NECULAU-FERREOL Violenta 2003 PDF

VIOLEN}A NU ESTE FONDATOARE.
REFLEC}II ASUPRA RITULUI SACRIFICIAL 1

2 VIOLEN}A
Colec]ia Psihologie aplicat\ este coordonat\ de Adrian Neculau
Gilles Ferréol este profesor de [tiin]e sociale [i de sociologie la Universitatea din Poitiers,
unde asigur\ conducerea IPRESCO, [i la {coala Militar\ Saint-Cyr Coëtquidan. Dintre
ultimele sale publica]ii, semnal\m: Histoire de la pensée sociologique (Armand Colin, 1994),
Vocabulaire de la sociologie (PUF, 1995); Intégration, lien social et citoyenneté (Presses
Universitaires du Septentrion, 1998). La Editura Polirom a publicat mai multe volume:
Metode [i tehnici de exprimare scris\ [i oral\, al\turi de Noël Flageul; Dic]ionar de
sociologie; Identitatea, cet\]enia [i leg\turile sociale; Dic]ionarul Uniunii Europene.
Adrian Neculau, profesor la Universitatea Al.I. Cuza, Ia[i, este vicepre[edintele Asocia]iei
Psihologilor din România [i al Comisiei de {tiin]e Sociale, Consiliul Na]ional de evaluare
[i validare academic\. A publicat peste o sut\ de lucr\ri (c\r]i de autor, volume coordonate [i
articole [tiin]ifice). Este coordonatorul colec]iilor Collegium. Psihologie [i Psihologie
aplicat\, la Editura Polirom, unde a publicat, ca autor sau coordonator, volumele: Aspecte
psihosociale ale s\r\ciei; Noi [i ceilal]i. Teste psihologice pentru cunoa[terea ta [i a
celuilalt; Câmpul universitar [i actorii s\i; Memoria pierdut\; Minoritari, marginali, exclu[i;
Psihosociologia schimb\rii; Psihologie social\. Aspecte contemporane; Analiza [i interven]ia
în grupuri [i organiza]ii; Dinamica grupurilor. Texte de baz\; Urmele timpului (un dialog cu
Serge Moscovici); Noi [i Europa; Cunoa[te-te pe tine însu]i. 29 de teste psihologice;
Cunoa[te-l pe cel\lalt. 26 de teste psihologice; Manual de psihologie social\.
Traducerea textelor din limba francez\: Raluca Melinte [i Lidia Ciocoiu
© 2003 by Editura POLIROM pentru prezenta edi]ie
Editura POLIROM
Ia[i, B-dul Carol I nr. 4, P.O. BOX 266, 700506
Bucure[ti, B-dul I.C. Br\tianu nr. 6, et. 7, ap. 33; O.P. 37; P.O. BOX 1-728, 030174
Descrierea CIP a Bibliotecii Na]ionale a României:

Violen]a. Aspecte psihosociale / coord. Gilles Ferréol, Adrian Neculau. Ia[i: Polirom, 2003.
336 p.; 24 cm (Psihologie aplicat\)
ISBN: 973-681-261-8
I. Ferréol, Gilles (coord.)

II. Neculau, Adrian (coord.)
316.613.43
Printed in ROMANIA
3
Volum coordonat de
Gilles Ferréol [i Adrian Neculau
VIOLEN}A
Aspecte psihosociale
Traducere de Hanibal St\nciulescu

