FIZIOLOGIA

SISTEMULUI NERVOS
 ORGANIZAREA ŞI FUNCŢIILE
SISTEMULUI NERVOS

ORGANIZAREA SISTEMULUI NERVOS

FUNCŢIILE GENERALE ALE SISTEMULUI NERVOS

COMPONENTELE CELULARE ALE SISTEMULUI NERVOS

TRANSMISIA NEURONALĂ A INFORMAŢIEI. SINAPSA

ORGANIZAREA STRUCTURALĂ ŞI FUNCŢIONALĂ A

SCOARŢEI CEREBRALE
 ORGANIZAREA SISTEMULUI NERVOS

SISTEMUL NERVOS PERIFERIC

− este interfaţa dintre mediul înconjurător şi sistemul nervos central

− include:
componenta senzorială
− reprezentată de:
- receptorii senzoriali
- neuronii primari aferenţi din - ggl. rădăcinii dorsale
- ggl. cranieni
− rol - detectează evenimentele din mediu
componenta motorie
− reprezentată de:
- neuronii motori somatici localizaţi în măduva spinării
- neuronii vegetativi localizaţi în trunchiul cerebral
− rol - generează mişcări sau secreţii glandulare
 ORGANIZAREA SISTEMULUI NERVOS

SISTEMUL NERVOS CENTRAL (SNC)

− funcţii: - primeşte şi procesează informaţiile din mediu

- organizează răspunsuri reflexe şi comportamentale
- planifică şi execută mişcările voluntare
- sediul funcţiilor înalt cognitive, vorbirii, gândirii, memoriei
− compus din:
măduva spinării - organizare segmentară, metamerică
- conectată cu rec. şi ef. prin nervii spinali
creier - subdivizat în 5 reg. - mielencefal (bulb)
- metencefal (punte, cerebel)
- mezencefal
- diencefal (talamus, hipotalamus)
- telencefal
(ggl. baz., cortex cerebral)
 SISTEMUL NERVOS
CENTRAL
(creier şi măduva
spinării)
procesarea
informaţiilor

COMPARTIMENTUL COMPARTIMENTUL
SENZORIAL MOTOR

SISTEMUL
NERVOS include
PERIFERIC

SISTEMUL SISTEMUL
NERVOS NERVOS
SOMATIC VEGETATIV
(simpatic şi
parasimpatic)

EFECTORII
Sensory receptors MUŞCHII MUŞCHIUL CARDIAC
(in eyes, nose, etc.) STRIAŢI MUŞCHII NETEZI
GLANDELE
FUNCŢIILE GENERALE ALE SISTEMULUI NERVOS
DETECŢIA SENZORIALĂ
– procesul prin care neuronii traduc diverse forme de energie în
semnale neuronale

PROCESAREA INFORMAŢIILOR
– transmisia informaţiei în reţeaua neuronală
– transf. semnalelor prin combinarea acestora cu alte semnale =
integrare neuronală
– stocarea informaţiei = memoria
– utilizarea informaţiei senzoriale pentru percepţie
– procesele de gândire
– învăţarea
– planificarea şi implementarea comenzilor motorii
– emoţiile

COMPORTAMENTUL
– totalitatea răspunsurilor organismului faţă de mediul său
– poate fi: - un act intern (cunoaşterea)
- un act motor (motilitatea sau răspunsul SNV)
 COMPONENTELE CELULARE ALE SISTEMULUI
NERVOS

NEURONII
– celulele înalt diferenţiate, excitabile
– nu au capacitate de diviziune
– rol în: - recepţionarea
- generarea impulsului nervos
- transmiterea

CELULELE GLIALE
– rol: - trofic
- de susţinere pentru neuroni
- de protecţie
 NEURONUL

DEFINIŢIE
- este unitatea celulară structurală şi funcţională a sistemului nervos

STRUCTURĂ
- corpul celular - nucleul cu un nucleol
- citoplasma - citosol (organite cel. comune şi
specif.)
- citoschelet
- membrana celulară
- prelungirile:
dendritele - prelungirile scurte
- rol în recepţionarea impulsurilor nervoase
- conducere celulipetă
axonul - prelungirea unică a neuronului
- conul axonal → ia naştere PA
- conducerea impulsului este celulifugă
- transportul materialului citosolic - anterograd
- retrograd
 NEURONUL
POTENŢIALUL DE REPAUS (PR)
– reprezintă diferenţa de potenţial între suprafaţa internă (electric
negativă) şi suprafaţa externă (electric pozitivă) a membranei
neuronale în condiţii de repaus funcţional
– valoarea - 60 mV → - 90 mV
– cauza → repartiţia neuniformă a ionilor de o parte şi de alta a membr.
+
− permeabilitatea selectivă a membr. ( K+ > Na+ )
+
− prezenţa+ATP-azei Na+ / K+
+
POTENŢIALUL DE REPAUS

extracelular + + + + + + Na+ +
+ + +
membrana înregistrarea
potenţialului
celulară de repaus
–
intracelular – + – –
K +
– – +
– – – – – –
 NEURONUL

