MODULUL 2

Managementul grupei
de preșcolari
1. Caracteristicile unui mediu incluziv în învățământul
preșcolar

Un management eficient al grupei de preșcolari contribuie

la integrarea și incluziunea tuturor copiilor în cadrul grupei,
realizarea obiectivelor propuse și asigurarea integrării cu
succes în viața școlară și în cea socială.

Cadru didactic trebuie să fie conștient de rolul său în

managementul grupei, de organizarea și desfășurarea în
condiții optime a întregului proces educativ.
Dimensiunile managementului grupei de preșcolari:
a) dimensiunea ergonomică (ce se referă la trei aspecte
importante din punct de vedere al managementului grupei:
dispunerea mobilierului, vizibilitatea și pavoazarea sălii de grupă);

b) dimensiunea psihologică (este reprezentată de cunoașterea,

respectarea și exploatarea particularităților individuale ale
preșcolarilor);

c)dimensiunea socială (are în vedere funcționarea grupei ca

microgrup social, care se caracterizează prin parametrii: extensie,
interacțiune, scopuri comune, structură, compoziție, coeziune);
d) dimensiunea normativă (se refera la ansamblul de norme
și reguli care reglementează desfășurarea activității în
grădinița de copii);

e) dimensiunea operatională (se referă la percepția

membrilor grupului față de norme, traducerea în
comportament a acestora);

f) dimensiunea inovatoare-creativă (se referă la adoptarea

unor decizii care presupun schimbarea).
SALA DE GRUPĂ:
• spaţiu larg, luminos, aerisit, curat;
• culori vesele, calde, îmbinate armonios;
• spaţiul delimitat, dând impresia multor universuri ce
aşteaptă să fie descoperite;
• mobilier dimensionat specific vârstei preşcolare, dotat
cu o varietate de materiale şi jucării la îndemână;
• existenţa altor copii care interacţionează;
• o educatoare zâmbitoare, primitoare, prietenoasă;
• posibilitatea prezenţei/ rămânerii în sală pentru un
timp, a unui membru al familiei.
 Vizibilitatea în cadrul sălii de grupă este condiționată de
dispunerea mobilierului în sala de grupă și de starea de
sănătate a copiilor (copiii cu deficiențe de vedere, cu deficiențe
de auz, cu deficiențe structurale ale scheletului, precum și
copiii care, din punct de vedere fizic, sunt variabili după
înălțime).

Amenjarea, pavoazarea sălii de grupă presupune

promovarea atât a unor valori instrumentale, cât și a unor valori
expresive (sloganuri, simboluri, ceremonii).
 Organizarea mediului educațional pe centre de interes
permite educatoarei să valorifice cu adevărat potențialul individual
al copiilor.

În organizarea pe Centre de interes a spaţiului educativ,

educatorul va asigură:
- securitatea şi protecţia copiilor;
- confortul prin mobilier, canapele, perne;
- existenţa unui spaţiu suficient studiului şi întâlnirii cu alţi copii;
- existenţa unui material adecvat situaţiilor de învăţare;
- poziţionarea adecvată a Centrelor de interes, respectând reguli
specifice.
Stabilirea de reguli şi formularea permanentă a aşteptărilor în
legătură cu comportamentele adecvate sunt principalele
metode de management comportamental la preşcolari.

Exemple de reguli într-o grupă incluzivă:

- ne ascultăm unii pe ceilalți;

- cerem jucăria unui copil, dacă vrem să ne jucăm cu ea;

- ne respectăm locul în rând/în timpul activităților etc.

CATEGORII DE PREȘCOLARI VIZAȚI DE INCLUZIUNE

Fiecare copil este unic!

Accesul la educație presupune șanse egale pentru toți,

din diverse motive unii dintre preșcolari necesită o abordare
specială din cauza unor factori care influențează integrarea cu
succes în mediul grădiniței (cei cu dizabilități, care manifestă
agresivitate, care provin din medii defavorizate, hiperactivi,
care au un grad scăzut de socializare, etnii și culturi diferite
etc..).
2. ADAPTAREA CONŢINUTURILOR LA GRUPUL DE COPII

Copiii care au deficienţe fizice, senzoriale şi intelectuale se pot confrunta

cu multe dificultăţi în ceea ce priveşte învăţarea şi participarea la viaţa
comunităţii.