Prefa]\ de Adrian Neculau
POLIROM
2003
4 VIOLEN}A
5
Cuvânt `nainte
Ideea acestei c\r]i s-a n\scut `n iarna lui 2000, `n timpul unor discu]ii declan[ate dup\ ce am c\zut
de acord asupra faptului c\ societ\]ile noastre, cea francez\ [i cea româneasc\, au `n comun
violen]a. ~n acel `nceput de an ziarele franceze [i televiziunile difuzau zilnic [tiri despre acte de
violen]\, g\zduiau dezbateri despre acest fenomen, [ocau prin insisten]a cu care fenomenul
violen]ei se impunea ca o constant\ a societ\]ii postmoderne. Le Monde din 23 ianuarie dezv\luia
fe]ele violen]ei [colare, faptul c\ aceasta devenise une plaie de notre société [i c\ se remarc\
printr-o stabilitate general\ [i printr-un proces de agravare continu\. Agresiunile fizice se
multiplicau `n institu]iile [colare, profesorii [i p\rin]ii solicitau ajutorul statului, se cereau sanc]iuni
disciplinare severe `n licee [i colegii. Institu]iile [colare sunt incapabile, numai ele, s\ gestioneze
problemele lor de violen]\ reclamau p\rin]ii, avoca]ii [i judec\torii pentru minori. ~n A nous,
Paris, publica]ie a metroului parizian, din 13 februarie, acela[i refren: racke]i, violen]\, inse-
curitate. Se denun]au degradarea condi]iilor de `nv\]are `n unele zone: absenteism, demotivare
total\, agresivitate, indisciplin\, degradare material\ [i violen]\ `ntre elevi. Planul de lupt\
`mpotriva violen]ei devenise o prioritate.
~n România, un tablou asem\n\tor: violen]\ `n [coli, agresiuni ale bandelor de cartier, afaceri
tâlh\re[ti pe str\zi, regl\ri de conturi, violen]\ fizic\ `n familii sau `ntre vecini, violen]\ `n
mass-media. Unele posturi de televiziune se `ntrec `n a difuza scene de violen]\ soldate cu victime.
Violen]a a devenit o constant\ cotidian\, caracteristic\ a societ\]ii postmoderne.
Fiecare dintre noi [tie foarte bine ce e violen]a. Ea ne evoc\ `n minte moarte, tortur\, masacre,
r\zboi, oprimare, criminalitate sau terorism, epurare [i genocid. ~ntr-un registru mai pu]in
dramatic, ne gândim la lipsa de civiliza]ie, insulte [i injurii, nepolite]e [i atitudini neres-
pectuoase.
Cu toate c\ este un termen atât de cunoscut, nu e u[or s\ ajungem la o defini]ie satisf\c\toare
[i `n acela[i timp consensual\. Unii evoc\ `n mod spontan folosirea for]ei [i se focalizeaz\ asupra
v\t\m\rilor fizice. Având `n vedere variabile juridice sau socio-institu]ionale, al]ii pun accentul pe
transgresarea sau violarea normelor [i `n special pe cele care se refer\ la legalitate.
Lucr\rile bine cunoscute ale lui Georges Sorel, Hannah Arendt sau, mai aproape de noi, cele
ale lui Charles Tilly sau Julien Freund ne permit s\ mergem mai departe [i ne atrag aten]ia asupra
urm\toarelor aspecte privind violen]a:
extinderea fenomenului [i relativitatea sa;
modalit\]ile de abordare [i evolu]ia sa;
uzajul [i finalit\]ile sale;
caracteristicile fenomenului [i factorii s\i explicativi;
politicile duse pentru medierea [i prevenirea fenomenului [i eficacitatea lor.
Observ\m c\ violen]a, care poate fi interpretat\ `n termeni func]ionali[ti, sistemici sau simbolici,
nu este una, ci e multipl\. Instabil\, adesea insesizabil\, ea desemneaz\ `n func]ie de locuri,
epoci, circumstan]e realit\]i foarte diferite. De la apari]ia lui homo sapiens [i mai ales de la
6 VIOLEN}A
`nceputul modernit\]ii, ea s-a `mbog\]it f\r\ `ncetare cu forme noi, mai complexe. Tipologia care
urmeaz\ ilustreaz\ foarte bine acest lucru:
I. Violen]a privat\
1. Violen]a criminal\
a) mortal\: omoruri, asasinate, otr\viri (includem aici paricidul [i infanticidul), execu]ii
capitale etc.
b) corporal\: lovituri [i r\niri voluntare
c) sexual\: violuri
2. Violen]a non-criminal\
a) suicidar\ (suicidul [i tentativa de suicid)
b) accidental\ (cum ar fi accidentele de automobil)
II. Violen]a colectiv\

1. Violen]a cet\]enilor `mpotriva puterii
a) terorismul
b) grevele [i revolu]iile
2. Violen]a puterii `mpotriva cet\]enilor
a) terorismul de stat
b) violen]a industrial\
3. Violen]a paroxistic\: r\zboiul
Aceast\ lucrare, fructul unei strânse colabor\ri `ntre profesori-cercet\tori care apar]in unor
discipline [i institu]ii foarte diferite, propune mai multe deschideri:
un arierplan istoric (Antoine Laurent Serpentini, Corneliu B`lb\ [i Gabriela R\]ulea);
compara]ii interna]ionale vizând Corsica (la Corse) (Francesca-Maria Ceccaldi [i Philippe
Pesteil), Réunion (Philippe Guillot) [i Belgia (Bernard Francq);
abord\ri teoretice de inspira]ie economic\ (Noël Flageul), psihosociologic\ (Rachid Amirou,
Adrian Neculau) sau psihanalitic\ (Robert Samacher, Dana Bichescu);
studii ale influen]ei acestor variabile asupra grupului familial (Anca Muntean, Ana Maria
Ple[ca), grupurilor de discu]ie (André Sirota), ritului de sacrificare (Claude Rivière), incestului
(Bernard Jolibert), impactului media (Tatiana Slama-Cazacu, Judith Lazar, Ruxandra Cesereanu)
[i asupra disfunc]ionalit\]ilor sistemului educativ (Maryse Esterlé-Hédibel, Gilles Ferréol,
Dorina S\l\v\stru).
S\ ne fie permis s\ subliniem aici c\ acest volum este al patrulea pe care `l co-dirij\m, dup\
Minoritari, marginali, exclu[i (1998), Psihosociologia schimb\rii (1998) [i S\r\cia (1999).
Articolele care s-au scris pornind de la aceste volume se `nscriu `n aceast\ dinamic\ [i dovedesc
o fructuoas\ cooperare `ntre laboratoarele noastre de aproape zece ani.
Gilles Ferréol,
Adrian Neculau
7
Claude Rivière*
Violen]a nu este fondatoare.

