 Înţelegerea demersului teoretic şi aplicativ al

învăţării autonome şi autoreglate (ARI);

 Conştientizarea oportunităţilor şi a limitelor

integrării ARI în practica educaţională;

 Valorizarea experienţei personale din perspectiva

implementării ARI ;

 Aplicarea modelelor, principiilor, strategiilor de

predare/învăţare ARI în situaţii educaţionale.
 învăţarea nu este niciodată
completă;
 învăţarea este individuală;
 învăţarea este un proces social;
 învăţarea poate fi distractivă;
 învăţarea este activă;
 învăţarea este schimbare.
Aspecte ale definirii noţiunilor şi problema
,,concepţiilor”:
triere individuală:
1-2 considerate foarte importante – total acord;
1-2 considerate importante – parţial de acord;
1-2 considerate parţial neimportante – parţial
dezacord;
1-2 considerate neimportante – total dezacord;
restul neutre
Fenomen
Proces
Activitate
Capacitate
Comportament proactiv
Produs cantitativ şi calitativ
Învăţarea

 Este proiectul devenirii umane

într-o societate a cunoaşterii şi
ştiinţei.
 Diversificarea locurilor de învăţare;
 Alternarea formal-nonformal-informal;
 Autoresponsabilizarea celui care învaţă,
învăţarea autodirijată;
 Importanţa strategiilor de prelucrare a
informaţiilor sau resursele de învăţare (a
strategiilor de ridicare a propriei valori).
 Ce obiective urmăresc în
învăţare? Ce am făcut pentru a
reuşi? Ce s-a întîmplat cînd nu
am reuşit? De ce uneori reuşesc şi
alteori nu? În ce categorie de stil
cognitiv şi/sau de învăţare mă
încadrează profesorii/colegii mei?
Ştiu să-mi stabilesc priorităţile?
Cine ştie/învaţă mai bine decît
mine şi pe ce se bazează acesta în
alegerile pe care le face? Ştiu să
anticipez obstacolele? În situaţii
limită ori critice iau decizii
raţionale sau mă bizui mai mult
pe intuiţie?
Apreciez global sau analitic?
De obicei înţeleg uşor sau am
nevoie de explicaţii
suplimentare? Ce greşeli fac
frecvent şi care ar putea fi
natura lor? Ştiu ce să fac cu ceea
ce ştiu? Ştiu la cine să apelez
atunci când am nevoie de
ajutor? Comunic uşor şi bine?
Ce ar trebui să fac pentru a-mi
îmbunătăţi relaţiile
interpersonale, atît pe verticală
cît şi pe orizontală? Cum să
învăţ mai mult decît ştiu
învăţînd pe alţii, predînd altora
ceea ce ştiu? etc.
 Noţiune introdusă pentru descrierea şi
interpretarea unui comportament uman
specific, manifestată în situaţiile cînd
subiectul se confruntă cu nevoia de a face o
alegere a modalităţii în care să-şi realizeze
activitatea, pentru a fi în concordanţă cu
scopurile propuse, cu particularităţile
individuale ca subiect al activităţii, cercetînd
el însuşi situaţia, programînd activitatea şi
tot el controlînd şi corectînd rezultatele.
,,A învăţa să înveţi” este abilitatea subiectului
de a persevera în învăţare, de a-şi organiza
propria învăţare, inclusiv prin managementul
eficient al timpului şi al informaţiilor, atît
individual, cît şi în grup.

,, A învăţa să înveţi” îi implică pe cei care învaţă

să pornească de la cunoştinţe şi experienţe de
viaţă anterioare, astfel încît să poată utiliza şi
aplica cunoştinţele şi abilităţile într-o
varietate de contexte: acasă, la muncă, în
educaţie şi formare. Motivaţia şi încrederea
sunt cruciale pentru această competenţă.
Elementele competenţei
Cunoştinţe:
 Conştientizarea scopului spre care îşi orientează
învăţarea, cariera. Cunoaşterea nivelului de
competenţe, cunoştinţe, deprinderi, calificări cerute.
 Cunoaşterea şi înţelegerea strategiilor preferate de
învăţare, a punctelor tari şi slabe ale deprinderilor şi
calificărilor sale.
 Cunoaşterea şi căutarea oportunităţilor de pregătire
şi instruire, de asistenţă şi consiliere.
 Conştientizarea impactului care îl au asupra
calificării profesionale deciziile şi alegerile făcute în
procesul formării în carieră.
Deprinderi
 Automanagement eficient al propriei învăţări, carierei
sau modelelor de lucru.
 Capacitatea de a persevera în învăţare, de a se concentra
pe perioade scurte şi lungi de timp, şi de a reflecta în mod
critic asupra scopurilor, rezultatelor învăţării.
 Abilitatea de a consacra timp pentru învăţare prin auto-
disciplină şi în mod independent.
 Capacitatea de a lucra în colaborare şi a împărtăşi ceea
ce ai învăţat.
 Deprinderi de comunicare ca parte a procesului de
învăţare, utilizînd sensuri şi limbaj non-verbal adecvate;
de a înţelege şi a elabora mesaje orale şi scrise.
Atitudini
 Un concept pozitiv de sine, ca suport pentru a
orienta învăţarea în direcţia dezvoltării
competenţelor şi a automotivaţiei; încrederea în
puterea personală de a reuşi.
 Dorinţa de a pune în practică învăţarea anterioară
şi curiozitatea de a căuta oportunităţi de învăţare.
 Deschiderea spre a practica învăţarea în variate
contexte de viaţă în mod flexibil.
 Capacitatea subiectului de a învăţa efectiv în
mod independent, de a se implica activ şi
responsabil în studiul academic, autoreglîndu-
şi învăţarea în direcţia atingerii performanţelor
urmărite.
Acest tip de învatare încearcă să ofere
explicaţii la două probleme majore: prima este
legată de resursele motivaţionale ale elevilor
pentru învăţare, iar cea de-a doua vizează
comportamentele specifice în care se
concretizează învăţarea individuală a elevilor.
“Specializarea noastră ca specie
este specializarea în învăţare(…),
iar educaţia, invenţie a omului, îl
face pe cel ce învaţă să
depăşească simpla
învăţare.”(J.Bruner, 1970)
 Natura Tehnici şi operaţii specifice
strategiilor
• Autocontrol
• Autoevaluare
• Atenţie direcţionată
Metacognitive • Atenţie selectivă
• Automanagement
• Planificarea metacognitivă

