Statistică Macroeconomică

Avuția Națională

Marti, 22 Octombrie 2019

Avuţia naţională – potenţial al
dezvoltării economico-sociale

În funcţie de componentele care se iau în calcul rezulta

următoarele modalităţi de măsurare a avuţiei naţionale:
 avuţia naţională cuprinde bunurile materiale
existente la un moment dat (avuţia acumulată –
bunurile sub formă de capital fix, stocurile de
materiale, bunurile de folosinţă îndelungată aflate
la populaţie )
 avuţia naţională cuprinde bunurile materiale
existente la un moment dat (avuţia acumulată)
plus resursele naturale (pământ, păduri, stocul
de minereuri şi combustibil etc.) evaluate
economic;
 avuţia naţională cuprinde: avuţia acumulată,
resursele naturale şi avuţia spirituală (stocul de
cunoştinţe în producţie, de cunoştinţe ştiinţifice
acumulate de-a lungul timpului etc.).
 Caracteristici fundamentale

 Acumularea de mijloace de producţie şi bunuri

de consum.A.N. Este rezultatul acumulării in
timp a venitului naţional
 Disponibilitatea - se exprimă în valoarea
bunurilor materiale, calculul ţinând seama de
uzură( deci exprimarea la valoarea ramasa ,sau
ramasa actualizata )
Principii de determinare a avutiei nationale :
 principiul teritorial
 principiul naţional
Aceste principii se regasesc si in determinarea
altor agregate macroeconomice si rezulta
indicatori de tip intern ,respectiv national
Exemplificare
estimare AN
înainte
de 1989
 Indicatorii statistici ai avuţiei
naţionale acumulate
1.Indicatorii capitalului fix(active
imobilizate )
 Valoarea rămasă (VR) – exprimă partea din
valoarea iniţială care nu a fost încă transferată
asupra producţiei prin intermediul amortizării.
 Valoarea de înlocuire (VI) se stabileşte cu
ocazia reevaluării capitalului fix, acţiune
efectuată periodic, pentru a pune de acord
valoarea la care figurează în evidenţă( valoare
istorica din cauza evolutiei preturilor) şi
preţurile în vigoare în momentul reevaluării
 Indicatori ai AN (1)
1. Bunuri materiale din sfera producţiei
 1.1. Bunuri de capital fix (fonduri fixe)
 1.2. Stocuri
2. Bunuri durabile de consum ale menajelor
3. Bunuri materiale aflate pe teritoriul ţării (3 = 1 + 2).
4. Distincţia între bunurile materiale ale ţării şi ale altor
ţări
4.1 Bunuri materiale ale ţării pe teritoriul altor ţări
4.2 Bunuri materiale ale altor ţări pe teritoriul
naţional
5.Bunuri materiale ale ţării (5 = 3 + 4, 1 – 4.2)
 Indicatori ai AN (2)

6.Active şi pasive financiare

 6.1. Active care măresc avuţia naţională (rezerve de
devize; creanţe asupra străinilor)
 6.2. Pasive care diminuează avuţia naţională (rezerve
de monedă naţională deţinută de alte ţări; obligatorii
faţă de ţările străine)
7.Avuţia naţională acumulată a ţării (7 = 5
+ 6.1 – 6.2)
 Metodologie de calcul a bunurilor de
capital fix
 Valoarea medie anuală de inventar a bunurilor de capital
fix (F) se calculează ca medie aritmetică a valorilor
lunare (VICt):
12

 VIC
F t 1
(1 )
Sau 12
 = VIC1+VMI-VME

(2)
în care:
 VIC1 – valoarea de inventar a capitalului fix existent la
începutul anului;
 VMI – valoarea medie anuală a intrărilor;
 VME – valoarea medie anuală a ieşirilor.
Valoarea medie anuală rămasă (FR)

 se calculează cu relaţia:
VR 1  VR 2 (3)
FR  F
VIC1  VIC2
în care:
 VR1 şi VR2 – valoarea rămasă a bunurilor
de capital fix la începutul, respectiv
sfârşitul anului;
 VIC1 şi VIC2 – valoarea de inventar a
bunurilor de capital fix existente la
începutul, respectiv sfârşitul anului.
Indicatorul uzurii (Iuz)
 Indicatorul uzurii (Iuz) exprimă
proporţia dintre uzura bunurilor de
capital fix şi valoarea de inventar a
acestora:

UZ(4)
I uz   100
 în care: VIC
UZ – uzura capitalului fix
(exprimată prin nivelul amortizării
acestuia-sau alocatiilor pentru
consumul de capital fix)
 Indicatorul stării de utilitate (ISUT)

 Indicatorul stării de utilitate (ISUT)

reflectă proporţia bunurilor de capital
fix la valoarea rămasă în valoarea de
inventar a acestora la un moment dat:
 (5)
VR
Sau ISUT   100
VIC
 ISUT = 100 – IUZ (6)
 2. Indicatorii stocurilor de materiale

Cuprinderea mijloacelor circulante în avuţia naţională

necesită evaluarea acestora în formă bănească. La
evaluare trebuie îndeplinite următoarele condiţii:
 I. asigurarea concordanţei, din punct de vedere al
evaluării dintre venitul naţional creat şi cel utilizat,
deoarece în sursele de date contabile, stocurile sunt
exprimate în diferite preţuri, în funcţie de stadiul
parcurs în cadrul procesului de producţie. Nivelul
stocurilor trebuie evaluat în preţurile în care se
evaluează producţia;
 II. asigurarea comparabilităţii preţurilor cu ajutorul
indicilor de preţuri.
Clasificări ale stocurilor de materiale

 după ramura ( CAEN ) economiei naţionale în

care există
 după faza (stadiul) în care se află, stocurile de
materiale se clasifică în:
- stocuri pentru producţie (materii prime,
materiale, combustibil, ambalaje, obiecte de
inventar de mică valoare şi scurtă durată,
piese de schimb etc.)
- mijloace materiale în producţie (producţie
neterminată, semifabricate)
- mijloace materiale în sfera circulaţiei (produse
finite,sume in decontare )
 3.Indicatorii altor elemente ale avuţiei
naţionale acumulate
 Bunurile de folosinţă îndelungată şi cu durată
medie de folosinţă cuprind acele bunuri care sunt
destinate să satisfacă pe o durată mai mare de un an
diferite cerinţe materiale şi spirituale ale populaţiei
 Indicatorii care exprimă bunurile acumulate de
populaţie au un rol deosebit şi în caracterizarea
nivelului de trai al populatiei
 Mijloacele financiar-valutare reprezintă soldul
dintre creanţele (drepturile) şi angajamentele
(obligaţiile) externe ale unei ţări faţă de alte ţări la un
moment dat (la sfârşitul anului pentru care se face
calculul)
 4. Indicatorii resurselor naturale