Reflec]ii asupra ritului sacrificial
Principiul fondator al pactului social este excluderea sau st\pânirea legitim\ a violen]ei,
chiar dac\ aceasta poate explica agresiunea expansionist\ [i `ntemeierea câtorva imperii.
La fel cum nu orice violen]\ este sacr\, nici sacrul nu poate fi redus la violen]\ [i a
fortiori la sacrificiu. Riturile nu au toate acela[i scop, nici un singur mecanism, iar
polisemia termenilor violen]\ [i sacrificiu face imposibil\ o teorie unitar\, `ntr-atât de
mult variaz\ contextele culturale [i interpret\rile respective. Ar fi posibil s\ concepem
sacrificiul ca rit fundamental [i originar doar dac\ nu reu[im s\ determin\m o origine de
alt\ natur\ decât cea mitic\ pentru comunit\]ile umane [i pentru religiile primitive,
rug\ciunea nefiind atestat\ ca numitor [i rit comun al tuturor religiilor.
O violen]\ st\pânit\ [i sublimat\

Cu siguran]\, nimeni nu poate nega c\ omorul sacrificial reprezint\ un act violent,
chiar dac\ religiile `n care este practicat nu [i-l reprezint\ ca pe o crim\, ci ca act
religios. ~n fapt, nu avem de-a face cu o violen]\ `n stare pur\ (vân\toarea, r\zboiul,
t\ierile de animale pentru hran\ sunt incomparabil mai mortificatoare decât sacrificiul),
nici m\car cu o violen]\ simbolic\ (travestiul provocator de pl\cere), ci mai degrab\ cu
o sublimare [i o trecere la stadiul domestic al violen]ei: o violen]\ mai mic\ ar putea
reprima psihologic [i social vorbind posibilitatea unei violen]e majore, de[i tragedia
greac\ ne demonstreaz\ c\ sacrificiile nu stopeaz\ violen]a intestin\, anticipând chiar
expedi]ii militare dintre cele mai s\lbatice. Mecanismul sacrificial al aztecilor, ca s\
lu\m un alt exemplu, degenereaz\ `n a[a-numitul potlatch, zeii reclamând, se credea,
sânge omenesc. Pe de alt\ parte, teatralizarea violen]ei se produce ca urmare a organiz\rii
[i exacerb\rii ei deliberate. {i totu[i, dac\ excludem cazurile cunoscute de coride
sacrificiale din Madagascar sau bufoniile grece[ti, `n general, maltratarea [i brutalizarea
animalelor nu e un obicei.
* Profesor emerit la Universitatea Paris VSorbona. O versiune a acestui text a ap\rut `n 2002
`n vol. Le sacrifice aujourdhui (coaut. Roberto Motta).
8 VIOLEN}A
Dac\ sacrificiul opre[te violen]a `n sensul c\ o re]ine , asta nu `nseamn\ c\ nu este

crim\, ci ofrand\ a ceea ce oamenii ar prefera s\ consume sau s\ conserve. S\ admitem
c\ victimizarea unui substitut poate fi un remediu de tip curativ-preventiv pentru
rezolvarea sau `mpiedicarea unui fenomen de violen]\. Cultura ]ine `n frâu natura! Dar
s\ fantasmezi à la Freud `nchipuind un tat\ primitiv asasinat [i mâncat de propriii lui fii,
ca [i cum un a[a-zis canibalism primitiv ar putea explica `ntr-o m\sur\ oarecare diferitele
mastica]ii de `mp\rt\[anie [i ca [i cum uciderea tat\lui ar fi atestat\ la origini?
Perspectiva care a[az\ toate mitologiile sub semnul violen]ei zeilor este fals\. La fel,
fals este [i s\ consideri c\ impuritatea provine din contactul cu violen]a [i c\ o violen]\
oricât de mic\ ar putea provoca o escalad\. Tot atât de fals\ este [i ideea c\ religia
(mai mult decât politica) are drept finalitate producerea nonviolen]ei printr-un act
violent (care anume? cum anume?). ~n mod logic, scopul nu poate justifica un mijloc
r\sturnat, fie acesta chiar [i sublimat. O alt\ interpretare fals\ este aceea prin care
mecanismul ]apului isp\[itor este identificat cu cel al sacrificiului. Expulzarea
s\rmanului animal `mpov\rat cu toate p\catele grupului (de care prea pu]in ì pas\) poate
s\ nu aib\ nimic violent, fiind o respingere [i o `ndep\rtare. Dimpotriv\, numeroase
religii s-au dovedit a fi clar uciga[e, autoproclamându-se `ns\ redute de rezisten]\
`mpotriva violen]ei (Sfinte Bartolomeu, roag\-te pentru noi!). Este eronat s\ credem c\
sacrificiul ar fi instrumentul ce a permis derivarea [i `n[elarea violen]ei. Spunând
a `n[ela violen]a, lu\m metafora drept realitate. {i totu[i, se admite faptul c\, prin
sacrificiu, oamenii stopeaz\ [i canalizeaz\ violen]a sau se iluzioneaz\ crezând c\ o
st\pânesc. Vom exemplifica aceste afirma]ii prin trimiteri la Agamemnon, Avraam,
Nommo dogon [i alte câteva mituri.
Lec]ii desprinse din câteva cazuri de sacrificiu

