Sunteți pe pagina 1din 2

Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război

„A fost o schimbare rapidă ca topirea zăpezii albe pe câmp. Am devenit şi mondeni. Sărbători
în familii de cunoscuţi, invitaţii la conacuri de prieteni, la restaurante de seară şi grădini de vară, dansuri,
deveniseră preocupări cotidiene. Au fost, în luna mai, câteva „grandioase” bătăi de flori la Şosea, între
rondul întâi şi hipodrom, la care am luat, bineînţeles, parte, în automobilul ascuns sub liliac, trandafiri şi
garoafe al Anişoarei. Sufeream, ca supus unui tratament dureros, cu fiecare prilej din acesta, dar nevasta
îşi descoperise în angrenajul de lux posibilităţi noi, aşa cum unii îşi descoperă într-o zi talente nebănuite
şi, mai ales, descoperă în fiecare zi prilejuri noi şi diferite să şi le exerciteze. O rochie nouă, un pantof fin,
o pălărie, o masă cu invitaţi eleganţi, care altora li se păreau aproape la fel sau fără nuanţe prea evidente,
aveau între ele pentru nevastă-mea deosebiri categorice, aşa ca în reclama din vitrina farmaciilor, în care
o mână extrem de fină e alăturată de alta cojită şi buboasă: înainte şi după întrebuinţarea cremei X. De
vechile prietenii nu mai putea fi vorba. Nu numai că n-ar fi fost suficient de bine îmbrăcaţi pentru
localurile în care mergeam acum, dar n-ar fi avut nici posibilităţile materiale. Când mergeam înainte, în
grup, plăteam eu nota totdeauna, bineînţeles, dar acum nici eu, din cauza costului mare, n-aş fi putut s-o
fac. De altminteri, aceste despărţiri devin inevitabile prin gabaritul cheltuielilor. Când se ridică gradul de
altitudine, unii rămân fatal jos, indiferent de sentimente.
Aproape chiar din această vreme, nevastă-mea a început să se ocupe cu superioritate şi de ţinuta
mea. Ştiam că la Universitate trec printre studenţii „bine”. Eram înalt şi elegant, dar e adevărat că nu-mi
făceam decât câte un costum de haine, pe care-1 purtam până se uza şi pe urmă îl înlocuiam cu altul.
Cravată, de asemeni, cumpăram alta numai când cea de la gât era mototolită de-a binelea. Bineînţeles că
şi ghetele le pingeleam cât timp cizmarul socotea că se pot pingeli cuviincios. Dar cum eram subţire, cum
cumpăram obiecte pe care le credeam bune, n-aveam nici un motiv să fiu îngrijorat. La început, nevastă-
mea s-a mulţumit să-mi calce hainele, să-mi aranjeze mai bine nodul de la cravată şi să-mi puie, în fiecare
zi, o batistă mai fină, în buzunarul de sus al hainei. Pe urmă mi-a cumpărat trei cravate noi şi o jumătate
de duzină de batiste fine de olandă. O stânjenea parcă neatenţia mea în îmbrăcăminte.
E drept că într-o după-amiază am observat şi eu deosebirea dintre mine şi dansatorii care veneau
la Anişoara. întâia dată mi-am dat seama că o cămaşă nu se poate pune şi a treia zi. Aveam, pe urmă,
manşetele prea largi şi cu colţurile sucite în afară, pe când „dansatorul” pe care-1 priveam avea manşetele
bine întinse, mici, care prindeau mâinile ca nişte cătuşe de mătase. Şi pe când ghetele mele aveau o uşoară
tendinţă să-şi ridice boturile, ale lui erau întinse şi parcă noi. Era tuns parcă de cinci minute, pieptănat
lins. Părea nesfârşit mai curat şi mai îngrijit ca mine, cu toată baia mea din fiecare zi. Peste vreo două zile
nevastă-mea, cu oarecare stânjenire, mi-a dat un sfat căruia i-am ghicit resortul interior.” – Ultima noapte
de dragoste, întâia noapte de război, Camil Petrescu

