Clasificarea Catedrei de Parodontologie din

Bucuresti:
In această clasificare, pornind de la datele din
literatura de specialitate straină
si română s-au luat in consideratie urmatoarele
criterii:
1.Mecanismul de producere al bolii parodontale
2.Gradul de afectare al structurilor parodontiului
marginal
3. Gradul de manifestare al inflamatiei este un
important criteriu de diferntiere
a imbolnavirilor parodontiului marginal.
 1.Mecanismul de producere al bolii parodontale.

Este un fapt peremptoriu ca factorul etiologic

determinat al imbolnavirii parodontiului
marginal este placa bacteriana, care determina
inflamatia parodontiului marginal.
Chiar si formele aparent neinflamatorii,
parodontiului juvenila, parodontopatiile ,,de
senescenta”au la baza o agresiune microbiana,
dar cu manifestari clinice reduse, oculte uneori.
In unele situatii, ca trauma ocluzala sau lipsa de
contact dentar ocluzal, parodontiului marginal
prezinta semne de suferinta, dar fara caracter
distructiv in absenta actiunii microbiene agresive
Alte ori, leziunile gingivale apar ca un epifenomen
in
afectiuni virale, fungice, traumatice sau in cadrul
unor afectiuni sistematice.
 2.Gradul de afectare al structurilor parodontiului
marginal
 Din acest punct de vedere bolile parodontiului
marginal se clasifica in gingivite si parodontite.
 Prin defnitie, in gingivite este afectat numai
parodontiul marginal de invelis: epiteliul,
corionul gingival si sitemul ligamentelor
supraalveolare.
Parodontitele afecteaza si componentele
parodontiului de sustinere: cement radicular,
dezmodontiu si os alveolar.
 Aceasta delimitare este necesara si utila aplicarii
unui tratament corespunzator
 Exista insa si situatii in care definirea formei de
imbolnavire nu reflecta criteriile de delimitare
intre gingivite si parodontite.
3. Gradul de manifestare al inflamatiei este un
important criteriu de diferntiere a imbolnavirilor
parodontiului marginal.
 Formele cele mai numeroase de imbolnavire
prezinta o inflamatie manifeste,uneori cu
caracter florid , cu evolutie rapid distructiva.
 In alte cazuri, la adulti, inflamatia are o
intensitate redusa si o evolutie lenta marcata de
pusee inflamatorii subacute pe un fond distrofic-
degenerativ:
 sunt parodontite distrofice
 sau parodontii marginale cu caracter mixt,
inflamatie si distrofie.
La copii,forma echivalenta, cu manifestari
inflamatorii reduse, dar nu indica din punct de
vedere, cauzal si al evolutiei, poate fi considerata
parodontita juvenila, iar
la varstnici, parodontita “de senescenta”.
 4.Circumstantele specifice si
situatiile care implica o atitudine
particulara de diagnostic si
tratament, cum sunt:
 SIDA,
 tumorile gingivale,
 trauma ocluzala si
 lipsa de solicitare a
parodontiului marginal prin
absenta contactelor ocluzale.
 Pe baza acestor criterii, in Catedra de
Parodontologie din Bucuresti, clasificam
imbolnavirile parodontiului marginal in:

 GINGIVITE
 GINGIVITE INDUSE DE PLACA BACTERIANA
SPECIFICA
 Gingivita cronica(simpla, necomplicata)prin
inflamatie de cauza microbiana (din placa
bacteriana).
 Gingivita hiperplazica prin inflamatie microbiana
(prin placa bacteriana).
 GINGIVITE INDUSE DE PLACA
BACTERIANA SPECIFICA SI
CONTRIBUTIA UNOR FACTORI LOCALI
SI GENERALI

