CULTURA INFORMAŢIEI

ŞI A ÎNVĂŢĂRII:
REPERE. PARADIGME.
ACTIVITĂŢI

Ludmila Corghenci,
director adjunct DIB, ULIM
Cursuri de formare
profesională de scurtă durată
aprilie, 2015
 Cultura informaţiei şi a învăţării - axa
activităţii, studiilor şi cercetărilor în
bibliotecile din Republica Moldova.
De ce?
• CI – prezenţă indispensabilă pentru
orice membru al societăţii
• subiect de discuţii în cadrul
reuniunilor profesionale
• CI este o pârghie eficientă de
demonstrare a indispensabilităţii
bibliotecii, deci trebuie să
beneficiem la maximum de acest
fenomen
• asigurarea bibliotecilor cu suport
teoretico-metodologic, pentru a
învăţa pe alţii – mai întâi să
cunoaştem noi
• influenţa strategiilor şi programelor
organizaţiilor internaţionale
• anul 2010 – an al Culturii Informaţiei
 Conceptul culturii informaţiei
• Primul care a folosit noţiunea –
Paul Zurkowski, cercetător
american (a.1974) – oamenii
trebuie să fie instruiţi în scopul
de a aplica resursele
informaţionale la locul de muncă
• Fundamentarea conceptului – de
ALA (Asoc. Bibliotecarilor
Americani) (a. 1989) – “pentru a
avea o cultură a informaţiei, o
persoană trebuie să
conştientizeze nevoia de
informaţie, să o poată localiza,
evalua şi utiliza. Indivizii cu o
cultură a informaţiei sunt cei
care au învăţat cum să înveţe”
Obiectivele Culturii Informaţiei
• formarea unui stil de gândire
adecvat cerinţelor Societăţii
Informaţiei şi a Cunoaşterii
• formarea priceperilor şi abilităţilor
de lucru cu sursele de informare
• soluţionarea independentă a
oricărei probleme, prin accesarea,
prelucrarea, stocarea şi
transmiterea informaţiei

(Repanovici, Angela. Ghid de cultura informaţiei.

Bucureşti, 2012, p. 16)
 Preocupări internaţionale
• IFLA – are în structură
secţiunea Cultura Informaţiei
• noiembrie 2005 – Proclamaţia
de la Alexandria asupra culturii
informaţiei şi a studiului
continuu pe tot parcursul vieţii
(a se vedea:
http://www.abrm.md/menu7_5.html )
• 2012, 24-28 iunie – Declaraţia
Conferinţei Intern. de la
Moscova privind Cultura
Informaţieii şi Media (a se vedea:
http://www.kosson.ro/resurse-profesiona
le/305-cultura-informatiei/documente-ofi
ciale-cultura-informatiei/628-declaratia-d
e-la-moscova-cultura-informatiei
)
 Preocupări internaţionale
Propuneri în cadrul Conferinţei
de la Moscova,
24-28 iun. 2012:
• recunoașterea faptului că
CIM este esențială pentru
bunăstarea și progresul
individual, al comunității,
pentru economie și
societatea civilă
• integrarea promovării CIM în
toate politicile educaționale
la nivel național, culturale,
informaționale, media și alte
politici
• conturarea responsabilităților,
dezvoltarea capacității și
promovarea colaborării între
și printre diferitele părți
interesate (guverne,
organizații pentru educație,
media și tineret, biblioteci,
arhive, muzee și ONG-uri
printre altele)
• încurajarea sistemelor de
educație să inițieze reforme
structurale și pedagogice
necesare îmbunătățirii CIM-
ului
• Integrarea CIM în curriculă
incluzând sistemele de
evaluare la toate nivelurile de
educație, educație pe tot
parcursul vieții și la locul de
muncă și instruirea profesorilor
• întreprinderea cercetărilor și
dezvoltarea de instrumente
dedicate CIM, incluzând cadre
pentru înțelegere, practici pe
baza evidențelor, indicatori și
tehnici de evaluare
• promovarea competențelor
legate de CIM care implică
citirea, scrierea, exprimarea,
ascultarea și vizionarea
 Componentele de bază ale CI
Standardele stabilite de IFLA
evidenţiază 3 componente de
bază ale CI:
• Accesarea informaţiilor –
utilizatorul trebuie să acceseze
raţional şi eficient informaţia
• Evaluarea informaţiilor –
utilizatorul trebuie să evalueze
critic şi competent informaţia
• Utilizarea informaţiilor –
utilizatorul trebuie să
folosească în mod corect şi
creativ informaţia
 Am reţinut?

