Trăsăturile caracteristice

Trăsăturile
modelului japonez
caracteristice
de
afministrare
modelului corporativă.
japonez
de administrare
corporativă.
 Modelul Japonez de administrare
corporativă se caracterizează printr-un număr mare
de bănci, companii afiliate în calitate de acţionari.
Sistemul bancar fiind caracterizat prin legături
strânse între banca şi corporaţie, legislaţie. Opinia
publică şi structurile industriale susţin “Keiretsu”-
grupuri de companii aflate în relaţii de
interdependenţă, cauzate de deţinerea reciprocă a
pachetelor semnificative de acţiuni şi a posturilor
cheie în corporaţii.
 Mitsubishi este una dintre cele mai mari
firme,care se ocupă cu comerț ”universal” pentru
companiile intermediare din Japonia și face parte din
Mitsubishi Keiratsu. În Mitsubishi Corporation (inclusiv
filialele) activează mai mult de 77.000 de persoane și
este activ în comerț, servicii financiare și investiții,
inginerie, chimie, alimente, minerit, energie și alte
industrii.
 Elementele principale a acestui model sunt:
sistemul bancar şi Keiretsu care se suprapun şi
se complectează. Aproape toate companiile
japoneze au relaţii strânse cu o bancă-creditor.
Banca îşi asigură clienţii corporativi cu
împrumuturi şi cu servicii în probleme de
acţiuni, bonuri, deschiderea conturilor şi
consultaţiile respective. Banca creditor este un
deţinător considerabil de acţiuni ale corporaţiei

Este necesar de menţionat faptul că, conform reformei „Anti-Monopoly Law Reform 1977”,
băncile din Japonia nu au dreptul să procure într-o singură companie un pachet de acţiuni mai
mare de 5%. Dar acest fapt nu reduce aportul cumulativ a acţiunilor băncilor în corporaţiile mari.
Cota parte a băncilor şi instituţiilor financiare în corporaţii este foarte considerabilă.
În modelul japonez subiecţi de bază ai
relaţiei corporative sunt:

• Banca creditor;
• Compania afiliată;
• Cei mai mari
acţionari;
• Administraţia şi
guvernul.
Modelul Japonez de administrare
corporativă
 Un rol important joacă organele centrale de stat, care au
reprezentanţi în cele mai mari corporaţii din Japonia. Un alt
element al sistemului Japonez sunt aşa numiţii „Amacudari” –
persoane cu posturi de conducere în sistemul statal, care, după
ieşirea la pensie, sunt angajaţi în calitate de manageri,
consultanţi în cadrul organizaţiilor private.

Puncte tangente între interesele statale şi interesele

corporaţiilor japoneze:
1. Funcţionarii de stat apără interesele corporaţiilor naţionale;
2. Corporaţiile naţionale apără interesele statului;
3. Funcţionarii de stat acţionează în cadrul corporaţiilor ca reprezentanţi ai
statului; 4. Ex-funcţionarii de stat – Amacudarii - de asemenea apără
interesele statului şi, evident, a corporaţiei în care funcţionează; iardatorită
experienţei bogate, obţinute la posturile ocupate în structurile statale, poate
aduce un aport incontestabil întru dezvoltarea companiei în cauză.
Balanţă parteneriatului între corporaţiile naţionale
şi organele publice.
 O altă caracteristica a sistemului japonez, ce demonstrează
apărarea intereslor atât corporative cât şi naţionale, statale
este şi existenţa unei uniuni de corporaţii naţionale –
KEIDANREN.
 Keidanren (Кeidzai dаntai rengokai)– este
denumirea prescurtată a Federaţiei
Organizaţiilor Economice din Japonia, fondată
în anul 1946 – cea mai puternică organizaţie,
ce reuneşte cele mai mari companii naţionale
din ţară, organizaţii ramurale, grupe
economice. Acest element al structurii
corporative este situat în vârful piramidei
economiei naţionale, fiind tot odată un centru
de consultanţă şi decizional.
Organul suprem de conducere a Federaţiei Organizaţiilor Economice
din Japonia - Keidanren este Adunarea Generală a Membrilor, ce are loc anual
în luna mai.
 Organigrama sistemului managerial Keidanren include:
- preşedintele;
- 12 preşedinţi-adjuncţi, reprezentanţi ai celor mai mari
corporaţii japoneze pe principii de echitate şi egalitate;
- 60 comitete ce au în evidenţă analiza problematicii politicii
economice interne şi externe.
Organul ce are în competenţă luarea deciziilor de consens este
Consiliul de Directori – format din cca. 500 persoane, ce se
întruneşte lunar. Problemele ce au o importanţă deosebită sunt
analizate de Consiliul Directorilor Executivi (cca. 200
persoane), iar problemele de ordin global – de Directorul
Executiv şi adjuncţii săi.
Componenţa comitetului de conducere
 Ilustrează una dintre cele mai mari deosebiri dintre
modelul Japonez şi cel AngloAmerican.
Comitetul de conducere în corporaţia japoneză este
constituit integral din persoane afiliate. Directorii
executivi, şefi ai celor mai mari subdiviziuni ale companiei
şi administraţiei.
Alt fenomen caracteristic modelului japonez este alegerea
în calitate de membru a funcţionarilor de stat pensionaţi.
În contrast cu modelul Anglo-American reprezentanţii
outsaiderilor sunt foarte rar aleşi în componenţa consiliilor
de administraţie a corporaţiilor japoneze.
Numărul mediul al consiliului în companiile japoneze
constituie cca. 50 persoane.
Circuitul sistemului de relaţii corporative
 Activitățile principale ce sunt în competenţa
acţionarilor în Modelul Japonez sunt:
 plata dividendelor, repartizarea mijloacelor, alegerea consiliului de
directori şi alegerea auditorilor.

