Sunteți pe pagina 1din 26

Ion Luca Caragiale, fiul lui Luca Caragiali

şi al Ecaterinei, s-a născut la 30 ianuarie


1852, în satul Haimanale, judeţul
Prahova.
Bibliografie:
 Între anii 1860-1864 urmează cursurile
primare ale Şcolii Domneşti Nr. 1 din Ploieşti,
apoi pe cele ale Gimnaziului ,,Sf. Petru şi
Pavel” din acelaşi oraş.
 Din anul 1868 până în 1870 urmează
cursurile Conservatorului din Bucureşti, la
clasa de mimică şi declamaţie a unchiului său
Costache Caragiali.
 20 iunie 1870 – Este numit copist la
Tribunalul Prahova.
• 1871 – Se mută la Bucureşti, unde se va
angaja la Teatrul Naţional, ca sufleor şi
copist.
• 1873-1875 – Colaborează la ,,Ghimpele”,
semnând Car. sau Palicar.
• 1876 – Este corector la ziarul
• ,,Unirea democratică”.
• 1877 – Devine codirector al gazetei
,,Naţiunea română”.
• În mai-iunie, redactează ,,Claponul”,
revistă umoristică
• În decembrie apare ,,Calendarul
<<Claponului>>”.
• 1878 – Din februarie colaborează la ,,Timpul”,
chemat de Mihai Eminescu.
• 1879 – La 18 ianuarie, are loc reprezentaţia
comediei ,,O noapte furtunoasă sau Numărul
9”, pe scena Teatrului Naţional din Bucureşti.
• 1881 – Se retrage de la ,,Timpul” şi este
numit revizor şcolar pentru circumscripţia
districtelor Suceava şi Neamţ.
• 1884 – La 6 octombrie citeşte la aniversarea
Junimii, la Iaşi, comedia ,,O scrisoare
pierdută”.
• La 13 noiembrie are loc prima reprezentaţie
a ,,Scrisorii pierdute”, cu un succes
extraordinar.
• 1885 – La 12 martie se naşte Mateiu, fiul
său natural.
• La 8 aprilie are
loc reprezentaţia
comediei:,,D-ale
carnavalului”.
• 1888 - Este numit, prin
decret regal, director Alexandria Burelly:
general al teatrelor.
• 1889 - Se căsătoreşte, la
• 7-8 ianuarie, cu
Alexandrina Burelly.
• În mai, îi apare
volumul ,,Teatru”, cu o
prefaţă de Titu
Maiorescu.
• Din iunie până în
octombrie - colaborare
politică şi literară la ziarul
,,Constituţionalul”,
semnând C./ Falstaff/
Zoil/ Nastratin sau
Hans
• 1890 – La 3 februarie:
• premiera dramei ,,Năpasta”,
• cu insuccesul Aristizzei
Romanescu în rolul Ancăi.

• 1891 – 14 aprilie: În şedinţa Academiei


Române, în urma raportului defavorabil al
lui Hasdeu, opera teatrală a lui Caragiale
este învinuită de imoralitate şi tendinţă
antinaţională.
1901 – La 10 octombrie apare volumul
,,Momente”.
• 1905 – Se stabileşte definitiv la Berlin.
• 1907 – Apare ,,1907, din primăvară până-n
toamnă”.
• 1908 – Îşi reia colaborarea la ,,Universul”.
• 1910 – Apar ,,Schiţe nouă”, ultima lucrare publicată de
autor.
• 1911 – La 28-30 august participă, la Blaj, la serbările
semicentenarului Astrei.
• 1912 – Refuză sărbătorirea sa, organizată de Emil Gârlenu,
preşedintele Societăţii scriitorilor români.
• Moare subit, în zorii zilei de 9/22 iunie, în casa sa din
Schöneberg-Berlin.
• Este înmormântat, provizoriu, într-un cimitir protestant. În
toamna lui 1912 sicriul cu rămăşăţele sale este adus în ţară
şi înmormântat la cimitirul Bellu.
• 1879 - ”O noapte furtunoasă”
• 1880 - ”Conul Leonida faţă cu
• reacţiunea”
• 1885 - ”O scrisoare pierdută”
• 1885 - ”D-ale carnavalului”
• 1890 - ”Năpasta”
• 1889 - ”Teatru”,vol.I
• 1901 - ”Momente şi schiţe”
• 1907 - ”1907-Din primăvară până-n toamnă”
• 1910 - ”Schiţe nouă”
PRIMELE PUBLICATII
• În această perioadă, începe să
publice în gazetele       politice şi
umoristice de orientare liberală,
Ghimpele, Telegraful, Asmodeu,
şi este girant responsabil la
Alegătorul liber (1875 - 1876) sau
corector la Unirea democratică
(1876 - 1877).
Prima calatorie in strainatate

• În 1879 face prima călătorie în


străinătate, la Viena, ca invitat al lui
Titu Maiorescu. În 1881 este revizor
şcolar în districtele Suceava şi
Neamţ, de unde se mută, la cerere,
în 1882, în circumscripţia Argeş-
Vâlcea.           
CREZUL LUI CARAGIALE
“Numai când te aşezi la masa de
scris şi vezi hârtia albă înaintea ta,
atunci îţi dai seama ce vîrtej cumplit
îţi face mintea în jurul unui subiect. E
un chin facerea asta…Talentul e un
accident de naştere, e boală grea…
Cere patimă şi meşteşug. De aceea,
artistul nu poate fi un poligraf. Arta
cere conştiinţă ; fără un perfect simţ
de onorabilitate literară nu se pot
scrie lucruri de seamă”
_

de Ion Luca Caragiale


Momentele subiectului:
EXPOZIŢIUNEA

1. Familia aşteaptă trenul spre Bucureşti, cu ocazia


sărbătorii naţionale de 10 Mai.