3 componente ale CI:

• Accesarea informaţiilor
• Evaluarea informaţiilor
• Utilizarea informaţiilor
 Cadru conceptual pentru
interpretarea CI de către
formatori
• Cadrul logistic: Ce ar trebui să
cunoască utilizatorii?
Bibliotecarul este un formator
la acest capitol: accentuarea
importanţei deţineri CI,
convertirea utilizatorilor
privind importanţa deţinerii
cunoştinţelor şi abilităţilor de
CI
• Cadrul de competenţă: Ce
trebuie să poată realiza
utilizatorul? Ansamblul de
competenţe şi abilităţi, specifice
CI
• Cadrul “învaţă să înveţi”:
pune accentul pe orientarea
constructivistă a
utilizatorilor, dezvoltarea
proceselor de învăţare
• Cadrul relevanţei
individuale/comunitare:
educaţia informaţională
este diferită pentru
oameni/grupuri
• Cadrul impactului social:
educaţia inform. este
importantă pentru
comunitate; nivelul de CI
afectează
comunitatea/societatea,
augmentează
responsabilitatea socială
(persoana informată este un
membru activ al societăţii);
Informaţia este percepută
prin intermediul contextelor
sociale
• Cadrul relaţional: cultura
informaţiei relevă diferite
moduri de interacţiune cu
informaţia;
formarea/dezvoltarea CI
trebuie să ofere posibilitatea
de a dezvolta capacităţi mai
complexe de înţelegere,
cunoaştere
 Drept urmare…
Orientarea conceptuală a
bibliotecarului-formator:

• CI prezintă nu doar
un ansamblu de
deprinderi şi
abilităţi
• CI ţine de
acceptarea/implementarea
diverselor moduri de
interacţiune cu informaţia
(cadrul logistic) : cunoaşterea
despre lumea informaţională,
competenţe şi deprinderi
(cadrul de competenţe), mod
de învăţare (cadrul “învaţă să
înveţi”), integrare în practici
comunitare (cadrul relevanţei
sociale), augmentarea
responsabilităţii sociale,
relaţii de prezenţă în societate
(cadrul impactului social).
 Accesarea informaţiilor
Prima componentă
se bazează pe 2 elemente:
• definirea şi conturarea
nevoii de informare:
formularea scurtă şi precisă a
nevoii informaţionale – ce
aspect al subiectului, scopul
cercetării, utilizarea
cuvintelor-cheie (cuvinte, prin
care se defineşte conţinutul
tematic al unui document, al
temei, iniţierea procesului de
căutare a informaţiei)
 Elementul al 2-lea:
Localizarea şi regăsirea
informaţiei:
• identifică şi evaluează
potenţialele surse de
informaţie
• dezvoltă strategii de
căutare
• accesează sursele de
informare selectate
• selectează şi extrage
informaţia găsită
 Ce trebuie să învăţăm
utilizatorii?
• surse de informaţii existente
(suport de fixare a informaţiei,
destinaţia funcţională )
• surse bibliografice de căutare a
informaţiei – ce cunoaştem
despre fenomenul „bibliografia
naţională ”?
• cum se iau notiţe pentru un
document
• utilizarea catalogului şi a
bazelor de date, paginilor WEB
• elementele obligatorii ale
descrierii bibliografice (pe care
utilizatorul le cunoaşte din
cataloage)
• elaborarea, prezentarea şi
citarea referinţelor
bibliografice
 Surse tradiţionale de informare

