Cercetarea calitativă: concept, istoric, caracteristici, problematica unei cercetări calitative.

Deosebiri și complementărități între cercetarea cantitativă și cercetarea calitativă

În științele socio-umane se întâlnesc o serie de dihotomii, însă una care se discută cu o

frecvență mare este cea dintre cercetările de tip cantitativ si cele de tip calitativ. În timp, în
limbajul științelor sociale, termenii calitativ si cantitativ au trecut la o ințelegere spre o sferă mult
mai largă decât în accepțiunea lor inițială, ajungându-se în final la constituirea a două mari
paradigme. Într-un câmp al ideilor foarte vast, asa cum este cel al științelor socio-umane,
racordarea  sociologilor cercetatori la una sau alta dintre cele doua paradigme, a fost mai mult
decât firească, unii afirmând în mod deschis superioritatea sau inferioritatea unei paradigme în
raport cu alta. Pe de altă parte, mulți sociologi au vazut între cele 2, numeroase
complementarități și inferențe, insistându-se asupra faptului că sociologia trebuie să utilizeze
concomitent ambele metode. Adepții acestei idei menționează că nu există o realitate socială
numai calitativă sau numai cantitativă. Deci, cele două metode se sprijina reciproc. Ideea de a
cuantifica unele dintre metodele sociologice (de a introduce măsurarea ) a fost benefică și va
continua sa rămână așa dacă se vor respecta 2 conditii:
1. a nu se părăsi metodele calitative
2. aplicarea metodelor cantitative să aibă loc atunci cand se obțin date reale și nu doar
formale. Acest raționament este argumentat prin faptul că, o corelație sau un calcul de
covariantă nu asigură prin ele însele adevărul sociologic, ci numai în masura în care
faptele cuprinse în ele sunt reale.
Cercetarea calitativa nu este o aparitie recenta in campul stiintelor sociale. Ea are o traditie
indelungata care rezulta din consubstantialitatea calitativismului cu stiintele socio-umane. Istoria
cercetarii calitative presupune cateva etape:
1. 1890-1930
Este o perioada in care, virtual toate cercetarile au fost de natura calitativa, simultan
dezvoltandu-se primele departamente universitare de cercetare a socialului. Apar acum primele
lucrari de sociologie, care apartin unor unor nume ca: Durkheim, Webber, Mead, Simmel.
Simmel se pronunta impotriva maniei de a cauta legi sociologice (aluzie la Durkheim),
preconizand inlocuirea treptata a "vanatorii de legi " cu "istorismul" care descrie evolutia
societatii si grupeaza  fenomenele omogene, inscriindu-se asadar pe linia unei sociologii
contextualiste, comprehensive. Explicatia pentru primordialitatea cercetarii calitative este simpla,
sociologia fiind in acea perioada intr-o stransa legatura cu filosofia si cu alte stiinte socio-umane
de la care imprumutat maniera de abordare speculativa a realitatii (fenomenologia). Unul dintre
numele mari ale cercetarii calitative este Malinovski. El este inventatorul principalei metode
calitative- observatia participativa- si primul care o pune in practica, intelegand ca singura
modalitate de a-i intelege pe oameni asa cum sunt ei, este aceea de a participa la existenta lor.
Malinovski este tipul antropologului, prin excelenta care ne-a aratat cum trebuie sa fie o
cercetare de teren, demonstrand ca aceasta nu are nimic de a face cu "activitatea anchetatorului"
care chestioneaza "informatorii".
2.    1931-1960:
In aceasta perioada se face remarcata patrunderea cercetarii cantitative (experimentul, ancheta),
atat in viata universitara cat si in cea publica, mai ales sub forma sondajelor de opinie.Exista inca
preocupari pentru cercetarea calitativa, dar metodelor ei (observatia, interviul) li s-au dat tratari
cantitative. Este insa certa predominanta metodelor pozitiviste, cantitativiste, determinata de
declansarea interesului pentru cercetarile sociologice la nivel macrosocial.
3. 1960-pana in zilele noastre
Caracteristica fundamentala a acestei perioade o reprezinta critica la adresa functionalismului si
cantitativismului precum si o reintoarcere la studiile de tip calitativ. Are loc totodata o
consolidare a modelului interpretativist- calitativist. Functionalismul  a fost, intre 1950-1960
perspectiva dominanta in sociologie prin lucrarile lui Merton si Parson. Fondatorii acestei
perspective au fost Compte, Spencer si Durkheim.Functionalistii vad societatea ca pe un sistem
alcatuit din mai multe subsisteme, iar functiile sistemului depind de realizarea functiilor
subsistemelor. Functionarea sistemuli social este asigurata prin controlul social.

TRATAREA SUBIECTULUI :
Foarte mult timp, cercetarea calitativă a fost considerată un fel de „rudă săracă” a cercetării
ştiinţifice, pe motiv că nu este credibilă. Discuţiile pe marginea avantajelor sau chiar a
supremaţiei cercetării cantitative asupra celei calitative au dominat dezbaterile academice mai
mult timp.
În general, două critici majore sunt aduse cercetării calitative: cu privire la siguranţa datelor
şi validitatea cercetării. În ceea ce priveşte coeficientul de siguranţă al datelor, scrie Silverman
(1993/2004), cercetătorii calitativişti consideră că aspectul esenţial în cercetarea calitativă este
adesea „autenticitatea” şi nu siguranţa datelor; ţinta urmărită fiind înţelegerea autentică a
experienţelor oamenilor. Totuşi, precizează cercetătorul englez, siguranţa poate fi atinsă şi în
cercetarea calitativă, prin folosirea unor metode standardizate de luare a notiţelor pe teren, de
elaborare a transcrierilor, precum şi prin compararea analizelor efectuate asupra aceluiaşi corpus
de date de către alţi cercetători.
„O cercetare frumoasă este cea care duce la un rezultat nou”
În ultimii ani se remarcă un interes tot mai sporit pentru cercetarea calitativă în diverse discipline
socioumane – sociologie, antropologie, psihologie, pedagogie, management. Expresia qualitative
research s-a impus în spaţiul anglo-saxon la sfârşitul anilor ’60, primul tratat apărut în domeniu
fiind coordonat de N. Denzin şi Y. Lincoln (Paillé, 1996/2002).