POTENŢIALUL LOCAL
– se realizează prin stimularea unei zone limitate a membranei celulare
– se manifestă prin:
depolarizare - influx de ioni de Na+ sau Ca2+
hiperpolarizare - creşterea efluxului de K+
- influx de Cl-
– caracteristici:
− sunt gradate - stimuli mai puternici determină o depol. mai mare
− se însumează temporo-spaţial
− dacă prin însumare ating un nivel critic (prag) → la nivelul conului
axonal va fi generat un potenţial de acţiune propagat
 POTENŢIALUL LOCAL

-65 mV

Stimul slab Stimul puternic

axon

Potenţialul de acţiune: se propagă la distanţă prin axon, fără

decrement şi respectă legea “totul sau nimic”

1. Legea “totul sau nimic”: dacă stimulul depolarizant atinge intensitatea prag
se
declanşază potenţialul de acţiune
Stimul prag = intensitatea minimă a
unui stimul care produce un
potenţial de acţiune

* Toate potenţialele de acţiune au

amplitudine constantă dependentă de
proprietăţile membranei celulare Potenţialul prag

Vm
 NEURONUL
POTENŢIALUL DE ACŢIUNE NEURONAL (PA)

– reprezintă inversarea rapidă şi complet reversibilă a polarităţii

membranei neuronale, care devine electric pozitivă la interior şi
electric negativă la exterior
– fazele:
perioada de latenţă = 0,1 ms
depolarizarea - până la +30 mV
- influx de Na+→ canale rapide voltaj depend.
repolarizarea - revenire la valoarea potenţialului de repaus
- sistarea influxului ionilor de Na+
- efluxul ionilor de K+
postpotenţialul pozitiv - ATP - aza Na+/K+
- restabilirea echilibrului ionic
 POTENŢIALUL DE ACŢIUNE
Intensitatea stimulului este codificată în funcţie de frecvenţa potenţialelor de acţiune

0
Vm
-65

moderat puternic
slab Diferă de potenţialele locale

Generarea potenţialului de acţiune:

ra g Potenţial local
subp
Stimul
depolarizant prag
Deschiderea canalelor de Na + voltaj-dependente depolarizare localizată (prepotenţialul)
chimic
electric Atingerea P prag deschiderea mai multor can. de Na+  influx de Na+(depolarizare)

Canalele de Na+ sunt rapid inactivate oprind influxul de Na +

Canalele de K+ voltaj dependente se deschid, eflux de K+ (repolarizare)

Canalele de K+ se închid, potenţialul revenind la valoarea de repaus Vm

Restabilirea echilibrului ionic → pompa Na+ /K+

 NEURONUL

PERIOADELE EXCITABILITĂŢII NEURONULUI

 Perioada refractară absolută

− cuprinde faza de depolarizare şi o parte din repolarizare
− neuronul nu răspunde la alţi stimuli
− importanţă funcţională → fixează un maxim de frecvenţă a
impulsului nervos

 Perioada refractară relativă

 Perioada receptivă optimală

POTENŢIALUL DE ACŢIUNE
1 PREPOTENŢIALUL
+60 ENa
3
4
2 DEPOLARIZAREA

3 SPIKE
2
T
4 REPOLARIZAREA
1 5
+65 Vm
s
6 POSTPOTENŢIAL POZITIV
-85 EK 5

T POTENŢIALUL PRAG
6 POTENŢIALUL DE REPAUS
s STIMULUL

PERIOADA REFRACTARĂ
ABSOLUTĂ

PERIOADA REFRACTARĂ
RELATIVĂ
 NEURONUL
CONDUCEREA POTENŢIALULUI DE ACŢIUNE ÎN FIBRELE
NERVOASE

 În fibrele nervoase amielinice

− depolarizarea unei zone membranare produce activarea
canalelor de Na+ adiacente
− PA se propagă - secvenţial
- din aproape în aproape
- cu viteză mică

 În fibrele nervoase mielinice

− conducerea este saltatorie de la un nod Ranvier la altul
− explicaţia - densitatea foarte mare a canalelor de Na+ la nivelul
nodurilor Ranvier
- teaca de mielină  permeab. ↓ a membr. internodale
− viteza de conducere depinde de:
− grosimea fibrei nervoase
− distanţa dintre nodurile Ranvier
CONDUCEREA IMPULSULUI PRIN FIBRELE
NERVOASE MIELINICE

contains few or no Na+ channels

CONDUCEREA IMPULSULUI
PRIN FIBRELE NERVOASE
AMIELINICE
 NEVROGLIA

DEFINIŢIE
– componenta non-neuronală a sistemului nervos central şi periferic

CARACTERISTICI
– nu generează, nu conduce impulsul nervos
– nu formează sinapse
– are capacitate de diviziune
– sunt de 10 ori mai numeroase decât neuronii
– interdependenţă strânsă între neuroni şi celulele gliale

CLASIFICARE - astroglia
- macroglia - oligodendroglia
- celulele ependimare
– centrală - celulele epiteliale coroidiene

- microglia

– periferică
TIPURI DE CELULE GLIALE ŞI ROLURILE LOR

GLIAL CELLS

PNS CNS

satellite cells Schwann cells oligodendrocytes astrocytes microglia ependymal

cells
form form act as

secrete
myelin sheaths scavangers

neurotrophic take up create

form
factors help form
secrete
barriers
support cell support for blood-brain K+ between
bodies CNS barrier transmitters compartments

neurotrophic factors
 TRANSMITEREA SINAPTICĂ

DEFINIŢIE:
– procesul prin care cel. nervoase comunică între ele sau cu efectorii
(muşchiul, glandele)