Suport de fixare a informaţiei:

că rţi, broşuri, periodice,
documente grafice
• Cartea: publicaţie produsă în
mai multe exemplare prin
tipă rire ori alte procese de
multiplicare, avâ nd minimum
49 de pagini
• Ediţie facsimilă: ediţie care
reproduce exact originalul
manuscris ori imprimat al unei
lucră ri;
• Ediţie princeps: prima ediţie a unei
lucrări vechi sau clasice;
• Incunabulă: carte tipărită în
perioada între anii 1445-1500;
• Broşură: document tipă rit, avâ nd cel
mult 48 de pagini
• Seriale (periodice): documente,
care apar la intervale de timp
determinate (o dată în zi, să ptă mâ nă ,
lună , trimestru etc.); Ziare, (tabloide)
reviste, buletine, almanahuri etc.
• Documente grafice: cele tipă rite, în
care predomină aspectul grafic (linii,
figuri geometrice sau simbolice)
 După destinaţia funcţională
documentele se prezintă:
• Ştiinţifice (monografii, culegeri,
disertaţii, autoreferate, tratate, teze,
prefeţe-note etc.)
• Didactice (manual, crestomaţie,
cursuri universitare, recomandă ri
pentru lucră ri practice şi seminare
etc.)
• Documente – referinţe (enciclopedii,
dicţionare, calendare, ghiduri etc.)
• Documente de popularizare
(destinate unui cerc larg de utilizatori,
expunâ nd rezultatele ştiinţifice şi
practice în mod accesibil)
• Documente practice ori de
producţie (orientate şi destinate
practicienilor, sferei de producţie)
 Clasificarea documentelor
• Repartizarea sistematică pe
clase după conţinut
• Diverse sisteme de clasificare
• Cea mai răspândită –
Clasificarea Zecimală
Universală
• Include 10 clase: 0 –
Generalităţi; 1 – Filosofie,
psihologie; 2 – religie; 3 –
Ştiinţe sociale; 4 – Clasă liberă;
5 – Matematică şi ştiinţe ale
naturii; 6 – Medicină, tehnică ; 7
– Arte, divertisment, sport; 8 –
Limbă, lingvistică, literatură; 9
– Geografie, biografii, istorie
 Evaluarea informaţiei
(componenta a doua a CI)
• Folosirea informaţiei create de
altcineva reliefează deţinerea
abilităţilor de evaluare critică în
scopul determinării valorii
acesteia
• Iată ce abilităţi a utilizatorului
trebuie să formăm: analiza şi
examinarea informaţiei;
generalizarea şi interpretarea
acesteia; selectarea şi
sintetizarea; evaluarea
acurateţei şi relevanţei
informaţiei; organizarea
informaţiei – gruparea, care este
cea mai bună şi mai utilă
 Criterii de evaluare a
informaţiei:
• Autoritatea: autorul
(individual sau instituţia) să
deţină cunoştinţele
corespunză toare
• Acoperirea:
profunzimea/complexitatea
trată rii temei, abordarea
unui aspect
• Actualitatea: oferirea
informaţiei recente
• Obiectivitatea: prezentarea
informaţiei ca atare, fă ră nici
o urmă de pă rtinire
• Acurateţea: a face
deosebirea între un fapt
concret ori o opinie stră ină
şi opinia proprie a autorului
• Scopul: stabileşte clar
intenţia cu care a fost fă cută
publică informaţia (în ce
scop? Pentru cine?)
 Utilizarea (managementul)
informaţiilor
(componenta a 3-a)
• Prin managementul
informaţiei se înţelege
utilizarea informaţiilor
obţinute în procesul de
documentare în baza
prevederilor etice,
regulilor informaţionale
• Această componentă a CI
este orientată pentru
