US 11 ALEGEREA FACILITĂŢILOR

11.1. Alegerea amplasamentului

11.2. Alegerea facilităţilor fizice
11.3. Amenajarea tehnică
 11.1. Alegerea amplasamentului
1. Alegerea zonei şi a localităţii
Factor Mod de influenţă
Preferinţe personale Avantaje sociale
(localitatea de domiciliu Costul vieţii
sau nu) Preferinţe climatice
Avantaje educaţionale
Caracteristici economice Ritm de creştere
Semnale Venit mediu
Dependenţa de o singură ramură
Caracteristici Distribuţia pe vârste
demografice Stil de viaţă
Obiceiuri sociale
Concurenţa Piaţă saturată
Sprijin local
Calitatea concurenţei
 11.1. Alegerea amplasamentului
2. Alegerea unui anumit loc în cadrul localităţii

Specificul afacerii Criterii de alegere

Comerţ cu Apropierea de clienţi
amănuntul Trafic pietonal
(zona Acces la mijloacele de transport
comercială) Imagine favorabilă a locului
Înfăţişare atractivă a clădirii
Restricţii privind circulaţia
Restricţii de parcare
 11.1. Alegerea amplasamentului

Servicii Apropiere de clienţi

Felul serviciilor - Lipsa zgomotului
Au/n-au nevoie Curăţenie
Înfăţişare atractivă
Comerţ cu ridicata Costul transportului
(Metoda de vânzare) Accesibilitatea clienţilor
Costul amplasării
Metoda de vânzare
 11.1. Alegerea amplasamentului

Industrie Costul şi structura forţei de muncă

Accesul la mijloacele de transport
feroviare şi rutiere
Costul terenului
Exsitenţa utilităţilor industriale
Gradul de poluare
Posibilităţi de extindere
Depozitarea deşeurilor
 11.2. Alegerea facilităţilor fizice

A. Alegerea clădirii
B. Închirierea sau cumpărarea clădirii
C. Amenajarea fizică a clădirii
 11.2. Alegerea facilităţilor fizice

A. Alegerea clădirii – criterii:

• Spaţiul.
• Configuraţia.
• Faţada.
• Acces.
• Dispunerea.
• Compatibilitate.
 11.2. Alegerea facilităţilor fizice

B. Închirierea sau cumpărarea clădirii

• Închirierea clădirii. Avantaje:
• Evitarea investirii unei sume prea mari.
• Evitarea pierderii clădirii datorată incendiilor,
inundaţiilor, exploziilor,
• Reducerea riscului diminuării valorii proprietăţii
prin sistematizări urbane, construcţii de drumuri.
• Proprietarul are responsabilitatea întreţinerii
clădirii şi facilităţilor fizice ale acesteia.
• Mutarea în altă parte este mai uşoară.
 11.2. Alegerea facilităţilor fizice

• Închirierea clădirii. Dezavantaje:

• Nu se pot face adaptări ale clădirii potrivit cerinţele
firmei.
• Proprietarul poate restricţiona activităţile desfăşurate,
nepermiţând afaceri decât într-un anumit domeniu.
• Unii proprietari nu întreţin corespunzător clădirea şi
facilităţile fizice.
• La reînnoirea contractului de închiriere chiria se măreşte
- procent din profit.
• Contractele pe termen lung fac imposibilă mutarea până
la expirarea termeneului de închiriere.
 11.2. Alegerea facilităţilor fizice

• Cumpărarea clădirii. Avantaje:

• Întreprinzătorul poate face oricâte modificări
doreşte.
• Amortizarea, dobânzile şi impozitele pe clădiri se
includ în costuri.
• Întreprinzătorul nu poate fi expulzat din clădire,
deoarece el este proprietarul.
• Costul clădirii creşte de regulă în timp.
• Clădirea va fi întreţinută în cele mai bune
condiţii.
 11.2. Alegerea facilităţilor fizice

• Cumpărarea clădirii. Dezavantaje:

• Capitalul iniţial necesar cumpărării clădirii este, de
regulă, mult mai mare decât în cazul închirierii.
• Limitează mobilitatea întreprinzătorului.
• Întreprinzătorul trebuie să plătească toate cheltuielile de
reparaţii şi întreţinere a clădirii.
• Dacă zona începe să se deterioreze, valoarea clădirii va
scade.
• Risc mai ridicat decât în cazul închirierii, datorat unor
evenimente neprevăzute: inundaţii, incendii etc.
 11.2. Alegerea facilităţilor fizice

• Construirea clădirii. Avantaje:

• Clădirea poate fi proiectată pentru a satisface
toate exigenţele impuse.
• Noile tehnologii pot fi încorporate în clădire.
• Evitarea defectelor ascunse.
• Configuraţia clădirii poate crea o imagine
favorabilă.
• Interioarele pot fi proiectate cu cea mai înaltă
eficienţă.
 11.2. Alegerea facilităţilor fizice

C. Amenajarea fizică a clădirii Cele mai

multe dintre clădirile alese de
întreprinzător trebuie remodelate pentru a
corespunde nevoilor specifie ale afacerii.
• Remodelarea se referă atât la exteriorul
clădirii cât şi la interiorul acesteia
 11.2. Alegerea facilităţilor fizice
a. Remodelarea exteriorului clădirii.
• Prima impresie contează. Pentru restaurante si
magazinele cu amănuntul acest lucru este esenţial. În
finisarea exterioarelor clădirii se folosesc astăzi
marmura, aluminiul, sticla. Pentru fabrici, cerinţele sunt
mult mai complexe.
• Arhitectura modernă poate crea impresia de siguranţă,
stabilitate, permanenţă şi demnitate prin mijloace mai
puţin costisitoare.
• Intrările şi ieşirile trebuie să faciliteze accesul rapid şi
uşor al clienţilor în clădire. Diferenţele de nivel dintre
trotuar şi intrarea în clădire împiedică accesul uşor.
• Aprovizionarea trebuie făcută prin uşa din spate, pentru
a nu fi stânjenit fluxul clienţilor.
 11.2. Alegerea facilităţilor fizice
b.Remodelarea interiorului clădirii
• Climatul.Temperatura camerei între 20 şi 25 grade C,
iar umiditatea de 40-60%.
• Iluminatul. Efecte: motivează clienţii să cumpere,
expune mărfurile “ascunse”, dirijează cumpărătorii spre
mărfuri, nuanţează culorile, face o atmosferă
comfortabilă, elimină plictiseala. Intensitate suficientă,
uniformă şi difuzată în mod corespunzător.
• Controlul zgomotului. Nivelurile ridicate de zgomot pot
duce la mărirea tensiunii, accelerarea bătăilor inimii,
descreşterea activităţii digestive, stress, iritabilitate şi
imposibilitatea de a gândi şi munci eficient. Tavanul din
materiale antifonice ce pot absorbi până la 75% din
zgomotele create de o clădire de mărime medie.
 11.2. Alegerea facilităţilor fizice

• Condiţiile de mediu. Nu se folosesc substanţe

poluante precum azbestul, radonul,
formaldehida. Fumatul la locul de muncă.
Sisteme de ventilaţie şi alegerea materialelor
nepoluante.
• Condiţiile sanitare. Grupuri sanitare
corespunzătoare, amplasate în mod convenabil
atât pentru salariaţi cât şi pentru clienţi.
Sterilizarea instalaţiilor se impune cu deosebire
în cofetării, restaurante, spălătorii, întreprinderi
de producere a alimentelor.
 11.2. Alegerea facilităţilor fizice
• Culorile. Culorile influenţează dispoziţia, atitudinea,
sensibilitatea şi comfortul salariaţilor. Tavanele trebuie
să fie de culoare albă, pereţii superiori de culoare verde
deschis, iar cei inferiori de culoare verde inchis, ca şi
partea imobilă a maşinilor. Partea mobilă a maşinilor
trebuie să fie de culoare orange deschis. Duşumeaua
trebuie să fie de culoare neutră de gri, echipamentele de
prim ajutor să fie de culoare albă, iar echipamentele de
protecţie a incendiilor de culoare roşie. Suprafeţele de
depozitare pot fi marcate cu linii albe.
• Culorile influenţează şi comportamentul clienţilor.
Culorile pastelate sunt cele mai plăcute şi reflectă mai
uşor lumina. Căldura poate fi stimulată prin folosirea
culorilor ”calde”, ca roşu şi galben cu toate nuanţele lor.
 11.3. Amenajarea tehnică