CLASIFICAREA SINAPSELOR:
electrice
− conducerea directă a curentului de la o celulă la alta prin
joncţiuni specializate „gap junctions”
− canalul unei celule se uneşte cu canalul altei celule  molec.
mici şi ionii trec de la o celulă la alta
− curentul electric poate trece la nivelul „joncţiunii gap” în ambele
direcţii
− se găsesc în retină şi bulbul olfactiv
SINAPSA ELECTRICĂ
 TRANSMITEREA SINAPTICĂ

CLASIFICAREA SINAPSELOR:
chimice
− structura - componenta presinaptică
- fanta sinaptică
- componenta postsinaptică
− secvenţa fenomenelor transmiterii sinaptice:
− invazia butonului sinaptic de către influxul nervos
− eliberarea mediatorului în fanta sinaptică
− propagarea transsinaptică a influxului nervos
- difuziune mediatorului chimic
- acţiunea med. chimic asupra
membranei postsinaptice
- inactivarea mediatorului chimic
SINAPSA CHIMICĂ
Cell-to-cell communication
How is information passed from one cell to another at synapses?

interneuron

effector
sensory

target
Distance between Cytoplasmic continuity
Type of pre- & post-synaptic between pre- & post- Structural Agent of Direction of
Synapse membranes synaptic membranes components transmission Synaptic delay transmission

Gap-junctional Virtually Usually

Electrical 3.5 nm Yes Ion current
channels none bidirectional

Presynaptic Significant;
vesicles & at least 0.3
Chemical Uni-
Chemical 20-40 nm No active zones; ms, usually
transmitter directional
postsynaptic 1-5 ms or
receptors longer
 TRANSMITEREA SINAPTICĂ
TIPURI DE RĂSPUNSURI SINAPTICE

Potenţialul postsinaptic excitator se poate realiza prin:

− deschiderea canalelor de Na+ ce permit unui număr mare de sarcini
electrice pozitive să pătrundă în celulele postsinaptice
− reducerea conductanţei canalelor de Cl- sau K+ sau ambele
− activarea metabolismului intern celular va creşte numărul receptorilor
membranari excitatori sau va scădea numărul celor inhibitori

Potenţialul postsinaptic inhibitor se poate produce prin:

− deschiderea canalelor de Cl- ce va induce o negativare rapidă a
interiorului celulei
− creşterea conductanţei ionilor de K+ spre exterior, cu efect
hiperpolarizant
− activarea unor enzime ce inhibă funcţii metabolice celulare sau cresc
numărul de receptori sinaptici inhibitori

Potenţialul de inhibiţie presinaptică

− se manifestă la nivelul sinapselor axo-axonice de tip inhibitor
− mediator GABA
 POTENŢIALUL POSTSINAPTIC
EXCITATOR ŞI INHIBITOR
Neuron presinaptic Potenţialul postsinaptic excitator
Neurotransmiţător excitator
Na+
(EPSP)
Ext. -40
Ext.

Neuron -65
postsinaptic Int. -40 mV
Int. -85
-65 mV
++ + s
+

Neuron presinaptic
Neurotransmiţător inhibitor Potenţialul postsinaptic inhibitor
Cl-
-40 (IPSP)
Ext. Ext.
Neuron -65
postsinapticl
Int. -65 mV Int. -85
-85 mV

- -- - s
 TRANSMISIA SINAPTICĂ

SUMAŢIA

− sumaţia temporală
apare când PA invadează terminaţiile nervoase după ce primul
potenţial postsinaptic a dispărut

− sumaţia spaţială
apare când terminaţiile nervoase sunt stimulate aproximativ în
acelaşi timp
1. SUMAŢIA TEMPORALĂ

presinaptic postsinaptic dendrite corpul/axon

Potenţialul prag

-65

s s ss sss

2. SUMAŢIA SPAŢIALĂ

dendrite corpul/axon
“a”
Potenţialul prag
-65
“b” a b ba abb
presinaptic postsinaptic
 TRANSMIŢĂTORII SINAPTICI

TRANSMIŢĂTORI CU ACŢIUNE RAPIDĂ

NEUROPEPTIDE
(TRANSMIŢĂTORI CU ACŢIUNE LENTĂ)
 TRANSMIŢĂTORII CU ACŢIUNE RAPIDĂ

sunt sintetizaţi în citosolul Clasa I Acetilcolina

terminaţiilor presinaptice Clasa II: Noradrenalina
Amine Dopamina
sunt stocaţi în vezicule
Serotonina
cuplarea cu receptorii postsinaptici Histamina
determină:
Clasa III: Acid gama-
– ↑ conductanţei pt. Na+  excit.
Aminoacizi aminobutiric (GABA)
– ↑ conductanţei pt. K+/Cl-  inhib.
Glicina
Glutamat
rol:
– transmiterea semnalelor Aspartat
senzoriale la creier
– transmiterea semnalelor motoare la Clasa IV Oxidul nitric (NO)
muşchi
 NEUROPEPTIDELE
(TRANSMIŢĂTORII CU ACŢIUNE LENTĂ)
se sintetizează în cantitate mică, Hormoni de eliberare TRH (Thyrotropin-releasing hormone)
numai la nivelul corpului celular hipotalamici LRH (Luteinising-releasing hormone)
neuronal Somatostatina

