informaţie falsă, ascundere a unor lucruri şi repetare
a altora. Prin această metodă este realizat efectul
încrederii în informaţia prezentată.
Folosirea modelului “in-group – out-group”. În
scopul solidarităţii cu grupul de apartenenţă ideile
vor fi mai lesne acceptate, dacă ele sînt diferite de
cele ale altui grup. Totodată, în acest scop se pune
accent pe faptul, că “altul” gîndeşte şi acţionează în
mod diferit, indiferent de faptul, dacă aceste
informaţii vor provoca separare, ură, prejudecăţi etc.
Utilizarea stereotipurilor şi prejudecăţilor, pe care
grupul deja le împărtăşeşte.
 Forme ale manipulării politice a maselor
Mass media şi manipularea
Utilizarea mass mediei în scopul manipulării politice
se realizează prin metode ascunse, nedefinite de
conştiinţa comună, masele fiind transformate în
“mulţime psihologică” uşor influenţată şi dirijată în
detrimentul propriilor interese. Manipularea se
fundamentează pe falsificări şi minciună. Spre
deosebire de dominarea economică şi politică
manipularea are anumite priorităţi:
se efectuează ascuns, nu este definită de mase
nu duce la ciocniri, vărsare de sînge, manifestări
colective
nu cere cheltuieli enorme precum în cazul
cumpărării adepţilor sau a adversarilor politici
 Forme ale manipulării politice a maselor
Manipulatorul ţine cont de stereotipurile şi
reprezentările sociale pe care le împărtăşeşte
auditoriul. El va implementa ideile, imaginile
şi formele de comportament dorite prin
intermediul cîtorva metode:
amplificarea stereotipului şi/sau reprezentării
deja existente
modificarea neînsemnată a lor prin
schimbarea de accente, modificarea
neînsemnată de conţinuturi
înlocuirea lor cu altele: afectiv mai puternice,
rigide, cert exprimate, chemînd la acţiune,
punînd în discuţie interesele maselor
 Forme ale manipulării politice a maselor
Printre metodele de manipularea se foloseşte
intensiv “spirala trecerii sub tăcere”, care
constă în referinţe la rezultatele unor
cercetări a opiniei publice (inexistente sau
fabricate) sau la alte fapte convingătoare,
care denotă popularitatea unor idei, lideri,
partide politice etc. Aceasta îi face pe oamenii
care nu oferă preferinţă partidelor sau
liderilor daţi să se simtă izolaţi, în minoritate,
de cele mai frecvente ori ascunzîndu-şi opinia
sau chiar schimbînd-o în conformitate cu
intenţia manipulatorilor. Fenomenul se
dezvoltă în spirală, atrăgînd cît mai mulţi
adepţi şi asigurînd victoria manipulatorilor.
 Forme ale manipulării politice a maselor
D. Graber descrie patru modele de creare şi prezentare a
ştirilor în scopul manipulării maselor.
Modelul oglindă. Se presupune că ştirile reflectă
evenimentele reale. Adepţii acestui model nu crează
ştirile, ci doar le prezintă. Dar nu pot fi prezentate toate
evenimentele, care au loc în lume. De aceea sînt
selectate anumite evenimente, creîndu-se impresia că ele
sînt mai importante, altele fiind trecute cu atenţia, de
parcă n-ar exista (gripa aviară – ciocnirile civile în Irak).
Modelul profesional. Jurnaliştii sînt prezentaţi ca
profesionişti care pot selecta iscusit informaţia şi o
amplasează în conformitate cu importanţa, interesul
auditoriului, creînd un echilibru între conţinuturile
difuzate. Atenţia auditoriului este orientată spre acele
evenimente, idei, imagini, care convin intereselor
politice şi economice.
 Forme ale manipulării politice a maselor
Modelul organizaţional. Accent se pune pe procesul creării
ştirilor: relaţii interpersonale în colectiv, norme
profesionale, posibilităţi tehnice, cheltuieli legate de
adunarea materialelor, limite legislative etc. Spectatorul
sau audientul are impresia unei munci enorme în interesele
lui, dînd crezare emisiunilor.