Pentru Jean-Pierre Vernant, sacrificiul unui animal domestic la vechii greci era menit
s\ confere putere, for]\ [i `n]elepciune `naintea unui act de conducere sau a unei incursiuni
militare. Spre exemplu, pentru ca vântul s\-i fie prielnic `n timpul expedi]iei contra
troienilor, regele Agamemnon spune Euripide trebuie s\-[i sacrifice fiica, pe Ifigenia.
~n ultima clip\, este ucis\ o c\prioar\ `n locul fetei. Ca [i `n cazul celorlalte sacrificii
practicate de greci, o parte a jertfei este ars\ astfel `ncât mirosul s\-i hr\neasc\ pe zei,
restul fiind fript sau fiert [i consumat de c\tre diferite grupuri de cet\]eni. Astfel
devenind mai puternici, grecii vor avea parte de vânt favorabil, ì vor ucide pe troieni, le
vor viola femeile, vor arde ora[ul. Iat\ interpretarea propus\ de Maurice Bloch: [eful
(reprezentant al poporului s\u) se supune atacului unui zeu (zei]a Artemis) prin intermediul
fiicei lui, considerat\ ca extensie a tat\lui. Dar, din victim\, Agamemnon devine la
rândul lui violent fa]\ de al]ii. Fiica lui este un substitut pentru el `nsu[i, dup\ cum
animalul este substitutul fetei. Acesta va fi pre]ul care trebuie pl\tit pentru a cuceri Troia.
Istoria relatat\ mai sus a fost adeseori comparat\ cu aceea a lui Isaac (Geneza, 12, 25).
~n Ur, Avraam s-a c\s\torit cu sora lui vitreg\ dup\ tat\, Sarra, care, stearp\ fiind, ì
propune s\ aib\ un copil de la sclava lui egiptean\, Agar. Ismael se na[te [i este
circumcis. Apoi, de[i foarte `n vârst\, Avraam va avea un copil cu Sarra, deja aflat\ la
menopauz\. Copilul, Isaac, n\scut miraculos, cre[te, iar Dumnezeu ì ordon\ lui Avraam
s\-l sacrifice. Tat\l accept\, dar, `n ultima clip\, Dumnezeu, reprezentat de `ngerul
VIOLEN}A NU ESTE FONDATOARE. REFLEC}II ASUPRA RITULUI SACRIFICIAL 9
Gavril, `l cru]\ pe Isaac, substituindu-l cu un berbec. Pentru a-i r\spl\ti abnega]ia [i

supunerea, el ì f\g\duie[te lui Avraam c\ ì va `nmul]i neamul. {i s\ nu uit\m nici
versetul 10 al capitolului 21: Dar [i pe fiul roabei acesteia `l voi face neam mare, pentru
c\ [i el este din s\mân]a ta!
~nainte de a trece la un comentariu mai amplu, s\ subliniem o serie de puncte comune
`ntre istoria Ifigeniei [i cea a lui Isaac:
evocarea terifiant\ a unei proximit\]i a mor]ii evitat\ printr-un act de dreptate;
primejduirea vitalit\]ii umane `ns\[i, `ntrucât cei care urmeaz\ a fi omorâ]i
(sacrifica]i) sunt chiar copiii, garan]i ai continuit\]ii familiei;
substituirea omului cu un animal;
`ndeplinirea promisiunii fa]\ de zei de natur\ necorporal\, ei acceptând s\
primeasc\ aspectul nesubstan]ial al animalului;
dobândirea unei vitalit\]i poten]iale (pierdute prin abnega]ia ini]ial\) sub forma
c\rnii consumate de c\tre oameni;
revitalizarea comunit\]ii `n `ntregul ei: la greci, agresivitatea se orienteaz\ `nspre
exterior (expedi]ia militar\ [i maritim\ `mpotriva troienilor); la semi]i, se produce
o `nmul]ire a descenden]ei copilului n\scut printr-o minune (evreii) [i a fratelui
mai mare, primul n\scut din sângele lui Avraam (arabii).
Concentrându-ne acum asupra gestului f\cut de Avraam [i amintindu-ne de India

