Operaţiunile instituţiilor

de credit
 CUPRINS
CONŢINUTUL OPERAŢIUNILOR INSTITUŢIILOR DE CREDIT
- Obiectul de activitate al unei instituţii de credit
- Tipologia operaţiunilor instituţiilor de credit

SISTEMUL INSTITUŢIILOR DE CREDIT

- Abordarea sistemică a instituţiilor de credit
- Coordonate ale reglementării activităţii instituţiilor de credit

OPERAŢIUNI DE CREDITARE
- Elementele tehnice ale unui credit
- Împrumuturi acordate persoanelor juridice
- Împrumuturi acordate persoanelor fizice
 CUPRINS
OPERAŢIUNI DE ACCEPTARE A DEPOZITELOR
- Elementele tehnice ale depozitelor instituţiilor de credit
- Forme ale depozitelor instituţiilor de credit
OPERAŢIUNI CU ŞI FĂRĂ NUMERAR
- Repere ale încasărilor şi plăţilor cu numer
- Coordonate ale încasărilor şi plăţilor fără numerar
OPERAŢIUNI AFERENTE PLĂŢILOR ELECTRONICE
- Operaţiuni pe bază de carduri
- Transferuri electronice internaţionale
 Coordonate ale reglementării
activităţii instituţiilor de credit

c. Reglementările cu privire la rezervele minime obligatorii şi

plafoanele de credit sunt instituite atât pentru a împiedica
instituţiile de credit să îşi asume riscuri prea mari cât şi
pentru a oferi băncii centrale un instrument de influenţare a
masei monetare.
Regimul rezervelor minime obligatorii stabileşte un raport
între nivelul depozitelor colectate de o instituţie de credit şi
nivelul unor sume (rezerve) pe care aceasta trebuie să le
menţină în conturi deschise la banca centrală.
 Coordonate ale reglementării
activităţii instituţiilor de credit

 Rezervele minime obligatorii limitează riscurile instituţiilor

de credit prin faptul că acestea nu vor putea oferi drept
credite toate sumele colectate prin depozite. În plus, în
cazul unor dificultăţi, banca centrală poate permite
instituţiilor de credit să folosească aceste rezerve pentru a
face faţă obligaţiilor financiare.

 Din perspectiva politicii monetare, rezervele minime

obligatorii constituie un instrument de influenţare a creaţiei
monetare prin faptul că stabilesc nivelul maxim al
resurselor atrase pe care instituţiile de credit le pot oferi ca
împrumuturi.
 Coordonate ale reglementării
activităţii instituţiilor de credit

d. Reglementările cu privire la organizarea şi conducerea

instituţiilor de credit sunt importante din perspectiva stabilirii
responsabilităţilor asupra administrării resurselor financiare
atrase. În general, o instituţie de credit este obligată să îşi
elaboreze un regulament propriu de funcţionare în care să fie
înscrise structura organizatorică şi atribuţiile fiecărei entităţi
componente.
 Pentru unele categorii de instituţii de credit este, de asemenea,
obligatorie constituirea unor compartimente cu responsabilităţi
directe în administrarea resurselor financiare atrase: comitet de
audit, comitet de administrare a riscurilor etc.
 În general, în managementul unei instituţii de credit sunt
implicate în mod direct două entităţi: conducătorii şi consiliul de
administraţie.
 Coordonate ale reglementării
activităţii instituţiilor de credit

 Conducătorii unei instituţii de credit sunt persoane împuternicite

să dirijeze şi să coordoneze activitatea curentă a acesteia fiind,
totodată, învestite să angajeze răspunderea întreprinderii.

Prin lege pot fi stabilite condiţii obligatorii pe care trebuie să le

îndeplinească persoanele numite în astfel de funcţii: studii,
experienţă, reputaţie etc.

 Consiliul de administraţie are rolul de a stabili direcţiile generale

ale politicii instituţiei de credit supervizând, totodată, activitatea
conducătorilor.
 Coordonate ale reglementării
activităţii instituţiilor de credit

 Din Consiliul de Administraţie pot face parte şi conducătorii

instituţiei de credit, situaţie in care numărul membrilor trebuie
să fie stabilit în aşa fel încât majoritatea să fie constituită din
administratorii care nu au şi calitatea de conducător (altfel
spus, supervizarea conducătorilor de către Consiliul de
Administraţie să nu fie doar formală).

