GÂNDIREA

PROIECT LA ȘTIINȚE

ELEVE: NIȚU ȘTEFANIA ȘI ZBRANCA GEORGIANA

PROFESOR: IUREA CĂTĂLINA
CLASA A XII-A H
2018-2019
 Gândirea reprezintă cel mai înalt nivel de prelucrare și de
integrare a informației despre lumea externă și despre propria
noastră persoană. Ea este cea care ajută la realizarea saltului de
cunoaștere de la particular la general, de la accidental la necesar, de
la o simplă constatare a existenței obiectului la interpretarea și
explicarea lui legic-cauzală.
 Gândirea se întinde pe toate cele trei coorodnate temporale:
trecut, prezent și viitor. Ea folosește informația despre trecutul
obiectului pentru a explica prezentul lui, integrează informația
despre trecutul și prezentul obiectului pentru a determina starea lui
de viitor. Ea are astfel o funcție creatoare: elaborarea de modele,
proiecte și planuri, pe baza cărora se realizează noi obiecte, noi
configurații ale mediului înconjurător.
 Spre deosebire de procesele senzoriale care reflectă însușiri accesibile
simțurilor, gândirea reflectă însușiri esențiale, ceea ce este comun, constant și
definitoriu pentru o întreagă categorie de obiecte sau fenomene.
Gândirea operează structural prin intermediul cuvântului ca simbol
abstract și general cu potențialul informațional echivalent al noțiunii, care
este unitatea de bază a gândirii.
 OPERAȚIILE GÂNDIRII

1. Analiza și sinteza reprezintă descompunerea și apoi recompunerea elementelor unui proces

sau ale unui fenomen.
2. Comparația constă în stabilirea de raporturi între două sau mai multe grupuri de fenomene,
prin sublinierea numitorului comun și prin analiza deosebirilor sau a particularităților fiecărui
grup.
3. Generalizarea și abstractizarea sistematizează materialul însușit și scot în evidență
esențialul pe baza căruia se pot face clasificări, emite ipoteze, prezenta teorii.
4. Concretizarea verifică datele enunțate teoretic, prin confruntarea lor cu realitatea. Cu
ajutorul concretizării, se pot corecta eventualele erori survenite.
 Omul are aceleași tipuri de neuroni ca celelalte animale. Totuși, în ansamblul
său, creierul uman și mai ales scoarța cerebrală se caracterizează printr-un număr
mare de neurorni cuprinși în circuite foarte complexe. Față de alte animale, la om
există o creștere semnificativă de neuroni asociativi de tip Gogli, care realizează o
rețea densă de legături sinaptice.
Datorită modificării de desfășurare a proceselor cognitive, pot apărea tulburări
de gândire.
 TULBURĂRI DE GÂNDIRE

1. Logoreea
Persoana expune foarte volubul tot ceea ce-i trece prin minte, fără capacitate selectivă inhibatorie pentru elaborarea unor
prezentări clare, concise și concrete, putând ajunge la „fuga de idei”.
2. Bradipsia
Persoana manifestă lentoare în desfășurarea gândirii, tulburare care apare în depresie, melanconie, în stările de astenie.
3. Disociația schizogenică
Apar opriri bruște în timpul unei expuneri, ideile amestecându-se.
4. Stereotipiile de gândire
Persoana repetă, la scurte intervale, unele expresii care parazitează mersul normal al asociațiilor și îngreunează înțelegerea
conținutului.
 SINTEZĂ

• Gândirea exprimă activitatea psihică cu cel mai înalt grad de organizare a operațiilor de
prelucrare, interpretare și valorificare a informațiilor, rezultate din procesele de experiență
și învățare.
• Operațiile gândirii sunt: analiza, sinteza, comparația, generalizarea, abstractizarea și
concretizarea.
• Gândirea umană se deosebește de gândirea animală prin prezența unei creșteri semnificative
a numărului de neuroni de tip Golgi, care realizează o rețea densă de legături sinaptice.
• Datorită modificării de desfășurare a proceselor cognitive, pot apărea tulburări de gândire,
precum logoreea, bradipsia, disociația schizogenică, stereotipiile de gândire.
ÎNTREBĂRI

• Din ce cauză apar tulburările de gândire?

• Ce tip de procese stau la baza procesului de gândire?