formarea a 2 categorii de
abilităţi:
• Utilizarea informaţiei: a se
găsi noi modalităţi de a
transmite, prezenta şi utiliza
informaţia; a se personaliza
informaţia regăsită; a se
prezenta produsul
informaţional nou
• Comunicarea şi utilizarea
etică a informaţiei: a se
înţelege aspectul etic; a se
respecta proprietatea
intelectuală; a se folosi
standarde pentru referinţe
bibliografice
 Elemente de identificare a
publicaţiilor: coduri
internaţionale
Cod Internaţional Standard pentru Carte
• ISBN - este format din 13 cifre - 5
segmente, separate de cratimă:
• segment 1 – 978 – indicativul
pentru identificarea producţiei
editoriale de carte la nivel
internaţional
• segment 2 – indică grupul
naţional, lingvistic sau geografic.
Acest segment desemnează grupul
lingvistic (limba) editorului, şi nu
limba în care este publicată
cartea; 9975 - identifică editorii
din Republica Moldova (poate
avea între 1 şi 5 cifre)
• segment 3 – identifică
editorul documentului (poate
avea până la 7 cifre)
• segment 4 – numărul de
identificare a titlului în
producţia editorului (până la
6 cifre)
• segment 5 – permite
verificarea validităţii codului
ISBN. Algoritmul de calcul al
cifrei de control aparţine
Agenţiei Internaţionale ISBN
de la Londra.
• ISSN (numă r intern. standard al
publ. seriale)- un cod numeric
standard, format din două grupe
de câ te 4 cifre, separate prin
cratimă , precedate de acronimul
ISSN. Cel de-al optulea caracter
este cifra de control a codului.
Poate fi o cifră sau X
• Codul ISSN nu are semnificaţie
decâ t prin el însuşi şi nu conţine
informaţii referitoare la originea
sau conţinutul publicaţiei.
• ISMN (numă r intern. standard
pentru publ. muzicale) - conţine 13
cifre - grupate în 4 segmente,
separate prin cratimă . Codul este
precedat de acronimul ISMN:
• prefix 979-0 – identifică producţia
editorială de publicaţii muzicale la
nivel internaţional
• numă rul de identificare al editorului
• numă rul de identificare al produsului
– identifică o ediţie a unui titlu sau o
componentă separată a unei ediţii
• cifra de control – permite verificarea
validită ţii codului ISMN. Algoritmul
de calcul al cifrei de control aparţine
Agenţiei Internaţionale ISMN de la
Berlin
• Digital Object Identifier
[Numărul de identificare
digital] (DOI) reprezintă un
sistem de identificare a unui
document produs într-un
mediu digital
• Numărul DOI este alcătuit
dintr-un prefix şi un sufix,
separate printr-o bară oblică
DOI:10.1371/journal.pbio.
1000269.
 Etica utilizării informaţiei
• Nu plagiatului! (latinescul plagium
– a vinde altora sclavi furaţi sau
care nu aparţin vâ nză torului)
• Exemple de plagiat: preluarea
unei sintagme (bucă ţi de text) din
lucrarea stră ină fă ră plasare între
ghilimele; copierea informaţiilor
din orice surse de pe Internet;
utilizarea neadecvată a metodelor
de citare
• Cum evităm plagiatul? –
parafrazare (reformularea ideii în
propriile cuvinte), citarea surselor
utilizate.
 Categorii de plagiat
• Plagiat calificat (cvasitotal) –
autorul prezintă o lucrare
elaborată de altcineva drept
proprie
• Plagiat comis prin falsa
