Universitatea de Stat din Tiraspol

Facultatea: Biologie și chimie

Specialitatea: Chimie și biologie
Lucru individual la histoembriologie
cu tema:
„SISTEMUL IMUN ȘI
INTERRELAȚIILE
CELULARE ÎN REACȚIILE
IMUNE”
 Cuprins:
O Actualitatea temei;
O Definirea noțiunii de sistem imun;
O Funcția imunitară;
O Componentele Sistemului Imun;
O Imunitatea celulară;
O Imunitatea nespecifică;
O Afectarea funcțiilor Sistemului Imunitar;
O Metode de îmbunătățire a imunității;
O Concluzie.
 Imunologia este unul dintre domeniile cele mai
dinamice ale ştiinţelor biologice. Funcţia imunitară este
esenţială pentru organismul uman şi animal.
Imunologia studiază, în primul rând, funcţia de
apărare a organismului uman şi animal, care face parte din
categoria funcţiilor de relaţie şi este esenţială
pentru supravieţuire. Sistemul imunitar este esenţial pentru
supravieţuirea organismelor multicelulare, datorită
agresiunii permanente a agenţilor infecţioşi,
microorganisme şi virusuri. Omul adult poartă pe suprafaţa
mucoaselor şi a tegumentului, un număr uriaş de celule
bacteriene circa (1014), mai multe decât propriile celule,
unele având potenţialul de a iniţia procese infecţioase.
 Sistem imun
lat. “imunis” = curat, liber
Sistemul imun este o
reţea complexă de celule şi
molecule care ne apără de
microorganisme şi alte substanţe
“străine corpului” şi ne
împiedică să dezvoltăm boli şi
infecţii. Funcţia SI constă în
sinteză de anticorpi, acumulare
de limfocite sensibilizate.
 Componentele chimice proprii
organismului, pe care sistemul imunitar le tolerează,
sunt incluse în noţiunea de self (self, englez :
propriu), iar cele străine, care se abat de la structura
chimică programată genetic a organismului, poartă
denumirea de substanţe nonself sau antigene. Astfel,
funcţia imunitară este o funcţie biologică esenţială,
prin intermediul căreia organismele diferenţiază,
componentele self de substanţele nonself.
Antigenele se definesc ca substanţe străine,
care, consecutiv introducerii în organismul uman
sau animal pe o cale parenterală sau alta decât cea
digestivă, declanşează sinteza anticorpilor cu care
se combină specific.
După dimensiuni se disting antigene:

Antigenele moleculare (solubile) - constituie

gruparea cea mai numeroasã, care include
toate tipurile de macromolecule: proteine,
polizaharide, lipide, acizi nucleici.

Antigenele corpusculare (insolubile) - sunt

reprezentate de virusuri şi de celule (procariote şi
eucariote).
În studiile experimentale asupra imunogenităţii unor
molecule sintetice, M. Sela (1969) a descris două
proprietăţi esenţiale ale antigenelor:

Imunogenitatea sau antigenitatea este proprietatea unui antigen complet,

format din gruparea carrier şi epitopi, de a declanşa un răspuns imun, humoral
sau celular, ori de câte ori pătrunde în organism pe o cale adecvată.
Proprietatea de imunogenitate este asociată cu gruparea carrier a moleculei de
antigen, grupare care într-o oarecare măsură influenţează şi specificitatea
anticorpilor.

Specificitatea defineşte capacitatea antigenului întreg sau numai a epitopilor

săi de a se combina specific cu anticorpii sau cu receptorii celulari a căror
sinteză a fost indusă. Proprietatea de specificitate este dependentă, în primul
rând de epitopi, dar este influenţată într-o măsură maimare sau mai mică şi de
gruparea carrier.
 Noţiunea de imunogen, uneori, este distinctă
de aceea de antigen. Noţiunea de imunogen este mai
restrictivă şi semnifică proprietatea unei substanţe, în stare
nativă, de a stimula răspunsul imun, fără să necesite
conjugarea cu o altă moleculă.
Noţiunea de antigen este mai largă, deoarece
desemnează molecule nonself care sunt imunogene în stare
nativă sau devin imunogene după conjugarea cu o
moleculă purtător. Antigenul poate fi uneori incapabil, în
forma sa nativă, să stimuleze răspunsul imun.
 Funcţia imunitară are un
rol determinant pentru păstrarea
homeostaziei mediului intern şi
a individualităţii chimice a
fiecărui organism, prin faptul că
sistemul imunitar recunoaşte şi
tolerează moleculele proprii, dar
se activează la contactul cu
substanţele străine care se abat
de la programul
biochimic tolerat.
Componentele Sistemului Imun
Timus, măduva
CENTRALE hematogenă
ORGANE
LIMFOIDE Splina, ganglioni
PERIFERICE limfatici

