CURS 6

Pt evaluarea flexibilităţii sunt utilizate următoarele criterii:

1. Flexibilitatea maşinilor, caracterizează adaptabilitatea
acestora la prelucrarea unor piese de configuraţie
geometrică diferită;
2. Flexibilitatea tehnologică, reprezintă aptitudinea de
prelucrare a unui ansamblu dat de piese din materiale
diferite şi prin metode variate;
3. Flexibilitatea producţiei, constă în posibilitatea de a trece
rapid şi în condiţii de eficienţă economică la prelucrarea
unui produs nou;
4. Flexibilitatea itinerarului, exprimă capacitatea de
asigurare a funcţionării sistemului în cazul unor avarii
accidentale ale anumitor părţi componente, prin
modificarea deplasării pieselor şi preluarea funcţiilor
utilajului defect de către calculatorul maşinii;(ex freza
cade dar înlocuim cu alta mai mică)

9/29/20 TSFF 2
 5. Flexibilitatea sarcinii de fabricaţie, asigură prelucrarea în
mod repetabil a unor volume diferite de producţie;
6. Flexibilitatea extinderii sau adaptării sistemului pe
principiul modularizării şi integrării etapizate;
7. Flexibilitatea operaţională, reprezintă posibilitatea de a
schimba succesiunea diferitelor operaţii pentru toate
tipurile de piese prelucrate;
8. Flexibilitatea fabricaţiei, determinată de universalitatea
pieselor ce pot fi prelucrate de către sistem;

9/29/20 TSFF 3
 Fig.1. D.p.d.v al mărimii, SF de producţie sunt
orgazizate pe patru nivele

9/29/20 TSFF 4
 A. Modulul flexibil de producţie (celula flexibilă):
Este alcătuit din utilaje tehnologice separate, dotate cu un
sistem automat de conducere după program, şi mijloace
de automatizare a procesului tehnologic.
Se compune din:
 centre de prelucrare;
-magazie de scule;
-schimbător de scule;
-calculator de comandă;
 magazie de piese multipalete;

Celulele flexibile de fabricaţie sunt destinate prelucrării prin

aşchiere, matriţare, ştanţare, asamblare, montaj,
transport-depozitare, control, etc.

9/29/20 TSFF 5
 Fig.2. Celulă de fabricaţie flexibilă
9/29/20 TSFF 6
 B. Liniile sau secţiile flexibile automate:
Sunt cele mai răspândite şi se compun din câteva module
flexibile de prelucrare, au un echipament comun de
conducere automată şi utilajele tehnologice sunt dispuse
în ordinea succesiuni operaţiilor de prelucrare. Gradul de
flexibilitate este diferit pentru că se pot prelucra între 6-11
piese şi sunt compuse din 2-15 maşini.
Se compune din:
 “n” centre de prelucrare;
-magazie de scule;
-schimbător de scule;
-calculator de comandă;
 magazie de piese multipalete;
 Sistem automat de transport;
 Robot sau robocare de schimbare a pieselor;
 Calculator de comandă pentru toată linia;

9/29/20 TSFF 7
 Fig.3. Linie flexibilă de fabricaţie
9/29/20 TSFF 8
 C. Atelier flexibil automatizat:
Este format din reuniunea mai multor linii flexibilie de
fabricaţie şi este destinat să execute produse din aceaşi
familie.
Se compune din:
 “n” centre de prelucrare;
 magazie de piese multipalete;
 Sistem automat de transport;
 Robot sau robocare de schimbare a pieselor;
 Calculator de comandă pentru toată linia;
 +
 Echipamente integrate de control (al pieselor,
sculelor);
În prezent noile generaţii de ateliere flexibile pot prelucra
mai multe tipuri de piese (mai multe familii).

9/29/20 TSFF 9
 Fig.4. Structura unui atelier flexibil de fabricaţie
9/29/20 TSFF 10
 D. Uzine flexibile automatizate:
Reprezintă nivelul superior de organizare automată a
producţiei.
Se compune din mai multe ateliere flexibile, dar pot avea şi
ateliere şi secţii neautomatizate.
În aceste uzine, utilajele, SDV-urile, şi celelalte instalaţii şi
echipamente au un mare grad de universalitate, cu
posibilităţi de reglare rapidă şi uşoară în vederea
prelucrări unor piese cu forme diferite.
La acest nivel sunt incluse şi activităţi de planificare şi CAD.

