ABUZUL / VIOLENȚA ASUPRA

COPILULUI.
METODE DE PREVENIRE .

SILVIA GOMENIUC

DIRECTOR IET 118

DE CE STUDIEM ABUZUL?

 Abuzul asupra copilului rămîne a fi o

problemă actuală. Aceasta presupune:
 Respectarea drepturile copiilor;

 Comunicare eficientă între grădiniţă-familie;

 Colaborare (acţiune comună în care fiecare

are rolul său diferit)- că copilul are dreptul să
se simtă în siguranţă;
 Abuzul este orice acțiune sau inacțiune ce dăunează
copilului din punct de vedere fizic, emotional sau chiar și
sexual.

 Abuzul produce modificări importante în structura

personalității copilului, cu repercusiuni grave în timp.

 Abuzul afectează grav sănătatea fizică și psihică a

copilului.

Copilul abuzat astăzi poate fi abuzat mâine.

Cum putem identifica copii abuzați și ce putem
face pentru a reabilita copilul?
Termenul de abuz asupra copilului a fost folosit pentru
prima dată de către Kemple(1962) pentru a descrie
,,copilul bătut’’.
Abuzul poate fi întâlnit în toate mediile-familial,
școlar, social;
Orice copil poate deveni victimă a abuzului indiferent
de gen, vârstă, dezvoltare fizică sau psihică,
comportament;
În orice condiții copilul are nevoie de protecție si
ajutor;
TIPURI DE ABUZ:

 Fizic:
 Emoțional:
 Neglijența:
 Sexual:
Abuzul fizic- înseamnă să-i provoci unei personae durere prin
pălmuire, îmbrâncire, lovire cu mâna, piciorul sau cu alte
obiecte.Când copilului intenționat i se aplică pedepse fizice în
scopul’’educării copiilor’’
Abuzul emotional- are loc atunci când unei personae i se spun
lucruri care o fac să se simtă prost. De exemplu să-i spui că este
prost, urât, etc.
Neglijarea necesităților copiilor se întâmplă atunci când copilul
este lăsat fără supraveghere, nu este hrănit,spălat,protejat de către
părinți sau de îngrijitori.de asemenea, copiiisunt neglijați atunci
când părinții nu le asigură dreptul la educație și asistentă medicală.

Abuzul sexual în familie se țntâmplă mai rar

decât alte tipuri de abuz, dar are consecințe mult mai grave.
CONSECINȚELE ABUZULUI ASUPRA COPIILOR
 Tulburări psihipatologice la copil,
 Tulburări psihosomatice, tulburări ale sferei sfincsteriene
sau enuresis,
 Tulburări alimentare (greață, anorexie (lipsa poftei de
mîncare), bulimie (foame excesivă)),
 Tulburări ale somnului (insomnia, vise anxioase),

 Tulburări de comportament (agresivitate sau retragere,

automutilare),
 Activitate sexual compulsivă,

 Depresie

 Tulburări nevrotice (fobii, percepție greșită a

pericolului,gânduri copleșitoare),
 Stare de stress post-traumatic
În ajutorul instituţiei de educaţie timpurie vine
Ghidul „Politica de Protecţie a copilului în
instituţia de învăţământ”. Copilul are dreptul de
a fi protejat de orice formă de violenţă.
 
Ghidul de,,Politica de Protecţie a copilului în
instituţia de învățământ ’’ ţine cont de două
elemente de bază :
1. Prevenirea violenţei prin crearea în cadrul instituţiei a unei
atmosfere pozitive de predare/învăţare, sprijinirea şi încurajarea
copiilor (parte a prevenirii este considerat Codul de conduită,
dezvoltarea competenţelor sociale, conştientizarea problemelor cu
referire la violenţa împotriva copilului, precum şi informarea
adulţilor privind cadrul legal şi responsabilităţile lor de protejare a
copiilor).