La fel ca în cazul conducătorilor, pentru membrii Consiliului de

Administraţie al unei instituţii de credit pot fi stabilite prin lege
condiţii de pregătire profesională, experienţă şi reputaţie.
 Coordonate ale reglementării
activităţii instituţiilor de credit

În general, în scopul asigurării unei gestiuni oneste a resurselor

financiare atrase, sunt reglementate situaţiile de conflict de
interese în care se pot găsi conducătorii şi administratorii unei
instituţii de credit:
 atunci când sunt parte, ca persoane fizice, a unei tranzacţii cu
instituţia de credit;
 atunci când sunt administratori ai unei persoane juridice care este
parte a unei tranzacţii cu instituţia de credit;
 atunci când au un interes material sau o relaţie materială cu o
persoană care este parte dintr-o tranzacţie cu instituţia de credit
etc.
Într-o astfel de situaţie, administratorii sunt obligaţi să îşi declare
conflictul de interese şi să nu participe la dezbateri.
 Coordonate ale reglementării
activităţii instituţiilor de credit

 Reglementările de plafonare a creditelor condiţionează

acordarea de împrumuturi de anumite cerinţe pe care trebuie să
le îndeplinească solicitantul de credite sau instituţia de credit. În
acest mod poate fi diminuată expunerea aferentă creditelor şi
poate fi influenţat procesul de creaţie monetară.
e. Reglementările cu privire la secretul profesional vizează
confidenţialitatea pe care administratorii şi angajaţii instituţiilor
de credit trebuie să o păstreze asupra operaţiunilor şi conturilor
clienţilor. În principiu, astfel de reguli sunt justificate de condiţiile
în care trebuie să se desfăşoare afacerile şi de siguranţa
clienţilor. În anumite situaţii, pot fi oferite informaţii asupra
operaţiunilor şi conturilor unor persoane fizice către rudele
apropiate sau moştenitorii acestora.
 Coordonate ale reglementării
activităţii instituţiilor de credit

 Un aspect controversat al acestor reglementări este

reprezentat de dreptul acordat unor autorităţi (procurori,
instanţe judecătoreşti, organe de cercetare penală etc.) de
a obţine de la instituţiile de credit informaţii de natura
secretului profesional. O astfel de derogare, care ar putea
fi considerată o limitare a drepturilor individuale şi o
intervenţie directă a autorităţilor în activitatea economică
este totuşi justificată în contextul eforturilor de îngrădire a
fraudelor economice şi de combatere a grupărilor teroriste.

f. Restricţiile din activitatea de creditare sunt instituite, în

general, pentru a stopa unele operaţiuni ale instituţiilor de
credit care ar putea afecta libera concurenţă sau echilibrul
macroeconomic.
 Coordonate ale reglementării
activităţii instituţiilor de credit

Prin lege, instituţiilor de credit le pot fi impuse restricţii în

diferite domenii de activitate:
 comercializarea bunurilor mobile sau imobile întrucât în acest
domeniu instituţiile de credit ar avea, datorită resurselor
financiare de care dispun, un avantaj competiţional
semnificativ (face excepţie comercializarea bunurilor
dobândite prin execuţia silită a debitorilor insolvabili);
 oferirea de împrumuturi condiţionate de tranzacţii cu acţiuni
ale instituţiei de credit sau de acceptarea de către clienţi a
unor servicii care nu au legătură cu activitatea de creditare;
 operaţiuni speculative în nume propriu cu valori mobiliare, în
care instituţiile de credit pot provoca, prin resursele financiare
importante de care dispun, dezechilibrarea pieţelor de capital
etc.
 OPERAŢIUNI DE CREDITARE

Elementele tehnice ale unui credit

Din perspectiva activităţii instituţiilor de creditare sunt

relevante cinci elemente tehnice ale unui credit:
a. suma datorată;
b. garanţiile;
c. durata de creditare;
d. costurile unui credit;
e. condiţiile de rambursare.
 a. Suma datorată

Suma datorată reprezintă creanţa pe care creditorul o are la un

moment dat asupra debitorului. Această sumă nu coincide
neapărat cu capitalul împrumutat iniţial, putând varia în timp în
anumite situaţii:
 când capitalul împrumutat este rambursat în rate pe parcursul
duratei creditului;
 când dobânzile calculate pentru o perioadă de timp nu se plătesc
ci se capitalizează, adică se adaugă la capitalul împrumutat
iniţial;
 când suma ce face obiectul contractului este virată debitorului în
tranşe.
 b. Garanţiile unui credit

Într-o operaţiune de creditare garanţiile pot fi considerate

drept surse de rambursare alternative, la care se poate face
apel atunci când debitorul nu îşi poate onora obligaţiile. În
funcţie de natura acestor surse se pot delimita două tipuri de
garanţii:
- garanţii reale;
- garanţii personale.