Peptide hipofizare ACTH (Adrenocorticotropic hormone)

sunt stocaţi în vezicule β-Endorfina
Prolactina
Hormon luteinizant
sunt transportaţi în fluxul axonal cu
Tirotropina
viteză mică
STH (Growth hormone)
Vasopresina
au acţiuni mai prelungite: Oxitocina
– schimbări pe termen lung a Peptide care acţionează Enkefalina
numărului de receptori pe intestin şi creier Substanţa P
neuronali Gastrina
– deschiderea sau închiderea pe Colecistokinina
termen lung a canalelor pentru Polipeptidul intestinal vasoactiv (VIP)
anumiţi ioni Factor de creştere nervoasă
– schimbarea numărului de Neurotensină
sinapse sau a dimensiunii Insulina
Glucagon
sinapselor
 NEUROMODULATORI

sunt substanţe neuroactive neimplicate direct în procesul transmiterii

sinaptice

pot acţiona presinaptic modificând cantitatea şi durata eliberării

neurotransmiţătorilor

la nivel postsinaptic modifică sensibilitatea receptorilor pentru mediator

pot avea efecte moderatoare sau facilitatoare în funcţie de receptorul

asupra căruia acţionează

acţiunile neuromodulatorilor cresc complexitatea procesării informaţiei la

nivelul fiecărui neuron

între neurotransmiţător şi neuromodulator nu există o distincţie netă →

rolul lor este dependent de tipul de receptor asupra căruia acţionează
 ORGANIZAREA STRUCTURALĂ ŞI FUNCŢIONALĂ A
SCOARŢEI CEREBRALE
− este situată la suprafaţa emisferelor cerebrale

CLASIFICARE
– criteriul filogenetic şi histologic
 arhicortex (alocortex)
 paleocortex (juxta-alocortex)
 neocortex (isocortex)
– criteriul anatomic
 lobi
 circumvoluţii (girusuri)
– criteriul particularităţilor structurale şi funcţionale zonale
 47 de câmpuri sau arii Brodmann
− criteriul neurofiziologic
 arii senzitivo-senzoriale
 arii motorii
 arii de asociaţie
 ORGANIZAREA LAMINARĂ
- realizată prin dispunerea în straturi a mai multor tipuri de celule :
− 6 pentru neocortex
− 3 pentru arhicortex
− 4 - 5 pentru paleocortex

 celule piramidale
− au dimensiuni care cresc dinspre straturile superficiale spre
cele profunde
− reprezintă principala celulă efectorie

 interneuroni
− clasificare:
− celule stelate sau granulare (principalul interneuron)
− celule fuziforme
− celule Martinotti
− celule orizontale Cajal
− rol :
− conectează celula piramidală la circuite interneuronale
complexe, intracorticale şi cortico-subcorticale
 ORGANIZAREA STRUCTURALĂ ŞI FUNCŢIONALĂ A
SCOARŢEI CEREBRALE

DENDRITE

CORPUL
NEURONULUI
AXONUL

CELULA PIRAMIDALĂ
 ORGANIZAREA COLUMNARĂ

 dispunerea corpului celular şi a prelungirilor neuronale în coloane

perpendiculare pe straturile corticale

 celula piramidală mare din stratul V:

– elementul principal care participă la circuite funcţionale verticale
– prezintă:
− dendrita apicală lungă
 se distribuie stratului I
 face sinapse cu axonii altor cel. corticale
are colaterale care fac sinapsă cu:
- celula stelată din stratul IV
- dendrita apic. a cel. piramid. mici din str.II
− dendritele laterale scurte
 fac sinapse cu axonii cel. Piramidale mici din str. II şi III

− un axon lung - cale eferentă destinată structurilor subcorticale

- face sinapsă cu celula stelată din str. IV

 ansamblul sinapselor din str. I şi celula stelată din str. IV asigură circuite
funcţionale orizontale
 CLASIFICAREA AFERENŢELOR UNITĂŢII COLUMNARE

 corticale
– provin din alte unităţi columnare, adiacente sau din diverse arii
corticale (ale ambelor emisfere cerebrale); se termină în straturile
II, III şi IV
– celulele stelate au rol major în recepţionarea şi sincronizarea
informaţiilor primite din alte straturi corticale

subcorticale talamice specifice şi nespecifice

– căile de proiecţie talamice specifice se termină prin sinapse axo-
somatice la nivelul celulei stelate din stratul IV
– căile de proiecţie talamice nespecifice se termină prin sinapse
axo-dendritice la nivelul celulelor piramidale din toate straturile
corticale
 DIVIZIUNEA SCOARŢEI CEREBRALE

