Sunteți pe pagina 1din 24

 

Cursul 6. Surse statistice


Ce sunt statisticile oficiale?
 
Statisticile oficiale sunt documente întocmite de organisme publice, pe baza numărării elementelor ce
prezintă anumite caracteristici. Ea asigură, pe baza evaluărilor cantitative, fundamentarea deciziilor
la nivel micro şi macro economic.
Trebuie făcută o distincţie între statisticile oficiale şi alte statistici publice: statisticile oficiale sunt acele
statistici care sunt elaborate şi publicate conform unor acte normative statistice sau regulamente naţionale
şi/sau europene, pe domenii specifice, produse de autorităţile publice în conformitate cu prevederile legale.

Pentru a răspunde criteriilor de utilitate publică, statistica oficială trebuie să fie relevantă, corectă,
promptă, astfel încât să asigure satisfacerea tuturor categoriilor de utilizatori de date statistice, în scopuri de
planificare şi cercetare, să fie obiective şi puse la dispoziţia tuturor categoriilor de utilizatori în mod
gratuit. În acelaşi timp, statisticile oficiale trebuie să fie produse şi publicate într-o manieră care să protejeze
confidenţialitatea datelor statistice individuale.
Ce sunt statisticile oficiale?
 
Institutul Naţional de Statistică este principalul producător de date statistice oficiale ale statului, având, în
această calitate, rolul de coordonator al Sistemului Statistic Naţional, în conformitate cu prevederile Legii nr.
226/2009 a organizării şi funcţionării statisticii oficiale în România, cu modificările şi completările ulterioare.
 Statistica oficială, conform legii nr. 226/2009, acoperă ansamblul activităţilor organizate pentru:
 colectarea;
 procesare;
analiza;
diseminarea datelor statistice;
dezvoltarea culturii statistice;
 constituirea şi administrarea seriilor de date statistice oficiale.
Ce sunt statisticile oficiale?
 
Statisticile oficiale sunt realizate de:
autorităţile şi instituţiile publice, exclusiv Banca Naţională a României, cuprinzând date şi
informaţii cu caracter demografic, social, economic, de mediu, financiar şi juridic, necesare
cunoaşterii realităţilor economice şi sociale, fundamentării strategiilor de dezvoltare şi
prognozelor, a deciziilor guvernamentale şi ale operatorilor economici, elaborării cercetărilor
ştiinţifice, informării opiniei publice şi cooperării internaţionale în domeniul statistic;
Banca Naţională a României, pentru domeniile în care are atribuţii potrivit legii proprii de
organizare şi funcţionare
 
Alţi producători de statistici oficiale
 1. Ministerul Sănătăţii 13. Agenţia Naţională pentru Pescuit şi
2. Centrul Naţional pentru Evaluarea şi  Promovarea Stării de Acvacultură
Sănătate 14. Agenţia Naţională de Îmbunătăţiri Funciare
3. Centrul Naţional de Statistică şi  Informatică în Sănătate 15. Ministerul Mediului şi Schimbărilor
Publică Climatice
4. Ministerul Afacerilor Interne 16. Administraţia Naţională "Apele Române"
5. Ministerul Educaţiei Naţionale 17. Agenţia Naţională pentru Protecţia
6. Ministerul Transporturilor Mediului
7. Autoritatea Feroviară Română 18. Ministerul Muncii, Familiei, Protecţiei
8. Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din
Sociale şi Persoanelor Vârstnice
România S.A.
9. Autoritatea Rutieră Română
19. Inspecţia Muncii
10. Autoritatea Aeronautică Civilă Română 20. Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei
11. Autoritatea Navală Română de Muncă
12. Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale 21. Casa Naţională de Pensii Publice
22. Ministerul pentru Societatea
Informaţională
Alţi producători de statistici oficiale
 