vedic\, unde paradigma mitic\ esen]ial\ este dat\ de autosacrificiul omului cosmic,
Purusha, surs\ a oric\rui tip de energie, vom `ncerca s\ schi]\m câteva interpret\ri
bazate pe lingvistic\ [i tradi]ie.
1. Ceea ce fundamenteaz\ de fapt societatea este tocmai anularea sacrificiului uman,

fapt care ì permite copilului s\ tr\iasc\, perpetuând linia tat\lui. Sacrificarea unui
animal apare doar ca derivativ prin substitu]ie [i fenomen ce `nso]e[te o lec]ie dat\ de
divinitate: supune]i-v\ poruncilor mele, pentru c\, aparent paradoxal, porunca mea
`nseamn\ nu atât dispari]ia umanit\]ii, cât, mai curând, `nflorirea ei.
2. Jean Lambert (1999) merge cu interpretarea chiar mai departe: ligatura lui Isaac
nu reprezint\ un sacrificiu, de[i se `nf\]i[eaz\ ca o violen]\ inten]ionat\. Isaac scap\ din
mâinile tat\lui s\u. Iat\ [i textul biblic respectiv: Mâna tat\lui a fost oprit\, ce
semnific\ (inclusiv `n dreptul roman) c\ tat\l `[i emancipeaz\ fiul, c\ `[i sacrific\
autoritatea. Aceast\ reciproc\ la cazul lui Oedip corespunde unei legi antropologice
fundamentale, anume aceea privitoare la momentul genera]iilor. F\g\duirea viitorului nu
poate fi ob]inut\ decât `n condi]iile `n care copiii tr\iesc, iar genera]ia celor b\trâni `[i
st\pâne[te puterea ce-o are asupra tinerei genera]ii. Ceea ce ar putea ap\rea ca o
dezordine sinistr\ (Dumnezeu cere, ca dovad\ de supunere, un sacrificiu uman) trebuie
de fapt interpretat ca afirmare a tinerei genera]ii, aduc\toare de nou. Leg\tur\ [i separare
a genera]iilor, aceast\ metafor\ a sacrificiului se dezv\luie ca fundament al socialului `n
cadrul c\ruia se separ\ omul de animalitate, pe de o parte, [i omul de divinitate, pe de alta.
3. ~n religia islamic\, sacrificiul lui Ibrahim cunoa[te o dubl\ supunere [i o dubl\

renun]are: tat\l renun]\ la primul s\u n\scut, Ismael; acesta renun]\ la via]\. Dar proba
mor]ii nu este consumat\. La porunca divinit\]ii, berbecul substituie fiul, care astfel este
10 VIOLEN}A
salvat pentru a-i urma tat\lui. Substitut al tat\lui, primul fiu al lui Avraam va fonda
Mecca `mpreun\ cu mama sa, Agar. Aceast\ instalare va provoca apari]ia apei `n
Zemzem [i constituirea primei a[ez\ri omene[ti. Cvasi-crima nu este decât un miraculos
suspans ce are drept deznod\mânt contractul fondator al cet\]ii oamenilor, care este
aceea a lui Dumnezeu. ~n 624, reproducând gestul str\mo[ului semi]ilor, profetul
Mohamed, aflat `n pelerinaj la Mecca, reafirm\ descenden]a pe care o revendic\ arabii
[i credincio[ii musulmani. Ibrahim este fondatorul Islamului, noteaz\ Joseph Chelhod,
pentru c\ este primul supus (muslim) lui Allah. Ismael este la rândul s\u muslim, `ntrucât
el accept\ s\ fie victima sacrificiului.
4. Oaia sacrificat\ cu ocazia Pa[telui evreiesc [i a s\rb\torii Ayd al-Kabir reaminte[te

sacrificiul primordial f\cut de fiul lui Adam, Abel, cel dintâi p\stor care ì aduce ofrand\
lui Dumnezeu mieii lui cei mai iubi]i. Cum mitul se alimenteaz\ din paradox, `nsu[i
Avraam, cel vestit de Dumnezeu ca p\rinte al unei mul]imi, este sortit s\ se priveze de
descenden]a sa. ~ns\ cum ar putea exista minuni `n afara paradoxului? Cain, renegatul,
este fondatorul primului ora[, iar Romulus, uciga[ul fratelui s\u, Remus, trece drept
`ntemeietorul Romei. C\l\i sacri? Legea celui mai puternic? Voin]\ divin\: cre[te]i [i
v\ `nmul]i]i?
5. E normal ca miturile s\ vorbeasc\ despre violen]\, de vreme ce, elaborate fiind de