1. Scrieţi sinonimele contextuale ale cuvintelor schimbare, cotidiene, inevitabile, deosebirea


2. Scrieți expresii/locuţiuni care să conţină cuvântul vreme.
3. Identificaţi în text patru cuvinte din câmpul lexical al îmbrăcămintei.
4. Precizaţi perspectiva narativă.
5. Caracterizați personajul principal din fragmentul dat.
6. Identificaţi în text două sintagme care conturează dimensiunea spaţială şi două pentru cea temporală.
7. Analizaţi două figuri de stil diferite din text.
8. Explicați conceptele operaționale: autenticitate, pluriperspectivism.
9. Menţionează două teme/motive literare prezente în text.
10. Explicaţi folosirea verbelor la timpul perfect compus.
11. Prezentați o scenă semnificativă pentru relația dintre Stefan și Ela
Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război

„În primăvara anului 1916, ca sublocotenent proaspăt, întâia data concentrat, luasem parte, cu un
regiment de infanterie din capitala, la fortificarea văii Prahovei, între Bușteni şi Predeal. Niște șănțulețe
ca pentru scurgere de apa, acoperite ici şi colo cu ramuri şi frunziș, întărite cu pământ ca de un lat de
mâna, erau botezate de noi tranșee şi apărau un front de vreo zece kilometri. […]
Pentru mine însă această concentrare era o lungă deznădejde. De multe ori seara, la popota, era
destul un singur cuvânt ca să trezească răscoliri şi să întărâte dureri amorțite. E îngrozitoare uneori această
putere a unei singure propozițiuni, în timpul unei convorbiri normale, ca să pornească dintr-o dată
măcinarea sufleteasca, așa cum din zecile de combinații cu șapte litere ale unui lăcat secret, una singura
deschide spre interior. În asemenea împrejurări, nopțile mi le petreceam în lungi insomnii, uscate şi
mistuitoare. La drept vorbind însa, în asta-seară nu atât discuția, care nu mai era o simpla aluzie, m-a
aruncat în halul acesta de răscolire, ba era chiar prea directă ca să mai fie atât de otrăvitoare, cât încercarea
neizbutita, pe lângă comandantul batalionului, de a obține o permisie la Câmpulung.
„Popota” unde suntem acum e într-o odaie mică, săteasca, mai sus decât toate satele românești
din munte. E abia mai mare ca o coliba, văruita în alb, cu doua paturi înguste la perete, acoperite cu velinte
vechi, şi care acum ne slujesc şi drept scaune de masă. O lampa de „gaz” da o lumina gălbuie, aproape la
fel de leșinată ca a vinului, din paharele mari de apa, de dinainte. Masa e, firește, de brad, ca la cârciumile
de drum mare şi acoperită cu pânză țărănească. Cum fiecare ofițer are tacâmul lui de acasă, ales cu
dinadins de proastă calitate, „ca se pierde”, avem dinainte o împerechere de farfurii, cuțite şi pahare,
adunate parcă de prin bâlci. Toți cei paisprezece ofițeri ai batalionului de acoperire suntem îngrămădiți
aici şi, în așteptarea cafelelor, se continua, fără ca nimeni să se sinchisească de fumăria în care ne găsim,
discuția începută o dată cu masa şi iscată de o gazetă de la aprovizionare.” – Ultima noapte de dragoste,
întâia noapte de război, Camil Petrescu

1. Precizaţi sinonimele cuvintelor deznădejde, să trezească, convorbiri, fireşte


2. Transcrieţi din text două sintagme care conturează dimensiunea spaţială şi două pentru cea temporală
3. Scrieţi patru expresii/locuţiuni care să conţină cuvântul pământ
4. Transcrieţi patru cuvinte care fac parte din familia lexicală a cuvântului vorbire/limbă
5. Identificaţi în textul dat două trăsături ale romanului subiectiv
6. Analizați relația dintre incipit și final în romanul studiat.
7. Realizați în 10-15 rînduri carcaterizarea personajului feminim din romanul studiat.
8. Explicaţi folosirea verbelor la timpul imperfect în textul dat.
9. Analizaţi două figuri de stil diferite din text
10. Menţionează două teme/motive literare prezente în text.
11. Analizați o altă scenă semnificativă pentru imaginea războiului.