Funcţionarea acestor sisteme este de minim 15

ani,creşterea productivităţii este de ≈ 45% iar costurile
scad cu ≈ 25% faţă de sistemele tradiţionale de
producţie.

9/29/20 TSFF 11
 Fig.5. Domenii de utilizare a sistemelor flexibile de
fabricaţie
9/29/20 TSFF 12
 Evaluarea cantitativă a flexibilităţii tehnologice

Modurile uzuale de cuantificare a flexibilităţii sunt:

1.Timpul necesar pentru modificarea stării sistemului [C1], în
vederea reconfigurării lui (alocarea de scule, dispozitive,
palete, itinerarii, informaţii, etc.) determinată de variaţia
sarcinii de producţie;
2.Costul modificării stării sistemului, [C2];
3.Numărul de variante tipologice realizate în sistem [C3];
4.Mărimea lotului de fabricaţie, [C4];
5. Gradul flexibilităţii de adaptare exprimat în costuri [GAC];
GAC – gradul flexibilităţii de adaptare exprimat în costuri;
CR – costuri de adaptare pentru sistemul analizat;
CRO – costuri de reechipare pentru un sistem de
compensaţie;

9/29/20 TSFF 13
 6. Gradul flexibilităţii de adaptare exprimat în timp [GAT];
GAT – gradul flexibilităţii de adaptare exprimat în timp;
TR – Timpul de reechipare pentru sistemul analizat;
TRO – timpul de reechipare pentru sistemul de comparaţie;

Fig.6. Gradul flexibilităţii de adaptare exprimat în costuri şi timp

9/29/20 TSFF 14
 7. Indicatorul de flexibilitate [IF];
N – Numărul tipurilor de repere care se realizează în sistem;
K – Coeficienţul tipurilor care se fac pentru prima dată;
n – numărul tipurilor asemănătoare care sunt incluse în
acelaşi lot de fabricaţie;
Indicatorul de fabricaţie este o exprimare sintetică a criteriilor
C3 şi C4.

8. Coeficientul de pregătire a sistemului (K)

Tp – timpul de pregătire a lotului de piese;
Ta – timpul mediu de adaptar a sistemului la trecerea la un
nou tip de reper;
n – numărul tipurilor care se prelucrează în sistem;

9/29/20 TSFF 15
 9. Coeficientul mediu de flexibilitate (F)
tpj – timpul de prelucrare pentru reperul “j”;
tij – timpul pentru pregătirea sistemului la trecerea de la
reperul “i”la reperul “j” ;
n – numărul tipurilor care se prelucrează în sistem;

10. Coeficientul de flexibilitate a structurii (Ks)

qmax – numărul maxim de legături dintre componentele
sistemului;
q- numărul efectiv de legături dintre componentele
sistemului
n- numărul componentelor sistemului

9/29/20 TSFF 16
 Eficienţa introducerii SFF
SFF generează costuri şi investiţii mari care trebuie recuperate într-un
timp cât mai scurt.
Mult timp cercetările s-au focalizat pe creşterea productivităţii prin
creşterea performanţelor sculelor aşchietoare şi a performanţelor
maşinii unelte (viteză de aşchiere, putere, rigiditate, etc.).
Rezultatele nu au confirmat o creştere substanţială a productivităţii.
O analiză statistică arată că din timpul total de uzinare doar 8-10%
este timpul operativ şi numai 30% din acesta este timpul de
prelucrare.

Fig.7. Timpii de uzinare,

operativii şi de prelucrare

9/29/20 TSFF 17
 Rezolvarea problemelor de productivitate nu trebuie cautate
în prelucrarea propriu zisă ci în operaţiile adiacente
prelucrării (fixare-destrângere, bazare, măsurare,
transport, alimentare cu scule şi dispozitive, reglaje, etc.)

Fig.8. SFF vs. M-U

9/29/20 TSFF 18
 Avantajele introducerii SFF-urilor au fost reprezentate în figura 9, constituindu-se astfel „spirala avantajelor
introducerii SFF”.

9/29/20 Fig. 9. Spirala avantajele introducerii SFF-urilor 19