Procesul de nursing

prof. nursing
As.med.lic.Tania Bararu
 PROCESUL DE INGRIJIRE
Definiţie :
 metoda clinica , planificata pragmatic,care
permite acordarea de ingrijiri individualizate in
functie de reactiile particulare ale fiecarui
individ( comunitate )la o modificare actuala sau
potentiala a starii de sanatate.
Scopul = Obtinerea unei imbunatatiri a starii de
sanatate a individului si comunitatii.
 PROCESUL DE INGRIJIRE- etape
Evaluarea pacientului/
comunitatii

Elaborarea planului
Procesul de logic de ingrijire
nursing
Realizarea planului de
ingrijire

Evaluarea
 Planul de îngrijire
1.Culegerea 2.Identificarea
datelor si problemelor de
aprecierea lor îngrijire

3.Planificarea îngrijirilor
-fixarea scopurilor si
obiectivelor
- determinarea interventiilor
4.Aplicarea planului de
îngrijire - Interventii
proprii/autonome
- Interventii delegate

5. Evaluarea
îngrijirilor
 A. Evaluarea pacientului
Culegerea de date
• - anamneza pacientului,apartinatorilor –
interviu
• - examenul fizic al pacientului
• - examene de laborator
• - consultarea documentelor medicale
anterioare existente
 COMUNICARE TERAPEUTICA
 I. Culegerea de date
• - dupa sursa informatiei :
- date primare( directe) – informatii obtinute de la
pacient
- date secundare ( indirecte) – informatii de la anturaj
sau din documente medicale anterioare si literatura de
specialitate
• dupa caracterul informatiei continute avem date
subiective ( simptome – acuzele
bolnavului) si date obiective
(semne- modificari sesizabile cu
ajutorul organelor de simt+ informatii
obtinute cu ajutorul
examenelor de laborator
• dupa caracterul temporal al informatiei continute
date actuale ( prezente informatii valabile in
momentul evaluarii si potential variabile)
• date anterioare (trecute- informatii supra
istoricului medical familial si personal)
• dupa potentialul de schimbare al continutului
informatiei avem :
 date stabile ( invariabile ) :date generale (nume varsta,
sex), cu caracter demografic(rasa,religie) sau elemente
fizice(grup de sange,proteze,alergii, boli genetice);
 date variabile – date generale si psiho-sociale (stare
civila,obiceiuri comportamentale,prieteni ; date de
examen fizic ( varsta, TA, FC, temperatura, G,
talie) ; examene de laborator ( aspect ECG,
glicemie,uree, electrolitietc.).
 Anamneza( interviul ) = modalitate
directa de culegere a datelor, prin
discutia directa cu persoana îngrijita, la
care se adauga informatii oferite
suplimentar de catre apartinatori si date
inscrise in diferite documente medicale
anterioare ale pacientului.semi
•  structurat: « Cum va numiti? Cu ce va
ocupati? »
•  semistructurat : ex . »Relatati-mi