2. Protejarea copiilor prin respectarea procedurilor stabilite,

asigurînd instruirea şi sprijinirea angajaţilor în vederea adoptării
unei reacţii corespunzătoare la apariţia oricărei probleme ce
implică protecţia copilului.
Alt program propus în instituţie este Ghidul
„Copii în siguranţă” integrează
dezideratele educaţiei timpurii centrate pe
copil, care prevede respectarea şi
valorizarea unicităţii copilului, a nevoilor şi
intereselor fiecăruia, precum şi formarea
unei personalităţi autonome, tolerante,
cooperante, responsabile, creative şi
flexibile, capabile de a face alegeri şi a
decide.
Scopul cercetării: dezvoltarea deprinderilor de viaţă,
astfel încît copii să reacţioneze în mod adecvat în
situaţii ameninţătoare, sporirea şanselor la protecţie
împotriva abuzului şi a altor situaţii ce pun în pericol
viaţa şi securitatea copilului.

Acţiunile de prevenire primară sunt adresate tuturor

copiilor şi urmăresc oferirea de informaţii şi
dezvoltarea de abilităţi de bază şi atitudini cu referire
la problema violenţei şi consecinţele acesteia, în
conformitate cu Metodologia de aplicare a Procedurii
de organizare instituţională.
AM STABILIT URMĂTOARELE
OBIECTIVE
 Consolidarea sentimentului copilului că are dreptul să se
simtă în siguranţă;
 Îmbunătăţirea capacităţilor de identificare a situaţiilor de
nesiguranţă şi ameninţare;
 Informarea copilului despre necesitatea comunicării
situaţiilor ameninţătoare;
Studierea unor cărţi, documente, reviste de specialitate în
vederea realizării unor dezbateri pe teme date;
 Însuşirea şi exersarea de către copiii a regulilor de siguranţă.

 Analiza abilităților de lucru în echipe a cadrelor didactice și

a părinților.
 Oferirea sprijinului copiilor victime sau potenţiale victime
ale abuzului.
Recomandări pentru educatori/îngrijitori pentru a
învăța auto-siguranța copiilor cu scopul de a-l proteja

Să nu ignore abuzul, deoarece ignorarea abuzului deja este

un abuz în sine.

Să învețe a disciplina pozitiv copii, aceasta fiind o

modalitate normal de relațională ce reprezintă garanția
succesului.

Să trateze copilul ca o persoană cu propriile opinii, care

poate să participe în deciziile ce se iau pentru el.
Să fie pregătiți psihologic că orice copil poate cădea pradă
abuzului. Să ceară ajutor atunci când copiii au fost abuzați.
Să înțeleagă că tratamentul și recuperarea copiilor victim ale
abuzului reprezintă o garanție pentru un viitor adult echilibrat
și adaptat.
Să realizeze că tratamentul și recuperarea victemelor abuzului
trebuie făcută cu ajutorul unei echipe multidisciplinare de
specialiști care utilizează tehnici specific
(medici,psihologi,psihiatri,juriști, etc.)
Tratamentul copilului abuzat trabuie de coordonat cu copilul și
de explicat cu ce scop se întreprind anumiți pași, de motivat
copilul să primească tratamentul necesar.
INFORMAREA COPIILOR
 Mai întâi spun nu, apoi mă duc să spun ce s-a întâmplat!
 Spun nu ferm oricărui încearcă să mă atingă sau să mă
pipăie într-un mod în care mă face să mă tem,să mă simt
jenat sau nedumerit. În asemenea cazuri, mă duc să spun
unui adult în care am încredere ce mi s-a întîmplat.
 Discut problemele și lucrurile care mă preocupă cu adulții în
care am încredere!
 Stiu că nu sunt de vină dacă cineva mă atinge într-un mod
nepermis. Nu trebuie să păstrez secretul cu privire la
aceste cazuri de pipăire.
 Sunt o persoană liberă, puternică și protejată!
 Sunt o persoană specială și am dreptul să mă simt în
siguranță:
 Mai întâi întreb!

 Înainte de a mă duce undeva, eu întotdeauna spun

mai întâi părinților mei sau persoanei în grija căreia
am fost lăsat.
 Întreb părinții dacă îmi dau voie să fac acest lucru
apoi urc într-o mașină sau accept invitația cuiva de a
mă duce cu acea persoană, chiar dacă cunosc
persoana respectivă.
 Recurg la sistemul de însoțitor!
Întotdeauna sunt în mai multă siguranță
dacă mă aflu în compania altor personae
când mă duc undeva sau mă joc afară.
 Niciodată nu e prea târziu să cer ajutor. Pot
să cer încontinuu până voi primi ajutorul de
care am nevoie.
MULȚUMESC PENTRU
ATENȚIE