33. Consiliul Superior al Magistraturii
23. Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei34. Agenţia Naţională pentru Protecţia Consumatorilor
Publice 35. Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mărci
36. Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul
24. Ministerul Culturii Energiei
37. Autoritatea Naţională Sanitar Veterinară şi pentru Siguranţa
25. Biblioteca Naţională a României Alimentelor
26. Centrul Naţional al Cinematografiei 38. Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale
39. Autoritatea Naţională pentru Administrare şi Reglementare
27. Ministerul Finanţelor Publice în Comunicaţii
40. Consiliul Naţional al Audiovizualului
28. Agenţia Naţională de Administrare Fiscală 41. Societatea Română de Televiziune
29. Ministerul Economiei 42. Societatea Română de Radiodifuziune
43. Oficiul Naţional pentru Prevenirea şi Combaterea Spălării
30. Ministerul Justiţiei Banilor
44. Universitatea de Stiinţe Agronomice şi Medicină Veterinară
31. Oficiul Naţional al Registrului Comerţului
45. Institutul Naţional de Cercetare şi Dezvoltare pentru
32. Administraţia Naţională a Penitenciarelor Pedologie, Agrochimie şi Protecţia Mediului 
De ce există statistici oficiale?
 
Statisticile oficiale au fost realizate în ultimul secol şi jumătate de către stat în cele mai multe
dintre societăţile industriale. Ele se întocmesc de către diverse agenţii ale statului prin
înregistrări şi redactarea sub formă de documente a acestor înregistrări. În contextul planificării
sociale şi economice, care a luat proporţii în ultimii 100 de ani, statisticile au devenit o sursă
importantă de măsurare şi cuantificare a tendinţelor sociale şi a intervenţiilor oficiale. De aceea,
statisticile oficiale au cunoscut o puternică dezvoltare în această perioadă.
 
Departamentele guvernamentale (ca şi corporaţiile private) au de asemenea nevoie să îşi
monitorizeze activităţile proprii. Din acest motiv, ele pot să realizeze statistici care să le ajute.
De ce există statistici oficiale?
 
Existenţa statisticile oficiale ar trebui să înlesnească o corespondenţă ridicată între anumite nevoi sociale şi serviciile destinate să le
satisfacă. Astfel, ele pot fi folosite pentru a informa administraţia statului cu privire la numărul profesorilor de care este nevoie în
şcoli (şi de care ar putea fi nevoie în viitor), într-o anumită regiune. Sau pot informa statul cu privire la numărul de doctori de care
este nevoie într-o anumită zonă, la necesităţile de locuire etc.
 
Statisticile oficiale trebuie să fie standardizate în diferite moduri pentru a putea fi uşor de înţeles şi aceste clasificări standard
trebuie să rămână neschimbate în timp pentru a arăta anumite tendinţe. Formele standardizate de culegere a datelor sunt de
obicei realizate de fiecare stat.
 
Tipurile de date care se adună şi forma de culegere pot fi foarte diferite în statele Europei. De aceea, diferite instituţii
internaţionale au făcut eforturi în încercarea de a realiza standarde internaţionale pentru culegerea şi înregistrarea datelor.
Organizaţia Internaţională a Muncii (OIM) sau Organizaţia pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică (OECD) şi Uniunea Europeană
(UE) au instrumentat dezvoltarea acestor standarde de clasificare. Ţările care fac parte din aceste organizaţii sunt oarecum obligate
să-şi realizeze măcar o parte din statisticile lor în această formă standard. Desigur, ele pot avea mai multe forme de clasificare a
statisticilor în ceea ce priveşte, de exemplu, şomajul.
Sursele statisticilor oficiale?
 
Există trei surse principale: anchetele guvernamentale, anchetele internaţionale şi evidenţele
diverselor instituţii.
 
Anchetele guvernamentale sunt realizate la anumite intervale de timp pentru a înregistra informaţiile
generale sau specifice despre populaţie.
 
Una dintre cele mai importante surse ale statisticilor oficiale o reprezintă recensământul, care are loc
în majoritatea statelor o dată la 10 ani. Acum, aceste informaţii sunt de obicei disponibile pe suport
electronic sau sub forma unor rapoarte şi tabele publicate. Recensământul este o anchetă exhaustivă,
ceea ce înseamnă că fiecare persoană din populaţie este acoperită. Din acest motiv, recensământul
este sursa de informaţii cea mai demnă de încredere.
Sursele statisticilor oficiale?
 