 1.Gingivita din cursul unor stari

fiziologice;
 -gingivita de pubertate;
 -gingivita din cursul ciclului
menstrual;
 -gingivita de sarcina;
 -gingivita de menopauza.
 2. Gingivite simptomatice. frecvent
hiperplazice, din cursul unor boli sistemice
ca:
 -gingivita de diabet;
 -gingivita din carenta vitaminei C;
 -gingivite din boli hematologice:
 leucemii acute si cronice;
 anemii;
 trombocitopenii;
 -gingivite din boli imunodeficitare:
 agranulocitoza
 granulomatoza WEGENER;
 SARCOIDOZA.
3. Gingivite hiperplazice, ca efect secundar al
unor medicamentoase:
 -gingivita hiperplazica prin hidantoina,
fenitoin;
 -gingivita hiperplazice prin antagonisti de
calciu,nifedipin;
 -gingivita prin utilizarea medicatiei
contraceptive;
 -gingivita hiperplazica prin ciclosporine.
4. Gingivita si gingivostomatita ulcero-
necrotica:
 Pericoronaritele
 GINGIVITE INDUSE DE PLACA BACTERIANA SPECIFICA
 Gingivita hiperplazica (fibromatoasa) ereditara;
 Gingivita alergica;
 Gingivita descuamativa;
 Gingivita si gingivostamatita herpetica;
 Gingivita si gingivostomatita aftoasa recidivanta;
 Gingivita si gingivostomatita micotica.
 Leziuni gingivale asiciate infectiei cu :Neisseria
gonorrhea,Treponema pallidum, Mycobacterium
tuberculosis;
 Leziuni gingivale asociate infectiei cu unele specii de
sptreptococi;
 Leziuni gingivale traumatice;
 -fizice
 -chimice;
 -termice.
 II.PARODONTITE MARGINALE
 A.PARODONTITE AGRESIVE
 1.Parodontite prepuberatala:
 -asociata cu boli generale :leucemia, neutropenia;
 -asociata cu boli si tulburari genetice:
 sindromul PAPILLON-LEFEVRE;
 sindromul CHEDIAK-HIGASHI;
 sindromul DOWN;
 sindromul COHEN;
 sindromul EHLERS-DANLOS;
 sindromul MARFAN;
 sindromul CROSS-McKISIXK-BREEN
 sindromul deficientei de adeziune leucocitara
 bola CROHN;
 boala celulor LANGERHANS (sindromul de histiocitoza);
 agranulocitoza infantila genetica;
 neutropenia familiala ciclica;
 hipofosfatazia.
 2.Paradontita juvenila:
 -localizata
 -generalizata
 3.Paradontita marginala agresiva, rapid
progresiva.
 B.PARODONTITE MARGINALE CRONICE
 1.Parodontita marginala cronica superficiala:
 -cu fenomene hiperplazice;
 -pe fond de involutie prococe.
 2.Parodontita marginala cronica profunda lent
progresiva:
 localizata, extinsa, generalizata.
 3.Parodontita marginala profunda ulcero-
necrotica;
 4.Parodontita districa: parodontopatia marginala
cronica mixta.
 (Paradontita marginala rebela/refractara la
tratament poate fi diagnosticata in forme diferite
de parodontita marginala)
 III. MANIFESTARI GINGIVO-PARODONTALE SI
ORALE IN SIDA
 IV.MANIFESTARI ALE TRAUMEI OCLUZALE SI
PRIN LIPSA CONTACTULUI OCLUZAL.
 V.RETRACTIA GINGIVALA.
 VI.TUMORI GINGIVO-PARODONTALE BENIGNE
SI MALIGNE.
 GINGIVITE
I. Gingivita cronica (simpla, necomplicata) prin
inflamatie de cauza microbiana (prin placa bacteriana).
Semne clinice obiective:
1. Principalul semn clinic obiectiv este sangerarea gingivala,
care poate fi provocata sau spontana.
2. Culoarea rosie a gingiei.
3. Tumefactia; marirea de volum a papileor gingivale.
4. Modificarea aspectului gingiei “coaja de portocala” se
pierde iar gingia devine neteda si lucioasa.
5. Consistenta gingiei este moale.
II. Gingivita hiperplazica simpla de cauza microbiana
(prin placa bacteriana) care actioneaza un timp mai
indelungat de circa 2-3 luni. Hiperplazia gingivala se
remarca prin cresterea de celule, iar hipertrofia prin
edem intracelular.
Semne clinice: Gingia este marita de volum la nivelul
papilelor interdentare si a marginii gingivale libere,
culoarea este rosie-violacee, suprafata neteda; consistenta
moale.
 Gingivita cronica de cauza microbiana poate deveni
hiperplazica in conditiile urmatorilor factori
favorizanti:
 Cavitati carioase aproximale sau de colet;
 Opturatii in exces in apropierea gingiei;
 Contact traumatic si retentiv intre corpul de punte
si gingia dintilor stalpi;
 Contacte traumatice intre crosete sau marginile
bazei protezelor acrilice.
Hiperplazie gingivala favorizata de lucrari protetice
 GINGIVITE DIN CURSUL UNOR STARI
FIZIOLOGICE