4.1. Indicatorii fondului funciar

Anuarul Statistic al României prezintă suprafaţa
totală a fondului funciar structurată pe următoarele
categorii:
I.Suprafaţa agricolă, total, din care: arabil;
păşuni; fâneţe; vii şi pepiniere viticole; livezi şi
pepiniere pomicole Păduri şi alte terenuri cu
destinaţie forestieră;
II. Ape şi bălţi
III. Alte suprafeţe
Fondurile funciare (extras ASR)
Evaluarea fondurilor funciare (1)
A.1. Analiza tehnică a terenului
În activitatea de evaluare a bunurilor imobiliare din raport, a
fost utilă a se face delimitarea între construcţie şi teren ca
sistem. Deşi ele fizic alcătuiesc sistemul construcţie - teren în
practica evaluării este necesară evaluarea lor separată, având
în vedere anumite considerente ( amplasament, ocuparea
terenului, destinaţia lui, raţiuni de ordin fiscal, raţiuni de
ordin juridic şi determinarea celei mai bune utilizări).
La evaluarea unui teren sau amplasament se au în vedere
următoarele elemente:
 caracteristicile fizice (dimensiune, suprafaţă, formă,
localizare, acces la utilităţi, parcelare, condiţii climatice).
 valoarea economică dată de cea mai bună utilizare.
 piaţa locală de terenuri.
 perspectivele de dezvoltare locală şi regională.
 impactul asupra mediului a viitoarelor construcţii.
 metode adecvate de evaluare economică a terenului.
Evaluarea fondurilor funciare (2)
A.2 Metoda de evaluare economică a
terenului
Evaluarea imobiliară a terenului are la
dispoziţie următoarele metode specifice
de evaluare a terenurilor.
 metoda comparaţiei directe.
 metoda celei mai bune utilizări
 metoda proporţiei (alocării).
 metoda extracţiei.
 metoda capitalizării rente de bază.
 metoda reziduală.
Evaluarea fondurilor funciare (3)
A.2.1 Metoda comparaţiei directe
Această metodă, consideră elementele de
comparaţie ( caracteristici fizice şi dimensionale,
preţul, localizarea, perspectivele de dotare
urbană, condiţiile de finanţare, condiţiile de
vânzare, îmbunătătirile aduse, timpul rezonabil de
expunere la vânzare) în metodologia evaluării,
constând în parcurgerea următorilor pasi:
 analiza pieţii de terenuri şi indentificarea
tranzacţiilor cu proprietăţi similare.
 stabilirea criteriilor de comparaţie.
 comparaţia propriu zisă şi centralizarea datelor.
 utilizarea corecţiilor de piaţă.
 analiza rezultatelor.
Evaluarea fondurilor funciare (4)
A.2.2 Metoda bonităţii terenului
Evaluarea terenului se face în conformitate cu criteriile stabilite
de Ordinul nr. 2665 şi nr. 1C/311 din 28 februarie 1992
elaborat de M.F şi M.L.P.A.U.T. al cărui preţ se înmulţeşte cu
coeficientul de actualizare în funcţie de creşterea veniturilor
salariale date de INS.
Vt = Vb (1 + N)
În care:
Vt – valoarea terenului
Vb – valoarea de bază a terenului determinată ca limită minimă
la nivel de 495 lei /mp
1 +N – coeficientul de corecţie a valorii de bază a terenului în
care N este suma notelor acordate pe bază de criterii
( categoria localităţii, amplasare a terenului, funcţiile
economice şi sociale ale localităţii, poziţia terenului faţă de
accesul la reţele de transport, echiparea tehnico – edilitară a
zonei în care se află terenul, caracteristicile geotehnice,
restricţii de folosire, probleme de mediu.
4.2. Indicatorii resurselor minerale
 Resursele minerale constituite un element principal al
resurselor naturale ale ţării, al avuţiei naţionale.
Volumul şi calitatea resurselor minerale reprezintă un
factor de bază al creşterii economice
 Astfel, în treapta I se cuprind substanţele minerale
utile existente în zăcăminte, acestea formând
patrimoniul naţional mineral.
 Treapta a II-a cuprinde substanţele minerale utile
recuperabile din zăcăminte, acestea formând avuţia
naţională minerală primară.
 În treapta a III-a sunt cuprinse substanţele
minerale valorificabile ca materii prime brute
(avuţie naţională minerală acumulată)
 Evaluarea resurselor minerale în unităţi fizice se face
pe grupe de resurse şi categorii de rezerve ,iar
baneste in baza preturilor bursiere
5. Indicatorii resurselor spirituale
 Resursele spirituale reprezintă o componentă
a avuţiei naţionale care are influenţă asupra
nivelului dezvoltării unei economii. Aceasta
deoarece ele se exprimă, în principal, prin
gradul de instruire, capacitatea de cercetare
ştiinţifică, prin valorile ştiinţifice, cultural-
artistice etc. de care dispune un popor
 Uzual se determina “ stocul de invatamant
“ca numarul anilor de scoala al populatiei
existente la un moment dat ( se poate
calcula la recensamantul populatiei )
 6. Indicatorii mediului înconjurător

 Atât asigurarea resurselor naturale necesare

economiei naţionale, cât şi ridicarea nivelului calităţii
vieţii necesită, în condiţiile actuale, amplificarea
eforturilor pentru protecţia mediului.Se au în vedere
două grupe de factori:
 factori naturali – aerul, apa, solul, subsolul,
pădurile şi orice altă vegetaţie terestră şi acvatică,
fauna terestră şi acvatică, rezervaţiile naturale.
 factorii creaţi de om – aşezările umane şi alţi
factori creaţi de om.
Sistemul de indicatori statistici privind
mediul cuprind

 Ind. generali – ce caracterizează starea

generală a teritoriului
 Volumul şi utilizarea resurselor naturale ale
mediului înconjurător
 Factorii de determinare a mediului
înconjurător
 Calitatea factorilor de mediu
 Indicatori privind măsurile de protecţie a
mediului înconjurător
7. Investiţiile străine directe ca parte
acumulată a avuţiei naţionale

Investitiile straine directe (ISD)

 Investiţiile străine directe au rol
important în dezvoltarea economică a
României. Date statistice privind ISD
se pot obţine prin cercetare statistică,
aceasta fiind destul de complexă.
 Indicatorii ISD se determina sub
forma de fluxuri si solduri