Criteriul neurofiziologic: sistem funcţional complex şi dinamic

1. ARII MOTORII
2. ARII SENZITIVE
3. ARII DE ASOCIAŢIE
1. ARII MOTORII
- originea căilor piramidale şi extrapiramidale

2. ARII SENZITIVE
- cuprind centrii somestezici şi senzoriali
 primare - de proiecţie pentru cea mai mare parte
a căilor aferente specifice
- produc senzaţii elementare
 secundare - de integrare complexă a senzaţiilor
elementare
3. ARII DE ASOCIAŢIE
 dispuse între ariile motorii şi senzitive primare
 cele mai recente filogenetic
 mai dezvoltate la om
 se mielinizează mai târziu
 se descriu arii:
 de percepţie - primesc informaţii de la ariile senzitive
primare şi aferenţe talamice
 cu funcţie gnozică - adiacente ariilor senzitive
- GNOZIA = totalitatea operaţiunilor care permit
identificarea obiectelor pornind de la senzaţii
 cu funcţie praxică - adiacente ariilor motorii
- PRAXIA = tehnica gestului, execuţia unei mişc.
conform obiectiv. propus
 funcţiile ariilor simetrice sunt asemănătoare
 între ele există transfer de informaţie prin căile
comisurale
 excepţie: ariile cu fcţ. integrativă sup. care sunt
asimetrice, predominând la nivelul unei emisfere
 la majoritatea indivizilor, pe baza unui determinism
genetic, emisfera stângă este cea dominantă în integrarea
unor funcţii asociative psihice specific umane
 emisferul dominant (major) :
- perceperea şi înţelegerea vorbirii auzite şi scrise
(componentă senzitivă)
- exprimarea verbală prin grai sau în scris (componentă
motorie)
 emisferul nedominant (minor) :
- integrarea schemei corporal
- recunoaşterea spaţial
- ideaţia neverbală
 ACTIVITATEA REFLEXĂ A SISTEMULUI
NERVOS CENTRAL

ARCUL REFLEX ELEMENTAR SOMATIC

1. STRUCTURA ARCULUI REFLEX ELEMENTAR SOMATIC
2. TIPURI DE REFLEXE SOMATICE

ARCUL REFLEX ELEMENTAR VEGETATIV

1. STRUCTURA ARCULUI REFLEX ELEMENTAR VEGETATIV
2. MEDIATORII CHIMICI EXTRANEVRAXIALI AI SISTEMULUI
NERVOS VEGETATIV
 ARCUL REFLEX ELEMENTAR SOMATIC

STRUCTURA ARCULUI REFLEX ELEMENTAR SOMATIC

1. Receptorii

2. Calea aferentă

3. Centrii nervoşi

4. Calea eferentă

5. Organele efectoare
 calea aferentă 3 sinapsa
1 MĂDUVA
receptor
SPINĂRII

ARC
STIMUL REFLEX

4
neuron motor
calea eferentă
efector
RĂSPUNS
 RECEPTORII
DEFINIŢIE:
− celule diferenţiate pentru detectarea şi recepţionarea
variaţiilor energetice din int. sau ext. organismului şi
transformarea acestora în influx nervos
− prag de excitabilitate diferit, în funcţie de :
- aspectul structural
- extinderea suprafeţei receptoare
- intensitatea şi durata stimulului
CLASIFICARE (în fcţ. de natura excitantului):
− mecanoreceptori
− termoreceptori
− fotoreceptori
− chemoreceptori
− interoceptori (visceroceptori)
− proprioceptori (corpusculii tendinoşi Golgi, fusurile
neuro-musculare)
 TRANSFORMAREA INFORMAŢIILOR SPECIFICE
ÎN IMPULS NERVOS:

 producerea unui potenţial generator:

- efectul mec. sau chimic al stimulului asupra terminaţiei
nervoase libere  modif. permeab. m.c. pentru diferiţi ioni 
depolarizarea m.c., propagare până la primul nod Ranvier →
generează PA
 producerea unui potenţial de receptor
- prin fenomene electrice şi chimice de depolarizare
membranară
- se comportă ca un electrod de stimul .  excit. termin. nerv.
senzitive din jur
- amplitudinea potenţialului este direct proporţională cu
intensitatea stimulului
- durata relativ mare  apariţia unor PA repetate la nivelul
terminaţiei nervoase
 CALEA AFERENTĂ

dendritele şi axonii neuronilor senzitivi  conducerea ascendentă a

informaţiilor de la R specifici spre centrii nervoşi reflecşi

fibrele spinale au prelungiri axonale:

- scurte  închid arc. reflex la niv. medular
- lungi, de asociaţie, ascendente sau descendente  cordoanele
spino-talamo-corticale

transmiterea impulsului nervos spre centrii reflecşi se realizează prin:

- fibrele mielinice: saltatoriu, cu viteză mare de conducere
- fibrele amielinice: din aproape în aproape, cu viteză ↓ de cond.

stimulii subliminari - pot atinge pragul de excitaţie prin fenomene de

sumaţie temporo-spaţială
 la nivelul sinapselor interneuronale au loc fenomene de inhibare,
filtrare şi amplificare a aferenţelor senzitivo-senzoriale, cauzate de:
 modul de articulare a terminaţiilor presin. cu cele postsin. (convergenţă,
divergenţă, fen. de reverberaţie)
 eliberarea de med. chim. cu efect excit./inhib. în fanta sinaptică
 CENTRUL REFLEX

localizare : intranevraxial
− măduva spinării
− trunchiul cerebral
− centrii nervoşi superiori

rol:
- prelucrarea, integrarea şi stocarea informaţiile primite pe
căile aferente
- elaborarea de reacţii adecvate

clasificarea arcurilor reflexe :