• despre suferintele d-voastra legate
• de constipatie »
 Etapele interviului
• A)începerea interviului: prezentarea,
precizarea scopului, confidenţialitatea
interviului
• B) desfăşurarea interviului- se pun
întrebări
• Ex.: Pacientul: „Pentru ce este sursa de oxigen pe peretele
deasupra patului meu? Asta înseamnă că sunt grav bolnav?"
• Asistenta: „Nu, nu înseamnă asta. Toate saloanele din această
secţie sunt prevăzute cu surse de oxigen. Spitalul are un sistem
central de distribuire a oxigenului şi dacă un pacient are nevoie
putem să i-l administrăm rapid. Acesta este motivul pentru care
aţi fost neliniştit?" Pacientul: „Nu, eram doar curios." Asistenta:
„în această situaţie, aveţi alte probleme care vă neliniştesc?"
Pacientul: „Da."
• - este de preferat să se semnaleze apropierea sfârşitului
interviului
• Ex.: „Am să vă mai pun două întrebări" sau „Vom termina în două
minute".
• c. concluzia interviului
• -la sfârşitul interviului, asistenta va trage concluziile asupra
interviului, multumind pacientului pentru colaborare.
• Ex.: „Vă mulţumesc că mi-aţi răspuns la aceste întrebări.„
„Am înţeles care vă sunt problemele" „
• Răspunsurile date de dv. mă vor ajuta să vă planific
• îngrijirile."
 Tipuri de interlocutori
- o prima categorie sunt pacientii pe care
trebuie sa-i facem sa ne vorbeasca prin intrebari
repetate si precis formulate ( introvertitii,timizii
sau cei lipsiti de abilitatea sau dorinta dialogului)
- a doua categorie sunt cei pe care trebuie să-i
lăsăm să vorbeasca , ei oferindu-ne singuri,
corect si rapid ,datele esentiale pe care trebuie
sa le aflam
- a treia categorie sunt cei pe care trebuie sa-i
oprim politicos din vorbit, deoarece divagheaza
de la substratul intrebarilor formulate
si nu ne ofera informatiile relevante de
care avem nevoie.
• Observatia
• Definitie: presupune o capacitate
intelectuala deosebita, de a sesiza direct,
informatiile despre pacient de catre
asistenta medicala, cu ajutorul propriilor
organe de simt, in cursul interviului si
examenului fizic pe aparate si sisteme.
 se desfasoara continuu
se bazeaza pe subiectivitatea celui ce
observa, de aici fragilitatea ei, deoarece
este filtrata prin mecanismele
noastre senzoriale, de perceptie
• Pe scurt, percepţia este un proces
selectiv care ne duce la a vedea ceea
ce am învăţat să vedem şi la ceea ce
este de văzut. Trebuie deci ca în
atenţia noastră să fie diminuarea
subiectivităţii (prin efort intelectual).
• Implicarea simţurilor- în cursul
muncii sale pentru pacient, asistenta se
foloseşte de organele de simţ, vedere,
auz, atingere şi miros
II. Inregistrarea, analiza si interpretarea datelor
Identificarea problemelor de îngrijire