Recensământul furnizează informaţii despre:
- numărul şi structura populaţiei în funcţie de caracteristicile demografice: sex, vârstă, stare civilă, fertilitatea
populaţiei feminine, caracteristici educaţionale(nivelul şi felul şcolii absolvite), caracteristici etnice şi confesionale:
naţionalitatea, limba maternă, religia;
- populaţia activă şi inactivă după caracteristicile socio-economice şi demografice: statut profesional, ocupaţie,
ramură de activitate, sex, grupe de vârstă, nivel de instruire.
 
În România, ultimul recensământ s-a efectuat în 2011. Deoarece datele sunt disponibile în principal la nivel de
localitate, recensământul este foarte important obţinerea unei imagini corecte pentru dezvoltatorii regionali sau
locali. Prelucarea datelor şi analiza lor este mare consumatoare de timp. De accea recensământul este depăşit încă
dinainte ca următorul să fie realizat. Deci, îl putem utiliza ca sursă de informaţii numai pentru a desprinde câte ceva
despre situaţia pe regiunile de interes, dar nu putem obţine prea mult despre situaţia prezentă, având în vedere
efectele crizei economice naţionale şi internaţionale.
Sursele statisticilor oficiale?
 
Altă anchetă guvernamentală este Ancheta asupra Forţei de Muncă în Gospodării.
Ancheta asupra forţei de muncă în gospodării are ca obiectiv principal măsurarea populaţiei
active - ocupate şi în şomaj - şi a populaţiei inactive. Înregistrarea informaţiilor se realizează prin
intervievarea persoanelor de 15 ani şi peste, la domiciliul gospodăriilor din locuinţele cercetate.
Ancheta se realizează pe un eşantion aleator de 18.036 locuinţe, reprezentativ la nivel naţional,
atât în ceea ce priveşte structura gospodăriilor, cât şi distribuţia populaţiei pe medii, sexe şi
grupe de vârstă. Eşantionul este construit pe baza unui procedeu de rotire a locuinţelor (schema
“2-2-2“): o locuinţă este cercetată 2 trimestre, scoasă din eşantion 2 trimestre, cercetată din nou
2 trimestre şi apoi scoasă definitiv. În fiecare trimestru se păstrează 50% din locuinţele
investigate în trimestrul anterior, 25% revin celor care au stat 2 trimestre, iar 25% sunt noi.
Sursele statisticilor oficiale?
 
Anchetele internaţionale sunt realizate în cadrul unei anumite categorii de ţări, într-un mod care
să permită compararea datelor. Ca exemple de anchete internaţionale desfăşurate în România
putem menţiona:
Ancheta asupra forţei de muncă (eşantionul = 39.000 persoane ) Aceasta este o anchetă care se
desfăşoară trimestrial, în rândul persoanelor care au loc de muncă. Pune întrebări cu privire la
salarii, condiţii de muncă etc. Este o sursă importantă pentru statisticile despre piaţa muncii.
Este folosită de diferite organisme internaţionale, inclusiv ILO, EU şi altele.
Sursele statisticilor oficiale?
 
Evidenţele diverselor instituţii sunt informaţii adunate la nivel guvernamental sau al autorităţilor
locale, în general în scopul monitorizării interne. Totuşi, acestea pot fi folosite pentru a oferi
informaţii statistice generale, dacă sunt regrupate şi reanalizate. De obicei, sunt uşor de înţeles şi
de aceea reprezintă o importantă sursă de informaţii statistice. Exemple de evidenţe de acest tip
în România sunt statisticile despre înregistrarea şomerilor şi a persoanelor ocupate, oferite de
Agenţiile Judeţene de Ocupare şi Formare Profesională şi statisticile în domeniul sănătăţii oferite
de direcţiile sanitare judeţene.
Accesul la statisticile oficiale
 
Există mai multe feluri în care putem avea acces la statisticile oficiale. De exemplu, putem aştepta ca
ele să fie asamblate şi publicate de Institutul Naţional de Statistică în buletinele lunare, catalogul său
anual (sau în altă publicaţie).
 
