Cartea: din real în digital din perspectiva antropologiei culturale

Înainte de toate trebuie să lămurim două aspecte de bază: ce reprezintă mediile digitale și
care este rolul lor în cultura globală. Vorbim despre „mediul digital” de câteva zeci de ani, deci
este un „tărâm” aproximativ nou și cu toate acestea forța și rapiditatea cu care a reușit să se
impună în lumea de astăzi reprezintă un fenomen tehnologic unic în istoria lumii. Mediul digital
se bazează în totalitate pe resursele informatice și informații. De asemenea vorbim despre o
„cultură globală” care se datorează într-o măsură considerabilă mijloacelor de informare și
mediilor digitale, indiferent că vorbim despre internet, social media, aplicații audio sau video ori
altele. Practic printr-o „cultură globală” se înțelege un ansamblu de experiențe, norme și idei la
care aproape toți utilizatorii sunt expuși. În mediul digital, utilizatorul este înlocuitorul
persoanei, individului, reprezentând proiecții ale ființei din mediul real. Să dezbatem
depersonalizarea persoanei și proiectarea realului în digital, chiar dacă e un subiect foarte
ofertant pentru antropologia culturală, ar însemna o discuție foarte lungă și complexă. Ne vom
îndrepta atenția către una din zonele „de război” în ceea ce privește accesul și utilizarea
informației din mediul digital: e-book-ul sau cartea virtuală.

Deși există concomitent, cartea fizică și e-book-ul sunt privite ca două lucruri destul de diferite.
Cartea are pe lângă o istorie îndelungată și o cultură a sa, dar cu toate acestea este probabil ca pe
termen lung să asistăm la un declin accentuat, poate chiar la dispariția cărții fizice. Și totuși, dacă
urmărim exemplul cărții (forma printată care devine formă digitală), ne putem pune problema
altor lucruri cu soartă similară? Evident că da! Un alt exemplu grăitor este cel al banilor. Dacă
secole de-a rândul tranzacțiile din întreaga lume s-au bazat pe banii gheață sau mărfuri de
schimb, în ultimii 40-50 de ani situația s-a schimbat foarte mult după ce metodele digitale au
înlocuit și înlesnit multe activități economice obișnuite. Nu putem să nu recunoaștem că
flexibilitatea și rapiditatea metodelor digitale au însemnat, cel puțin la prima vedere, timp
câștigat. Dar scopul nostru aici nu este acela de a regreta soarta cărții ci de a înțelege care sunt
elementele care se modifică și care sunt motivele care duc la aceste schimbări. Dacă am folosi
clișee în acest caz, am spune că „viața merge înainte” ori că „toți suntem vinovați”, dar oare să
fie vreo vină sau o nevoie de resemnare? Antropologia culturală nu găsește vinovații și nici nu
blamează resemnarea, pentru că rolul ei este acela de a vedea toate variantele și de a și le explica,
pentru că toate aparțin domeniului ei – cultura omului. Viața merge înainte, absolut, nici n-ar
avea cum să fie altfel, la fel și viața cărții fizice. Să ne imaginăm: oare e-book-ul se află în
postura inamicului sau este rezultatul unei metamorfoze? De cele mai multe ori suntem tentați să
credem că e-book-ul concurează cu umila carte fizică, dar care este de fapt întrecerea? Dacă
apelăm la un alt clișeu care circulă în mediile digitale putem să afirmăm că „e-book-ul e mai
scump decât o carte fizică”. Nu e o informație neapărat adevărată. Se naște o altă întrebare:
vorbim despre o cultură a formei de existență sau despre ceea ce conține cartea sau varianta ei
digitală? Sau mai bine spus, e atât de importantă forma cărții sau conținutul său? Desigur, nu ar
fi exclusă o cultură a formei, atâta timp cât întâlnim destul de des acest lucru în societățile
postmoderne: cultura vinilulilor, cultura hainelor second-hand, cultura vechiturilor, cultura hair-
stylingului, cultura bărbilor etc. E știut că lumea postmodernă are o sumedenie de aspecte care
nu existau în trecut, ori care sunt emergente unor aspecte mai vechi. Reîntorcându-ne la subiectul
nostru cu lămuririle ultimelor întrebări, trebuie să recunoaștem că varianta digitală a cărții este
mult mai accesibilă și se poate procura mult mai repede. Ba mai mult decât atât, există și
posibilitatea de a procura o carte și fără bani. Acest lucru reprezintă una dintre multele fețe ale
accesului la informație. Nu putem să găsim, totuși, scopuri diferite pentru că atât e-book-urile cât
și cărțile fizice sunt destinate cititului, consumului de cultură. Probabil că multe dintre etapele
producției sunt similare: corectura, aprobarea apariției, scoaterea pe piață. În paralel cu
schimbările cărții au apărut și forme noi, chiar specifice, de literatură – motivațională, graphic-
novel, fan fiction etc. Unele dintre aceste forme s-au dezvoltat aproape exlcusiv în mediul digital
și nu mai necesită suportul-cadru al cărții, însă deocamdată nu putem vorbi cu argumente tari
despre o literatură în afara cărții.

În esență, existența cărții nu poate fi compromisă, deoarece înainte de toate utilitatea ei

culturală reprezintă un fundament al lumii civilizate, o constantă a artelor și științelor. În plus,
odată cu accesul la lumea digitală, s-a oferit și accesul la o paletă largă de cărți. Cartea, ca produs
cultural ori ca bun cultural nu trebuie atribuită expres formei fizice, deoarece postmodernitatea
ne-a arătat că „războieli” de acest fel nu ajută și nici nu duc la vreun rezultat. Să ne imaginăm o
lume viitoare, să acceptăm vremurile care se schimbă și să descoperim că viitorul e la fel de
interesant ca trecutul. De-a lungul istoriei am văzut că lumea și-a schimbat instrumentele, modul
de viață și activitățile în sensul evoluției, iar cartea însoțește de o vreme bună omul. Probabil că
schimbările acestea de formă nu vor însemna că drumul omului se va despărți de cel al cărții. Din
punct de vedere al antropologiei culturale, aceste schimbări urmează niște modele vechi, fiind pe
de-o parte interesante și pe de altă parte explicabile. Totodată, mediul digital reprezintă un
domeniu fascinant pentru că, ascunse sub forme noi, stau elemente și simboluri vechi.

Trocan Alin, Studii Culturale, Anul I