Trocan Alin - Lucrare pentru Deontologia si Etica Academică

Lucrarea la care voi face referire în continuare este disertaţia pe care am susţinut-o în
iunie 2019 pentru finalizarea programului de masterat „Etnologie, Antropologie culturală şi
Folclor” al Facultăţii de Litere din cadrul Universităţii din Bucureşti. Tema lucrării a fost
„Lăutarii şi lăutăria în Bucureştiul contemporan – o interpretare etnologică”, preocuparea
principală fiind observarea şi producerea datelor într-un teren ales (crama restaurantului „Caru’
cu Bere”) şi a interacţiunilor care se petrec în acest cadru. De adăugat că membrii tarafului care
susţin programul artistic în acest restaurant au constituit o sursă generoasă de informaţii, dar şi
una dintre marile probleme pe care a trebuit să o rezolv pentru a putea finaliza cercetarea şi
redactarea lucrării. De asemenea, interacţiunea cu publicul, respectiv clienţii restaurantului a
constituit o altă problemă despre care voi discuta mai târziu.

În cadrul acestei lucrări de disertaţie am discutat sau am abordat problematici care pot constitui
subiecte de dezbatere etică, iar aici mă refer la producerea de date (care nu trebuie să se confunde
cu înţelesul de fabricare a datelor 1), respectarea normelor pentru protecţia datelor personale în
cazul respondenţilor (membrii tarafului). Informaţiile obţinute în cadrul cercetării au fost
prelucrate pentru a se constitui în date etnologice şi etnografice care să fie folosite în cadrul
temei alese, cu precizarea că s-a urmărit obsevarea şi comparaţia cu rezultatele altor cercetări în
virtutea obţinerii unor concluzii originale şi utile în cadrul etnologiei. Trebuie făcută precizarea
că cercetarea nu a fost una folcloristică ci una etnologică, din perspectiva antropologiei culturale.

Interviurile întreprinse au constituit o bună parte a acestei lucrări. Am avut discuţii cu

fiecare dintre membrii tarafului din crama restaurantului amintit pe care le-am înregistrat cu
telefonul şi din care am extras fragmete elocvente pentru cercetare. Niciunul dintre aceştia nu a
dorit să i se folosească numele pentru că unele dintre informaţii puteau să fie compromiţătoare
sau de natură să modifice percepţia celorlalţi despre ei. În practica etnologică acest lucru se
întâmplă frecvent, iar calea de rezolvare este folosirea unor nume fictive sau unor iniţiale
majuscule. Respectarea acestor condiţii de păstrare a anonimatului au îndeplinit normele de
protecţie a datelor personale2, dar pe de altă parte au lăsat câteva „urme” care ar putea să
dezvăluie identiteatea reală a intervievaţilor mai ales din discuţiile despre instrumentul musical la
care cântă. O soluţie etică a acestui inconvenient a fost să evit tehnoredactarea în lucrare a acelor
fragmente pe care ei le-ar fi putut considera compromiţătoare sau care ar fi putut suprima
anonimatul. Înregistrările audio care cuprind aceste interviuri sunt păstrate pe un suport de
memorie extern la care nu are nimeni acces fără acordul meu. Una dintre obligaţiile etice (şi
deontologice) ale etnologului este să nu folosească datele personale ale intervievaţior ori
elemente din interviurile întreprinse în alte scopuri decât cel ştiinţific. În plus, în cadrul anexelor
care cuprind fotografiile din timpul cercetării am căutat să folosesc doar imagini care nu îi

1
Emanuel Socaciu et al., Etică şi integritate academică, p 121, Editura Universităţii din Bucureşti, 2018
2
În cazul de faţă este vorba despre Limitarea scopului, Integritate şi Confidenţialitate şi Responsabilitate, prezente
în lista celor şase principii fundamentale introduse de Regulamentul GDPR.
surprind pe aceştia, rezumându-mă la instrumentele şi poziţia scenei tarafului în cadrul
restaurantului.