oameni, ele `mprumut\ din preconcep]iile noastre ideea de pace n\scut\ dintr-o stare
originar\ conflictual\. O alt\ posibilitate pe care imaginarul nostru ne-o pune la dispozi]ie
const\ `n a preschimba moartea `n sacrificiu. Pentru to]i romanii, evreii [i discipolii
prezen]i, moartea lui Iisus Hristos presupune judecat\, condamnare [i efectuare a
pedepsei. Atât. Din perspectiva istoriei, episodul politico-religios al condamn\rii lui
Iisus nu mai prezint\ nici o tr\s\tur\ specific\ sacrificiului afirm\ Emile Poulat. Ideea
de victim\ expiatoare este o interpretare paulin\, mai târziu ecleziastic\, pe care clericii
[i credincio[ii practican]i au ridicat-o mintal la rangul de dogm\ a mântuirii: unul singur
ducând p\catele tuturor. Cum? De ce se transmite p\catul? De ce mântuirea nu `ntrerupe
aceast\ transmitere? Vai, categoria numit\ mister e un sac bun la toate, iar magia
credin]ei un artificiu excelent!
6. S\ ad\ug\m aici [i sacrificiul euharistic, care nu semnific\ teofagie, `n pofida

a[a-zisei transsubstan]ialit\]i (cu parfum medieval [i alchimic), ci rememorare [i comuniune
simbolic\! Nu vom concepe `mp\rt\[ania `n manier\ african\, ca absorb]ie a for]ei
vitale a lui Dumnezeu, ci vom c\uta s\ afl\m ce anume justific\ valorizarea `n continuare
a schemei evolu]ioniste complet imaginare cu care se delecteaz\ mae[trii `ntr-ale spiri-
tualit\]ii: trecerea de la sacrificiul sângeros la sacrificiul de sine sau, mai precis,
evolu]ia de la sacrificiul uman `n societ\]ile primitive la sacrificiul animal, `n rândul
popula]iilor civilizate, la cel vegetal (pâinea [i vinul, de exemplu), pentru cre[tini, pân\
la stadiul sacrificiului de sine, mai `ntâi prin asceza punitiv\ a c\lug\rului/pustnicului
care practic\ autoflagelarea, apoi prin st\pânirea [i reducerea propriilor dorin]e `n
numele gloriei lui Dumnezeu [i al slujirii aproapelui. Principiu de spiritualizare, fie!
Dar asta `nseamn\ a nega posibila simultaneitate `n India, Islam etc. a renun]\rii, a
sacrificiului animal [i a darului.
Pentru a ne elibera de ideea existen]ei unei leg\turi constante `ntre violen]a pe care o
numim fondatoare [i ritul sacrificial, vom rezuma argumentarea noastr\ `n câteva rânduri.
Conform schemei iudeo-cre[tine, Adam `ntemeiaz\ umanitatea f\r\ nici o violen]\ [i f\r\
sacrificiu. Fiul s\u, Cain, fondeaz\ ora[ul, dup\ violen]a la care `l supune pe fratele s\u
sacrificator, Abel. Avraam `ntemeiaz\ neamul semi]itor, `ns\ abia dup\ transformarea
sacrificiului uman `n sacrificiu animal. Mai târziu, violen]a celui care sparge tablele legii
la poalele muntelui Sinai nu are nimic sacrificial. Dup\ reforma ini]iat\ prin Deuteronom,
sunt excluse sacrificiile-festinuri practicate de evrei, ritul fiind astfel concentrat `n
templul unic, Ierusalim. Dup\ distrugerea templului `n 70 e.n., sacrificiul sângeros este
anulat. ~n continuare, cre[tinismul va mitiza un sacrificiu care, de fapt, nu s-a produs
decât `n imaginarul Sfântului Pavel [i va face saltul de la sacrificiul omului-Dumnezeu la
sacrificiul `mp\rt\[aniei, tradus acum ca trecere la ofranda vegetal\ a pâinii [i a vinului.
Ordinea `ntemeierilor; fragilitatea interpret\rilor