• Amenajarea tehnică reprezintă dispunerea

fizică a facilităţilor fizice ale afacerii –
maşini, echipamente, instalaţii.
• Dispunerea facilităţilor fizice se face în
funcţie de specificul fiecărei afaceri.
 11.3. Amenajarea tehnică
• Indiferent de domeniu, la dispunerea facilităţilor
fizice trebuie să se ţină cont de următoarele
principii:
• Dispunerea logică a echipamentelor şi mărfurilor,
în conformitate cu cerinţele procesului de
producţie şi obişnuintele de cumpărare ale
clienţilor.
• Folosirea corespunzătoare a luminii, ventilaţiei şi
instalaţiilor de încălzire.
• Utilizarea cu maximum de eficienţă a
echipamentelor, maşinilor etc.
• Dispunerea materialelor sau mărfurilor în aşa fel
încât să fie foarte accesibile.
• Dispunerea facilităţilor în aşa fel încât să permită
observarea clară a interioarelor de către
întreprinzător, salariaţi şi clienţi.
 11.3. Amenajarea tehnică
• Aceste principii sunt aplicabile tuturor afacerilor
întrucât în fiecare dintre ele sunt prezenţi
următorii factori:
• Oamenii: întreprinzător, salariaţi, clienţi;
• Echipamentele: maşini, utilaje etc.;
• Bunurile: materiale, mărfuri, furnituri;
• Clădirea şi facilităţile sale: uşi, geamuri, scări etc
Importanţa relativă a acestor factori depinde
totuşi de specificul fiecărei afaceri.
 11.3. Amenajarea tehnică

1.Amenajarea tehnică a magazinelor cu

amănuntul.
Obiective:
a. Satisfacţia consumatorului;
b. Maximizarea vânzărilor;
c. Protejarea echipamentelor şi bunurilor
expuse.
 11.3. Amenajarea tehnică
a. Satisfacţia consumatorului presupune:
- Dispunerea corespunzătoare a mărfurilor.
- Gruparea mărfurilor pe mărimi, categorii,
stiluri facilitează servirea eficientă a clienţilor.
- Evitarea pe cât posibil a aglomerației prin
suplimentarea numărului de case, iar
vitrinele să nu stânjenească fluxul clienţilor.
 11.3. Amenajarea tehnică

• b. Maximizarea vânzărilor. Bunurilor care

generează profit substanţial trebuie să li se
acorde cea mai mare atenţie la dispunere.
Acestea trebuie aranjate în cele mai bune zone
de vânzare.
• Cercetările arată că după intrarea în magazin
clienţii se deplasează în sens invers acelor
ceasornicului.
• Prin urmare, bunurile cu marjă de profit
ridicată trebuie dispuse în dreapta intrării.
• În consecinţă, mărfurile cu o marjă scăzută de
profit vor fi dispuse în stânga intrării.
 11.3. Amenajarea tehnică

• Pe măsură ce se înaintează în magazin,

potenţialul vânzărilor scade.
Întreprinzătorul trebuie să împartă
suprafaţa magazinului în zone şi să
dispună apoi mărfurile conform structurii
valorii suprafeţei.
 Dispunerea mărfurilor în magazin

Alee

5% 6% 5%
10% 12% 15%
12% 15% 20%

Stradă
 11.3. Amenajarea tehnică

• Maximizarea vânzărilor se obţine şi prin gruparea mărfurilor

pe categorii de mărfuri şi zone ale magazinului. Zone:
• Mărfurile cumpărate din impuls se vor dispune în
apropierea intrării, cât mai atractiv ochiului, pentru a
încuraja clienţii să le cumpere.
• Mărfurile de convenienţă, care se cumpără frecvent şi în
cantităţi mici se vor dispune în zonele uşor accesibile.
• Bunurile cumpărate din necesitate (principale) se vor
dispune în spatele magazinului sau la etajele superioare, la
magazinele cu etaj.
• Bunurile de utilitate casnică se dispun ca şi bunurile din
impuls.
• Bunurile de lux, care sunt cumpărate după o atentă
chibzuire, se dispun la o anumită distanţă faţă de intrare
 11.3. Amenajarea tehnică

• Prin urmare şi valoarea spaţiului într-un magazin

cu amănuntul este diferită.
• Unele cercetări arată că valoarea spaţiului
descreşte de la intrare spre partea din spate
a magazinului după regula 4-3-2-1, prima
parte (25% din suprafaţa magazinului) generând
cele mai multe vânzări (40%), iar partea din din
spate (25% din suprafaţă), generează doar 10%
din vânzări.
 11.3. Amenajarea tehnică

Stradă

40%
30%
20%
10%

Alee
 11.3. Amenajarea tehnică

• Observarea comportamentului consumatorilor

poate contribui la identificarea zonelor "fierbinţi"
- unde mărfurile se vând repede - şi a celor
"reci" - în care mărfurile stau un timp nedefinit în
magazin.
• Prin luarea în considerare a unor factori ca fluxul
clienţilor, nivelul zgomotului, culori,
întreprinzătorul poate descoperi cea mai
eficientă dispunere a mărfurilor în magazin.
 11.3. Amenajarea tehnică

• Modele de bază pentru dispunerea raioanelor în

magazin:
• Dispunerea în formă de grilă are o formă rectangulară,
coridoarele fiind paralele. Dispunerea mărfurilor este
formală, controlându-se fluxul clienţilor în magazin.
• Este practicată de supermagazine şi magazinele
cu autoservire.
• Foloseşte eficient spaţiul de vânzare disponibil, crează
un mediu plăcut, organizat şi facilitează cumpărarea prin
standardizarea dispunerii articolelor.
 11.3. Amenajarea tehnică