• Deductive
• Apelul la resurse • Predictive
• Luarea de notiţe • Grupare
Cognitive • Deducţie • Contextualizare
• Vizualizare • Transfer

• Cooperant
Socio-afective • Autostimulative
• Clarificatoare
Repertoriu de strategii, metode şi tehnici de invăţare
 Strategia Lecturii active contextuale
 Metoda Lecturii performante
 Metoda RICAR
 Tehnica SPIR
 Tehnica PQRST
 Tehnica SQ3R
 Tehnica APASE
 Tehnica MURDER
 Metoda Comentariului De Text
 Tehnica Lecturii cu redactarea de text scris
 Metoda Învăţării prin analiza de conţinut
 Metoda Hărţii mentale
 Metoda Învăţării Prin Demonstraţie
 Metoda Învăţării prin operaţii de definire
Organizatorii grafici
Strategii de învăţare;
Instrumente de construcţie a
înţelegerii prin prelucrarea primară a
informaţiilor şi formarea imaginilor
mintale;
Procedee de organizare şi
comunicare.
Tipuri de organizatori grafici

Diagrame
Tabele
Hărţi mintale
Grafice
Schiţe
 Mind maps
David Ausubel Joseph D. Novak

A apărut ca urmare a teoriilor cognitiviste ale lui

David Ausubel și, ulterior, a cercetărilor lui
Joseph D. Novak începînd cu anii '70,
la Universitatea Cornell, S.U.A.
un grafic care include:
- concepte de bază (în centru)
- concepte secundare (spre margine)
- conexiuni între concepte

noduri trimiteri

Cuvinte
concepte
de legătură
 Moduri de realizare a unei hărţi conceptuale

strict – dirijat la alegerea educatului

ELEVUL: ELEVUL:
PROFESORUL •alege conceptele
impune: completează •stabileşte relaţiile
•conceptele unele spaţii
•trimiterile (noduri sau
(legăturile) trimiteri) PROFESORUL:
•relaţionarea
•verifică
•evaluează
Etapele construirii unei hărţi conceptuale
 Etapa 1:
─ se transcrie fiecare concept / idee pe o foaie de hîrtie (se pot folosi hâîtii de
culori diferite)
 Etapa 2:
─ se aranjează conceptele pe un poster (foaie mare) astfel:
▪ conceptele generale în partea de sus a foii
▪ celelalte concepte mai jos decât conceptele generale
 Etapa 3:
─ se aranjează conceptele astfel încît să decurgă unul din celălalt
─ se pot adăuga şi alte concepte cu scopul de a uşura înţelegerea sau a explica
ori dezvolta conceptele existente
 Etapa 4:
─ se trasează linii între concepte
 Etapa 5:
─ pe liniile dintre concepte se scrie un cuvânt sau mai multe pentru a explica
relaţiile
 Etapa 6:
─ se trec exemple sub concepte şi se conectează de acestea printr-un singur
cuvânt Etapa 7:
─ se copiază rezultatul obţinut pe o foaie de hârtie, realizînd harta conceptuală
─ în locul foilor colorate se pot folosi diferite forme geometrice de culori diferite
 formă de ,,pînză de păianjen”  formă ,,ierarhică” (copac)

 formă ,,lineară”  ,,cu intrări şi ieşiri”

Aplicaţiile hărţilor conceptuale
Hărţile conceptuale pot fi folosite pentru:

a proiecta o structură complexă a unui text lung;

a explica modul cum noile cunoştinţe se integrează în
sistemul celor vechi într-un domeniu de studiu;
a stimula generarea de idei noi
a comunica sau reprezenta idei complexe;
a crea soluţii alternative unei probleme date;
a uşura înţelegerea şi a accesibiliza cunoaşterea;
a ilustra modul de percepţie, de reprezentare şi de
gîndire a unei realităţi;
a reprezenta reţelele dintre concepte;
a desfăşura activităţi în grup;
a analiza şi a evalua rezultatele.
- creşte motivaţia cu 68% ;
- creşte încrederea în sine cu 70% ;
- creşte capacitatea de asimilare a informaţiilor structurate cu 13-50%
- creşte viteza de lectură cu 12 - 15% ;
- creşte rata de înţelegere a cuvintelor cu de 2,3 - 6,8 ori ;
- se reduce timpul alocat citirii cu 10 - 15% ;
- se reduc erorile de înţelegere cu 32 - 60% ;
- se reduce lungimea textelor de studiu cu 39 - 50% ;
- se reduce timpul de regăsire a informaţiilor cu 81 % ;
- se reduce timpul pentru elaborarea proiectelor de învăţare cu 83% ;
- se reduce timpul de recapitulare, de revizuire cu 75% ;
- se accentuează procesele de învăţare cu 23-89% ;
- se îmbunătăţeşte calitatea hărţii mintale cu 20-60% .