Tulburarea de stres posttraumatic

Tulburarea de stres posttraumatic (TSPT) este o afecțiune recent introdusă în clasificarea tulburărilor psihiatrice.
Definirea TSPT se bazează pe dovezi clinice, pe studii de neurobiologie și neuroimagistică, precum și pe studii
populaționale prospective care au condus la un consens legat de cadrul diagnostic al acestei tulburări. TSPT
marchează tiparul disfuncțional de durată al reacțiilor afective, cognitive și comportamentale cauzate de
expunerea la evenimente traumatice cu anumite caracteristici (intense, catastrofale, amenințătoare). Simptomele
TSPT (reexperiențieri intruzive ale traumei, evitare, hiperreactivitate psihofiziologică, detașare și amorțire),
indiferent de maniera în care sunt grupate în categorii de criterii diagnostice, sunt în relație directă cu trauma și cu
contexte evocatoare ale acesteia. TSPT afectează toate domeniile de funcționare, inclusiv somnul și imaginația, și
împarte traseul de dezvoltare a persoanei în două etape: înainte și după expunerea la eveniment. Deși rata de
expunere la evenimente traumatice suficient de intense încât să genereze TSPT este relativ ridicată și diversă,
majoritatea celor expuși nu dezvoltă TSPT. Această realitate confirmată de cercetări epidemiologice, asociată cu
prioritizarea asistenței medicale și sociale de urgență după expuneri la traume, duce la o evaluare deficitară a
impactului psihologic al traumei. Pericolul și costurile TSPT clinic sau subclinic neidentificate constau în
comportamente suicidare și complicații/asocieri comorbide care împovărează inutil sistemele de sănătate și
asistență socială, precum și comunitatea în general.
• Simptomele de TSPT întârzie recuperarea posttraumatică și cresc
costurile medicale, psihologice și sociale. Mai mult, s-a observat că
afectarea severă a funcționării și chiar risc suicidal posttraumatic apar
și la persoane cu simptome de TSPT de intensitate subclinică(3).
Studiile actuale reflectă procesul de modificare a înțelegerii noțiunilor
de stres, traumă, normalitate, anormalitate, vulnerabilitate și
reziliență, la care au contribuit atât cercetările din domenii de
frontieră (neuroplasticitate, neuroimagistică, epidemiologie
psihiatrică, medicina dezastrelor, psihologie aplicată, antropologie
culturală), cât și transformările sociale (globalizarea,
transculturalitatea, creșterea complexității expunerii la evenimente
intens traumatice cu impact individual și comunitar)(4).
• Simptomele psihiatrice relevante pentru TSPT prezintă similarități cu tulburările anxioase sau cu
tulburarea depresivă ori exprimă o hiperreactivitate psihofiziologică nespecifică. Cauzalitatea și
desfășurarea cronologică a acestor simptome ca răspuns dezadaptativ și de durată generat de
expunerea la traume severe validează diagnosticul de TSPT(3). CIM-10 include tulburarea de stres
posttraumatic F43.10 în categoria F43 – reacții la stres sever și tulburări de adaptare, alături de
tulburarea acută de stres și tulburarea de adaptare, punând astfel accent pe rolul expunerii la
traume severe în etiopatogenia acestei tulburări(8). Manualul de Diagnostic și Statistică a
Tulburărilor Psihice DSM-IV-TR încadrează TSPT în categoria tulburărilor de anxietate, validând
prin această încadrare elementele de răspuns neurobiologic dezadaptativ la stimuli generatori de
distres pe care TSPT le are în comun cu tulburările anxioase(9).
• DSM 5 creează o categorie distinctă – tulburări relaționate cu trauma și stresul – în care include
TSPT, reacția acută de stres și tulburarea de adaptare, precum și tulburarea de atașament reactivă
și tulburarea de comportament social dezinhibat. Prin această schimbare de încadrare
diagnostică, DSM mută accentul în înțelegerea etiopatogeniei TSPT de pe substratul neurobiologic
al răspunsului patologic la traumă pe specificul traumei și al tiparului patologic de răspuns la
aceasta. Scoaterea TSPT din categoria tulburărilor de anxietate este și o recunoaștere a faptului că
expunerea la traume în sine nu este patologică, doar o anumită intensitate și durată a unui
anumit tipar de răspuns la traume specifice validând încadrarea diagnostică de TSPT(5).