(în fcţ. de numărul neuronilor intercalari)
− arcuri reflexe directe, monosinaptice
− arcuri reflexe difuze, polisinaptice (segmentare şi
intersegmentare)
 procesul de prelucrare al informaţiilor la nivel sinaptic:
− o mică din informaţiile specifice sosite la nivelul centrului reflex este
utilizată la generarea reacţiei reflexe

− restul de informaţie este depozitat în releele sinaptice ale arcului

reflex

− este înlesnit de repetarea stimulării senzitivo- senzoriale ; după un

număr de impulsuri ajunse la nivel sinaptic  sinapsele reacţionează
mult mai intens , chiar spontan la stimulare
(intervin centrii nervoşi superiori → activitatea poate fi stim./inhib. şi
pe cale reflex-condiţionată)
 CALEA EFERENTĂ

fibre motorii care asigură contracţia muşchilor scheletici

constituită dintr-un singur neuron, din coarnele anterioare ale

măduvei spinării → mediator chimic: acetilcolina (placa motorie)

fibre mielinice A-alfa → viteză mare de conducere

fibre gama-motorii = „bucla gama” → rol:

− contractil asupra extremităţilor fibrei intrafusale
− adaptarea tonusului muscular bazal la necesităţile variabile ale
activităţii motorii a organismului
− stimulează indirect motoneuronul A-alfa  declanşează reflex
contracţia
 ORGANELE EFECTOARE
reprezentate de musculatura striată scheletică

răspunsul acestora depinde de tipul şi densitatea R specifici de la

nivelul m.c.

la nivelul fibrelor musculare scheletice se găsesc numai R colinergici,

predominant nicotinici

RECEPTORUL NICOTINIC
 REFLEXELE MEDULARE SOMATICE

− activitatea reflexă a măduvei se desfăşoară în cadrul răspunsului

întregului sistem nervos la acţiunea unui excitant
− reflexe pur spinale se pot întâlni numai la “omul spinal” - cu măduva
separată de centrii encefalo-bulbari

CLASIFICARE:

 După numărul de sinapse de pe traseul arcului reflex:

– monosinaptice - cu o singură sinapsă între neuronul
senzitiv din gg.spinal şi neuronul
motor din coarnelor anterioare
– polisinaptice - prezintă pe traseul medular un număr
variabil de neuroni intercalari activatori şi
inhibitori (celula Renshaw)
 După tipul de receptor:

 proprioceptive , declanşate de:

 întinderea porţiunii centrale a fusului neuro-muscular
“reflexul miotatic de întindere”
 întinderea organului tendinos Golgi
“reflexul miotatic inversat”
 punerea în tensiune a organului tendinos Golgi : ROT
 exteroceptive , declanşate de acţ. unor fact. nociceptivi/tactili,
asupra tegumentului:
- reflexele de nocicepţie - de flexie şi de extensie încrucişată
- reflexele cutanate
- reflexele intersegmentare
 REFLEXE SOMATICE MEDULARE
MONOSINAPTICE - PROPRIOCEPTIVE

REFLEXELE MIOTATICE

- ROT de intindere si extensie - dat de contractia muschiului ca

urmare a intinderii lui si tensionarii fnm, concomitenta cu cea a
fibrelor musculare extrafusale
- Intinderea este transmisa la centrul reflex medular pe cale fibrelor
mielinice aferente cu diametru mare si conducere rapida (gr. I din
radacinile dorsale)  sinapsa cu neuronii morori care inerveaza
acelasi muschi  contractia (latenta de 1-3 msec.)
Ex: - extensia gambei pe coapsa : produsa de contractia
cvadricepsului in urma percutiei tendonului rotulian,
- contractia tricepsului sural si extensia labei piciorului pe
gamba provocata de percutia tendonului Achile
In timpul contractiei, fnm se relaxeaza ducand la incetarea stimularii
reflexelor miotatice, fapt ce explica durata scurta a reflexului
Tensionarea tendonului muscular reprezinta, in general, excitantul
fiziologic al reflexului miotatic
La producerea reflexului miotatic participa fibrele nervoase terminale
anulo spirale ale fnm si organul tendinos Golgi, dispus in serie fata de
fibrele musculare extrafusale
Cresterea tensiunii in tendon in timpul contractiei musc. si activarea
pasiva a R tendinosi Golgi  calea fb. aferente gr. Ib  activarea
motoneuronului medular  contractia muschiului respectiv, in vederea
intretinerii tonusului muscular
Corpusculii Vater Pacini, terminatiile nervoase libere din capsula
articulara si sinoviala - elemente receptoare ale arcului reflex miotatic
 Zona striata a extremitatii fnm - sub controlul nervos al fibrelor gamma
eferente; activarea lor determina, prin contractitia fibrelor musculare
fusale cresterea sensibilitatii R anulo-spirali la intindere
Prin intermediul fibrelor gamma, reflexele miotatice (osteotendinoase)
pot fi influentate de impulsurile nervoase supraspinale, anxietate,
durere.
Ex: exagerarea reflexului rotulian in timpul manevrei Jendrassik (efortul
de indepartare a mainilor impreunate)