Reducerea consecinţelor :
- putem învăţa persoana să se mişte cu ajutorul cârjelor sau al
bastoanelor.
- îi oferim un scaun cu rotile.
- ne asigurăm că nu sunt scări până la şi în clădire.
- ajustăm wc-ul astfel, ca persoana să se poată deplasa din scaunul
cu rotile la toaletă.
- adaptăm curricula, materialele didactice şi strategiile
de predare/învăţare la posibilităţile de învăţare a
acestor copii.
- ne asigurăm că fraţii şi surorile, precum şi alţi copii din
grupă/clasă se joacă împreună cu copilul, etc.

Nu am înlăturat handicapul, dar am schimbat mediul în

folosul copilului astfel, încât efectul handicapului să fie
limitat.
Multe din efectele nedorite ale dizabilităţilor pot fi limitate
când copiii au posibilitatea:

- să interacţioneze cu semenii şi adulţii din comunitatea lor;

- să se expună unui şir variat de medii care ar minimaliza

impactul deficienţei lor, precum clădirile fără scări;

- să fie instruiţi de către părinţi şi educatori/profesori care îi

ajută să-şi dezvolte noi deprinderi.
 Ca strategie didactică, individualizarea este acea
orientare a procesului didactic în direcția identificării nevoilor celui
care învață, stimulării și sprijinirii acestuia.

Centrarea pe copil poate fi considerată o cale de abordare a

procesului educaţional ce are ca finalitate valorificarea optimă a
acestuia ca subiect al învăţării.

Centrarea pe copil este o abordare complexă ce necesită

construirea în timp real a unei experienţe de învăţare pozitive şi
semnificative, într-o relaţie democratică.
O activitate educaţională este centrată pe copil dacă:
- se bazează pe cunoaşterea de către educator a
caracteristicilor tuturor copiilor din grupă şi a potenţialului real
al acestora;
- valorifică superior acest potenţial;
- porneşte de la nevoile şi interesele specifice ale copilului;
- vizează dezvoltarea de competenţe şi asimilarea de
conţinuturi specifice;
- implică activ copilul în planificarea, realizarea şi evaluarea
activităţilor;
- reprezintă o experienţă de învăţare pozitivă;
- permite transferul la alte situaţii educaţionale formale sau
nonformale.
Învățarea prin cooperare este o metodă ce permite individualizarea
sarcinilor la grupul de copii sub deviza ,,învăţaţi împreună, aplicaţi
singuri!”
- menținerea unor relații de cooperare și competiție între membrii
grupului sau între mai multe grupe de copii;

- oferă posibilitatea ca fiecare individ să fie valorizat în funcție de

potențialul propriu;

- încurajează schimbul reciproc de mesaje și expriențe anterioare;

- contribuie la dezvoltarea acceptării celorlalți, la reflecții personale și îl

ajută pe copil să-și descopere nu numai propriul ,,eu”, dar și să-și dea
seama că ,,eu” există în și prin ,,noi”.
Metodele interactive de grup pliate pe o grupă de copii în care există diverse categorii de preșcolari
vizați de incluziune.
- Asaltul de idei (Brainstorming), dezvoltă spiritul creativ, exersarea gândirii divergente, elaborarea unor soluţii
personale;
- Diagramele Venn, pentru a evidenţia mai bine asemănările, deosebirile şi elementele comune în cazul a două idei;
- Schimbă perechea, stimulează învăţarea în perechi, dezvoltă inteligenţele multiple; educă toleranţa şi înţelegerea
faţă de opinia celuilalt;
- Creioanele la mijloc, are ca scop stimularea dezbaterii, încurajarea exprimării opiniei personale față de un anumit
subiect. Beneficii: participă toți copiii; fiecare este încurajat să se exprime, chiar și cei timizi, reticenți; fiecare îl
ascultă pe celălalt;
se poate utiliza în orice moment al zilei.
O GRĂDINIŢĂ INCLUZIVĂ:
- răspunde nevoilor, drepturile şi responsabilităţilor copiilor şi
angajaţilor;
- este prietenoasă, deschisă, adecvat decorată;
- presupune înţelegerea şi acceptarea diferenţelor dintre copii;
- este bazată pe democraţie şi solidaritate umană, pe lucrul în
echipă;
- este echitabilă;
- oferă răspunsuri adecvate situaţiilor educaţionale variate;
- manifestă flexibilitate şi adaptare la schimbare;
- învăţă acceptarea şi integrarea tuturor copiilor;
- respectă aptitudinile, interesele, abilităţile, dizabilităţile,
caracteristicile fiecăruia.
Obiectivele incluziunii în educaţia preşcolară:

- presupun dezvoltarea şi aplicarea unor strategii educaţionale

care să promoveze conştientizarea şi formarea la copii a unor
comportamente în direcţia toleranţei şi nondiscriminării,
acceptării copiilor cu CES: copii cu dizabilităţi, copii
supradotaţi, copii de diferite etnii, copii cu boli cronice, copii cu
situaţie socio-economică precară etc.
Valorizarea unui mediu incluziv este utilă pentru toţi copiii, dacă educatorii
îmbunătăţesc practicile de organizare a activităţilor şi folosesc diversitatea în
clasă ca o resursă şi ca o oportunitate echitabilă de învăţare.
Educatorii pot acţiona astfel:
- folosesc resurse educaţionale atractive;
- pregătesc pachete de învăţare adaptate fiecărui copil;
- individualizează învăţarea şi jocul;
- respectă stilurile de învăţare;
- deleagă responsabilităţi;
- utilizează experienţele copiilor;
- propun lucrul în echipe;
- încurajează copiii să-şi exprime opiniile, cu argumente, să fie empatici, să
aibă flexibilitate.
GRĂDINIŢELE INCLUZIVE sunt deschise, prietenoase şi pun un accent
deosebit pe:
- flexibilizarea curriculumului;
- calitatea predării şi învăţării;
- evaluarea permanentă;
- parteneriatul educaţional.

Rolul Echipei managerială a grădiniţei în dezvoltarea unui mediu incluziv:

- promovarea imaginii grădiniţei printr-un marketing educaţional care

să cuprindă respectarea principiilor educaţiei incluzive;

- realizarea unor activităţi de informare despre integrarea şi progresul

copiilor cu CES;
- asigurarea unor spaţii de învăţare confortabile, sigure, adaptate nevoilor
fizice, psihologice şi de educaţie ale fiecărui copil, atât în grădiniţă, cât şi în
curtea acesteia (resurse umane, resurse logistice, locuri de joacă, resurse
educaţionale);

- dezvoltarea unei culturi organizaţionale incluzive, acceptarea tradițiilor,

obiceiurilor;

- tratarea echitabilă a tuturor copiilor şi părinţilor indiferent de etnie, nivel

socio-economic, tip de dizabilitate etc., de către toţi angajaţii instituţiei, pentru
optimizarea atitudinii incluzive a părinţilor, pentru crearea unei atmosfere în
care nimeni nu este subestimat, prin celebrarea succeselor împreună;
- participarea personalului grădiniței şi a comunităţii la luarea deciziilor:
Consiliul de Adminstraţie, Consiliul reprezentativ al părinţilor etc.;

- încurajarea participării angajaţilor la cursuri de formare şi dezvoltare

profesională pe tema educaţiei incluzive, prioritate a politicilor
educaţionale europene pentru o dezvoltare globală şi armonioasă a
copilului;

- încurajarea imaginării şi implementării unor activităţi în care se pot

implica şi copiii cu CES (de exemplu, dacă de 1 Iunie se organizează un
concurs sportiv la proba alergare de viteză, pentru un copil cu deficienţe
motorii, se va oferi o alternativă, cum ar fi: comentator sportiv, suporter în
galerie).
Părinţii:
- pot să se implice în viaţa grădiniţei;
- să aibă încredere în politicile promovate de grădiniţă;
- să încurajeze talentele şi succesele copiilor lor;
- să nu se descurajeze dacă au copii cu CES;
- să accepte diversitatea;
- să accepte propriul copil ca pe o fiinţă distinctă, unică,
specială, să-i accepte pe ceilalţi;
- să apeleze la servicii de suport oferite de grădiniţă şi de
comunitate (psihologi, asistenţi sociali mediatori, etc.);
- să propună grădiniţei să dezvolte programe educaţionale, în
funcţie de nevoile identificate, să-şi asume responsabilităţi
- să propună grădiniţei să dezvolte program;
educaţionale, în funcţie de nevoile identificate
- să fie buni ascultători;
- să aibă iniţiativă şi să participe la activităţile propuse
de grădiniţă (de tipul „o familie pe săptămână“, „ziua
taţilor“, „centru/ club pentru părinţi“, „cercul părinţilor
liberi“, „părinţii, agenţii diversităţii“, „tabăra de vară a
părinţilor“, „bunicii sunt cu noi“, petrecerea zilelor de
naştere etc.).