O garanţie reală presupune ca în cazul în care debitorul nu îşi

poate onora obligaţiile financiare, rambursarea să fie realizată
prin valorificarea unor bunuri ale acestuia. În raport cu natura
acestor bunuri, garanţiile reale pot fi împărţite în două
categorii:
 Garanţiile unui credit
- ipoteca, în care creditul este garantat, fără deposedarea
debitorului, printr-un bun imobil;
- gajul, în care creditul este garantat, cu sau fără
deposedarea debitorului, printr-un bun mobil.

Într-o situaţie în care debitorul nu îşi poate onora obligaţiile faţă de

mai mulţi creditori, instituţia de credit va avea prioritate faţă de
aceştia în valorificarea bunului ce i-a fost acordat drept garanţie.

O garanţie personală presupune ca în situaţia în care debitorul

este incapabil să îşi onoreze obligaţiile financiare, datoriile acestuia
să fie plătite de una sau mai multe persoane care s-au angajat în
acest sens.
 c. Durata de creditare
Durata de creditare este reprezentată de perioada de timp
cuprinsă între momentul în care suma împrumutată este pusă la
dispoziţia debitorului şi momentul în care creditul este rambursat
integral.
În funcţie de caracteristicile împrumutului, în cadrul duratei de
creditare se pot delimita:
- perioada de tragere, în cadrul căreia întreaga sumă
împrumutată este trasă, adică este pusă la dispoziţia debitorului în
una sau mai multe tranşe;
- perioada de rambursare, în cursul căreia trebuie plătită suma
împrumutată;
- perioada de graţie, în cadrul căreia debitorul nu rambursează
suma împrumutată, fiind calculate costurile creditului (dobânzile,
comisioanele).
 d. Costurile unui credit
 Costurile unui credit sunt reprezentate de sumele de bani pe care
debitorul trebuie să le plătească, sau la care trebuie să renunţe,
pentru a obţine suma împrumutată. În raport cu destinaţia acestor
sume pot fi delimitate trei categorii de costuri ale creditelor:
a. dobânda;
b. comisioanele creditării;
c. alte costuri ale creditării.

Dobânda este, de regulă, cel mai important element al costurilor

creditării.
În practică, cel mai adesea sunt folosite rate ale dobânzii
exprimate in % / an. În acest caz formula de calcul a dobânzii
trebuie adaptată raportând la un an şi perioada de timp pentru care
se calculează dobânda.
 Costurile unui credit

 Rata dobânzii, în funcţie de care se calculează dobânda, poate

fi constantă / fixă pentru întreaga durată a creditului sau poate
varia. În acest caz valoarea sa este stabilită periodic în raport
cu diverse elemente: rate ale dobânzilor de pe pieţele
interbancare, rate ale dobânzilor utilizate de banca centrală etc.

 Atunci când sunt oferite cu rate variabile ale dobânzii, creditele

sunt afectate de aşa-numitul risc al ratei dobânzii, care este
reprezentat de posibilitatea ca obligaţia financiară a debitorului
să se modifice ca urmare a variaţiei ratei dobânzii. Acest risc
face parte din categoria riscurilor speculative întrucât variaţiile
ratei dobânzii pot determina fie pierderi fie câştiguri pentru
părţile implicate în credit.
 Costurile unui credit

 Comisioanele creditării sunt sume pe care debitorul trebuie să

le plătească pentru servicii aferente creditului primit:
deschiderea şi administrarea unui cont, plăţi prin viramente,
eliberarea de numerar, furnizarea de informaţii despre cont etc.
De regulă, aceste comisioane sunt stabilite prin intermediul unor
cote aplicate asupra sumelor datorate sau asupra celor
transferate.

 În categoria Alte costuri ale creditării sunt incluse sumele de

bani, altele decât dobânda şi comisioanele creditării, pe care
debitorul trebuie să le plătească sau la care trebuie să renunţe,
pentru a intra în posesia sumei împrumutate. De exemplu,
pentru unele împrumuturi debitorul este obligat să îşi constituie
la instituţia de credit un depozit stabilit ca o proporţie a sumei
împrumutate.
 e. Condiţiile de rambursare

Condiţiile de rambursare stabilesc regimul în care debitorul va

plăti creditorului suma împrumutată. Acest regim poate fi
descris prin mai multe elemente:
 ratele împrumutului;
 scadenţele;
 anuităţile.

