,,Bolile tomatelor.

Metode și mijloace de
protecție și combatere”.
 Cuprins:
Introducere;
Caracteristica generală a tomatelor;
Bolile tomatelor;
Măsuri de protecție și combatere;
Norme de protecţia muncii la folosirea
maşinilor pentru combaterea bolilor,
dăunătorilor si buruienilor;
 Importanța culturii
Conform recomandărilor medicilor, pentru o alimentaţie raţională, necesarul zilnic
de hrană a unui adult este de 714 g alimente de natură animală şi 1225 g alimente de
natură vegetală din care aproximativ 300-400 g sunt reprezentate de legume. Pe lângă
principiile nutritive prezentate, tomatele conţin un compus „miraculos” pentru
medicină, licopenul. Numeroase studii medicale arată acţiunea directă a acestui pigment
asupra radicalilor liberi din organismul uman. Roşiile sunt cele mai populare legume,
cu toate ca sunt printre cele mai atacate de boli, dăunători şi viroze. Netratate insa,
aceste boli pot fi fatale pentru plant. Este deosebit de important ca bolile tomatelor sa
fie depistate devreme, inainte de a se transmite si celorlalte planturi. In continuare vom
prezenta cele mai frecvente 5 boli la tomate, modul de a le detecta precum si tactici de
combatere.
 Roșiile au valoare nutritivă ridicată, gust si proprietăți care sunt
determinate de conținutul de glucide, acizi organici și săruri minerale.
Conțin apă 85.5 - 96.5 % și substanță uscată 3,5-10,5%, inclusiv proteine
0.75-0.95%, 1,7-6,4% carbohidrați, 15-40 mg % vitamina C, până la 316
mg potasiu. Roșiile sunt utilizate pe scară largă în industria alimentară.
Există mai mult de 100 de moduri de gătit roșiile. Acestea sunt utilizate
proaspete, fierte, prăjite, coapte, umplute, murate, conserve și murate,
singure și în combinații cu alte legume.
Este esențială pentru sosuri si marinate,
piure, pastă și suc, iar consumul regulat
de fructe proaspete și suc de roșii
stimulează formarea sângelui, are un
efect benefic asupra funcționării
sistemului cardiovascular, crește secreția
de suc gastric si intestinală. Roșiile sunt
utile în boli ale tractului gastro-intestinal,
însoțite de aciditate scăzută.
Tomata ordinară cuprinde
aproximativ 900 de specii de plante
erbacee anuale, bienale și perene, arbuști
și copaci.
 Caracteristica generală:
Roșia (pătlăgica roșie sau mai rar tomata),
numită științific Solanum lycopersicum, este o 
plantă din familia Solanaceae. Este o plantă 
perenă, crescută adesea în climate temperate ca o
plantă anuală, atingând frecvent între 1 și 3 m
 înălțime, cu un trunchi mai mult ierbos, care
crește de cele mai multe ori, ca orice altă 
plantă cățărătoare, pe tulpinile altor plante, pe bețe
sau garduri.
Frunzele plantei sunt lungi de 10–25 cm, de formă penat-compusă,
având 5–9 frunzulițe, fiecare dintre acestea având până la 8 cm
lungime, cu margini serate. Atât trunchiul cât și crenguțele,
respectiv frunzele sunt acoperite cu excrescențe asemănătoare 
părului animalelor. Florile sunt mici, de circa 1–2 cm, galbene,
având corola formată din cinci sepale și cinci petale, fiind grupate
în inflorescențe de 3 până la 12 flori. Rosia are un pH acid de 5,5.
 Din punct de vedere botanic roșia este un fruct.   În anul 2001 

Uniunea Europeană a decis oficial că roșia este fruct, și nu 
legumă.