 Proprietatile acestor reflexe , date de lipsa neuronului intercalar:

 Nu prezinta fenomenul de adaptare a receptorilor la excitantul specific
(intinderea) => mentin neschimbata lungimea muschiului, respectiv
pozitia normala a membrului.
Adaptarea la intindere - urmata de scaderea tonusului muscular si
tulburarea functiei motorii
Reflexele miotatice se opun alungirii m. extensori prin forta gravitatiei,
participa la mentinerea tonusului postural (reflexe antigravitationale)
Gravitatia  tendinta la indoire a genunchilor (prabusirea corpului);
readuce membrele la pozitia de extensie initiala
Intinderea = excitantul fiziologic al reflexelor miotatice
Sectionarea radacinilor posterioare sau anterioare  disparitia
reflexului miotatic si a tonusului muscular
Functia tonigena a acestui reflex tine si de influentele facilitatoare sau
inhibitoare ale formatiunilor nervoase supramedulare asupra
neuronilor motori periferici de tip A alfa si gamma
Au structura bineuronala si monosinaptica
Perioada de latenta scurta
Nu iradiaza
Lipsite de postdescarcare, sumatie, ocluzie
Rezistenta mare la oboseala
Explorarare clinica
Inregistrate cu ajutorul reflexografelor, electromiografelor
Inregistrarea reflexului Hofman produs de excitarea electrica a n.
popliteu la nivelul muschiului gastrocnemian
 REFLEXE SOMATICE
MONOSINAPTICE - PROPRIOCEPTIVE

CARACTERISTICI FUNCŢIONALE:
− rapide, cu perioadă de latenţă foarte scurtă (1- 3 msec.)
− fără postdescărcare
− limitate ca suprafaţă
− nefatigabile

CLASIFICARE:
1. REFLEXUL MIOTATIC DE ÎNTINDERE (DE EXTENSIE)
2. REFLEXUL MIOTATIC INVERSAT
3. REFLEXELE OSTEOTENDINOASE (ROT)
1. REFLEXUL MIOTATIC DE ÎNTINDERE
(DE EXTENSIE)

− prezent în toţi m. scheletici dar mult mai puternic în m.

extensori antigravitaţionali şi în m. maseter
− întinderea bruscă a muşchiului stimulează fusul
neuromuscular  semnale puternice spre măduvă 
apoi semnale prin fb. nervoase eferente alfa  fb.
musculare extrafusale  contractia reflexa a aceluiasi
muschi
− acest reflex are o componenta statica si una dinamica
(reflex dinamic si reflex static)
REFLEXUL DINAMIC DE ÎNTINDERE

declansat de semnalul dinamic f. puternic emis de fusurile

neuromusculare - fnm
cand muschiul este intins brusc, terminatiile fusale primare
trimit semnale foarte puternice catre maduva
semnalele raman puternice atata timp cat lungimea
muschiului continua sa creasca
de la maduva, impulsurile sunt trimise motoneuronilor
anteriori, fara sa treaca prin reteaua de interneuroni, fapt
ce explica contractia aceluiasi muschi din care au pornit
semnalele fusale.
astfel, intinderea brusca a unui muschi, determina
contractia reflexa a aceluiasi muschi, care se va opune
continuarii intinderii acestuia
REFLEXUL/COMPONENTA FAZICĂ, DE INTINDERE
(DINAMICĂ)
- de scurtă durată
- reflexul de corectare prin contracţie a lungimii m. modificată
în urma întinderii
 FUS NEURO-MUSCULAR: alungirea porţiunii centrale det.
excitaţia fibrelor senzitive I a de la nivelul fibrelor cu sac
nuclear şi declanşarea unui răspuns de tip dinamic

 MĂDUVA SPINĂRII:
− activarea motoneuronilor alfa extensori
− activarea motoneuronilor  dinamici
− inhibiţia prin intermediul interneuronilor Renshaw a
motoneuronilor  flexori

 FIBRE EXTRAFUSALE
− activarea sincronă a mai multor unităţi motorii şi
contracţia muşchiului extensor
− relaxarea muşchiului flexor
REFLEXUL STATIC DE ÎNTINDERE

reflexul dinamic de întindere se stinge intr-o fractiune de

sec. dupa intinderea musculara iar un reflex mai slab -
reflexul static de întindere , continua sa se desfasoare o
perioada mai lunga de timp
declansat de impulsurile statice continue trimise de
terminatiile nervoase primare si secundare din fusurile
neuromusculare
continua sa determine contractie musculara tot timpul cat
lungimea musculara este mentinuta la o valoare excesiva
(se poate mentine minute sau ore)
tinde sa se opuna fortei care determina alungirea musculara
excesiva
REFLEXUL NEGATIV DE ÎNTINDERE

cand un muschi este scurtat brusc, se produc fenomene

opuse
Fibrele musculare extrafusale nu mai sunt stimulate,
muschiul se relaxeaza
Astfel acest reflex se opune scurtarii musculare in
acelasi fel in care reflexul pozitiv de intindere se opune
alungirii acestuia
Reflexele initiate de fusurile neuromusculare tind sa
mentina un status quo al lungimii unui muschi
REFLEXUL/COMPONENTA TONICĂ (STATICĂ)
- se desfăşoară atâta timp cât acţionează forţa care
întinde muşchiul, în cazul muşchilor extensori forţa
gravitaţională