Din faptul c\ sacrificiul sângeros, care implic\ moartea unui animal (sau v\rsarea
unui ulei ro[u, de palmier, ca substitut al sângelui) reprezint\ axa major\ a riturilor
practicate `n Africa nu rezult\ c\ pretutindeni s-ar repeta un acela[i sacrificiu originar,
nici c\ acesta ar trebui s\ apar\ `n majoritatea cosmogoniilor, `n realitate destul de rare
pe continentul `n discu]ie, sau `n miturile ce relateaz\ `ntemeierea satelor.
Sigur, `n cosmogonia Dogon, povestit\ lui Griauli de Ogotemmeli, exist\ expierea [i
apoi repunerea `n func]iune a universului, dup\ perturbarea provocat\ de Ogo. Sacrificiul
lui O Nommo, apoi re`nvierea lui ì permit zeului suprem Amma s\-[i continue opera
creatoare. La popula]ia Bambara, primele patru sacrificii au fost f\cute de zeu pentru a
salva opera divin\ amenin]at\ de Muso Koroni [i de geam\nul s\u, Pemba. ~n alte p\r]i,
sacrificiul este pus `n rela]ie cu divina]ia [i cu posesiunea. Aspectul violent dispare `ns\
`n Africa pentru a face loc ideii de redistribuire a energiei [i de reordonare a universului.
~n societ\]ile ne-statale din Africa nu vom `ntâlni aproape niciodat\ `n miturile de
`ntemeiere a satului vreo referire la omorul sau sacrificiul ini]ial. Schema cea mai
frecvent\ este cea a vân\torului puternic [i iscusit care, venit din alt\ parte, se c\s\tore[te
cu una dintre localnice (legea exogamic\). El cunoa[te secretul armelor, procur\ hrana,
este ap\r\tor `mpotriva agresiunilor exterioare [i devine primul dintr-o descenden]\
nobil\, ce ì legitimeaz\ puterea, f\r\ o violen]\ ini]ial\. Dac\ istoria multor state [i
imperii s-a construit plecând de la r\zboaie, mitizarea `n cheia violen]ei sacrificial\
ar fi putut s\ se produc\ mai curând `n rândul `nvin[ilor, decât `n acela al `nving\torilor.
Or, `n general, oamenii evit\ mitizarea propriilor `nfrângeri. Dezastrul nu este fondator.
Trebuie numaidecât s\ recunoa[tem c\ rela]ia violen]\-sacrificiu nu stârne[te interesul
majorit\]ii teoreticienilor sacrificiului: Taylor `[i axeaz\ interpretarea pe conceptul de
dar, Robertson Smith pe `mp\rt\[anie, Westermarck pe expierea [i devierea influen]elor
malefice, Hubert [i Mauss pe comunicarea dintre sacru [i profan prin intermediul
sfin]irii unei victime, Détienne [i Vernant pe buc\t\rie [i hrana zeilor, Gusdorf pe
d\ruirea de sine pentru un contact cu divinul...
Totu[i, câ]iva autori consider\ c\ actul sacrificial este ordonator, civilizator, un fel de
vaccin `mpotriva violen]ei. Spre exemplu, pentru Hocart, a c\rui interpretare pleac\
de la Frazer, orice tip de organizare social\ deriv\ dintr-un sacrificiu uman (cei dintâi
regi au murit ca victime sacrificiale). Aceast\ teorie ar trebui s\ fie sus]inut\ cu dovezi
multiple [i, chiar verificat fiind, argumentul ignor\ fundamentele antropologiei politice
12 VIOLEN}A
referitoare la apari]ia tardiv\ a societ\]ilor statale. Atunci când Freud se cufund\ `n

totemismul epocii [i imagineaz\ un omor ini]ial, el nu aduce nici o dovad\, iar Burkert,
când afirm\ c\ autodomesticirea omului decurge dintr-un sacrificiu reduc\tor de violen]\,
nu consider\ autodomesticirea ca proces desf\[urat de-a lungul secolelor [i nu define[te
nici formele sacrificiale, nici culturile vizate de sacrificiu. ~n definitiv, ritul sacrificial nu
este nici generalizat, nici `n mod necesar asociat acolo unde e cazul unei violen]e
`n]elese ca real\. A ucide prin sacrificiu nu `nseamn\ a ucide spun hindui[tii.
Un mecanism sacrificial `n viziunea lui René Girard