Modelul politic. Se bazează pe ideea că ştirile reflectă
activitatea oamenilor, care sînt de acord sau nu acceptă
anumite idei, dar sînt şi influenţate politic de către partidul
de guvernămînt. De aceea informaţia nu întotdeauna poate
fi completă. Însă, de regulă, în vizor se află persoanele
influente, ideile promovate, ignorîndu-se cele care nu
prezintă interes pentru manipulatori.
Forme ale manipulării politice a maselor
Există două tratări ale rolului jurnalistului în
societate.
Adepţii tratării liberale consideră că tot ce se
întîmplă prezintă interes şi importanţă pentru
auditoriul mass media, deci urmează să fie
reflectat în ştiri.
Adepţii tratării social-responsabile consideră că
mijloacele de informare urmează să se
preocupe de educaţia maselor, promovînd
anumite valori şi idei. Această tratare este
caracteristică programelor monopolizate de
către stat.
 Forme ale manipulării politice a maselor
În scopul manipulării sînt folosite mai multe tehnici:
«Definiţia». Ideile, persoanele, partidele sînt caracterizate pozitiv
sau negativ, în funcţie de orientarea manipulării. De exemplu:
Urechenu – gospodar, Snegur – om bun la suflet, televiziunea
naţională – opoziţie a partidului de guvernămînt etc.
«Strălucire generală». În descrierea evenimentelor, ideilor care
urmează a fi acceptate se folosesc cuvinte “bune”: coaliţie a
sentimentelroi, majoritatea absolută, opinie publică, idei
convingătoare etc.
«Recomandarea». Ideea este emisă de o personalitate, de un om
recunoscut şi apreciat (muzicant, actor, sportiv etc.). Ei se
adresează la auditoriu cu cuvintele: “Sînt la fel ca voi. Am nevoie
de o conducere demnă”.
«Falsificare». Combinarea perspectivelor: exact – neclar, logic –
alogic, dorit – nedorit etc. Creîndu-se iluzia dificultăţii, auditoriul
este convins că în unitate se poate depăşi problema, în acest scop e
nevoie de susşinerea unei idei, persoane, victoria asigurînd
bunăstarea tuturor.
 Forme ale manipulării politice a maselor
Mai există şi alte tehnici:
«Porecle» şi / sau «Etichetări».
«Transfer» – popularitatea unei persoane este
transferată pe alta, fiind nominalizată ca adept,
elev, precursor etc.
«Ai noştri» - se crează starea de alegere între
apropiat-străin.
«Împreună», inspirarea convingerii de victoria
colectivă.
Mass media nu numai că reflectă realitatea politică,
dar formează o realitate nouă, convenabilă
comandatarilor.
 Forme ale manipulării politice a maselor
Limbajul politicii
Este deosebit, prezentîndu-se ca o parte
componentă a culturii politice a societăţii.
El este codifocat cultural, codurile fiind pe
înţelesul unor categorii sociale şi
inexplicabile pentru altele. Serveşte
comunicării dintre liderii politici şi mase,
electorat. Se prezintă ca un mijloc de
manipulare.
Întrebări pentru recapitualare
Care este istoria cercetării maselor în
psihologia socială?
Descrieţi procesele psihice şi sociale
care au loc în mulţime.
Cum influenţează masa‚ mulţimea
atitudinile şi reprezentările
individuale?
De ce este nevoie pentru a guverna
masele?
Сe presupune manupularea maselor?
Bibliografie
Barus-Michel‚ J.‚ Giust-Desprairies‚ F.‚
Ridel‚ L. Crize. Abordare psihosocială
clinică. Polirom‚ Iaşi‚ 1998.
Moscovici‚ S. Psihologia socială sau
maşină de fabricat zei. Ed. Universităţii
al. I. cuza. Iaşi‚ 1994.
Rouquette‚ M.-L. Despre cunoaşterea
maselor. Eseu de psihologie politică.
Polirom‚ Iaşi‚ 2002.