ELECTROCARDIOGRAMA

(ECG)
• Metodă de investigare a activităţii electrice
a cordului
• Avantaje
• Limite
• Aproximaţii
• Convenţii
 Teoria dipolului unic

+ ++++++ D1

- +
R1
- - - - - - - - -

Sensul depolarizării şi repolarizării este acelaşi

Sensul vectorilor este inversat.
Sensul undei depinde de sensul vectorului faţă de
electrodul pozitiv înregistrator.
 Sensul depolarizării este acelaşi cu cel al repolarizării
Sensul vectorilor este inversat

+ ++++++ R2

- +
D2
- - - - - - - - -
 ++++++++++
D3 R3

- +
- - - - - - - - - -

Sensul depolarizării este inversat faţă de cel

al repolarizării
Sensul vectorilor este acelaşi
Vector de depolarizare dublu, egal, de sens contrar şi
simultan

- +

Linie
izoelectrică
 Vectori egali şi de sens contrar

- +

Complex echidifazic
 Vectori de sens contrar dar inegali

- A B +
A
 ELEMENTE ALE TRASEULUI
ELECTROCARDIOGRAFIC

• SEGMENT – PQ, QT

• INTERVAL – PQ, QT

• UNDĂ
 Sens- pozitivă sau negativă
 Morfologie – rotunjită sau ascuţită – viteza de condu
cere
 Înaltime – amplă sau mică – determinanţi: mărimea
dipolului, distanţa electrozi – dipol şi unghiul 
 Unul din factorii determinanţi ai amplitudinii undelor
ECG

Unghi  00 = proiecţie
maximă

_ +

Unghi  900 = proiecţie

minimă
 Tipuri de derivaţii ECG

• Plan frontal
Bipolare (Einthoven)
Unipolare (augmentate, amplificate)

• Plan orizontal
Precordiale stângi – uzuale
Precordiale posterioare - auxiliare
Precordiale drepte - dextrocardie
 Vectorii cardiaci

• I. Vectorul depolarizării atriale

• II. Vectorul repolarizării atriale
• III. Vectorii depolarizării ventriculare:
 Vectorul septal
 Vectorul principal
 Vectorul bazei
• IV. Vectorul repolarizării ventriculare
 Derivaţii bipolare

• Plan frontal – triunghiul Einthoven

- DI +

DI

DII

DIII
Unipolarele membrelor

aVR + + aVL

+
aVF
 • Undele Q şi S sunt obligatoriu
Vectorii mici negative.
perpendiculari pe
• Unda R este obligatoriu pozitivă.
derivaţie nu se
înscriu. • Proiecţia vectorilor ventriculari
înscrie unde diferite în funcţie de
Undele P, Q şi S nu
derivaţia care înregistrează (vezi
sunt obligatorii în
aVR, V1, V2)
toate derivaţiile.
 Caracteristici ale undelor segmentelor şi intervalelor
ECG

• Unda P – proiecţia depolarizării atriale

• Segment PQ – zona de referinţă pentru traseu izoelectric
• Interval PQ – timp de conducere AV
• Unda Q – prima undă negativă a complexului
neprecedată de undă pozitivă
• Unda R – prima undă pozitivă a complexului precedată
sau nu de undă negativă
• Unda S – unda negativă a complexului care urmează
unei unde pozitive
 Faza terminală a ECG – tulburări de irigţie coronariană

• Punctul J – joncţiunea dintre sfârşitul complexului

ventricular şi segmentul ST

• Segmentul ST – denivelare maximă admisă: 0,5 mm

frontale, 1 mm precordiale - modifictă în leziune

• Unda T- relaţia cu complexul ventricular; proiecţia

vectorului de repolarizare ventriculară - modificată în
ischemie
 Condiţii de citire a unui traseu ECG

• Etalonarea obligatorie
• Viteza de derulare a hârtiei 25 mm /sec – 1 mm = 0,04 s;
50 mm/sec - 1 mm = 0,02 sec
• Notarea derivaţiilor
• Data şi ora înregistrării
• Numele pacientului

• Artefacte şi greşeli tehnice (împământare, poziţia

electrozilor)
 Etape în citirea ECG

• Ritm
• Frecvenţă
• Ax electric
• Zona de tranziţie în plan orizontal
• Morfologia şi durata undelor, complexelor, segmentelor,
intervalelor
• Faza terminală
• Indice Sokolov-Lyon
• Deflexiune intrinsecoidă (dacă este cazul)
• Diagnostic
 Determinarea ritmului cardiac

• Ritm sinusal – criterii

 Prezenţa undei P
 Morfologie şi durată normală
 Intervale PQ normale şi constante
 Frecvenţă cardiacă 60 – 90/min
 Intervale RR constante (! Aritmia respiratorie)
 Variaţii ale ritmului sinusal

• Bradicardie sinusală – frecvenţă sub 60 b/min

• Tahicardie sinusală – frecvenţă peste 90 b/min
• Aritmie sinusală – intervale RR variabile
 Determinarea frecvenţei cardiace

• Metoda 1 – măsurarea unui interval RR

• Metoda 2 – rapidă (Dubin – 300/150/100/75/60/50)

• Metoda 3 – rigla de calcul ECG

• Metoda 4 – a celor 6 secunde

 Deteminarea axului QRS

• Porneşte de la calcularea sumei algebrice a undelor complexului

QRS, proiecţia rezultantelor pe două derivaţii alese, în jumătatea
corespunzătoare rezultatului şi coborârea de perpendiculare din
vârful fiecărui vector rezultant.

• Metoda triunghiului Einthoven

• Metoda triaxială
• Metoda hexaxială
• Metoda rapidă
• Determinarea poziţiei electrice a inimii
 - DI +
Triaxa Bayley

- 120O - 60O

 180O 0O D I

+120O +60O

D III D II
 Metoda rapidă

• 1- unghi maxim – proiecţie minimă

• 2 – unghi minim – proiecţie maximă
• 3 – relaţii de perpendicularitate:
 - DI -  aVF
 - DII -  aVL
 - DIII -  aVR
Metoda hexaxială
Ritm cardiac – ritmuri supraventriculare

Ritm sinusal
Aritmie respiratorie
Bradicardie sinusală
Tahicardie sinusală
Ritm de sinus coronar
Tahicardie paroxistică atrială
Fibrilaţie atrială
Flutter atrial
 Tulburări de conducere

• Atrio-ventriculare
 Sindrom de preexcitaţie (WPW)
 Boc atrio-ventricular
 Grad I
 Grad II
• Tip I – perioade Wenckebach
• Tip II - Mobitz
 Grad III

• Intraventriculare
 Bloc de ramură dreaptă (BRD)
 Bloc de ramură stângă (BRS)
 Hipertrofii

• HAD – unda P pulmonară

• HAS – unda P mitrală

• HVD: criterii – plan frontal, plan orizontal, faza terminală

• HVS: criterii – plan frontal, plan orizontal, faza terminală
 Tulburări de irigaţie coronariană

• Ischemie – unda T

• Leziune – segment ST

• Necroză – unda Q
 Diselectrolitemii, hipotermie
• Hipocalcemie – creşterea intervalului QT
• Hipercalcemie – scurtarea intervalului QT
• Hiperpotasemie – unde T înalte, simetrice şi întârzieri de
conducere, fibrilaţie ventriculară
• Hipopotasemie – unde T turtite, inversta, apariţia undei
U
• Hipotermie – bradicardie, întârzieri de conducere,
fibrilaţie ventriculară