MINISTERUL EDUCATIE,CULTURI

SI CERCETARII REPULICII
MOLDOVA

A facut elevul din grupa OC-1

ȘUBERNEȚCHI ALEXANDRU
Memoria internă sau EXTERNE

memorie rapidă

memorie RAM

internă
memorie
temporară

memorie
Memoria internă costisitoare
sau EXTERNE

magnetică

EXTERNE optică

electronică
 Ce este memoria?
 Psihologia defineşte memoria ca un proces prin care oamenii şi alte organisme
reuseşc să codifice, să stocheze şi să acceseze informaţia.
 În acelaşi timp, memorie poate însemna şi un mecanism de reţinere a informaţiei
ce urmează a fi utilizată de un calculator electronic.
 Utilizarea noţiunii de memorie atât în cazul organismelor vii cât şi în cazul
dispozitivelor electronice nu este o întâmplare. Memoria reprezintă un factor
critic pentru funcţionarea ambelor categorii, iar procesarea unei informaţii
presupune parcugerea aceloraşi trei etape:
 Codare – procesarea informaţiei recepţionate într-o anumită formă
 Stocare – procesul de creare a unei înregistrări permanente a informaţiei
codificate
 Apelare -procesele inerente utilizării informaţiei stocate
 Ori de câte ori o informaţie ne parvine dintr-o zonă de memorie înseamnă că
aceasta a fost mai înainte codată, stocată şi într-un final apelată. Din contră, ori
de câte ori o informaţie nu ne parvine dintr-o zonă de memorie înseamnă că
cel puţina una dintre cele trei etape nu a funcţionat corespunzător.
Memoria internă sau primară

 Este o memorie electronică ce operează la

viteze foarte ridicate şi poate fi accesată
direct de către microprocesor, zona de
stocare în care ajung toate datele înainte de a
putea fi procesate de catre acesta. 
Caracteristicile principale ale memoriei
interne sunt următoarele
Memoria externă

 Orice altă formă de memorie alta decât cea

internă intră în categoria memoriei externe sau
secundare. Memoria externă este formată din
dispozitive de stocare diverse care sunt mult
mai lente decat memoria interna dar pot retine
cantitati mari de date.
 Datele continute de memoria externă a unui PC
ce rulează Windows devin accesibile prin
accesarea locaţiei My Computer (Computerul
meu) 
 Defecte tipice hard disk-uri si
preturi minime CÎT POTE COSTA
1. Conector deteriorat (mai ales la harduri USB externe). Aceasta situatie
apare datorita manevrarii necorespunzatoare a mufei usb.Pretul variaza intre
50 -200 lei, cu exceptia cazului in care a aparut si defect mecanic la capete)
2. Formatarea discului, stergerea sau coruperea fisierelor, partitiilor.Pretul
variaza intre 100-300 lei.Sansele de a recupera datele scad daca s-au rescris
date pe hard disk dupa eveniment.Pentru situatiile de mai sus, de cele mai
multe ori hard disk-ul poate fi utilizat dupa interventia de reparatie. Se poate
spune ca echipamentul va fi predat clientului si acesta ar putea fi utilizat in
continuare.
3. Hard disk-ul nu mai porneste, nu scoate nici un sunet. De cele mai multe ori
acest defect apare in urma unui contact intermitent (socuri de tensiune), a
unei supra-tensiuni sau a unor componente electronice care au cedat.
Pretul variaza intre 300-700 lei. Posibil controller motor defect, firmware
corupt, procesoare defecte sau explodate pe placa electronica, controller
principal defect.
2. Hard disk-ul porneste dar scoate sunete anormale, repetitive
(„clampane”) sau citirea datelor se face foarte greu si cu erori.
Acest defect este mai grav si de obicei apare dupa ce unitatea a fost
expusa socurilor mecanice severe (scapat, lovit, expus vibratiilor
etc).
Pretul porneste de la 700 lei, sansele de reusita sunt de 90% mai
ales daca dupa defectarea unitatii nu s-a intervenit de personal
necalificat.
In astfel de cazuri orice pornire a hard disk-ului poate deteriora
suprafata magnetica a discului deci sansele de recuperare a
datelor scad in functie de durata de functionare de dupa accident.
 Componentele unui Hard Disk
Disc sau discuri neflexibile din metal (platane) acoperite cu un strat de
material magnetizabil. Aceste discuri sunt învârtite de un motor ce poate
dezvolta o viteză de rotaţie de ordinul miilor de rotaţii pe minut (RPM).
În prezent hard disk-urile obişnuite sunt cotate la viteze ce încep de la
7200 de rotaţii pe minut.
2. Braţ deplasabil ce conţine capul de citire/scriere. În cazul în care un
hard disk conţine mai multe platane suprapuse fiecare dintre acestea este
deservit de un cap de citire/scriere propriu. Activitatea de citire /scriere
produce un „bâzâit” specific datorită fenomenelor magnetice implicate în
stocarea şi accesarea datelor. Hard disk-urile au devenit cu timpul din ce
în ce mai silenţioase, zgomotul produs în timpul funcţionării fiind la
unele modele aproape imperceptibil.
3. Un al doilea motor ce poate deplasa capul de citire scriere în orice
punct al suprafeţei de stocare.
4. Parte electronică ce controlează activităţile de citire/scriere şi de
transferare a datelor dinspre şi către calculator. În componenţa acestei
părţi intră şi o cantitate redusă de memorie ultrarapidă de tip cache.