Gingivita de pubertate: Poate aparea atat la fete, cat

si la baieti, in special in zonele bogate in placa
bacteriana si tartru, se reduce imflamatia dupa
pubertate si este mai frecventa intre 11 si 14 ani.
Semne clinice:
 Inflamatie gingivala cu o culoare rosie-violacee;
 Tumefactie si edem;
 Sangerare la masticatie, periaj.
 Gingivita din cursul ciclului menstrual

 In cursul ciclului menstrual, pot aparea, uneori,

manifestari de gingivita, puse pe seama unor
modificari hormonale sau ca semn al unei
disfunctii ovariene.
Semne clinice:
 Pot aparea inaintea ciclului menstrual cu cateva
zile;
 Senzatie de tensiune si usoara tumefactie
gingivala;
 Sangerare gingivala;
 Usoara crestere a mobilitatii dentare fiziologice.
 Gingivita de sarcina
 Apare in unele cazuri in timpul sarcinii si imbraca
un caracter acut sau subacut. Sarcina, prin ea
insasi, nu produce gingivita, dar poate influenta,
prin modificari hormonale, reactia locala a
tesuturilor fata de placa bacteriana, adevarata
cauza a gingivitei din cursul sarcinii, apare dupa
luna a III-a de sarcina si poate disparea dupa
nastere.
Semne clinice:
 Gingia este tumefiata marita
de volum, lucioasa,
de consistenta moale,
 culoarea este de la rosu viu,
stralucitor pana la rosu-violaceu
 Sangerarea se produce la
cele mai mici atingeri.
 Manifestari gingivale legate de
utilizarea medicatiei contraceptive

 Utilizarea contraceptivelor pe o perioada mai

mare de 1-5 ani se poate insoti de :
 -congestie gingivala;
 -usoare sangerari;
 -cresterea de volum a papilelor gingivale
Gingivita si gingivostomatita de menopauza

 Apare in unele situatii de menopauza normale,

fiziologie, sau dupa histerectomii, ovarectomii,
sterilizari prin iradierea unor tumori maligne.
 Semne clinice:
 - senzatie de uscaciune si de arsura la nivelul
mucoasei gingivale si orale;
 - senzatii dureroase la contactul cu alimente sau
bauturi reci sau fierbinti;
 - senzatii anormale de gust: acru, sarat;
 - dificultatea de a purta proteze mobile din cauza
unor senzatii dureroase, hiperestezice ale
mucoasei bucale.
GINGIVITE SIMPTOMATICE, FRECVENT HIPERPLAZICE,
DIN CURSUL UNOR BOLl SISTEMICE
Gingivita din diabet

 Diabetul in sine nu reprezinta cauza

imbolnavirilor gingiei si a parodontiului profund,
dar poate favoriza un raspuns modificat de
aparare din partea acestor structuri fata de placa
bacteriana.
 in diabet, pacientii pot exala un miros
caracteristic de acetona sau de mere.
 Gingia, in cursul diabetului poate prezenta
 - hiperplazie gingivala generalizata, de tip
polipoidal;
 - culoare modificata de la rosu deschis la rosu-
caramiziu sau rosu-violaceu
 - frecvente ulceratii;
 - sangerari usoare la atingere;
 - consistenta redusa, moale a papilelor;
 - frecvent, pungi false;
 - usoara mobilitate. prin edem inflamator.
Gingivita din carenta vitaminei C

 Semne clinice
 - halena;
 - hiperplazie gingivala cu ulceratii si sangerari la
cele mai mici atingeri;
 - pungi false;
 - mobilitate prin edem.
 Gingivite din boli hematologice
Gingivita hiperplazica din leucemii

 - gingivoragiile precoce, din cauza

 trombocitopeniei leucemice.
 -gingia are culoare
 rosie-violacee, cianotica.

 - ulceratiile apar frecvent

pe gingie, in zona mucoasei
jugale din dreptul planului
de ocluzie si la nivetul palatului; marginea gingivala
Iibera prezinta frecvente zone de ulceratii
Numarul de leucocite variaza intre 10.000 si
100.000/mm3.
- hiperplazia gingivala este frecventa, are caracter
extensiv pana la generalizare, poate imbraca
suprafetele dentare pana la marginea incizala sau
suprafata ocluzala sau chiar acopera coroana
dintelui.