Diferenţe dintre cercetarea cantitativă şi

cea calitativă

Cercetare cantitativă Cercetare calitativă

Cuvinte cheie: control, întindere Cuvinte cheie: comprehensiune,

Preocupată de obiectivitate, generalizare, profunzime
reproductibilitate Obiectivitatea, generalizarea,
Logica verificării reproductibilitea sunt adesea secundare
Se ştie destul de exact ceea ce va fi Logica descoperirii
semnificativ A priori totul poate fi semnificativ
Control a priori al variabilelor Control a posteori al variabilelor
Poate stabili relaţii cauzale şi corelaţii Interes pentru „cauzalizatea” locală şi
Proceduri codificate şi fixe simbolică
Proceduri variabile

Cercetarea calitativă desemnează orice studiu empiric în ştiinţele umane şi sociale care are
următoarele cinci caracteristici:
(1) cercetarea este concepută în mare parte dintr-o perspectivă comprehensivă,
(2) îşi elaborează obiectul de studiu într-un mod deschis şi amplu,
(3) include o culegere de date efectuată cu metode calitative, adică a metodelor care nu implică
în momentul culegerii nici o cuantificare, nici o prelucrare chiar,
(4) dă prilejul unei analize calitative a datelor în care cuvintele sunt analizate direct prin
intermediul altor cuvinte, fără să fie trecute printr-o operaţie numerică şi
(5) se termină cu o povestire sau o teorie

CONCLUZIE:
De ce cercetătorii preferă cercetarea calitativă?
- preferinţa pentru date calitative
- preferinţa pentru date neprovocate,
- preferinţa pentru înţelesuri,
- neacceptarea modelului specific ştiinţelor naturale şi preferinţa pentru cercetarea inductivă

În ce situaţii se utilizează acest tip de cercetare?

- viaţa unui grup
- reacţiile indivizilor sau ale colectivităţilor la un eveniment care
- interacţiune interindividuală sau intergrupuri
- reprezentările împărtăşite într-un grup social
- experienţa trăită în viaţa cotidiană

Caracteristicile cercetarii calitative

Referindu-ne strict la cercetarile calitative in stiintele socio-umane, un studiu poate primi o astfel
de calificare daca indeplineste urmatoarele conditii:
1. perspectiva comprehensiva domina cea mai mare parte a cercetarii
2. abordarea obiectului de studiu se face amplu si deschis
3. culoegerea datelor de teren se face cu ajutorul unor metode ce nu presupun cuantificarea
lor anterioare (ex: observatia participativa, interviul nestructurat/ semistructurat, jurnalul
de bord, introspectia)
4. analiza datelor este de factura calitativa, cuvintele fiind analizate prin alte cuvinte fara
efectuarea unei operatii numerice
5. cercetarea se finalizeaza printr-o teorie nu printr-o demonstratie
Constantele cercetarii calitative
Chiar daca operatia de comparare a cercetarii calitative cu cea cantitativa a scos in evidenta o
serie intreaga de particularitati specifice fiecaruia dintre cele doua, exista cateva elemente
constitutive in constantele care marcheaza cercetarea calitativa:
1. contactul personal prelungit cu oamenii si mediul de cercetare, dublat de empatie si
sensibilitate la cele relatate de subiect
2. planul cercetarii din perspectiva metodologica este dinamic, el evoluand in functie de
rezultaul la care se ajunge
3. nu exista o separare neta intre culegerea- analiza datelor, ele putand fi chiar suprapuse
4. cercetatorul este principalul instrument metodologic pe parcursul cercetarii
5. nu se urmareste obtinerea de rezultate, ci descrierea, teoretizarea celor studiate
6. raportul de cercetare se scrie intr-un spatiu de dialog al descoperirii/ validarii proceselor,
nu intr-o logica a dovezii

Analiza datelor calitative

Daca in urma unei cercetari sunt stranse o serie de date calitative, acestea nu implica automat o
analiza calitativa, deoarece datele calitative nu duc in mod automat la o analiza calitativa.
Trebuie sa facem deosebirea intre analiza datelor calitative si analiza calitativa a datelor,
deoarece analiza datelor calitative poate fi chiar si o analiza statistica(analiza cantitativa). De
altfel, analiza datelor calitative subsumeaza analiza calitativa (ex:analiza fenomenologica,
analiza teoretica) si analiza cantitativa a datelor calitative. La intersectia lor se situeaza analiza
cvasicalitativa (analiza de continut, analiza de protocol) al carei statut nu este nici calitativ nici
cantitativ.In acest caz, operatiile calitative, sunt urmate de operatii cantitative.
BIBLIOGRAFIE:
1. Agabrian, Mircea. (2004). Cercetarea calitativă a socialului. Iaşi: Institutul European.
2. Chelcea, Septimiu. (2004). Metodologia cercetării sociologice. Metode cantitative şi
calitative. Bucureşti: Ed. Economică.
3. Cojocaru, Natalia. (2010). Cercetarea calitativă (manual universitar). CEP USM.
4. Iluţ, Petru. (1997). Abordarea calitativă a socialului. Iaşi: Polirom.
5. http://www.scritube.com/sociologie/Cantitativ-si-calitativ-in-sti72431418.php