SPECIFICE
COMPONENTE
UMORALE
NESPECIFICE

SPECIFICE
COMPONENTE
CELULARE
NESPECIFICE
 Organele limfoide
centrale (timus, maduva
hematogenă) sunt de o
însemnătate majoră în
imunitate deoarece ele
reprezintă sediul limfopoiezei.
La nivelul lor, componentele
celulare ale sistemului:
limfocitele B şi limfocitele T,
se diferenţiază din precursori
derivaţi din celula stem,
proliferează şi se maturează în
celule funcţionale.
 Imunitatea celulară.
Răspunsul imun este asigurat de către T-limfocite
(timodependente) şi B-limfocite (bursodependente). Ambele
linii celulare au predecesor comun – celula stem, care
migrează din MO în timus şi într-un analog al bursei
Fabricius, unde are loc diferencierea şi maturizarea lor. Apoi
aceste celule populează zonele T şi B ale GL. Aici, la prima
întîlnire cu Ag are loc sensibilizarea lor şi diferenţierea
ulterioară în alte două subpopulaţii: celule efectoare şi celule
cu memorie. Celulele efectoare – participă nemijlocit la
„lichidarea” agresorului antigenic. În cadrul imunităţii
celulare acestea sunt T-limfocitele citotoxice (T-killer). Ele
neutralizează antigenul direct sau prin intermediul unor SBA
speciale – limfokine. 5 Celulele cu memorie sunt limfocite
care trec din nou în forma inactivă, dar care păstrează
informaţia despre Ag. Aceste celule se reîntorc în circulaţia
sanguină şi limfatică şi „patrulează” organismul.
 Imunitatea nespecifică
Factorii de apărare nespecifică au un spectru larg de
acţiune, adică nu posedă specificitate înaltă. Forţele nespecifice
de apărare sunt suficiente pentru a combate majoritatea
agenţilor patogeni. Reacţiile nespecifice stau la baza imunităţii
naturale şi oferă organismului imunitate chiar şi contra agenţilor
patogeni pe care organismul nu i-a mai întîlnit anterior. Aceşti
factori fiind filogenetic mai vechi au rol decisiv în protecţia
nou-născutului pînă la maturizarea mecanismelor imune
specifice. Apărarea nespecifică este asigurată de barierele
fiziologice şi factorii umorali nespecifici. Printre barierele
fiziologice se numără tegumentele şi mucoasele intacte, GL,
epiteliul ciliat, mediul acid gastric, bariera hematoencefalică,
rinichii (care excretă unele microorganisme, în special virusuri).
Afectarea funcțiilor SI

defectul unei verigi a SI

(imunodeficienţe primare şi
secundare)

autoagresia contra structurilor normale a

organismului uman (boli autoimune, boli
prin imunocomplexi)

disfuncții în cadrul cărora unele funcții ale

SI sunt exagerate în detrimentul altora
(sindroame limfoproliferative)
Alegerea unui stil de viață sănătos iți
asigură o imunitate puternică:
O Mănâncă o dietă echilibrată, bogată în legume, fructe,
cereale integrale;
O Fă o activitate fizică regulat, 150 minute/saptamana;
O Renunță la fumat;
O Consumă alcool în cantitate moderată;
O Dormi 7-8 ore/noapte;
O Controleaza-ți tensiunea arterială;
O Spala-te pe mâini frecvent și gătește adecvat alimentele.
 Concluzie
Sistemul imunitar uman protejează organismul
împotriva organismelor străine, care ar putea provoca boli.
Celulele sunt o parte esenţială a acestui sistem. Călătoresc prin
sânge pentru a lupta împotriva infecţilor în oricare parte a
organismului. Fiecare dintre aceste celule joacă un rol diferit.
Sistemul imunitar este un sistem complex de celule și molecule
(anticorpi) al carui rol este să asigure protecția împotriva
agresorilor. Sistemul imun detectează agenții patogeni, ii
distruge și, foarte important, memorează antigenul pentru a
putea reacționa prompt și data viitoare când il va întâlni.
Imunitatea scăzută se maifestă prin vulnerabilitate în
fața infecțiilor, deteriorarea celulelor, inflamații, dezvoltarea
tumorilor și alte probleme grave de sănătate.
 Bibliografie
O http://www.apaa.ro/MaterialeInformative/CeEsteSistem
ulImun.shtml
O https://pediatrie.usmf.md/wp-
content/blogs.dir/106/files/sites/106/2014/09/Semiologi
e-sistem-imun-copii.doc.pdf
O https://www.academia.edu/8249564/Carte_Imuno
O https://www.reginamaria.ro/articole-
medicale/imunitatea-raspunsuri-la-cele-mai-frecvente-
intrebari