5. Carcasă din metal în care sunt încapsulate componentele mecanice şi

o parte din cele electronice. Această carcasă are rolul de a se comporta şi
ca un radiator preluand caldura degajată de discurile ce se rotesc la
viteze foarte mari. 
Construcție
Discul dur este format de obicei
din:
o placă electronică de control
logic,
un număr de platane cu suprafață
magnetizabilă (de obicei 2 sau 3),
împărțite în piste și sectoare,
capete magnetice de citire/scriere
(engl. read/write heads, R/W
heads), de o parte și de alta a
platanelor, legate printr-un braț
metalic comandat
electromagnetic numit în
general actuator
un sistem electromecanic de
frânare și blocare a capetelor pe
pista de stop (engl. landing zone),
atunci când discul e oprit
un motor electric trifazic
extraplat, care asigură rotirea cu
viteză constantă a platanelor.
 Ce este formatarea?
Prin formatare un mediu de stocare este pregătit pentru stocarea de fişiere. Formatarea constă în
impărţirea spaţiului de stocare disponibil în compartimente ce pot reţine o cantitate fixă de date. Aceste
compartimente, denumite clustere, sunt manipulate de către sistemul de operare pentru stocarea şi
acceDaca e sa luam exemplul unei dischete spaţiul de stocare de 1.44MB în urma formatării este
sistematizat astfel:
•512 baiţi alcătuiesc un sector
•18 sectoare alcătuiesc o pistă
•80 de piste alcătuiesc o faţă
Având în vedere că o dischetă are două feţe, se adună în total un număr 2880 de sectoare, care pot stoca
1,457,560 de baiţi (2880×512).
Când trebuie să apelam la formatare?
• Dichetele nefolosite. Dacă aţi cumpărat dischete care nu sunt preformatate va trebui să le formataţi
pentru a le putea folosi. Deşi nu este exclus, este puţin probabil să cumpăraţi dischete care nu au fost
formate direct de producător.
• Hard-disk-urile nefolosite. Un hard-disk nou vine neformatat şi nu poate fi folosit pentru stocarea
imediată de date. Va trebui să formataţi hard disk-ul folosind un sistem de fişiere compatibil cu sistemul
de operare.
• Alte medii de stocare care nu sunt preformatate. Prin preformatare trebuie să înţelegem formatarea
unui mediu de stocare direct de către producător.
• Instalarea sistemului de operare. Deşi nu este obligatoriu, de obicei instalarea sistemului de operare
este precedată de formatarea discului sau a partiei care va stoca datele. Sunt situaţii când formatarea
este obligatorie. Unele sisteme de operare necesită un anumit sistem de fişiere pentru a putea funcţiona.
Schimbarea sistemului de fişiere se face în cadrul procesului de formatare
 Când trebuie să apelam la
formatare?
• Dichetele nefolosite. Dacă aţi cumpărat dischete care nu
sunt preformatate va trebui să le formataţi pentru a le
putea folosi. Deşi nu este exclus, este puţin probabil să
cumpăraţi dischete care nu au fost formate direct de
producător.
• Hard-disk-urile nefolosite. Un hard-disk nou vine
neformatat şi nu poate fi folosit pentru stocarea imediată
de date. Va trebui să formataţi hard disk-ul folosind un
sistem de fişiere compatibil cu sistemul de operare.
• Alte medii de stocare care nu sunt preformatate. Prin
preformatare trebuie să înţelegem formatarea unui mediu
de stocare direct de către producător.
• Instalarea sistemului de operare. Deşi nu este
obligatoriu, de obicei instalarea sistemului de operare este
precedată de formatarea discului sau a partiei care va
stoca datele. Sunt situaţii când formatarea este obligatorie.
Unele sisteme de operare necesită un anumit sistem de
fişiere pentru a putea funcţiona. Schimbarea sistemului de