parafrazare – sunt modificate doar
unele cuvinte (de ex., le înlocuieşte
prin sinonime), dar fraza este
copiată integral
• Plagiat comis prin respectarea
parţială a obligaţiei de a cita – nu
toate ideile preluate sunt citate
• Plagiat comis prin citarea inexactă
– furnizare de informaţii incorecte
sau incomplete despre sursa citată
• Plagiat comis prin
neutilizarea ghilimelelor -
autorul lasă impresia că
ideile îi aparţin, chiar daca
face trimitere la sursă
• Plagiat comis prin
neîndeplinirea condiţiei
de originalitate – Care e
contribuţia personală a
autorului? Lucrarea nu
trebuie să prezinte o
succesiune lungă de citate
şi idei preluate
• Autoplagiat – expunerea într-o
operă scrisă a unor texte, idei,
expresii din opere scrise de acelaşi
autor; Aşadar, un autor se face
vinovat de autoplagiat atunci când
publică din nou, sub alt titlu sau
într-un alt context, un text sau
fragmente dintr-un text care a văzut
deja lumina tiparului, prezentându-
le drept creaţii inedite. Scopul
acestui procedeu este de a obţine,
fără un efort suplimentar, o
creştere a prestigiului ştiinţific, în
condiţiile în care, în lumea
întreagă , nu doar calitatea, ci şi
numărul contribuţiilor ştiinţifice
sunt importante criterii de evaluare
a activităţii cercetătorului.
 Cum evităm plagiatul?
• Cea mai simplă metodă –
educaţia etică din primii ani de
studii
• Un bibliotecar le explică elevilor
de ce nu este acceptabil să se
prezinte cu referate, comentarii
copiate de pe un site, îi învaţă
cum să prelucreze şi să citeze
informaţia
• Practica închiderii ochilor,
toleranţa faţă de furtul
intelectual în şcoală şi liceu nu
fac decât să perpetueze practici
neoneste până la nivelul studiilor
universitare
 Proprietatea intelectuală.
Dreptul de autor
• Legea privind dreptul de
autor şi drepturile conexe,
nr. 139 din 2 iulie 2010
(vezi: MO, 2010, nr.
191/193)
• Scop: reglementează
raporturile ce apar la
crearea şi valorificarea
operelor de autor
• Art. 27 – Reproducerea de
către biblioteci, arhive şi
alte instituţii
 Experienţe ale Bibliotecilor
• Instituţii/experienţe
reprezentative: Biblioteca
Municipală „B.P. Hasdeu”,
Biblioteca Municipale „Eugen
Coşeriu”, Bălţi, Biblioteca raională
„Alexandru Donici”, Orhei.
Specificăm în acest sens şi
activităţile Bibliotecii Ştiinţifice a
Universităţii de Stat de Medicină
şi Farmacie „Nicolae
Testemiţanu”, Bibliotecii
Ştiinţifice a Universităţii de Stat
„Alecu Russo”, Bălţi
• cazul Departamentului
Informaţional Biblioteconomic al
Universităţii Libere Internaţionale
din Moldova (ULIM)
 Resurse de învăţare (tutotiriale)
în cadrul Programului
“Grija pentru Noii Utilizatori”
http://library.ulim.md/ro/tutoriale.html
• 22+ motive pentru a vizita DIB
• Acces liber la raft
• Ce trebuie sa stii pentru prima vizita la
DIB
• Clinica Informaţională (CI)
• Colectia Periodice
• Colectia Referinte
• Cum elaborezi, prezinţi şi citezi
referinţele bibliografice
• Cum se conspecteaza un document
• Cum se elaborează şi se prezintă
compartimentul bibliografic al
curriculum-ului disciplinei universitare
• Genuri si tipuri de documente in
colectiile DIB
• OPAC
 