 FUS NEURO-MUSCULAR - alungirea porţiunii centrale

determină activarea terminaţiilor de tip II de la nivelul
fibrelor intrafusale cu lanţ nuclear şi declanşarea unui
răspuns de tip static

 MĂDUVA SPINĂRII:
− activarea exclusivă a motoneuronilor  destinaţi
grupului extensor
− activarea motoneuronilor  statici

 FIBRE EXTRAFUSALE: activarea succesivă a 2-3

unităţi motorii la nivelul m. extensor determină tonusul
postural ce permite păstrarea lungimii muşchiului ,
restabilită de componenta fazică
 2. REFLEXUL MIOTATIC INVERSAT

este declanşat de punerea în tensiune a tendonului

muscular şi excitarea organului tendinos Golgi

este asociat întotdeauna cu un reflex miotatic de

întindere (de extensie) şi are ca scop limitarea extensiei
excesive

pe calea fibrelor Ib şi a conexiunilor la nivel spinal cu

interneuroni inhibitori şi activatori, are loc relaxarea
muşchiului extensor şi contracţia muşchiului flexor
 3. REFLEXELE OSTEOTENDINOASE (ROT)

contracţii musculare obţinute prin percuţia tendonului

muscular şi excitarea organului tendinos Golgi ca
receptor de întindere

cele mai importante reflexele osteo-tendinoase sunt:

− stilo-radial (C5-C6)
− bicipital (C5-C6)
− tricipital (C7-C8)
− rotulian (L2-L4)
− achilian (L5-S2)
Reflexul bicipital (C5-C6): percutia tendonului bicepsului la
plica cotului provoaca flexia antebratului pe brat
Reflexul tricipital (C7-C8): percutia insertiei olecraniene a
tricepsului provoaca extensia antebratului pe brat
Reflexul meseterin: percutia mentonului  excitarea
centrilor neuroreflecsi din trunchiul cerebral  contractia
muschilor ridicatori ai mandibulei
REFLEXELE POLISINAPTICE - EXTEROCEPTIVE

CARACTERISTICI FUNCŢIONALE:
− perioadă de laţenţă lungă (minim 12 msec)
− presupun fenomene complexe de iradiere, sumaţie, recrutare,
postdescărcare, inducţie reciprocă
− sunt extinse ca suprafaţă
− sunt fatigabile
− doua sau mai multe sinapse interneuronale la nivelul centrului reflex
medular
REFLEXUL NOCICEPTIV
reacţia de apărare în faţa unui agent nociv

 REFLEXUL DE FLEXIE - apare la intensitate ↓ a excitaţiei dureroase

− exteroceptiv
− stimulul dureros acţionează asupra terminaţiilor nervoase libere
din tegumentul unui membru
− determină flexia membrului excitat prin activarea motoneuronilor
flexori şi inhibiţia (prin celule RENSHAW) celor extensori
− latenta mare din cauza conducerii aferente mai lente prin fibre
senzitive mielinice A delta si amielinice C si a intarzierii
plurisinaptice medulare
− visceroceptiv - determină reflexe sau semne locale:
− iritaţia cronică a meningelui determină “rigiditatea cefei”
− iritaţia peritoneală determină “abdomenul de lemn”

 REFLEXUL DE EXTENSIE ÎNCRUCIŞATĂ

− apare la intensitate mare a excitantului dureros care determină
flexia membrului excitat şi extensia membrului opus
− la om, extensia membrului inferior contralateral asigură
suportul greutăţii corporale în timpul retragerii membrului
excitat
 REFLEXUL DE EXTENSIE ÎNCRUCIŞATĂ
− apare la intensitate mare a excitantului dureros care determină flexia
membrului excitat şi extensia membrului opus
− la om, extensia membrului inferior contralateral asigură suportul
greutăţii corporale în timpul retragerii membrului excitat
 REFLEXUL DE EXTENSIE
- Provocat prin stimularea fnm ale muschiului tensionat,
caracteristica reflexelor proprioceptive si prin atingere,
presiune usoara asupra unor zone exteroceptivede
contact cu suprafete dure.
 REFLEXELE CUTANATE
− contracţia reflexă a muşchiului declanşată prin excitarea
superficială a pielii
− sunt reflexele cu cea mai mare componentă supramedulară
− clasificare:
 cutanat abdominal - superior (T6 - T7)
- mijlociu (T8 - T9)
- inferior (T10 - T12)
 reflexul cremasterian (L1- L2)
 reflexul cutanat plantar (L5 - S1) - semnul Babinski
 REFLEXE INTERSEGMENTARE
− sunt reflexele polisinaptice cele mai complexe
− cuprind mulţi centrii medulari situaţi la diverse segmente
− au la bază fenomene de inducţie succesivă
− clasificare:
 reflexul de păşire - stă la baza locomoţiei (mers, alergare) prin
declanşarea succesivă şi alternanţa ritmică a reflexelor de
flexie şi extensie la nivelul membrelor inferioare

 reflexul de coordonare a mişcărilor mâinilor cu cele ale

picioarelor în timpul locomoţiei

 reflexul de ştergere

 reflexul de scărpinare