DE LA FOLCLOR ȘI FOLCLORISTICĂ

LA ETNOLOGIE ÎN ROMÂNIA

TEMA: Etnologia europeană: opt teze

John W. Cole

Vladu Mihaela-Emilia
EACF I, ianuarie 2018
John W. Cole

 ,,Schimburile academice, logica blocului [socialist] și spiritul

războiului rece. Interviu cu Katherine Veredy”:

,,…un antropolog precum John W. Cole, al cărui departament de la

Universitatea din Massachussetts era unul dintre rarele departamente
care se interesau de Europa, a relizat mai multe proiecte colective cu
români. La mijlocul anilor 1970, el a trimis numeroși studenți în
România* și a organizat, în final, câteva conferințe alături de
cercetători români”.
Raportul final al IREX (1975-1976): demonstrează obținerea unor
burse de studiu în România pentru mai mulți studenți ai
departamentlui de antropologie al Universității din Massachussetts.
Introducere

Simpozion: autorul le explică participanţilor că nu este implicat

în cercetări despre România,
adăugând:
,,Această țară a constituit obiectul cercetărilor mele în anii ’70 și la începutul
anilor ’80, dar de atunci mi-am îndreptat atenția în alte direcții”.
Ultima dată în București (România): 1991 (obiectul cercetării: pronatalismul
românesc în vremea lui Ceaușescu).

Noua direcție: un studiu etnografic despre tragedia cavaleză

Simpozion

 Noua direcție: un studiu etnografic despre tragedia cavaleză

(subiect nepotrivit pentru această ocazie).
 Subiect de analiză (în cadrul simpozionului): etnologia europenă
contemporană/etnologia română (notițele făcute de-a lungul
ultimului deceniu).
 Experiențe (la baza cărora se află observațiile autorului):
 munca editorială la ziarul ,,Ethnologia Europae” (începând din
1990)
și
 participarea la conferințe: participarea la seminarul permanent pe
teme de antropolgie alpină (1992 - …) și participarea la conferința
de antopologie mediteraneană (Aix-en-Provence, 1997).
Prezenta lucrare: 8 teze despre etnologia europenană (considerată un
produs nefinalizat de autor).
Teza 1: Antropologia și războiul rece

 Stadiul cercetărilor la începutul anilor ’70 (prima vizită în

România): stabilirea legăturilor științifice cu Uniunea Sovietică și
țările din ,,blocul comunist” (războiul rece era în toi din 1958).
 Congresul SUA – scop: schimbarea sistemului comunist.
 Argument: cunoașterea superiorității modului de viață american îi
va determina pe cercetători să devină opozanții comunismului –
cercetătorii = agenți ai schimbării.
 Țările din ,,blocul comunist” (România) – scop: transferurile
tehnologice (candidații românii erau specializați pe științe exacte și
inginerie, în timp ce în SUA participanții erau axați pe științe
umaniste și sociale).
 Concluzie: ,,Participanții la acest simpozion cunosc faptul că, în
anii ’70, a existat un interes remarcabil al antropologilor americani
pentru România”.
Teza 2: Antropologia anglofonă și etnologia europeană nu
sunt același lucru
 Diferențe metodologice și teoretice (Hofer Tamas, 1970):
,,În antropologie se dedică un an sau chiar mai mult observării unui
anumit fenomen, pe când în etnologie perioadele de observare sunt mai scurte,
au loc la anumite intervale de timp și se întind pe o perioadă mai lungă.
Antropologii se concentrează pe studiul relațiilor sociale, înțeles în sens
larg, iar etnologii se axează pe cultura materială și pe modalitățile de expresie
culturale; antropologii se ocupă cu fenomenele recente, pe când etnologii, cu
structurile arhaice”.
Cea mai relevantă diferență: ,,în timp ce antropologii se concentrează
asupra studiului comparativ în străinătate, etnologii își efectuează cercetările
acasă”.
Concluzie: ,,într-un articol din anii ’70, am vorbit despre antropologia
anglofonă mai degrabă decât despre antropologia anglo-saxonă”.
Teza 3: Etnologia națională și etnologia internațională

 Cartea: ,,Assessing cultural antropology” (Introducere, R. Borofsky) – în multe țări

europene se predă atât antropologia cât și etnologia, dar și că americanii împart
antropologia în 4 subdomenii.
 Ex.: Suedia: antropologia – studiază culturile străine îndepărtate (precum cele africane)
și etnologia – se concentrează asupra culturilor europene (comunitățile țărănești) –
Borofsky, 1994.
 ,,Antropologie” (Borofsky)/,,Etnologie internaţională” (J. W. Cole)
 În unele țări: nu există etnologie internațională și națională în același departament și
aceeași facultate – ,,departamentele de antropologie se găsesc în facultățile de științe sociale, pe
când departamentele europene de etnologie se află în facultăți umaniste” (fiecare are propriile
reviste și organizații naționale).
 Concluzie: etnologia internațională și antropologia anglofonă nu sunt același lucru (din cele 2
ramuri ale etnologiei, cea internațională se apropie cel mai mult de antropologia anglofonă).
 ,,Antropologia anglofonă a evoluat într-o splendidă izolare de orice tradiţie etnologică europeană”.
 Ex: Teodor Shanin, în cartea sa despre societăţile ţărăneşti, se referă la ,,autarhia lumii anglofone”.
Teza 4: Răspândirea etnologiei internaționale și a etnologiei
naționale
 Articol: ,,Linking the local, the national and the global” (O. Lofgren,
1996): ,,națiunile europene cu o puternică tradiție colonială tind să creeze o
antropologie de tip global, pe când națiunile coloniale târzii sau mici își
îndreaptă atenția spre primitivii din interior, fie sub forma studiilor folclorice
fie sub cea a unei antropologii culturale a națiunii”.
 Anii ‘60: manifestările antropologice din Marea Britanie, Franţa, Olanda şi
SUA au fost înţelese ca un aspect al colonialismului (perspectivă care generat
dezbateri, devenind un adevărat canon în antropologia contemporană).
 Etnologia europeană s-a dezvoltat în: Germania sau Italia, Finlanda,
România, Croaţia sau Ungaria, care şi-au câştigat independenţa faţă de mari
imperii multinaţionale – Suedia, Austro-Ungaria sau Imperiul Otoman:
,,copiii naţionalismului”.
 Alte cazuri – Germania: s-a creat un mediu propice atât pentru dezvoltarea
etnologiei, cât și a folclorului (ca putere industrială capitalistă, prin cucerirea
de colonii peste mări, și-a dezvoltat o etnologie din afara granițelor).