TUBERCULOZA

BUGA IULIA
MIHAI MADALINA
MUNTEAN PATRICIA
 CUPRINS

1. Definitie. Istorie.Etiologie
2. Surse de infectie
3. Manifestari clinice la om
4. Diagnostic
INTRODUCERE
....TOTUL INCEPE DE LA O BACTERIE
• "Tuberculoza este o boala produsa de un bacil numit "bacilul tuberculozei"sau "Bacilul lui Koch" dupa
numele celui care l-a descoperit. 
Infectia cu acest bacil se produce in mod obisnuit pe cale aeriana. Acest lucru explica si frecventa dominanta
a tuberculozei cu localizare pulmonara. 
Bolnavul de tuberculoza, atunci cand vorbeste, tusete sau stranuta elimina niste picaturi de secretii
bronsice invizibile, care contin in ele bacili tuberculosi. Aceste picaturi plutesc in aer si pot fi inhalate de
persoane care se afla in preajma bolnavului. 
In felul acesta bacilii ajung in plamanii persoanelor sanatoase si pot provoca aici leziuni tuberculoase. Se
spune ca persoana care a inhalat bacili tuberculosi se poate "infecta".
Infectia nu inseamna ca persoana este bolnava intrucat organismul este capabil sa "izoleze" acesti bacili
care nu vor provoca boala imediat dar bacilii pot ramane viabili, capabili sa produca boala dupa o perioada
mai lunga sau mai scurta de timp. Sigur ca exista si posibilitatea ca boala sa se dezvolte in continuarea
infectiei daca sursa de bacili inhalati a fost importanta sau organismul are o rezistenta scazuta.
 TUBERCULOZ
A
1.1Definitie
Tuberculoza (TB) este boala infecto-contagioasã, cu caracter endemic produsã de Mycobacterium
tuberculosis (bacilul Koch), caracterizatã prin formarea de granuloame, cu inflamatie si distructie
tisularã importante, localizare obisnuit pulmonarã 90% si evolutie naturalã (adicã în absenta unui tratament
corect) cronicã, consumptivã si deseori fatalã.
1.2. SCURT ISTORIC
Cele mai vechi dovezi ale prezenþei tuberculozei la om sunt cele legate de mumiile egiptene,
având deci o vechime de cel putin 3000 de ani.
Boala a fost bine caracterizatã în secolul al XIX-lea cu trei momente importante: individualizarea
clinicã a bolii de cãtre Laennec, demonstrarea naturii transmisibile de cãtre Villemin si în fine identificarea
Mycobacterium tuberculosis de cãtre Robert Koch, care pune bazele diagnosticului bacteriologic al
tuberculozei.
 Secolul al XX-lea aduce o revolutie terapeuticã în tuberculozã cu aparitia vaccinãrii BCG, urmatã
de descoperirea secventialã a antituberculoaselor de primã linie: streptomicina, izoniazida, etambutolul,
rifampicina si pirazinamida; ulterior au fost descoperite si alte medicamente antituberculoase, ultima
grupã fiind cea a fluorochinolonelor.
 Sfârsitul secolului XX a fost marcat de ideea integrãrii chimioterapiei
antituberculoase într-un context de mãsuri socio-economice, ceea ce a condus la constituirea unor
strategii cuprinse în Programe Nationale de Control al Tuberculozei.
• 1.3. Etiologie
Micobacteriile (ce constituie genul Mycobacterium) sunt bacili mici,
aerobi, imobili si nesporulati.
Mycobacterium tuberculosis (MTB) sau bacilul Koch (bK) constituie
agentul etiologic al tuberculozei la om.
M. tuberculosis (ca si majoritatea micobacteriilor) creste lent, având un
timp de generatie în jur de 24 ore; astfel sunt necesare minim 3 sãptãmâni
pentru aparitia coloniilor vizibile pe mediile solide de culturã cum este
mediul Löwenstein-Jensen.
Mycobacterium tuberculosis, agentul etiologic al tuberculozei, este un bacil
aerob, acid-alcoolo-rezistent, cu multiplicare relativ lentã si care este
distrus de razele ultraviolete.
 2. SURSE DE INFECTIE

Tuberculoza se transmite prin aerul pe care il inspiram.

