Curs 2 (28.02.

2017)
Începuturile scrisului în limba română.
Traduceri şi originale în secolul al XVI-
lea. Varietăţi funcţionale (religios,
juridic)

Rodica Zafiu: Istoria limbii române literare (Curs,

anul III, a.u. 2016-2017)
I. Începuturile scrisului în limba română.
1. Informaţii despre scrisul în limba română
• 1.1. Vechea terminologie a scrisului şi a cititului (Gheţie, Mareş 1985)
• 1.2. Cele mai vechi dovezi ale scrisului în română
2. Tipuri de scriere
2.1. Scrisul cu caractere slavone
2.2. Scrisul cu caractere latine
3. „Cauzele” folosirii limbii române în scris
3.1. Ipotezele influenţei externe
3.2. Ipotezele factorilor interni
3.3. Ipoteza interacţiunii factorilor interni şi externi

II. Epoca veche a limbii române literare. Limba

română în secolul al XVI-lea – prima jumătate
a secolului al XVII-lea

•
1. Informaţii despre scrisul în limba română

- nu se identifică cu limba literară

• P.P. Panaitescu (1965), Începuturile şi biruinţa scrisului

în limba română.
• Ion Gheţie, Al. Mareş (1985), Originile scrisului în limba
română.
• Ion Gheţie, Al. Mareş (2001), De când se scrie
româneşte?
1.1. Vechea terminologie a scrisului şi a
cititului (Gheţie, Mareş 1985)

scrie(re), scriş, scris < (SCRIBO) SCRIBERE, SCRIPSI,

SCRIPTUM „a scrie, a desena”
scriptură < SCRIPTURA
...iară limbile nici scriptură avea, şi nici leage, şi nici
învăţătură (Coresi, Ev. 1581: 558)
scrisoare: Lăsat-au puternicul Dzeu iscusită oglindă
minţii omeneşti, scrisoarea (M. Costin)
• scrietoriu:
Limba mea, trestie de cărtulariu rrepede
scrietoriului (Psaltirea Hurmuzaki.1500-10:
38r9)
[=Ca pana unui scriitor iscusit să-mi fie limba!]

• scriptă (Coresi), scriitură (Milescu),

scripturatic (Dosoftei) etc.
• carte < CHARTA „hârtie, scrisoare”
• cărturar < ngr. hartulários
• a ceti < sl. čitati

CARTEA CE SE CHEAMĂ EVANGHELIE CU

ÎNVĂŢĂTURĂ
den tuspatru evanghelistii aleasă şi den multe
dumnezeieşti scripturi, şi dată besearicei lui
Dumnezeu, în toate dumineci a se ceti
(Coresi, 1581)
sl.: slovă, pisar, pisanie
gr.: dascăl, diiac, grămătic, hârtie

- continuitate a practicii scrisului

• vechi inscripţii latine şi greceşti
• probabil în secolul X - scrisul în slavonă – limbă de cult
• secolul XIV (constituirea statelor feudale) – slavona -
limbă aulică, de cancelarie
• secolul XV – perioadă de vârf a slavonismului cultural
în Ţara Românească şi Moldova (în Transilvania –
slavona doar limbă bisericească; latina – limbă de
cancelarie)
• secolul XVII – înlocuire treptată cu româna
• secolul XVIII – înlocuire totală / în paralel, greaca
1.2. Cele mai vechi dovezi

(A) Falsuri

- B.P. Hasdeu: un Cântec de luptă atribuit lui

Ştefan cel Mare: Hai, fraţi, hai, fraţi, la năvală
daţi / La năvală daţi, ţara v-apăraţi...
- Cronica lui Huru sau Izvodul lui Clănău
(B) informaţii ambigue, nesigure
- Cantemir, Descriptio Moldaviae:

CAP. V. Despre literele Moldovenilor

Mai înainte de soborul dela Florenția aveau moldovenii litere
latinești, după pilda tuturor celorlalte popoare a căror limbă încă
este alcătuită din limba cea romană, iară apoi după aceea unindu-se
la acest sobor Mitropolitul Moldovei cu latinii; și diadohul său
Teoctist Bulgarul, diaconul lui Marco Efesanul, pentru ca să
lipsească aluatul latinilor din biserica moldovenească, ca să rădice
prilejul să nu poată ceti amăgiturile lor oamenii cei tineri, au
îndemnat pe Domnul Alexandru cel bun ca nu numai pe oamenii cei
ce aveau cugete străine la credința pravoslavnică, ci încă și literile
latine să le lipsească din țara sa și să primească în locul lor pe cele
slavone și cu râvna aceasta prea mare și fără de vreme, s-a făcut el
urzitoriul cel dintâi al barbariei întru care se află Moldova acum.
• [Conciliul de la Florenţa: 1438-9]
- confuzii, menţiuni incerte (o scrisoare din
secolul XV, o notiţă despre jurământul lui Ştefan
cel Mare către regele Cazimir – care ar fi fost
tradus „ex valachico” în latină)
- 1595 – în registrele Sibiului: s-a plătit unui preot
român 1 florin pentru redactarea unor scrisori
„în aceeaşi limbă”
(C) ipoteze bazate pe particularităţi
lingvistice

- împingerea în timp a textelor rotacizante –

Codicele Voroneţean, Psaltirea Voroneţeană,
Psaltirea Scheiană, Psaltirea Hurmuzaki
- au un aspect lingvistic aparent mai arhaic
- sunt copii ale unor originale pierdute
(presupuse de unii ca mult anterioare)
(D) cuvinte izolate

- în documente slave / latine din secolele XIII-XV –

câteva sute de cuvinte
- antroponime, toponime, nume de profesie, de
rudenie
ex.: Cioară, Copil, Căscioarele, Jurj Blidariul, mătuşă

G. Mihăilă, Dicţionar al limbii române vechi (sfârşitul

secolului X- începutul secolului XVI) (1974)
Dicţionarul elementelor româneşti din documentele slavo-
române, 1374-1600 (1981)