Deşi ne oferă o informaţie generală despre populaţie utilă, aceasta este de obicei recoltată cel puţin
cu un an în urmă şi aşază informaţiile într-o formă agregată la nivel naţional, aşa încât este dificil să
vedem ce se întâmplă într-o anume regiune individuală. În cele mai multe ţări, astfel de date sunt
puse la dispoziţie în forma unor tabele publicate, decizia privind tipurile de informaţii care sunt
incluse în aceste tabele aparţinând Institutului Naţional de Statistică. De aceea, de obicei, putem cere
informaţii suplimentare pentru a le folosi într-o formă diferită, informaţii care pot exista, dar care nu
apar în cataloagele anuale sau în rapoartele publicate. Acestea sunt de regulă disponibile, dar contra
unor taxe sau plăţi.
Accesul la statisticile oficiale
 
Pentru a obţine informaţii curente şi la nivel local, este necesar să mergem direct la birourile
locale (de exemplu la poliţie pentru statisticile poliţiei sau la biroul de şomaj pentru statisticile
privind şomajul ) şi să cerem informaţii în mod direct, riscând uneori să nu ni se acorde accesul
la aceste statistici. De asemenea, se poate întâmpla ca aceste date să nu fie „curăţate” sau
verificate şi de aceea pot fi într-o formă dezorganizată sau inconsistentă.
Din ce în ce mai des datele sunt puse la dispoziţie pe suport magnetic, ceea ce ajută enorm
analiza socială, deoarece oferă posibilitatea stocării mai multor informaţii decât rapoartele
publicate, iar cercetătorul social poate accesa orice parte din aceste informaţii care îl
interesează.
De ce folosim statisticile oficiale?
 
Statisticile oficiale reprezintă forma cea mai completă şi mai largă a informaţiilor despre populaţie. Spre
deosebire de anchetele şi culegerea datelor pe care le întreprind alţii, statisticile oficiale sunt de obicei
exhaustive sau au eşantion foarte mare. De asemenea, reprezintă, de obicei, cea mai sigură sursă de date
deoarece sunt foarte mulţi oameni angajaţi în standardizarea şi actualizarea informaţiilor. Ele sunt realizate
după un model standard, astfel încât putem urmări schimbările produse în timp.
 
Statisticile oficiale constituie un obiect de analiză în sine, ele oferind răspunsuri la tipurile majore de
interogaţie: “Ce se întîmplă ?”, corespunzătoare abordării descriptive, de definire a realităţii, respectiv “De ce
se întîmplă ?”, corespunzătoare abordării explicative.
 
Statisticile oficiale permit analize longitudinale şi, deci, evidenţierea dinamicii fenomenelor sociale. Permit, de
asemenea, efectuarea de cercetări ancorate, din punct de vedere al cadrului temporal, în trecut.
De ce folosim statisticile oficiale?
 
Statisticile oficiale reprezintă forma cea mai completă şi mai largă a informaţiilor despre populaţie. Spre deosebire de
anchetele şi culegerea datelor pe care le întreprind alţii, statisticile oficiale sunt de obicei exhaustive sau au eşantion foarte
mare. De asemenea, reprezintă, de obicei, cea mai sigură sursă de date deoarece sunt foarte mulţi oameni angajaţi în
standardizarea şi actualizarea informaţiilor. Ele sunt realizate după un model standard, astfel încât putem urmări schimbările
produse în timp.
 
Statisticile oficiale constituie un obiect de analiză în sine, ele oferind răspunsuri la tipurile majore de interogaţie: “Ce se
întîmplă ?”, corespunzătoare abordării descriptive, de definire a realităţii, respectiv “De ce se întîmplă ?”, corespunzătoare
abordării explicative.
 