Alte decizii ce cer aprobarea acţionarilor sunt:

a) întrebări ce sunt legate de capitalul social al corporaţiei;
b) modificări, amendamentele la statul corporaţiei; c) componenţa
Consiliului Societăţii;
d) schimbarea domeniului de activitate;
e) plata suplimentară directorilor şi auditorilor;
f) reorganizarea, restructurarea, contopirea cu alte companii, ş.a.
Propunerile din partea acţionarilor este un fenomen relativ nou în Japonia.
Astfel până în anul 1981 legislaţia în vigoare nu permitea
acţionarilor de a înainta propuneri personale pentru a fi analizate
la Adunarea Generală A Acţionarilor. Începând cu anul 1981,
acţionarii ce deţin mai mult de 10% acţiuni au dreptul să înainteze
propuneri la AGA.
 Cerinţe faţă de transparenţa informaţiei

Cerinţele înaintate faţă de corporaţiile japoneze ce ţin de transparenţa

informaţiei nu sunt atât de aspre ca în Modelul Anglo-american.

Corporaţiile sunt obligate să prezinte următoarele tipuri de informaţii:

 1. Informaţia financiară (odată în semestru);

2. Date despre structura capitalului;
3. Informaţii despre fiecare candidat în consiliul societăţii (incluzând
numele de familie, posturile ocupate, relaţii cu corporaţia, deţinerea
acţiunilor corporaţiei);
4. Informaţii despre premiile acordate (de obicei cele mai mari sume,
plătite directorilor executivi şi membrilor consiliului societăţii)
5. Informaţii despre propunerile de reorganizarea şi fuziune; 6.
Propunerile de modificarea a Statutului corporaţiei;
7. Datele de identificarea a persoanelor fizice sau juridice ce sunt
invitate să efectueze controlul de audit.
Concluzie:
 Datorită rolului important care îl joacă corporaţia japoneză
în ţara sa şi peste hotare, elaborarea politicii industriale a
implicat un volum mare de ministere în frunte cu ministerul
finanţelor, ministerul de comerţ internaţional şi-a industriei.
Internaţionalizarea corporaţiilor japoneze le-a făcut pe
acestea mai puţin dependente de piaţa naţională şi mai
puţin dependente de politica industrială internă, creşterea
pieţei de capital a condiţionat liberalizarea pieţelor
financiare japoneze. În timp ce aceşti factori au scăzut
influenţa politicii industriale, acesta rămâne totuşi un factor
important al legislaţiei japoneze existente, cu toate că-i mai
puţin eficientă şi o reglementare în dependenţă a pieţei
hârtiilor de valoare de către agenţiile guvernamentale