Ancheta epidemiologică

Epidemiologie
 - Epidemilogia este ştiinţa care se ocupă cu studiul apariţiei, răspândirii,
persistenţei şi regresiunii bolilor infecţioase şi neinfecţioase.

 - Epidemilogia este o ştiinţă de bază a medicinei preventive care se ocupă cu

identificarea factorilor de agresiune asupra sănătăţii şi stabilirea mijloacelor
de neutralizare a lor.

Scopul epidemilogiei:
 - ocrotirea sănătăţii prin aplicarea tuturor măsurilor şi mecanismelor care
acţionează asupra verigilor verigilor lanţului epidemiologic întrerupându-i
continuitatea.;
 - nu se ocupă de individ ci de colectivitate.

Bolile pot cuprinde concomitent un număr mare de personae:

 - o familie = focar familial;
 - o colectivitate închisă sau deschisă = epidemie;
Mai putem spune că bolile au:
 - caracter epidemic – boli contagioase care se răspândesc la un număr mare
de persoane prin contacte directe sau indirecte cu bacterii sau virusuri
comune;
 - caracter endemic – apariţi unor boli la anumite populaţii sau arii specifice;
 - mai multe ţări, continente, areale extrem de largi = pandemie.
 Epidemiologie
 Endemia = situaţia particuară în care o boală se află
permanent în anumite teritorii .

 Epidemia = apariţia aceleaşi boli la un nr. mare de

persoane dintr-o regiune, care au cel puţin la început o
sursă comună de infecţie.

După calea de transmitere epidemiile pot fi:

 - hidrice – cu o creştere rapidă a nr. de cazuri;
 - alimentare – cu apariţie bruscă şi cu sfârşit la fel de
brusc;
 - de contact – apar sub formă de cazuri sporadice - bolile
transmise pe cale sexuală;
 - prin vectori – apar progresiv, cuprind zone întinse şi se
combat greu.
 Proces epidemiologic
Procesul epidemiologic
 - Procesul epidemiologic = constă în totalitatea faptelor şi
mecanismelor care favorizează apariţia şi evoluţia bolilor la
nivel populaţional.

 - Procesul epidemiologic depinde de o serie de factori

determinanţi sau principali şi o serie de factori favorizanţi.

 I. Factorii determinanţi în procesul epidemiologic

Sunt 3 factori epidemiologici principali:
 1. Sursa de infecţie;
 2. Căile de transmitere;
 3. Masa receptivă.
 SURSA DE INFECŢIE
1. Sursa de infecţie
 - E reprezentată de organismul uman sau animal în care pătrunde
agentul patogen, care se multiplică şi se elimină pe diferite căi –
tegument, căi respiratorii, căi digestive, căi excretoare.
Produsele care favorizează vehicularea a.p. sunt:
 - secreţii nazo-faringiene;
 - secreţii oculare sau auriculare;
 - sputa, salivă;
 - secreţii cutanate – sereţii purulente;
 - secreţii ale mucoaselor şi seroaselor – secreţii genital, lichid seminal;
 - lapte mamar, placentă;
 - dejecţii şi vărsături;
 - sânge şi urină.
Animalele pot elimina g.p. prin:
 - urină şi fecale; (salmonelle şi leptospire)
 - salivă;
 - lapte – BK, unii stafilococi şi streptococci
 - sânge;
 - carne, piele.
 SURSA DE INFECŢIE (continuare)
Capacitatea şi durata de eliminare a produselor patologice variază de la
boală la boală şi de la un stadiu la altul. Gradul de contagiune diferă:
 - la începutul perioadei de incubaţie bolnavul nu elimină g.p., nu e contagios
(- );
 - la sfârşitul perioadei de incubaţie începe să elimine g.p. (+);
 - în perioada de invazie, contagiozitatea şi eliminarea sunt maxime (++++);
 - în perioada e stare bolnavul continuă să elimine g.p. (+++);
 - în perioada de declin, eliminarea scade (++);
 - în perioada de convalescenţă eliminarea g.p. dispare (+/-)

Sursa de infecţie e reprezentată de :

 - omul bolnav:
- cu formă tipică de boală;
- cu formă atipică de boală.
 - purtători de germeni sănătoşi sau convalescenţi;
 - animale, păsări, insecte (vectori biologici).

 - Cei cu formă atipică de boală şi purtătorii sănătoşi sunt un real pericol –

pentru că pot elima g.p. fără să ştie.
 Sursa de infecţie (continuare)
Animalele şi păsările
 - sunt şi ele surse de infecţie, determină boli infecţioase
numite – zoonoze sau antropozoonoze;
 - mai des implicate: câinii, lupii şi vulpile - turbare;
 - bovinele şi ovinele – antraxul, bruceloza;
 - şoarecii, şobolanii – salmonella, leptospiroze.