Statisticile oficiale permit analize longitudinale şi, deci, evidenţierea dinamicii fenomenelor sociale. Permit, de asemenea,
efectuarea de cercetări ancorate, din punct de vedere al cadrului temporal, în trecut. Având în vedere toate acestea,
statisticile oficiale ne pot ajuta să plasăm alte tipuri de informaţii (cum ar fi rezultatele propriilor noastre anchete sau focus -
grupuri) într-un context mai larg.
Problemele statisticilor oficiale
 
Fiind realizate pe baza unor metodologii testate, conţin în ansamblu informaţii valide. Dar, cu
toate că statisticile oficiale ar trebui să fie sigure şi exacte pe cât posibil, ele sunt obiectul a
diferite forme de distorsiune şi influenţare.
Valoarea informativă a statisticilor oficiale este afectata de două tipuri de erori:
(i) erori sistematice, ce provin din acţiunea constantă a unui factor, care produce o deplasare a
valorilor înregistrate într-un sens sau altul;
(ii) erori întâmplătoare ce sunt rezultatul acţiunii unor factori aleatori.
Problemele statisticilor oficiale
 
Aceste erori apar în procesul de culegere a datelor şi au drept surse:
- eşantionarea: unităţile de analiză selecţionate în eşantion nu reproduc corect caracteristicile populaţiei în ansamblul
său;
- instrumentele de înregistrare a datelor (chestionare, fişe): erorile apar datorită formulării defectuoase a întrebărilor,
inadecvării grilei de categorii utilizate pentru înregistrarea răspunsurilor, tehnoredactării şi graficii formularelor;
- operatorii care culeg informaţia prin completarea fişelor sau aplicarea chestionarelor. Lipsa de responsabilitate şi
conştiinciozitate a acestor operatori poate distorsiona grav corectitudinea datelor culese;
- respondenţii: în cazul unor teme sensibile, cum ar fi, de exemplu, plata taxelor, consumul de alcool, performarea de
roluri în gospodărie, răspunsurile oamenilor sunt afectate de dezirabilitatea socială: tendinţa subiecţilor de a da
răspunsuri în conformitate cu ceea ce e de dorit din punct de vedere social, de a apărea într-o lumină favorabilă, în
concordanţă cu un set de norme şi valori social-acceptate (exemple de dimensiuni-indicatori afectaţi de dezirabilitate:
consumul cultural, educaţia).
Problemele statisticilor oficiale
 
Corectitudinea statisticilor oficiale este de asemenea afectată de următoarele probleme:
1. Diferite surse, diferite date. Diferite departamente guvernamentale adună informaţii în feluri diferite şi din diferite
motive. De aceea, putem observa că adesea realizează diferite statistici care nu sunt comparabile între ele, cu toate
că sunt menite să măsoare aceleaşi fenomene.
Informaţii inconsecvente. Chiar şi în cadrul aceleiaşi surse statistice, informaţiile pot diferit. Un departament poate
culege informaţiile într-un anumit fel, altul într-un fel responsabili sunt funcţionarii în înregistrarea evidenţelor. De
obicei, această muncă nu reprezintă o prioritate şi este realizată de funcţionari cu o pregătire scăzută.
Manipularea deliberată. Uneori evidenţele statistice sunt manipulate în mod intenţionat. De exemplu, şeful poliţiei
locale care ar dori să aibă mai mulţi ofiţeri de poliţie, ar putea să se asigure că toate infracţiunile sunt consemnate,
chiar şi acelea care nu sunt consemnate ca regulă, pentru a genera „nevoia” unui număr mai mare de poliţişti.
Incompatibilitatea semnificaţiilor. O cifră poate semnifica lucruri diferite pentru persoane diferite.
Problemele statisticilor oficiale
 