Cand o persoana bolnava tuseste sau stranuta microbii se
raspandesc in aer. Contaminarea se produce cand inspiram
microbii prezenti in aer. In unele cazuri boala poate fi
transmisa de vite, de exemplu consumand laptele
nepasteurizat de la un animal infectat.
• .
Sursa de infectie o reprezintã bolnavul cu TB pulmonarã (TBP). Gradul de contagiozitate al
unei surse de infectie este dependent de densitatea MTB în sputã si de frecventa tusei. TBP
cavitarã este prototipul de sursã înalt contagioasã datoritã densitãþii enorme de MTB din sputã
(106-109/ml de sputã) si tusei în general frecvente.

Transmiterea este realizatã prin intermediul nucleilor de picãturã micã, ce au un diametru

cuprins între 1-5 mm, ideal pentru a rãmâne suspendate în aer timp îndelungat (ore) si, odatã
inhalate, pentru a ajunge si a se depune în alveole. Generarea acestor particule de cãtre surse
(bolnavii cu TBP) cuprinde douã etape: aerosolizarea secretiilor respiratorii contaminate ale
sursei prin manevre expiratorii fortate (tuse, strãnut), urmatã rapid de deshidratare cu
reducerea dimensiunilor particulelor rezultate.
MANIFESTĂRI CLINICE LA OM
• Principalul simptom al tuberculozei este tusea care persista mai mult de trei saptamani, care se
accentueaza si este insotita de expectoratii. Tusea poate fi asociata si cu stari febrile, scaderea poftei de
mancare, pierderea in greutate, cu expectoratii cu sange.  E bine de stiut insa ca in perioada in care
predomina aceste simptome bolnavii sunt foarte contagiosi. Cu cat se prezinta mai tarziu la medic, cu
atat vor infecta mai multe persoane din jur. 
• Manifestãrile generale sunt deseori pe primul plan: astenie fizicã, anorexie, scãdere ponderalã
(semnificativã la > 10% din masa initialã), transpiratii predominant nocturne si senzatie de febrilitate cu
temperaturã variabilã. La femei poate apãrea amenoreea recentã nejustificatã.
• Simptomele respiratorii sunt dominate de obicei de tusea persistentã; tusea ce persistã peste 3
sãptãmâni impune o investigatie radiologicã si/sau bacteriologicã pentru TBP.
• Tuberculoza ataca in momentul in care surprinde organismul nepregatit. Aproape toti adultii au bacilul
Koch in alveolele pulmonare, dar el ramane acolo foarte tacut. Exista o mare diferenta intre a fi infectat
cu bacilul Koch si a face tuberculoza. Numai 10% dintre cei infectati ajung sa se imbolnaveasca de
tuberculoza. Bacilul Koch nu se multiplica decat in momentul in care rezistenta organismului scade
foarte mult. Avand imunitate scazuta, copiii si batranii sunt cei mai vulnerabili in fata tuberculozei.
DIAGNOSTIC
• Suspiciunea de TBC se bazează pe prezenta semnelor şi simptomelor specifice, contactul pacientului cu
un bolnav de TBC şi, deseori, pe radiografia toracică.

Diagnosticul de TBC este confirmat cu ajutorul culturii bacilului Koch din spută.
• Cea mai frecventă metodă de a diagnostica TBC este testul cutanat. Acesta constă în inocularea
intradermică a unei cantităţi mici de tuberculină. După 72 de ore, o reacţie pozitivă indică prezenta
bacteriei. Uneori sunt necesare mai multe săptămâni pentru ca testul să indice prezenta bacteriei. 

După o reacţie cutanată pozitivă, medicul va cere efectuarea unei radiografii toracice pentru a descoperi:
•prezenta nodulilor
•o imagine cavitară
•prezenta bacteriilor înconjurate de celule macrofage, care creează zone opace pe radiografie
VA MULTUMIM PENTRU ATENTIE !