Leucemiile cronice au un
debut insidios si o
evolutie mai lunga.
In cavitatea bucala se
manifesta prin:
*hiperplazie gingivala
*echimoze si gingivoragii

Gingivita hiperplazica in leucemie cronica

 Gingivita din anemii
 In anemia hipocroma, feripriva (prin deficit de fier),
gingia are 0 culoare roz-deschis, palid.

GINGIVITE HIPERPLAZICE, CA EFECT SECUNDAR

AL UNOR MEDICAMENTE

 Principalele medicamente implicate in

producerea, ca efect secundar, a hiperplaziilor
gingivale sunt:
 - hidantoina;
 - antagoni$tii de calciu, in special nifedipin;
 - ciclosporinele.
ciclosporine

Pacienti cu medicatie cronica

 Semne clinice
 *hiperplazie gingivala generalizata predominant
vestibular si in zonele interdentare
 *culoarea gingiei variaza de la rosu congestiv
pana la rosu inchis-violaceu
 *consistenat gingiei devine moale, odata cu
cresterea in volum

Gingivita hiperplazica
prin antagonisti de
calciu
 GINGIVITA SI GINGIVOSTOMATITA ULCERO-NECROTICA
 La soldatii din timpul primului razboi mondial a fost
denumita "gura de transee" din cauza lipsei de igiena si
a infectiilor frecvente in conditiile de lupta , in transee.

 Semne clinice
 - dureri intense la atingerea gingiei;
 - dureri spontane iradiate in oasele maxilare;
 - accentuarea durerilor la contactul cu alimente
fierbinti, condiment ,masticatie;
 - senzatie de gust metalic si alterat;
 - limitarea deschiderii gurii prin trismus;
 - halena fetida intensa.
 - papilele interdentare prezinta la varf 0 ulceratie
crateriforma ("aspect decapitat"), care se intinde
si la marginea gingivala liber
 - ulceratiile sunt acoperite cu un depozit
pseudomembranos de culoare alb-galbuie pana la
cenusiu-murdar;

Gingivostomatita
ulceronecrotica
Pericoronaritele
 Sunt afectiuni inflamatorii acute, subacute sau
cronice ale gingiei si partilor moi invecinate unor
dinti semiinclusi: cel mai frecvent, molarul de minte
mandibular, uneori, si molarul secund mandibular,
situat cel mai distal pe arcada.
 Semne clinice
 - dureri la masticatie;
 - trismus;
 - hipersalivatie
 - halena;
 - formarea unui exsudat purulent sub capusonul
mucozal;
 - adenopatie;
 - stare generala alterata si febra.
 GINGIVITE NEINDUSE DE PLACA BACTERIANA SPECIFICA
 Gingivita hiperplazica (fibromatoasa) ereditara
 Este cunoscuta si sub denumirea de elefantiazis
gingival;
 Semne clinice
 Hiperplazia afecteaza papilele
 interdentare, marginea
 gingivala,libera, si gingia fixa.
 Suprafata gingiei este de
culoare roz si are aspect
particular granular,
 de “prundis". Gingia are o consistenta ferma, volumul
este mult crescut si poate acoperi aproape in intregime
coroanele dintilor care sunt dislocati din pozitia
normala ca "alicele impuscate”
Gingivita alergica
 Se poate produce printr-o reactie alergica la unele
componente din guma de mestecat, extractul de Sapota
lapotilla, arborele din care se obtine ingredientul
principal al gumei de mestecat, posibilla unii
aromatizanti sau coloranti;
 - unele componente din pastele de dinti, ape de gura,
dentifrice.
 Semne clinice
 Gingia are 0 culoare rosie intensa, care cuprinde papilele
interdentare, marginea gingivala libera si gingia fixa.
 Gingi sangereaza cu usurinta la atingere si masticatie.
 Frecvent, apar semne de cheilita si glosita. Intreruperea
folosirii gumei de mestecat sau a celorlalte produse
implicate si disparitia leziunilor confirma rolul lor
alergic in producere gingivitei.
GINGIVITA ALERGICA
Gingivite descuamative
 Este denumirea frecventa a unor gingivite cu
manifestari bucale in diskeratoze sau dermatoze:
lichen plan, pemfigus vulgar, pemfigoidul benign
al mucoaselor, lupus eritematos, psoriazis si
sclerodermie.