fişiere se face în cadrul procesului de formatare
sarea sistematică a informaţiei.
Cum formatam?
Cel mai simplu mod de
a formata un disc
constă în folosirea
utilitarului de formatare
pus la dispoziţie de
Windows:
1. In My Computer
selectaţi unitatea de
stocare pe care doriţi să
o formataţi cu un clic
2. Din meniul de contex
t (clic drepata) al unităţii
selectaţi comanda
Formatare (Format)
Opţiuni la formatare
Acest câmp afişează capacitatea de stocare a unităţii de
stocare. Pentru anumite tipuri de dischete putem
selecta o altă capacitate de stocare decât cea standard.
Sistem de fişiere (File Sytem)
Puteţi opta pentru unul dintre sistemele de fişiere
disponibile.  Pentru a ne lamuri in privinta sistemelor de
fisiere avem la dispozitie urmatorul articol: 
Ce este un sistem de fisiere?
Etichetă Volum (Volume Label)
Aici facem o mica descriere a discului sau a partitiei ce
urmează să fie formatata. Sistemul de fişiere FAT
limiteaza  la maxim 11 caractere marimea etichetei, în
timp ce sistemul de fişiere NTFS permite folosirea unei
etichete de maxim 32 de caracatere
 Memoriea ram
Capacitatea memoriei RAM se masoara in MB
(megabaiti) sau GB (gigabaiti). Cu cat mai mult, cu
atat mai bine. Inseamna ca mai multe date incap
si atunci calculatorul functioneaza mai bine. 
Exista placute individuale de 128 MB, 256 MB,
512 MB, 1 GB, 2 GB, 4 GB si 8 GB.
Disc compact
capacitatea de stocare: la un CD aceasta este de 650,
700 sau chiar de 800 sau 900 MO, fiind mult
superioară dischetei.timpul de acces: este, ca și la 
discurile dure, timpul ce se consumă din momentul
emiterii unei cereri de citire sau scriere și până în
momentul când începe efectiv transferul de date.
Acest parametru se măsoară în milisecunde și este
mai mare ca la discurile dure, fiind cuprins în medie
între 60 și 120 ms. Astfel, în timp ce la discurile
dure timpul de acces este de sub 10 ms, la CD-
ROM-uri timpul de acces nu scade mult sub 100 ms.
Timpul mare de acces se explică, în primul rând,
prin faptul că la fiecare accesare CD-ul trebuie adus
la o anumita viteză de rotire, în timp ce discul dur
are o viteză de rotație constantă, iar în al doilea rând
capul de citire, la unitatea CD, este ceva mai greu,
conținând mai multe elemente (laserul, fotocelula,
unitatea de focalizare ș.a.), manevrarea acestuia
cerând mai mult timp. Din acest punct de vedere
unitățile CD se află în curs de permanentă
perfecționare.
USB-stick
un dispozitiv de stocare , folosind ca suport 
o memorie flash , și conectat la calculator sau
alt dispozitiv de citire prin interfața USB
înlocuirea dischetelor. Unitățile flash USB
sunt, de obicei, detașabile și rescripționabile
și sunt fizic mult mai mici decât un disc
optic. Cele mai multe cantareste mai putin de
30 de grame. Unitățile USB sunt adesea
folosite în aceleași scopuri pentru care discuri
dischetate sau discuri compacte au fost
utilizate o dată; adică pentru stocarea,
copierea de rezervă a datelor și transferarea
fișierelor pe computer.
Memoria ROM
Memoria ROM (read-only memory) este un tip de memorie care în mod normal poate
fi doar citită, spre deosebire de RAM, care poate fi atât citită, cât și scrisă. Memoria
ROM este o clasă de suporturi de stocare utilizate în computere și alte dispozitive 
electronice. Datele stocate în ROM nu pot fi modificate sau pot fi modificate numai
lent ori cu dificultate. De aceea, memoria ROM este folosită în principal pentru a
distribui firmware (softul strâns legat de hardul specific și puțin probabilă să aibă
nevoie frecvent de update).