•  scop identificarea circumstantelor de aparitie a

afectiunii si a manifestarilor de dependenta
•  finalitatea  formularea DIAGNOSTICULUI de
NURSING (DN )
• Componentele DN sunt
•  P = problema de sanatate
actuala/potentiala
•  E = cauza(etiologia) care a
determinat problema
•  S = semnele, simptomele
existente
• P- sa fie specifice fiecarui individ,
cuelgerea de date sa fie individualizata
• E – o problema poate fi in relatie cu mai
multi factori etiologici, dar o etiologie care
e generata de o singura problema(
aritmiile=problema,pot avea ca etiologie o
durere abdominala sau lipsa somnului sau a
odihnei; anxietatea=problema poate fi
cauzata si de griji financiare sau de
zgomot, stres.
• S – daca raman neschimbate este
necesara o evaluare a strategiilor.
 În prezent sunt acceptate, prin
consens internaţional, patru categorii
de diagnostice de îngrijire (vezi cursul
dg de îngrijire)
1.Diagnostic actual ;
2.Diagnosticul de risc crescut pentru
aparitia unei probleme de îngjijire ;
3.Diagnosticul posibil ;
4.Diagnosticul stării de bine ;
•
Ex. : în cadrul mobilităţii, asistenta isi propune ca in
cazul pacientului sau dupa apendicectomie , in
ingrijirile postoperatorii sa-l mobilizeze fara ajutor
in primele 24 ore , pana la baie :dar pacientul nu se
poate mobiliza singur decat pina la masa din salon –
“ ameteste” – deci mai sunt necesare cateva ore
pentru realizarea obiectivului propus .
Deci D.N. = P--------E ----------S
Ex. Pacienta aflata in perioada postoperatorie –
mamectomie .
P = neacceptarea imaginii corporale modificata
• E = lipsa sinului
• S = pinge ,nu comunica , nu doreste să-şi vada sotul
si familia
III.PLANIFICAREA ÎNGRIJIRILOR
STABILIREA:
- Obiectivelor de rezolvat
- mijloacelor de rezolvare
cât şi a precauţiilor în
aplicarea îngrijirilor
 III. PLANIFICAREA
ÎNGRIJIRILOR
OBIECTIVELE DE INGRIJIRE vizează rezolvarea
problemelor existente şi identificarea problemelor
potenţiale.
 necesita stabilirea unui scop realist
 Verificarea resurselor / echipamente, personal,
mediu fizic, servicii auxiliare
Ex. problema este pirexia , scopul este de a
aduce temperatura corpului la valori
normale ; sau daca problema este gura
uscata cu depuneri, scopul este toaleta si
întretinerea cavitatii bucale .
Obiectivele sunt centrate pe pacient d.p.d.v. a
celor trei dimensiuni
-> biofiziologică, cand se va observa schimbarile in
starea fizica si fiziologica a pacientilor si vor
urmari comportamentul pacientului : motor
,cognitiv
-> psihologică se va urmari comportamentul afectiv
(emotii ,sentimente ,motivatii)
->socio-culturaleă în cadrul căreia se vor
urmări relatiile interpersonale,religioase .
Obiectivele se stabilesc pe termene si vom
avea :
• obiective pe termen scurt : includ
actiunile urgente ,ce trebuie realizate
imediat
• obiective pe termen mediu si lung : includ
actiuni prelungite , care vizeaza
prevenirea complicatiilor ,reabilitarea
starii de sanatate /compensare a
pacientului si educatia medicala a
acestuia si a familiei sale
In măsura posibilului un obiectiv trebuie
să raspundă la cinci intrebari :
• Cine face actiunea ?
• Ce face pacientul, ce se poate face
pentru el ?
• Cum se face actiunea /
• Cand se realizeaza obiectivul ?
• In ce masura s-au obtinut rezultatele
dorite ?
• → caracteristicele obiectivelor :
• SPECIFICITATE- cine să facă ?
• REALISM-în ce măsură ( ce rezultat obtinem) ?
• IMPLICARE – cum ( mijlocul de realizare) ?
• OBSERVABIL – cand ( timpul)?
• PERFORMANTA – sa faca ce ( modificarea
asteptata)?
Asfel obiectivul final al tuturor ingrijirilor este
sintetizat in conceptul de “ a-l ajuta pe
pacient sa se ajute singur “.
Obiectivele fixate vor fi realizate prin
interventii in termenele specificate .
 IV.Interventiile
• Pot fi definite ca ansamblul planificat al actelor
de executat , pentru realizare aunui obiectiv
fixat,in scopul rezolvarii unei probleme de
ingrijire a pacientului .Interventiile pot fi:
- independente ( autonome) – proprii asistentei
medicale : asigurarea/asistarea igienei
pacientului,asigurarea/asistare functiei
respiratorii, a eliminarilor ,a ingestiei de lichide si