Statisticile oficiale sunt realizate într-un context politic. Astfel, adesea guvernele preferă să nu
pună în evidenţă informaţiile stânjenitoare pentru ele, ci să accentueze informaţiile care le pun
într-o lumină favorabilă. Din această cauză, există multe informaţii despre construcţia de locuinţe,
dar foarte puţine despre persoanele care nu au unde să locuiască, multe date despre înscrierea în
şcoli, dar nu prea multe despre analfabetism etc. Tipurile de statistici realizate şi publicate pot
varia în cadrul unor guverne diferite, deoarece un guvern de dreapta poate avea priorităţi diferite
de cele ale unui guvern de stânga.
De obicei definiţiile folosite în statisticile oficiale reflectă priorităţile guvernului şi nu pe cele ale
celorlalţi. Astfel, cei ce apar înregistraţi ca şomeri pot să nu treacă drept şomeri în comunităţile
lor. Înregistrările oficiale ale şomajului subestimează, aproape întotdeauna, numărul real al
şomerilor (cu toate că în anumite circumstanţe pot exagera numărul şomerilor dacă au anumite
beneficii sau dacă munca la negru înregistrează un nivel foarte ridicat).
Problemele statisticilor oficiale
 
Definiţiile folosite de guvern sau de birourile locale se pot schimba în timp. Aceasta se întâmplă, în mod sigur, în momentul în care
analizăm statisticile de acum 15 ani în comparaţie cu cele actuale. Totuşi este şi cazul ultimilor cinci ani în ceea ce priveşte
indicatorii de şomaj. Astfel, în Anuarul Statistic din România pe anul 1995, conform metodologiei Anchetei Forţei de Muncă în
Gospodării, categoria persoanelor ocupate include toate persoanele de peste 14 ani, care desfăşoară o activitate economică
producând bunuri sau servicii, pe parcursul cel puţin al unei ore în perioada de referinţă, cu scopul de a obţine venituri sau
salariu, plăţi în natură sau alte beneficii. În 1997, definiţia rămâne neschimbată, cu excepţia faptului că limita de vârstă se ridică la
15 ani.
Guvernele pot manipula statisticile schimbând definiţiile (de exemplu, pentru a reduce numărul şomerilor, pot folosi definiţii mai
restrictive), extrapolând tendinţele, manipulând „ajustări” statistice şi ascunzând anumiţi itemi în spatele categoriei “altele” sau
omiţându-i pur şi simplu.
8. Incompletitudinea informaţiilor primare - “minciuna” prin trunchiere. O distorsiune frecventă este aceea că dintr-o structură se
descrie cantitativ doar un singur element. De exemplu: pentru evaluarea calităţii asistenţei medicale se utilizează doar indicatorii:
- numărul de paturi în spitale;
- numărul de medici la 1000 de locuitori.
Problemele statisticilor oficiale
 
Indicatorii respectivi sunt relevanţi, dar nu sunt suficienţi, fiindcă deşi evaluează corect elemente
ale resurselor structurale, nu spun nimic despre calitatea efectivă a asistenţei medicale. Alţi
indicatori relevanţi sunt:
numărul de dolari USA cheltuiţi pe cap de locuitor pentru asistenţă medicală;
numărul de dolari USA cheltuiţi în medie pentru un bolnav înregistrat (ambulator, spitalizat).
4. 7. Îmbunătăţirea acurateţei statisticilor oficiale
Problemele statisticilor oficiale
 
În ciuda tuturor problemelor menţionate mai sus, statisticile oficiale rămân una dintre cele mai
importante surse de informaţie. Totuşi ar trebui să luăm în considerare tipurile de distorsiuni la care
acestea sunt supuse şi să plasăm datele în contextul celorlalte tipuri de informaţii adunate, prin
intermediul triangulaţiei. Triangulaţia reprezintă analizarea unei probleme utilizând mai multe surse de
informaţii, incluzând statisticile oficiale, informaţiile din anchete, focus - grupuri şi interviuri calitative. În
acest fel putem îmbunătăţi veridicitatea tuturor metodelor.
 
Computerizarea şi creşterea accesului publicului la statisticile oficiale îmbunătăţeşte de asemenea
veridicitatea lor, deoarece face posibilă verificarea acestor informaţii.
 
Internaţionalizarea statisticilor ajută ca ele să fie standardizate într-un mod general recunoscut.