 Ratele împrumutului sunt părţi ale sumei datorate de debitor

care trebuie plătite periodic, atunci când datoria nu este
achitată într-o singură tranşă. Valoarea acestora şi momentele
în care vor deveni exigibile sunt stabilite în funcţie de
capacitatea de plată a debitorului.
 Condiţiile de rambursare

 Scadenţele unui credit sunt momentele de timp la care trebuie

plătite ratele împrumutului sau întreaga sumă datorată. Acestea
pot fi de două tipuri:
- scadenţe intermediare, la care devin exigibile ratele creditului, cu
excepţia ultimei dintre acestea;
- scadenţa finală, la care devine exigibilă ultima rată a
împrumutului
sau întreaga sumă datorată.

 O anuitate reprezintă totalul plăţilor pe care debitorul trebuie să le

efectueze, în contul creditului, într-o anumită perioadă de timp.
Aceste plăţi includ ratele împrumutului, dobânzile şi comisioanele
aferente creditului.
 Împrumuturi acordate
persoanelor juridice

În calitate de debitori ai instituţiilor de credit pot figura diferite

categorii de persoane juridice: întreprinderi cu capital privat sau de
stat, autohtone sau străine, instituţii publice, unităţi administrativ -
teritoriale etc.
Forme ale creditelor acordate persoanelor juridice
Împrumuturile acordate persoanelor juridice de instituţiile de
credit îmbracă variate forme. În acest subcapitol vor fi prezentate
succint patru dintre acestea:
creditele de trezorerie;
liniile de credit;
creditele ipotecare;
creditele cu destinaţie specială.
 Împrumuturi acordate
persoanelor juridice

a. Creditele de trezorerie sunt împrumuturi acordate fără o

destinaţie prestabilită, fiind folosite de întreprinderi pentru a face
faţă unor diverse plăţi care apar în activitatea curentă.
De regulă, durata acestor credite acoperă perioade de timp mai
mici de un an, iar sumele datorate nu sunt foarte mari în raport cu
nivelul activităţii debitorului.
În aceste condiţii, expunerea fată de riscul de nerambursare este
relativ redusă, ceea ce face ca unele credite de trezorerie să fie
acordate fără garanţii.
b. O linie de credit este un împrumut care are la bază un
angajament al unei instituţii de credit de a pune la dispoziţia
debitorului fonduri băneşti, în limita unui nivel convenit, pentru o
anumită perioadă de timp şi în condiţii prestabilite.
 Împrumuturi acordate
persoanelor juridice

 Această modalitate de împrumut are numeroase variante, dintre

care se detaşează prin frecvenţa utilizării linia de credit
revolving care oferă posibilitatea ca după rambursarea unui
credit să se acorde noi credite, cu condiţia ca totalul sumelor
împrumutate să nu depăşească nivelul maxim stabilit prin
contract.

c. Creditele ipotecare sunt acordate persoanelor juridice pentru

construcţia, reabilitarea, consolidarea sau extinderea unor
imobile asupra cărora se instituie ipoteci pentru garantarea
împrumuturilor. Aceste credite sunt acordate, de regulă, pentru
perioade de timp relativ îndelungate, cuprinse între 5 şi 50 de
ani.
 Împrumuturi acordate
persoanelor juridice

 Pentru durate de creditare atât de mari riscurile asumate de

instituţia de credit sunt considerabile, însă ele sunt acoperite
într-o anumită măsură de garanţia prin ipotecă. În acest
scop, este indicat ca valoarea acesteia să cuprindă, pe lângă
suma împrumutată, dobânzile, comisioanele si cheltuielile de
recuperare a creditului.

d. Un credit cu destinaţie specială este acordat pentru

finanţarea unor anumite operaţiuni din activitatea debitorului:
constituirea de stocuri, executarea unor lucrări etc. De regulă,
astfel de împrumuturi sunt acordate pentru perioade de timp
mai mici de un an.
 Etapele creditării persoanelor juridice

1. Analiza solicitării unui credit

2. Aprobarea creditelor pentru persoanele juridice

3. Încheierea contractului de credit

4. Urmărirea derulării creditelor persoanelor juridice

 .

VA MULTUMESC

PENTRU ATENTIE!