Carl Gustav Jung

Viata si opera
Carl Gustav Jung (1875-1961)
 Date biografice
• 1875 Jung se naşte în Kesswill, Elveţia, fiu al unui pastor protestant, Johann Paul, şi al Emiliei Preiswerk.

• 1895 Jung instră la Universitatea din Basel ca să studieze ştiinţa şi medicina.

• 1896 Moare tatăl lui Jung.

• 1900 Jung absolvă Universitatea din Basel şi este numit asistent la Spitalul psihiatric Burgholzli, Zurich, sub
direcţia profesorului Eugen Bleuler.

• 1900-1909 Jung lucrează la Burgholzli, în Zurich.

• 1902 Absolvă Universitatea din Zurich cu o teză de doctorat avînd titlul: "Despre psihologia şi patologia fenomene
aşa-zis oculte".

• 1903 Jung se căsătoreşte cu Emma Rauschenberg. Va avea cu ea 5 copii.

• 1905-1913 Jung ţine conferinţe de psihiatrie la Universitatea din Zurich.

• 1906 Jung iniţiază corespondenţa epistolară cu Sigmund Freud şi îl vizitează anul următor la Viena.
 Date biografice
• 1907 Prima întîlnire cu Freud. Scrie cartea Psihologia Dementiei Praecox.

• 1909 Jung demisionează de la Burgholzli. Vizitează Statele Unite împreună cu Freud

şi Ferenczi.

• 1909 Jung îşi deschide cabinetul particular de practică psihanalitică la Kuessnacht.

• 1910 Este ales Preşedinte al Asociaţiei Internaţionale de Psihanaliză. Scrie

Simbolurile transformării. Conferinţe la Universitatea Fordham.

• 1912 Publică Neue Bahnen der Psychologie.

• 1913 Demisionează din funcţia de preşedinte. Ruptura finală de Freud.

• 1916 Jung publică Structura inconştientului.

• 1917 Publică Die Psychologie der unbewussten Prozesse.

• 1919 Utilizează pentru prima oară termenul arhetip (în Instinct und Unbewusstes).

• 1921 Publică Psychologische Typen (Tipuri psihologice).

• 1923 Jung începe construcţia turnului de la Bollingen care va fi finalizată în 1956..

• 1923 Vizitează indienii pueblo din Noul Mexic.

• 1925 Vizită de studii la Elgonyi de la muntele Elgon, Africa de est.

• 1929 Comentează textul taoist Secretul florii de aur.

• 1931 Publică Seelenprobleme der Gegenwart.

• 1932-1940 Lucrează ca profesor de psihologie la Universitatea Politehnică din Zurich.

• 1934 Publică Wirklichkeit der Seele. Începe seria seminariilor despre Zarathustra lui Nietzsce.
Preşedinte (pînă în 1939) al Societăţii internaţionale de psihoterapie medicală.

• 1935 Conferinţele de la clinica Tavistock, London, despre psihologia analitică.

• 1937 Ţine conferinţe despre psihologie şi religie la Universitatea Yale.

• 1937 Vizită de studii în India..

• 1941 Publică cartea Eseuri despre o ştiinţă a mitologiei împreună cu Karl Kerenyi.

• 1944-1945 Devine profesor de psihologie medicală la universitatea din Basel şi publică Psihologie şi alchimie.

• 1945 Publică Nach der Katastrofe.

• 1948 Se fondează Institutul Jung din Zurich.

• 1950 Publică Aion - Fänomenologie des Selbsts.

• 1951 Ţine conferinţe despre sincronicitate.

• 1952 Publică Antwort für Job.

• 1955 Publică Mysterium Coniunctionis.

• 1957 Publică Un mit modern, o carte dedicată farfuriilor zburătoare. Se înfiinţează la Zurich Societatea elveţiană de
psihologie analitică.

• 1961 Moare în Kusnacht, la 85 de ani, după o scurtă suferinţă.

Carti publicate in limba romana
• Tipuri psihologice, Editura Humanitas,
traducere de Viorica Nișcov, București, 1997
• Amintiri, vise, reflecții, Editura Humanitas,
traducere de Daniela Ștefănescu, București,
1996/2001/2004
• Opere complete vol. 12, Psihologie și
alchimie, Editura Teora, 1998.
• Imaginea omului si imaginea lui Dumnezeu,
Editura Teora, Bucuresti, 1997
• Cartea roșie, scrisă între 1914 și 1930 și
publicată în 2009
 TEORIA LUI CARL GUSTAV
JUNG
• Ca fenomen natural si obiectiv, psihicul si realitatea exterioara nu
sunt separati prin bariere fixe ci constituie o unitate fundamentala
definita de Jung ca unus mundus.

