Terapia medicamentoasă

în boala parodontală
Controlul chimic al plăcii bacteriene poate fi utilizat în
diferite scopuri :

1.prevenirea formării şi/sau reducerea ratei de formare a

plăcii bacteriene

2. controlul formării, reducerea, inhibarea sau

îndepărtarea plăcii bacteriene existente;

3. alterarea compoziţia florei microbiene a plăcii;

4. ca bactericid sau bacteriostatic impotriva florei

microbiene cariogene şi parodonto-patogene

5. reducerea aderenţei plăcii bacteriene prin modificarea

energiei de suprafaţă a dintelui

6. inhibarea factorilor de virulenţă ai bacteriilor plăcii.

 Agenţi chimici utilizaţi pentru controlul plăcii
bacteriene
Agenţi cationici Biguanide: CHX şi alexidina
Compuşi cuaternari de amoniu:
clorura de cetilpiridinium
clorura de benzalconium
domiphon-beomide
Sărurile metalelor grele-Cu, Al, Zn,
Pirimidine: hexetidina
Extracte vegetale: sanguinarina

Agenţi anionici Lauryl-sulfatul de sodiu.

Agenţi neionici Fenol
Timol
Listerina
Triclosan
Hexil-rezorcinol

Alţi agenţi amino-alcooli substituiţi. delmopinol

Fluoride Fuorura de staniu, natriu,
Fluorura fosfatică acidulată (gel).
Combinaţii de Ionii metalelor grele (Zn)+CHX
agenţi Ionii metalelor grele+lauryl-sulfat de sodiu, Triclosan+copolimer sau
citrat de Zn,
Fluorura de Sn+amino-fluoruri.
Clorhexidina
 Antiseptic biguanidic

 Natura cationică minimalizează absorbția prin

tegumente și mucoase (inclusiv cea gastro-
intestinală)

 Eficientă pe bacterii Gram negative și Gram pozitive,

unii fungi (Candida) și virusuri (hepatita B, HIV)
Clorhexidina
Efecte secundare

1. Colorații maronii ale dinților, restaurărilor

dentare și feței dorsale a limbii
2. Perturbarea gustului (cu preponderență a
celui sărat)
3. Eroziuni ale mucoasei
4. Tumefacția parotidiană uni/bilaterală
5. Favorizarea formării de tartru supragingival
Ipoteze privind colorațiile determinate de CHX:

1.Degradarea moleculelor de CHX, cu eliberare de

paracloranilină

2. Cataliza reacțiilor Maillard (reacții de pigmentare

non-enzimatice, catalizate de CHX)

3. Denaturarea proteică, cu formare de sulfide metalice

4.Precipitarea cromogenilor anionici alimentari

Indicațiile terapiei medicamentoase
1. În situații acute – abcese parodontale, GUN/PUN,
infecții post-chirurgicale

2. Profilactic (pentru prevenirea complicațiilor

sistemice)

3. Tratamentul parodontitelor agresive (parodontita

juvenilă, parodontita rapid progresivă, forme
refractare)

4. Controlul plăcii (clătiri orale)

Tipuri de antibiotice
Peniciline Naturale Penicilina G, V
(beta-lactamine) Semisinteză Ampicilina
Amoxicilina
Asociații Augmentin

Tetracicline Tetraciclina
Minociclina
Doxiciclina
Macrolide Spiramicina
Clindamicina
Azitromicina
Asociații Rodogyl
Chinolone Ciprofloxacin
Ofloxacina
Imidazoli Metronidazol
Ornidazol
Clasificarea FDA a riscului în caz de sarcină

A. Fără risc
B. Animal – Fără risc
Uman – Nu se recomandă
C. Animal – Toxic
Uman – Nu se recomandă
D. Uman – Risc
X. Uman – Risc major

Penicilina (amoxicilina) B
Cefalosporinele B
Tetraciclinele D
Clindamicina B
Eritromicina B
Azitromicina B
Claritromicina C
Metronidazol B
Ciprofloxacin C
PENICILINE

Amoxicilina – recomandată în GUN/PUN, parodontita

juvenilă, parodontita refractară

Augmentin (amoxicilină+clavulanat de potasiu)

- parodontite cu A.a
- parodontite rezistente la amoxicilină și metronidazol
- antecedente de antibioterapie irațională
- leziuni endo-parodontale active
TETRACICLINE

- au concentrație în sulcusul gingival de 2-10 ori mai mare

decât în ser

- active împotriva Aggregatibacter actinomycetemcomitans

- inhibă rezorbția osoasă

- efect antiinflamator

Contraindicații: sarcină, copii mai mici de 12 ani, afecțiuni

renale, hepatice, lupus

Efecte secundare: tulburări gastrointestinale,

fotosensibilitate
MACROLIDE
Spiramicina – indicată în boala parodontală avansată
- se poate asocia cu metronidazol (Rodogyl)

Eritromicina – NU se concentrează în fluidul gingival

Clindamicina – eficientă împotriva Porphyromonas

gingivalis
- pacienți cu parodontită refractară la
tetracicline
CHINOLONE

Ciprofloxacin

- activ pe bacterii Gram negative

- singurul antibiotic activ pe toate tulpinile de
actinomicete
IMIDAZOLI

Metronidazol

- bactericid, eficient împotriva P.gingivalis și

P.intermedia, precum și împotriva A.a (în asocieri
medicamentoase)

- NU se indică: -în cazul consumului de alcool

-la pacienți sub tratament cu
anticoagulante
-la pacienți care iau litiu (schizofrenici)
-în sarcină, în perioada de alăptare
-la pacienți cu afecțiuni hepatice
Metode de eliberare locală

Tehnica Keyes – bicarbonat și apă oxigenată –

periaj dentar

Biomodificarea radiculară – aplicarea de substanțe

medicamentoase pe suprafața radiculară
(tetraciclină, doxiciclină, fibronectină, acid citric)

Metodele pot fi realizate profesional (badijonaj,

pulverizare, irigare, aplicații în sulcus, non-
chirurgical și chirurgical) sau de către pacient
(clătiri orale, irigări, dizolvări prin supt a
comprimatelor)
Sisteme de eliberare locală

Cremă: neomicină, minociclină

Geluri: tetraciclină, metronidazol

Sisteme semisolide: fibre cu tetraciclină, tubi

semipermeabili de celuloză cu CHX, benzi cu
metronidazol și CHX

Sisteme biodegradabile: Periochips (membrane

cu CHX active 7 zile)
 LOCAL SISTEMIC

AVANTAJE Contact direct Atinge și situsuri non-dentare

Nu dă reacții sistemice
Obținere de concentrații
adecvate
Control riguros al aplicării

DEZAVANT Risc de spălare Dispersie în întregul

AJE Necesită aplicații frecvente organism
sau dispozitive de eliberare Posibile efecte secundare
controlată