Vectorii biologici
 - sunt cărăuşi ai g.p. şi în unele cazuri chiar rezervoare
de infecţie (gazde de g.p. sau “gazde de hoţi”) - ex.:
ţânţarii, căpuşele, puricii, păduchii.
 Căi transmitere ai germenilor patogeni
2. Căi de transmitere a g.p.
 a. Transmiterea directă se produce prin contact nemijlocit între
persoana receptivă şi sursă sau contact direct cu produsul infectat
– ex. sărutul;
 b. Transmiterea indirectă:
 - prin intermediul unor elemente din mediul extern – apă,
aer, sol, alimente, obiecte;
 - prin vectorii biologici.
Vectorii bilogici
 - ţânţarii transmit: malaria, febra galbenă;
 - căpuşele transmit boli grave: encefalită, febră recurentă, boala
Lyme – borrelioza produsă de o spirochetă – Borrelia burgdorferi
 - purecii: - pesta (ciuma);
 - muştele: - boli digestive;
 - gândacii e bucătărie, furnicile.
 Organismul receptiv
3. Organismul receptiv

 - Organismul receptiv = organismul care nu e capabil să opună

rezistenţă la pătrunderea g.p. cu care vine în contact, din diferite
motive.

 - Organismul nereceptiv = organismul care are capacitatea de a

împiedica pătrunderea g.p. şi asigură distrugerea şi eliminarea lor
în momentul unei eventuale invazii.

Receptivitatea sau nereceptivitatea depinde de:

 - particularităţile genetice ale persoanei;
 - de vârstă – copii, bătrâni;
 - sexul persoanei respective – bărbaţi, femei;
 - stări fiziologice – menstruaţie, sarcină, lactaţie;
 - stări patologice ;
 - tare organice: cancere, DZ, boli de generative, fibroze;
 Organismul receptiv (continuare)
Rezistenţa antiinfecţioasă poate fi:
 - specifică – imunitate umorală sau celulară;
 - nespecifică – depinde de bariera fiziologică, de virulenţa
invaziei, procesele de diapedeză şi fagocitoză etc.

Imunitatea este:
 - imunitate naturală;
 - imunitate artificială:
- imunitate activă - obţinută prin vaccinări;
- imunitate pasivă – obţinută prin seruri imune şi Ig.
 Factori secundari
II: Factori epidemiologici secundari în procesul
epidemiologic

Factori naturali
 - meteo-climatici;
 - geografici;
 - casnici;
 - biologici;
 - telurici – relief, caracteristici al pământului.
Factori economico-sociali
 - locuinţă, alimentaţie, igienă, nivel de educaţie şi
cunoaştere, condiţii de muncă, zonă rurală sau urbană, zone
calamitate.
 Ancheta epidemiologică
Ancheta epidemiologică
Definiţie:
 - Ancheta epidemiologică reprezintă totalitatea investigaţiilor,
efectuate în variate grupuri de persoane în scopul depistării
cauzelor apariţiei şi evoluţiei b.i.c. şi b.n.c. pentru elaborarea
măsurilor de prevenţie şi de combatere a acestora.

Obiective:
 1.Rezolvarea urgenţelor în epidemiologie - apariţia unor boli
cu răspândire rapidă şi consecinţe grave asupra populaţiei -
adică boli cu morbiditate şi mortalitate crescută.
- Exemplu: hepatită virală B, gripă, toxiinfecţiile alimentare.

 2.Cunoaşterea factorilor de risc implicaţi în producerea unor

maladii netransmisibile.
- Exemplu: fumatul, hipertensiunea arterială, obezitatea -
pentru bolile cardio-vasculare.
 Obiective ale anchetei epidemiologice (continuare)

 3. Evitarea “importului” de anumite boli - se referă la boli

ţinute sub control sau eradicate într-un teritoriu şi ai
căror agenţi patogeni provin din zone geografice în care
boala are o frecvenţă ridicată ;

 4. Evitarea “exportului” - se referă la boli cu frecvenţă

ridicată într-un anumit teritoriu şi ai căror agenţi
patogeni sunt transferaţi în zone geografice în care bolile
respective sunt ţinute sub control sau eradicate.

 5. Evaluarea măsurilor de prevenţie şi combatere .

 Ancheta epidemiologică (continuare)
Tipuri de anchetă epidemiologică (clasificare):

1.Ancheta epidemiologică operaţională:

 - prevenţională - evaluează starea de sănătate a populaţiei şi riscurile la
care este expusă aceasta;
 - de combatere - de urgenţă.

2.Anchete epidemiologice speciale (de cercetare)

 - utilizate în cadrul programelor de supraveghere.

 Ancheta epidemiologică trebuie să stabilească:

Sursa de infecţie
 - cazuri de îmbolnăviri în ultima vreme şi ce anume;
 - dacă a vizitat sau au primit vizita unor persoane bolnave sau
suspicionate a fi bolnave;
 - dacă au făcut deplasări în alte zone şi unde anume;
 - dacă în locuinţa există – câini, pisici, rozătoare;
 - dacă locuinţa are igrasie şi de când locuiesc acolo.
 Ancheta epidemiologică (continuare)
Calea de transmitere
 - dacă a consumat vreun aliment comun cu alte personae care
prezintă semne de boală;
 - dacă a fost în contact direct cu vreun bolnav cu leziuni ale pielii
sau cu boli respiratorii;
 - dacă a manipulat obiecte posibil contaminate – lână, piei de
animal bolnav;
 - dacă a observat prezenţa unor insecte – muşte, ţânţari, gândaci;
 - dacă a făcut tratament parenteral sau intervenţii stomatologice
sau chirurgicale în ultimul timp (6 luni).

Starea imunologică
 - dacă a mai suferit de boli infecţioase – care şi când;
 - dacă a făcut vaccin pentru ce boli şi când.

 Se vor avea în vedere şi factorii epidemiologici secundari:

profesiune, vârstă, starea locuinţei, factori climatici (sezonul).