alimente, asigurarea confortului fizic si psihic al
pacientului,a conditiilor de mediu extern;educatia
pentru sanatate a pacientului si familiei
sale .
 - dependente –delegate-cerute de
medic – efectuarea prescriptiilor
medicale : analize,proceduri,medicatie
,tratamente ; delegarea
responsabilitatilor proprii catre alti
membri ai echipei de ingrijire. - - --
- interdependente – in colaborarea
cu alti membri aia echipei de ingrijire
sau cu alte discipline : sesizarea
complicatiilor potentiale ; sesizarea
problemelor de colaborare.
• Interventiile aplicate sunt in functie
de gradul de dependenţă al pacientului
- persoană independentă şi autonomă –
prestări pentru menţinerea sănătăţii
- persoană cu dependenţă moderată-
ajutor parţial
- persoană cu dependenţă majoră –
ajutor permanent
- persoană cu dependenţă totală –
suplinire in totalitate
 5. EVALUAREA
ÎNGRIJIRILOR
• APRECIERE ASUPRA
PROCESULUI DE INGRIJIRE
A PACIENTULUI IN RAPORT
CU INTERVENTIILE
ASISTENTEI MEDICALE
• SE EVALUEAZA:
• REZULTATUL OBTINUT SAU
SCHIMBAREA OBSERVATA
• SATISFACTIA PACIENTULUI
• Progresul făcut de pacient
sau lipsa de progres
 5. EVALUAREA
ÎNGRIJIRILOR
TEHNICA EVALUĂRII:
1. Se evaluaeaza fiecare obiectiv de ingrijire
stabilit (specific, individualizat)
2. Se inregistreaza observaţia : a fost atins scoplul
( in ce masura , când , durata)
3. Reorientarea /refacerea planului de ingrijire,
reformulând obiectivele şi intervenţiile in
funcţie de problemele particulare şi conform
prescripţiilor medicale
4. Se menţioneaza gradul de eficienţa a
intervenţiilor autonome ale asistentei medicale
• Evaluarea permanenta duce la o serie de observatii ce vor fi
consemnate sub forma unor note asupra progresului
pacientului sub ingrijirile acordate.
• Ordonarea acestor note de evolutie poate fi structurata
dupa formula “ SOAPIE”,unde
- S = simptome – date subiective relatate de pacient
- O = date obiective – semne constatate de personalul calificat
- A = evaluarea datelor – concluzia asistentei privind
semnificatia datelor subiective si obiective inregistrate in
evolutia pacientului
- P = plan de actiune imediat sau pe termen lung , initiat
pentru rezolvarea situatiei semnalate
- I = interventia efectuata asupra /pentru pacientul ingrijit
- E = evaluarea evolutiei pacientului sub
interventiile de ingrijire efectuate
Evaluarea este de două feluri
• - formativă – se refera la planul de
ingrijire
• - sumativă – evaluarea descrie
progresul pacientului – sau lipsa de
progres – in functie de scopul sau
obiectivul propus .
 Avantajele planului de îngrijire :
• identifica problemele specifice ale pacientului
• ajuta la stabilirea unor obiective reale
• asigura abordarea holistica a individului
• asigura stabilirea unor interventii individualizate
• rezolva rectiile persoanelor îngrijite faţă de boală
• asigura acordarea sistematica a îngrijirilor şi elimina
reactile si omisiunile
• promoveaza flexililitatea şi gândirea independenta
• faciliteaza comunicarea, informarea şi continuitatea
tuturor actiunilor într-o sectie sau comunitate
• scoate în evidenta rolul unic al asistentei medicale
• realizeaza satisfactia asistentei medicale.
 STRATEGII DE IMPLEMENTARE A
INGRIJIRII CENTRATE PE FAMILIE
1. CAZAREA IN ACEIAŞI CAMERĂ
A PĂRINŢILOR
2. PARTICIPAREA PĂRINŢILOR
LA ACTIVITAŢILE DE
INGRIJIRE A COPILULUI
3. REGULI DE VIZITARE
FLEXIBILA
4. POZE/FOTOGRAFII ALE
FAMILIEI LA PATUL
COPILULUI
5. CONTACTE TELEFONICE
6. UTILIZAREA
INREGISTRARILOR
AUDIO CU FAMILIA
 PRINCIPII GENERALE
INGRIJIRE IN
FAMILIE PARINŢII

(poate fi acordata de
asistenta , in cazul in care
familia este absenta sau
indisponibila ) Transmit ingrijirea
familiara ajutand
copii sa-si asigure
COPILUL
nevoile

Poate necesita ajutor ASISTENTA

pentru asigurarea MEDICALĂ
nevoilor elementare ,
crestere si dezvoltare

INGRIJIREA Ofera ingrijire

suplimentara
ASISTENTEI
pentru nevoi
(trebuie sa fie acordata
copilului sau parintelui
ca suport si educatie
pentru sanatate
• PROCESUL DE INGRIJIRE PERMITE
ACORDAREA DE ÎNGRIJIRI
INDIVIDUALIZATE, CENTRATE PE
REACŢIILE PARTICULARE ALE
FIECARUI INDIVID /GRUP DE
INDIVIZI
VA MULTUMESC PENTRU
ATENŢIE