a) Pentru a nu mai rămâne repetent, Goe este dus la Bucureşti.


b) Băiatul, nerăbdător, cere imperativ sosirea trenului.
c) Copilul este îmbrăcat la modă, cu un costum de marinar şi
pălărie cu inscripţia “Le Formidable”.
d) Arogant, Goe “corectează” greşelile de exprimare ale celor două
doamne, numindu-le , cu impertinenţă ,”proaste”, după ce a
intervenit , nepoftit, în discuţia celor mari.
e) Obrăznicia lui Goe nu e sancţionată de femeile
jignite.
INTRIGA
2.Trenul soseşte, iar călătorii pornesc spre Bucureşti.
a) Familia urcă în trenul aglomerat.
b) Doamnelor li se oferă locuri într-uncompartiment,
dar Goe preferă să rămână pe coridor (cu bărbaţii).
DESFĂŞURAREA ACŢIUNII

3. Goe îşi pierde pălăria.


a) Un tânăr îl sfătuieşte să nu scoată capul pe fereastră.
b) Goe,obraznic, se strâmbă la acesta.
c) Scoate capul pe fereastră şi îi zboară pălăria unde ţinea biletul.
d) Goe zbiară să oprească trenul.
4. Doamnele mai plătesc o dată costul biletului.
a) Conductorul solicită biletele călătorilor.
b) Doamnele explică acestuia cum a rămas Goe fără bilet.
c) “Urâtul” intervine, dar tanti Miţa îl apostrofează.
d) Conductorul ameninţă că-l dă jos din tren dacă nu plăteşte.
DESFĂŞURAREA ACŢIUNII
5. Goe se loveşte la nas de clanţa compartimentului.
a) Supărată, mamiţa îl zguduie pe Goe .
b) Mam*mare îşi apără nepotul.
c) Goe îşi pierde echilibrul şi se loveşte la nas.
d) De neclintit, conductorul cere banii de bilet.
6. Mam*mare îi dă băiatului o beretă în locul
pălăriei pierdute.
a) Cucoanele îl admiră pe Goe, iar supărarea se risipeşte.
7. Copilul rămâne blocat în toaletă.
a) Mam*mare constată dispariţia băiatului.
b) Aceasta îl descoperă pe Goe închis în toaletă.
c) Conductorul îl eliberează “ pe captiv”, spre încântarea
damelor.
PUNCTUL CULMINANT

8. Goe trage semnalul de alarmă provocând


oprirea trenului.
a) Bunica rămâne pe coridor să-l supravegheze pe Goe.
b) Copilul se urcă pe un geamantan şi trage de un mâner,
deşi bunica îi interzice.
c) Trenul se opreşte brusc deoarece “cineva” trăsese
semnalul de
alarmă.
d) Personalul trenului descoperă că alarma fusese
declanşată în vagonul în care călătoreşte Goe şi familia sa.
e) Vinovatul nu-şi recunoaşte fapta şi se preface că
doarme în braţele bunicii.
DEZNODĂMÂNTUL

9. Călătoria se sfârşeşte, familia ajunge la


Bucureşti şi porneşte într-o trăsură spre
Bulevard.
a) Trenul ajunge la destinaţie cu o mică întârziere.
b) Mam*mare aranjează ţinuta nepoţelului.
c) Familia porneşte fericită “ spre bulivar”.
• “Caragiale scria în tăcere şi adeseori
spunea că se simte sub imboldul unei
puteri străine.Compunând,construia
dialogurile vorbind tare,zâmbea sau se-
ncrunta…Muncea neîntrerupt până
termina opera.În tot acest timp era
încruntat,febril şi ursuz.Când termina,
era adesea intoxicat de tutun şi cădea
câteva zile într-o stare de somnolenţă
paşnică…”
(Luca I.Caragiale)
Octavian Goga
”Cine-a avut norocul să-l asculte pe
Caragiale vorbind un sfert de ceas,
n-are să uite niciodată cea mai
strălucitoare icoană a inteligenţei
omeneşti din câte a întâlnit în drum.
N-a fost minte să stăpânească
cuvântul cu mai multă siguranţă, să-l
frământe şi să-l chinuiască cu mai
multă putere…Marele meşter atingea
toată claviatura sufletului omenesc…”
Victor Eftimiu
”Impetuos, nelăsând pe alţii să plaseze
un cuvânt, cu mimică bogată şi
invenţie abundentă, acest perfect om
de teatru era un centru. Unde se afla
Caragiale, nu mai deschidea gura
nimeni. Şi nici nu era nevoie. N-avea
nimeni verva lui
tumultuoasă,inteligenţa lui a - dânc
pătrunzătoare şi scăpărătoare,
hrănită cu lecturi bogate şi marea lui
experienţă a vieţii…”
• Proiect realizat de:
• Stanciu Gabriela &
• Paraipan Liliana