• Relatia dintre cele doua structuri, psihismul obiectiv si psihismul

subiectiv, dintre constiinta si inconstient este de tip complementar:
„...procesele inconstientului au o legatura de tip compensator cu
constiinta. In mod expres am folosit cuvantul <<compensator>> si
nu <<opus>> constiintei, pentru ca incosntientul si constiinta nu
sunt cu necesitate in opozitie ci complementare pentru a forma o
totalitate care este sinele.” (Jung apud. Minulescu 2001).
 STRUCTURA PERSONALITATII

• O imagine relevanta pentru structura personalitatii ar fi o sfera.

Suprafata vizibila a sferei, constiinta este aspectul psihicului
despre care individul poate exprima evaluari, iar interiorul sferei,
incosntientul, reprezinta necunoscutul, obscurul, tot mai imposibil
de cunoscut pe masura ce ne apropiem de centru. In imediata
apropriere a suprafetei, in interiorul ei, se constituie ceea ce se
numeste inconstientul personal, in masura in care acesta se
formeaza tot pe parcursul vietii individului, ontogenetic inainte si o
data cu continuturile constiente si este relativ accesibil unei
cunoasteri si integrari in constiinta. Inspre interior, vorbim in
continuare, mergand spre un centru ipotetic, de inconștientul
colectiv, initial o virtualitate care cuprinde in germene dezvoltarile
posibile si care, in relatie cu formatiunile ontogenetice ale psihicului,
poate suporta transformari semnificative (Minulescu 2001).
• Centrul insusi poate fi imaginat ca punctul de
apartenenta la acea indisolubilitate a lumii, unus
mundus ca realitate unitara.
• Celor trei niveluri ale psihicului, li se adauga in
ecuatia mare a functionarii individului un al patrulea
nivel, relatia sferei cu lumea exterioara a constiintei
colective, ca realitate culturala a valorilor si formelor
cunoscute de omenire. Acest model topografic include
ca structuri generale arhetipurile si ca structuri
particulare complexele.
 1.Inconștientul colectiv
• Jung considera că așa cum ne naștem cu o moștenire
biologică, exista și una psihologică, ambele fiind
determinanți importanți ai comportamentului și
experienței.
• Inconștientul colectiv sau transpersonal include
conținuturi care nu provin din experiența personală.
Jung afirma că mintea unui copil posedă deja o
structura care modelează și canalizează toată
dezvoltarea ulterioară și interacțiunile cu mediul.
Această structură de bază este aceeași pentru toți
copiii. Deși fiecare se dezvoltă diferit și devine unic,
inconștientul colectiv este comun tuturor oamenilor și,
de aceea, este unul .
 2. Arhetipurile și imaginile
arhetipale
• Arhetipurile sunt structuri fundamentale ale psihicului
obiectiv; sunt forme fără conținut propriu care servesc
la organizarea și canalizarea materialului psihic.
Arhetipurile formează infrastructura psihicului.