Producerea de date în etnologie este o sintagmă preferată culegerii de date3 pentru că de-
a lungul timpului s-a observat că fiecare cercetător are metodele şi felul propriu de abordare care
nu se aseamănă de cele mai multe ori cu ale altui cercetător şi au fost cazuri în care din acelaşi
teren de cercetare s-au obţinut date foarte diferite în ocazii diferite, iată deci un mod în care se
poate înţelege libertatea academică4. Poate că mai obiectiv şi echitabil ar fi termenul „obţinere”
decât „producere”, chiar dacă în limbajul de largă circulaţie din etnologia românească se optează
pentru al doilea. De aici se distinge clar diferenţa dintre fabricarea datelor 5 (cu sensul de
născocire, confecţionare, inventare) şi producerea sau obţinerea datelor (înfăptuire, procurare) şi
sensurile lor. Pe de altă parte producerea de date presupune şi utilizarea unor rezultate din
cercetări anterioare similar sau tangente unora dintre subtemele cercetării în curs (cu citarea
surselor) pentru a putea face o analiză ştiinţifică de valoare. Pentru cercetarea mea am făcut
trimiteri mai multe feluri de lucrări, de la cele care priveau limbajul (sau limbajele) până la
tipologii de natură etnologică (tipologia baladei, tipologia cântecului de lume etc). Trebuie să
adaug că cercetarea a presupus şi analize în care să vorbesc despre artă şi estetică în contextul în
care respondenţii mi-au vorbit despre meseria şi munca lor ca despre o artă, dar şi despre faptul
că aceştia nu considerau că toţi membrii comunităţii din care fac parte - respectiv comunitatea
lăutarilor – fac artă şi că pentru asta e nevoie de nişte virtuţi şi calităţi umane care ţin atât de
talent cât şi de voinţa proprie de a se autodepăşi, de a studia şi de a ţine pasul cu schimbările
lumii.

Obligaţia cercetătorului, etnologului este să prezinte şi să ofere rezultate obiective, concluzii

ştiinţifice nealterate de convingeri personale ori factori externi cercetării şi domeniului său.
Acesta este unul dintre motivele pentru care mediile cu o componenţă etnică mixtă (aşa cum este
şi în cazul lăutarilor) reprezintă întotdeauna o provocare pentru cercetător. De foarte multe ori
am avut ocazia să asist la comparaţii etnice care ar putea fi considerate rasiste după cutumele
moderne. Cu toate acestea ele sunt o realitate, o obişnuinţă chiar, în unele medii şi etnologia nu
face decât să reconstruiască ştiinţific o realitate. Evident că studiile etnologice nu se publică fără
o revizuire academică în cadrul căreia se ţine cont să nu existe o poziţionare de tip subiectiv ci
una obiectivă.

Utilizarea conceptelor şi ideilor care nu-mi aparţin, în cadrul cercetării, n-a însemnat
asumarea lor. Am folosit concepte generale precum „comunitate profesională”, „meserie”,
„artă”, „repertoriu”, „performare” citând principalii autori care s-au preocupat de teoretizarea
acestora (Nicolae Constantinescu, Ovidiu Bârlea, Mihai Pop, Speranţa Rădulescu, Ervin
Goffman etc), dar le-am aplicat şi adaptat pentru cazul particular despre care am vorbit. Acest

3
Narcisa Alexandra Ştiucă, Cercetarea etnologică de teren, astăzi (curs), p 13, Editura Universităţii din Bucureşti,
2007
4
Emanuel Socaciu et al., op. cit.
5
Emilia Şercan, Deontologie Academică. Ghid Practic, p. 18, Editura Universităţii din Bucureşti, 2017
lucru a presupus să fac apel la dublul statut (membru al tarafului pe de-o parte şi cercetător pe de
altă parte) şi să vorbesc pe larg despre percepţia şi definirea conceptelor din ambele perspective.
Dedublarea statutară6 de a cărei teoretizare s-a ocupat Olivier de Sardan presupune în cazul meu
să vorbesc despre calitatea de membru al tarafului din perspectiva cercetătorului într-o manieră
ştiinţifică exemplificând cu elemente şi situaţii concrete. Problemele acestui dublu statut sunt cât
se poate de reale, mai ales că rezultatul/rezultatele cercetării depinde/depind de datele obţinute.
Practic aceasta dedublare nu poate să fie totală, legăturile cu mediile diferite ale cercetătorului
presupun şi elemente pe care le consideră irelevante, nesemnificative în timp ce „traducerea” lor
dintr-un limbaj oarecare într-un limbaj academic presupune şi surprinderea acestor elemente.

6
Jean-Pierre Olivier de Sardan, Revue Française de Sociologie, Vol. 41, No. 3. (Jul. – Sep., 2000),
pp. 417-445
Bibliografie:

Emanuel Socaciu et al., Etică şi integritate academică, Editura Universităţii din Bucureşti, 2018

Emilia Şercan, Deontologie Academică. Ghid Practic, Editura Universităţii din Bucureşti, 2017

Narcisa Alexandra Ştiucă, Cercetarea etnologică de teren, astăzi (curs), Editura Universităţii din
Bucureşti, 2007

Jean-Pierre Olivier de Sardan, Revue Française de Sociologie, Vol. 41, No. 3. (Jul. – Sep., 2000)

Surse online:

https://www.unibuc.ro/wp-content/uploads/2018/12/Codul-de-Etica%CC%86-al-Universita%CC%86t
%CC%A6ii-din-Bucures%CC%A6ti.pdf

https://carfia.unibuc.ro/etica-in-online-3/