Alin Trocan

Doctorand (anul I)

Facultatea de Litere, Universitatea din București

Studii Culturale

Caru’ cu Bere – cârciumă și scenă pentru reprezentații artistice

Unul dintre spațiile publice foarte frecventate este restaurantul, iar faima și istoria locului
constituie nu doar oportunități de management economic ci și elemente care îl transformă în
obiectiv cultural, chiar atracție culturală. De netăgăduit este că acest fel de locuri publice –
restaurantele – constituie în unele cazuri simboluri culturale ale orașului. În București există
câteva astfel de exemple, însă în cadrul acestui micro-studiu mă voi opri asupra unuia singur –
Caru’ cu Bere. Privit ca un spațiu public, întrucât este deschis oricui vrea să îi treacă pragul, ceea
ce se întâmplă înăutrul său poate să fie inclus în cadrul ritualurilor urbane. Cum definim
ritualurile urbane? În primul rând prin prisma repetitivității și formalităților dacă vorbim despre
buisiness dinner, petreceri organizate de companii pentru angajați ori evenimente importante din
viața omului (botez, nuntă etc). Vorbim despre un ritual urban chiar și în cazul întâlnirilor „la o
cafea” sau ieșiri obișnuite „în oraș”. Cele mai multe dintre aceste ocazii se consumă în interiorul
sau pe terasa unui restaurant. Istoria Carului cu Bere se întinde pe multe decenii, ființând din
secolul al XIX-lea, iar unii dintre clienții săi au fost nume importante ale culturii precum George
Coșbuc, Octavian Goga, Barbu Ștefănescu Delavrancea sau, în vremuri mai apropiate de zilele
noastre – Demi Moore, trupa Rolling Stones și membri ai unor case regale. Istoria și faima,
precum și atmosfera din restaurant constituie un amestec cultural pe care foarte mulți dintre
locuitorii Bucureștiului (și nu numai) îl percep ca „ de odinioară” sau „de demult”. Pentru ca
acest restaurant să producă un efect și mai proeminent, atmosfera se construiește prin programe
artistice: de la dansuri de societate și café concert până la muzică lăutărească. Aceste programe
artistice fac parte din viața cotidiană a restaurantului, iar un mod în care putem să analizăm
interacțiunea publicului cu restaurantul este prin prisma performării. Mai exact despre
performarea lăutarilor care transformă spațiul restaurantului într-un fel de sală de spectacol. Spre
deosebire de un spectacol obișnuit, cel al lăutarilor se bazează pe improvizație și intuiție, iar
principala preocupare a lăutarului este acea de a fi semnificativ în ochii publicului său. Acest
public nu este format doar din bucureșteni ci mai ales din străini. Foarte interesant de analizat
este relația clientului cu taraful, o relație care poate avea multe forme, după cum vom vedea.

Ce importanță au lăutarii în ritualurile și viața coditiană a Carului cu Bere? În acest caz

sunt câteva perspective foarte interesante: din perspectiva lăutarului, din perspectiva
clienților/publicului, din perspectiva conducerii restaurantului etc. Într-o dezbatere antropologică
culturală destul de îndrăzneață, scena unui astfel de loc ar putea să fie comparată într-o măsură
considerabilă cu scena unui teatru sau a unei săli de spectacole, însă ceea ce diferă este modul de
interacțiune pe care îl voi analiza atât din perspectiva cercetătorului cât și din perspectiva
insiderului.