Tutoriala multimidemia “Ce trebuie să
ştii pentru prima vizită la DIB?”
(http://library.ulim.md/ro/servicii-si-
produse/turul-virtual-al-dib/253.html)
Învăţam în cadrul Campaniei în
sprijinul Absolventului ULIM
• traininguri cu genericul „O prezentare
de succes: arta de a comunica şi de a
convinge”: „Antrenamentul vorbirii”,
„Retorica. Arta de a convinge”, „Cum sa
prezentăm cu succes un studiu
ştiinţific”, „Cum să comunicăm ca să ne
angajăm”
• mini-cursuri cu genericul „Bun în
profesia aleasă”: „Managementul
timpului”, „Elemente de branding
personal”, „CV corect întocmit: şanse
de succes profesional”
• Pentru detalii:
http://library.ulim.md/index.php?
option=com_content&view=article&id=289
%3Acampania-in-sprijinul-absolventului-
ulim&catid=14%3Ahome&Itemid=158&lan
g=ro )
 Ce voi face la acest capitol?
(recomandări )
• studierea standardelor şi
publicaţiilor la capitolul CI (vezi
lista recomandată )
• integrarea CI în misiunea, valorile
bibliotecii
• alegerea partenerilor, promovarea
conceptului în comunitate
• învăţ eu, Bibliotecarul, pentru alţii
• învăţ utilizatorul prin acţiuni
concrete: elaborare/promovare
tutoriale, campanii gen “Cum se
scrie un referat” (aspect referinţe
bibliografice), “Nu Plagiatului!”,
“Cunoaşte drepturile de autor”, mini-
cursuri etc.
 Ce avem de făcut?
• promovarea fenomenului în societate,
dezvoltarea parteneriatelor între
biblioteci şi autorităţile administrative
şi profesionale, între biblioteci şi alţi
parteneri (organizaţii, instituţii
• amplificarea rolului bibliotecarului
pentru formarea culturii informaţiei
• încurajarea manifestării „liderismului”
profesional în domeniul formării
informaţionale a cititorilor
• dezvoltarea „educării informaţionale
în calitate de concept multilateral, cu
relevanţă în societatea globală, prin
valorificarea experienţei colective
internaţionale … “ (plan strategic IFLA)
 Referinţe bibliografice
• BiblioPolis. 2010, Nr 5. ISSN
1811-900X. (ed. spec. „Cultura
informaţiei).
• Coravu, Robert. Ce este plagiatul
şi cum poate fi prevenit (dacă se
doreşte). In: Biblioteca. 2013, nr.
2, pp. 39-43.
• Corghenci, Ludmila. Reguli
pentru prezentarea referinţelor
bibliografice şi citarea
resurselor de informare. In:
Revista Camerei Naţionale a
Că rţii. 2012, nr. 1, pp. 59-63.
ISSN 1857-4750.
• Lau, Jesus. Linii directoare privind
cultura informaţiei şi instruirea de-
a lungul întregii vieţi. Ch., 2010. 64
p. ISBN 978-9975-4070-2-1; [citat
la 7 mar. 2012] Disponibil pe
Internet:
http://www.abrm.md/files/public
%5B02%5D.pdf.
• Repanovici, Angela. Ghid de cultura
informaţiei. Bucureşti, 2012. 115 p.
ISBN 978-973-85962-9-0.
• Tă tă rescu, Iulia. Elemente de
cultură a informaţiei: referinţe,
cită ri. In: Intellectus. 2012, nr. 3,
pp. 86-90. ISSN 1810-7079.
 Link/uri utile
• http://kosson.ro/index.php?
option=com_content&view=article&id=50
9:recomandari-ifla-cultura-informatie-
media&catid=124:cultura-
informatiei&Itemid=32&lang=ro

http://kosson.ro/index.php?
option=com_content&view=article&id=48
6%3Aghidul-de-cultura-informaiei-
2012&catid=124%3Acultura-
informatiei&Itemid=32&lang=ro

http://kosson.ro/index.php?
option=com_content&view=article&id=45
8%3Amanual-marketing-cultura-
informatiei-ifla-
unesco&catid=124%3Acultura-
informatiei&Itemid=32&lang=ro
 Vă mulţumesc
pentru atenţie!

lcorghenci@ulim.md

www.abrm.md
www.ulim.md