Gingivita cronica descuamativa

Semne clinice
 Suprafata gingiei este neteda, lucioasa si se
descuameaza parcelar in urma periajului, la
simpla stergere si in cursul masticatiei.
 Zonele descuamate sunt de culoare rosu intens,
dureroase la atingere si au marginile zdrentuite
descuamativa pemfigoid

Pemfigus vulgar Lichen plan

Gingivita si gingivostomatita herpetica
 Este 0 afectiune contagioasa produsa de virusul herpetic,
cu proprietati dermotrope si neurotrope.
Gingivostomatita herpetica apare mai frecvent la copii si
are 0 evolutie mai grava decat in cazul eruptiei herpetice
in zonele de tranzitie cutaneo-mucoasa.
Dupa 0 perioada scurta de incubatie, de 48-72 ore, boala
debuteaza brusc prin aparitia de vezicule solitare sau
grupate pe diverse regiuni ale cavitatii bucale si uneori pe
piele.

Semne clinice
 *vezicule cu continut de lichid clar care apar pe gingie, pe
mucoasa buzelor, a limbii si a valului palatin.
 *veziculele de pe mucoasa bucala se sparg in scurt timp de
la aparitie si sunt urmate de ulceratii superficiale de
culoare galben-gri inconjurate de un halou rosu.
 Gingivita si gingivostomatita aftoasa recidivanta
 Apare mai frecvent la adulti si este mai rara la copii.
 Au fost descrisi mai multi factori favorizanti locali: dulciuri
cu alune, miere, ciocolata, condimente, fumatul excesiv,
eruptia dentara, schimbarea periei de dinti si generali:
viroze, afectiuni gastrointestinale, hipertiroidismul, sarcina,
menstruatia, stresul.
 Leziunea elementara este “afta", care reprezinta una din cele
mai frecvente manifestari patologice la nivelul mucoasei
cavitatii bucale.
 Ulceratia are 0 culoare alb-galbuie, margini netede bine
conturate, inconjurate de un halou eritematos.
 Aftele sunt, de regula, foarte dureroase la masticatie si
deglutitie si se pot insoti de trismus. Bolnavii prezinta
hipersalivatie. Adenopatia loco-regionala este un insotitor
constant al gingivostomatitei aftoase recidivante.
Gingivita si gingivostomatita micotica
 Cauza acestor imbolnaviri este Candida
albicans, care si in mod obisnuit poate fi
identificata. in cavitatea bucala, fiind
nepatogena.
 Conditiile favorizante ale transformarii
Candidei albicans dintr-un microorganism
nepatogen intr-unul agresiv, distructiv pentru
epiteliul si corionul gingival sunt:
 - consumul excesiv de antibiotice (in special
penicilina si tetraciclina) in doze mari, timp de
saptamani si luni de zile. Totusi, implicarea
administrarii de antibiotice in producerea
candidozelor bucale este, uneori, exagerata.
 - unele boli metabolice: diabetul;
 - unele boli endocrine: hipotiroidismul,
insuficienta adrenocorticosuprarenaliana: boala
ADDISON;
 - sarcina si utilizarea contraceptivelor, care pot
favoriza aparitia unei duble candidoze, "de tip
bipolar": bucala si vaginala;
 - scaderea rezistentei organismului in urma
tratamentului unor tumori maligne cu citostatice
si doze mari de radiatii;
 -la pacientii care au primit 0 medicatie
imunosupresiva;
 - sindromul imunodeficientei dobandite (SIDA),
care trebuie intotdeauna luat in consideratie in
cazul unei micoze acute prelungite si rebele la
tratament.
 Semne clinice
 • senzatii dureroase la atingere, masticatie,
contactul cu condimente, alimente cu pH acid;
 • fisuri dureroase ale comisurilor bucale;
 • dificultatea de a purta protezele mobile
 *la copii, leziunile candidozice au aspectul unor
depozite de culoare alb-crem, care imita laptele prins
 *la adulti, leziunile candidozice imbraca forme
clinice variate:
 • atrofia papilelor filiforme ale limbii, care are un
aspect neted, lucios; in rest, mucoasa bucala
prezinta zone de eritem;
 • hiperkeratoza epiteliului gingival, lingual, si uneori
jugal si palatinal, cu aparitia de placi albe, aderente;
 *fisuri si ulceratii ale comisurii buzelor cu exsudat
seros si suprainfectari urmate de cruste;