• Dispunerea în formă neregulată (liberă) este

informală, folosind aranjări de diferite feluri şi
mărimi.
• Crează o atmosferă relaxantă, amicală de
cumpărare, ceea ce încurajează clienţii să
cumpere mai mult şi să mărească numărul de
bunuri cumpărate sub impulsul momentului.
• Nu foloseşte spaţiul eficient, creând probleme de
siguranţă.
 11.3. Amenajarea tehnică

• Dispunerea în boutique-uri împarte

magazinele într-o serie de zone de vânzare
individuale, fiecare cu o anumită gamă de
produse.
• Dispunerea este mai mult informală şi poate
crea un mediu unic de cumpărare pentru client.
• Magazinele universale folosesc uneori acest
mod de dispunere pentru a crea o imagine
distinctă propriilor afaceri.
 11.3. Amenajarea tehnică

• Aranjarea spaţioasă a mărfurilor crează o bună

impresie clienţilor şi diminuează posibilitatea de
sustrageri.
• Articolele complementare se vând mai bine dacă sunt
aranjate împreună. De exemplu, cămăşile şi cravatele,
pantofii şi şosetele pot fi
dispuse unele lângă altele.
• Un alt aspect privind dispunerea mărfurilor îl reprezintă
separarea activităţilor de vânzare de celelalte activităţi.
Birourile, spaţiile de primire şi depozitare a mărfurilor
trebuie amenajate în spatele magazinului sau în
locurile care nu impiedică traficul clienţilor.
 11.3. Amenajarea tehnică

• Amenajarea tehnică a firmelor

prestatoare de servicii

• Serviciile pot fi gupate în două categorii:

• Servicii care folosesc mărfuri şi
• Servicii care prelucrează mărfuri.
 11.3. Amenajarea tehnică

• Servicii care folosesc mărfuri: motelurile, hotelurile,

restaurantele şi unităţile prestatoare de servicii personale.
• Cele mai importante lucruri sunt convenienţa
clienţilor şi dispunerea atractivă.
• Într-un restaurant, de exemplu, trebuie acordată atenţie în
principal la două elemente: sala de mese şi bucătăria. Cel
puţin jumătate din mese trebuie să stea cel puţin patru
persoane. Mesele cu două locuri trebuie plasate lângă
perete sau geamuri, pentru a fi observate mai uşor. Între
mese trebuie lăsat suficient spaţiu pentru deplasarea
clienţilor şi chelnerilor.
• Spaţiile de pregătire trebuie separate de cele de
preparare, însă suficient de apropiate pentru a reduce
timpul şi efortul necesar deplasării alimentelor.
 11.3. Amenajarea tehnică

• Firmele care prelucrează mărfuri sunt

asemănătoare fabricilor: atelierele de
curăţătorie chimică, atelierele de reparaţii
etc.
• În aceste locuri, clientul nu aşteaptă de
regulă şi nici nu observă modul cum se
lucrează. Articolul este pur şi simplu
predat şi primit.
 11.3. Amenajarea tehnică

3. Amenajarea fabricilor depinde în mare

măsură de:
• Felul (tipul) producţiei,
• Specificul procesului de fabricaţie,
• Considerentele economice şi
• Disponibilitatea spaţiului.
 11.3. Amenajarea tehnică

• Procesele de prelucrare se împart în trei categorii:

• Producţie intermitentă produsele se fac doar la
comandă.
• Producţie continuă se prelucrează un produs sau
câteva produse standardizate. Fiecare produs se
prelucrează pe o linie de fabricaţie distinctă. Această
producţie se mai numeşte de masă sau în flux.
• Producţie repetitivă combină cele două tipuri de
procese anterioare. În aceste fabrici se produc o gamă
largă de produse, fiecare produs fiind prelucrat din când
în când, în loturi de mărime economică. Acest tip de
producţie se mai numeşte de serie.
 11.3. Amenajarea tehnică

• Desigur, specificul prelucrării determină nu

numai felul producţiei, ci şi tipul echipamentelor
utilizate şi modul lor de dispunere.
• În fabricile cu producţie la comandă
echipamentele şi utilajele sunt dispuse funcţional
sau pe tipuri de utilaje.
• În fabricile cu producţie continuă echipamentele
de producţie trebuie dispuse pe linii de
fabricaţie, fiecare linie producând un anumit
produs într-un spaţiu distinct. Utilajele sunt
dispuse în ordinea succesiunii optime a
operaţiilor de prelucrare.