ELEMENTE DE PSIHOLOGIE SOCIALĂ.

PERCEPȚIA SOCIALĂ A PROFESIUNII

MEDICALE
STATUTUL SOCIAL AL PROFESIEI MEDICALE

Activitatea de îngrijire a sănătăţii este printre cele mai vechi şi importante →

statut şi rol special al personalului medical în societate.
Statutul personalului medical este asociat cu valori ca: putere socială,
cunoaştere, devotament, eroism, putere de sacrificiu.

Anchetă socială efectuată în SUA (1988) → ierarhia profesiilor: profesia

medicală pe primul loc.
Anchetă efectuată în România (1993): din punct de vedere al prestigiului
- locul I – profesorii universitari
- locul II – magistraţii
- locul III – medicii.
Categorii de medici:
• medicul care îngrijeşte (medic de familie);
• medicul care vindecă (medic specialist).

Atu-ul principal îl reprezintă nu poziţia socială dată de venituri ci puterea

socială dată de abilitatea de a vindeca, de a amâna moartea.

Meritele şi calităţi: mulţi ani de studiu, pregătire profesională continuă,

sacrificii, renunţări, responsabilitate deosebită, stres şi tensiuni mari, multe
concursuri şi examene.
Statutul social al medicului - definit prin 5 elemente:

1. Competenţă: tehnică şi profesională

2. Universalism: medicul are acelaşi rol pentru toată lumea indiferent de poziţia
socială, sexul, rasă, religie, etnia bolnavului

3. Specificitate funcţională
a) puterea medicului asupra pacientului trebuie să se limiteze doar la
starea de sănătate şi boală; să nu intervină în altfel în viaţa pacientului
(atenţie la relaţiile prea strânse cu pacienţii).

4. Neutralitate afectivă
b) raportul cu bolnavul este obiectiv şi non-emoţional → frecvent medicul
încredinţează confraţilor rudele apropiate pentru consultaţie sau tratament.

5. Orientare spre colectivitate (devotament, dezinteres: pe primul loc este grija

față de bolnav și nu profitul)
Rolul social al bolnavului
Starea de bolnav îndeplineşte 5 trăsături principale:

1. Stare de nesiguranţă şi marginalizare (oscilează între sănătate şi boală) →

instabilitate şi stări conflictuale.

2. Primejdia care planează asupra bolnavului → uneori caută soluţii protectoare

pentru care are sugestibilitate crescută.

3. Orizontul de preocupări care se restrânge pe durata bolii → focalizare pe

boală.

4. Egocentrism.

5. Perspectiva temporală îndelungată a bolii → sporirea anxietăţii.

La extreme există 2 tipuri opuse de pacienţi iar între ele o gamă largă:
- bolnavii “timizi”: se consideră lipsiţi de ajutor, doresc interes, contactul cu
medicul de la care aşteaptă soluţii şi pentru probleme personale sau
emoţionale.
- bolnavii "suprasănătoşi”: boli grave incurabile care nu solicită ajutor nici
măcar în problema medicală pe care o au.
Rolurile medicului și pacientului

Rolul medicului
- Aplicarea cunștințelor la un nivel înalt profesional, pentru tratarea bolii
- Acționarea pentru bunăstarea pacientului și a comunității, mai mult decât
pentru interesul propriu
- Obiectiv și detașat emoțional
- Orientare după regulile practicii medicale profesionale

Rolul bolnavului
- Trebuie să vrea să se facă bine cât mai repede posibil
- Solicită consilierea medicală, cooperează cu medicul
- Este permis să nu îndeplinească anumite atribuții pe perioada bolii
(concediu medical)
- Nu se vindecă exclusiv prin decizii și voință proprie
Drepturile medicului și pacientului

Drepturile medicului
- De a examina pacienții și de a intra din punct de vedere profesional în
viața personală a pacientului
- Autonomie în practica profesională
- Ocupă o poziție de autoritate în relația cu pacientul

Drepturile bolnavului
- A se vedea legea pacientului
Tipuri de relaţie medic-pacient
1. Relaţii de complementaritate
Model Rol medic Rol pacient Aplicație Exemplu
clinică
Activitate- Efectuează Receptor pasiv Anestezie Părinte – copil
pasivitate acte și (nu este Comă mic
manevre capabil să Traumatisme
medicale răspundă) grave
Coordonare- Spune Cooperant (se Boli acute Părinte –
cooperare pacientului ce supune) adolescent
să facă
Participare Ajută pacientul Participant Boli cronică Adult - adult
reciprocă să se ajute pe (relație de
(cooperare sine parteneriat)
mutuală)
Tipuri de relaţie medic-pacient
2. Relaţie potenţial conflictuală

Exemplu:
- medicul trebuie să trateze pacienţii care nu solicită din proprie iniţiativă
consult medical: alcoolic în fază acută, psihotic agresiv, toxicomani în sevraj.
- pacientul care doreşte o consultaţie amănunţită şi lungă (şi care are tendinţa
să acapareze doctorul) şi doctorul care trebuie să rezolve un număr mare de
pacienţi
Medicul care clasifică pacientul ca fiind ignorant şi declară că şi-ar dori un
pacient instruit, dar care să accepte fără nici un comentariu tratamentul.
Pentru optimizarea relaţiei medic-pacient a fost elaborat un cod de conduită cu
reguli distincte pentru pacient, respectiv pentru personal medical.

Reguli pentru pacienți

- Consultați un expert medical experimentat și demn de încredere
- Fiți responsabili și competenți pentru a înlătura riscul de îmbolnăvire
- Utilizați medicina preventivă și predictivă
- Profitați de îngrijirile medicale de vârf, fiți atenți la riscurile și limitele oricărui
act medical
- Cereți informații experților medicali și cooperați cu aceștia
- Stabiliți sensul calității vieții Dvs, pe toată perioada vieții, valabil din
copilărie și până la bătrânețe
- Folosiți în mod responsabil resusrsele medicale comune
Reguli pentru personalul medical
- Tratați fiecare pacient ca pe o persoană și nu ca pe un caz
- Ajutați pacienții ca săși dezvolte competențe medicale, pentru a înlătura
riscurile medicale
- Integrați statutul de valori al pacientului în statutul său clinic pentru a stabili
un prognostic al acestuia
- Discutați cu pacienții avantajele și riscurile medicinei de vârf
- Fiți un partener competent în relație cu pacienții și respectați punctele sale
de vedere și valorile sale
- Pregătiți-vă și perfecționați-vă permanent pentru a oferi cele mai bune
servicii pacienților
- Ajutați pacientul să-și pregătească un testament biologic și colaborați cu
aparținătorii săi
- Folosiți în mod responsabil resursele medicale comune