• Conținuturile și experiențele fiecărui psihic individual

sunt unice, dar paternurile generale de acumulare a
acestor experiențe sunt determinate de parametrii
universali și de principiile generatoare numite de Jung
arhetipuri.
 Imaginile arhetipale
• Imaginile arhetipale sunt imagini fundamentale,
profunde, formate prin actiunea arhetipurilor asupra
experientei acumulate de individul concret. Ele au
specific faptul ca intelesul lor este universal si
generalizabil si exercita un efect afectiv de tip
numinos, de sacralitate, respect, atractie.
• Manifestarea lor a condus omenirea spre mitologeme,
exprimarea simbolica a acestor figuri la nivelul marilor
creatii colective – religiile, miturile, legendele, si, nu in
ultimul rand, basmele si ritualurile popoarelor de
pretutindeni. Miturile reprezinta expresia nemijlocita a
inconstientului colectiv.
Constiinta si Egoul
• Constiinta este unul dintre cele mai dificile
subiecte ale psihologiei. Pentru Jung, constiinta
si inconstientul sunt o pereche de
complementare care au nevoie una de cealalta,
fiecare avand sens doar in prezenta perechii.
Constiinta si inconstientul sunt intr-un schimb
continuu.
• Egoul este centrul conștiinței și un arhetip major
al personalității. Egoul oferă un sentiment al
consistenței și direcției vieții conștiente. Egoul
este singurul complex partial constient, complex
a carui constituire treptata este pusa in miscare
de la inceput prin arhetipul centralitatii, Sinele.
Complexul Eului
• Individul se constituie ca realitate de sine
statatoare, care relationeaza cu alte persoane, cu
realitatea exterioara si cu constiinta colectiva a
lumii.
• Persona, ca a doua structura relationala,
reprezinta acea interfata inconștienta sau
semiconstienta, un sistem complex de interrelatii
constituit intre constiinta individuala si societate
cu dublul rol de a realiza o impresie definita
asupra altora si de a se adapta . Persona este
aparența omului în lume, este rolul pe care
fiecare om și-l asumă și prin care interacționează
cu ceilalți. Persona include rolurile sociale, tipurile
de haine purtate și stilul individual de exprimare.
Jung numea Persona ”arhetipul conformității”.
• Umbra este o formă arhetipală care servește ca focus pentru materialul care a fost
reprimat din conștiință; include toate tendințele, dorințele, amintirile și experiențele
respinse de individ ca fiind incompatibile cu persona și contrare standardelor și
idealurilor sociale. Umbra este un fel de ”sine negativ”. Cu cât este mai puternică
Persona și individul se identifică cu ea, cu atât el își neagă alte părți ale personalității
sale.
• În vise Umbra poate apărea sub forma unui animal întunecat, primitiv, ostil.
• Cu cât conținuturile umbrei sunt mai conștiente, cu atât mai puțin domină personalitatea
individului. Umbra este o parte integrantă a naturii umane și nu poate fi pur și simpul
eliminată. Fiecare porțiune reprimată a Umbrei reprezintă o parte a personalității; în
măsura în care aceste conținuturi rămân inconștiente, omul se limitează pe sine însuși.
Umbra nu este doar forța negativă a psihicului; este depozitarul energiei sexuale, a
spontaneității și vitalității, precum și sursa majoră a energiilor creative.
 Anima si Animus
• Complexele anima, reprezentand feminitatea
interioara si interiorizata la barbat, si animus,
respectiv complementaritatea masculinitatii la femeie
(Minulescu 2001). Această structură psihică de bază
canalizează toate conținuturile psihologice care nu se
potrivesc imaginii de sine conștiente masculine,
respectiv feminine.
• Complexul contrasexual este destul de dificil de
adus in constiinta in primul rand pentru ca „este practic
imposibil sa faci pe un barbat caruia ii este frica de
propria feminitate sa inteleaga ce inseamna anima”
(Jung).
 Sinele
• Sinele este arhetipul central reglator,
coordonator pentru unitatea intregului. Sinele
reprezinta psihismul ca totalitate functionala
unitara.
• Dezvoltarea Sinelui nu înseamnă dizolvarea
Egoului. Egoul rămâne centrul conștiinței dar
devine legat de Sine ca rezultat al procesului
îndelungat de înțelegere și acceptare a
proceselor inconștiente.
 3.Complexele
• Grupari de imagini care sunt in interrelatie si care se
formeaza in jurul unui miez de inteles comun in esenta
sa arhetipal
• Complexele ilustreaza dispozitia unei persoane, cat si
relatiile si emotiile legate de aceste relatii, repcum si
modelel de comportament stereotipe traite in copilarie
si mai tarziu in viata. Inteles in perspectiva formarii
sale pe baza tendintelor arhetipale, de exemplu, pe
baza tendintei arhetipale de a avea o mama, trairile
personale ocazionate de relatia propri-zisa cu mama
sau substitutul matern, se vor grupa de la inceput in
jurul acestui miez de sens comun, constituind in timp
„complexul matern”, care exista in fiecare dintre noi
 4. Inconștientul personal
• Apatine individului fiind format si din impulsuri si
dorinte infantile refulate, perceptii subliminale, o
multitudine de trairi uitate. Aceste fatete ale
complexelor care in general nu se gasesc sub
controlul vointei eului, in momentul in care controlul
exercitat de eu slabeste, se pot manifesta in
simbolistica viselor, sau in asociatiile intamplatoare,
sau pot fi activate de o stare de soc, iar uneori revin
din proprie initiativa in campul constiintei (Minulescu
2001).
 EVALUAREA TEORIEI LUI
C.G. JUNG
• Gavriliu (1998) sintetizează principalele contribuții cu valoare
științifică ale operei lui C.G.Jung:
• a. Descrierea tipurilor fundamentale de atitudine umană
(extraversia, introversia).
• b. Observarea și descrierea unor trăsături ale vârstelor omului,
prin prisma problematicii psihologice a evoluției ontogenetice a
omului.
• c. Dezvoltarea în sens experimental a metodei asociațiilor libere.
• d. A introdus în teoria psihologică noțiunea de entropie. Jung a
anticipat o astfel de idee, larg acceptată astăzi, că psihicul
reprezintă un sistem cu autoreglare antientropică, opunându-se
izolării și conservând în acest mod structura și integralitatea
funcțională a organismului.
• e. Jung a remarcat faptul că simbolismul oniric constă dintr-un fel
de limbaj primitiv.
• La acestea adăugăm că Jung poate fi considerat un
precursor al umanismului prin conceptul de
individuare. De asemenea teoria sa legată de tipurile
psihologice a condus la construirea unor instrumente
de psihodiagnostic al personalității.
• Jung a fost adesea criticat pentru sistemul său de
gândire lipsit de coerență și de o organizare clară. De
asemenea, toate criticile adresate lui Freud cu privire
la datele folosite și metoda de cercetare aleasă
(studiul de caz) au fost adresate si lui Jung.