Cu toate acestea, `n La Violence et le sacré (1972), René Girard dezvolt\ o teorie, de
r\sunet `n epoc\, prin care sacrificiul, v\zut ca o ucidere victimizant\, devine mecanism
fondator al ordon\rii socialului. Pe scurt, pentru autorul citat (pp. 203-207), omul este
o fiin]\ care dore[te, dar nu singur, pentru c\ obiectul dorin]ei lui este `ntotdeauna dorit
[i de un altul. ~n adâncul naturii umane se afl\ `nscris\ aceast\ dorin]\ mimetic\,
mimesis-ul fiind `n]eles ca for]\ de imitare ce `mpinge la a dori ceea ce deja `[i doresc
ceilal]i. De aici, o violen]\ originar\ pentru `nsu[irea, `n propriul a fi [i a avea, a ceea
ce este rar sau care apar]ine altuia. Nu este vorba nici despre exploatarea ori alienarea
marxiste, nici despre rivalitatea oedipian\ dintre tat\ [i fiu (capitolul VII), ci despre o
violen]\ reciproc\ axat\ pe satisfacerea dorin]elor personale, consecin]\ a imit\rii [i
surs\ de `nv\]are [i de conformism, ca [i de rivalitate `n ceea ce prive[te `mp\r]irea
femeilor, a hranei, a armelor [i a teritoriilor. Atunci când interdic]iile nu sunt suficiente
pentru a stopa violen]a, un mecanism de schimb este acela al victimei-isp\[itoare (p. 118).
Sacrificarea unui ]ap isp\[itor (entitate sacrificabil\ ca str\in, handicapat, copil, animal
sau obiect), eveniment fondator al comunit\]ii, ì permite acesteia s\-[i protejeze, `ntr-un
mod ritual, coeziunea. Se opereaz\ astfel un transfer colectiv al problemelor interioare
`nspre o victim\-substitut. Violen]a grupului trece `n afara lui, ceea ce, urmând per-
spectiva lui Girard, va indica faptul c\ oamenii nu sunt `n stare s\ se reconcilieze decât
folosindu-se de un ter].
Sacrificiul este a[adar o tehnic\ ritual\ de u[urare catartic\ ce vizeaz\ eliminarea
tensiunilor, rivalit\]ilor [i violen]elor latente, polarizând `n jurul unei victime germenii
discordiei. Pentru Girard, `ntrebarea lui Lévi-Strauss Cine apar]ine categoriei victimelor
consumabile? nu este de prea mare interes, de vreme ce problema capital\ nu e aceea
a masei sacrificiale. Oricine sau orice (prizonier, animal) poate fi desemnat ca victim\,
cu condi]ia s\ nu se atenteze la integritatea grupului.
Scopul acestei scheme const\ `n a explica modul `n care pacea poate succeda violen]ei,
cum opereaz\ sacrificiul o r\sturnare a valorilor, mizând pe ambivalen]a sacrului, victima
cea mai rea, deun\zi devenind, eventual, cu timpul, cea mai bun\. Este oare victima
vinovat\ sau inocent\? ~n textele profetice ale lumii ebraice, `ntrebarea se repet\ ca un
refren, `ntâlnit apoi mereu, de la Iisus la martiri [i pân\ la Ioana dArc. Exegeza cre[tin\
afirm\ fecunditatea mor]ii `n numele vie]ii, necesitatea mor]ii condi]ie a re`nvierii. La
rândul lor, legendele antice insist\ asupra purific\rii ob]inute prin coborârea `n Infern.
Totodat\, la R. Girard trebuie s\ recunoa[tem ca evident\ arta dramatiz\rii: ciocnirea
dintre dorin]e [i rivalit\]i conduce la a dori moartea celuilalt. Este `ns\ de preferat s\
moar\ unul singur [i nu to]i. Prin eliminarea victimei, grupul cap\t\ substan]\. Violen]a
dispare ca prin farmec, pentru ca astfel societatea s\ se resudeze.
Nu am putea oare s\ aplic\m modelul lui Girard [i la func]ionarea informa]iei, `n

special la prezentarea actualit\]ii, a[a cum face Jean Lambert? Pe fondul unui cotidian
banal, se deta[eaz\ evenimentul ciclon, cutremur, poluare responsabil pentru atâtea
mor]i sau un singur individ pu]in coco[at, arab, negru, evreu, malformat este foarte
u[or de desemnat ca ]ap isp\[itor. ~ntreb\rile se acumuleaz\, se schimb\ tonul, cre[te
suspansul, pân\ `n clipa `n care o alt\ actualitate o alung\ pur [i simplu pe cealalt\, dac\
nu se pune punct presiunii interogative, calmând colectivitatea asemenea unui sacrificiu.
Tot `n leg\tur\ cu mass-media, se pare c\ moda, publicitatea, propaganda, toate au drept
rezultat provocarea unei avalan[e a dorin]elor, men]inerea lor `n stare latent\, chiar dac\
au fost `mblânzite.
O alt\ idee pe care o identific\m la Girard ca [i `n termodinamica modern\ este aceea
c\ trebuie s\ privim dezordinea ca pe un `nceput al ordinii, p\strându-se mereu pu]in haos,
cea mai precis\ dintre formulele matematice nereu[ind nicicând `n zona umanului s\
ordoneze totul perfect. Raymond Boudon (1984) [i Georges Balandier (1988) au trecut
`n alte registre ceea ce Roger Bastide enun]ase `n leg\tur\ amplificarea amestecurilor [i
a fr\mânt\rilor ca produc\toare de noi ordini.
Condamnarea mitului violen]ei sacre

Acest `ntreg ansamblu teoretic, la un moment dat admirat de elita intelectual\ atras\
de filosofie, dar [i pu]in de arheologie [i etnologie, a fost repede [i serios criticat.
René Girard `ncearc\ s\ reduc\ riturile la o explica]ie unic\ [i originar\, or unica
explica]ie seduc\toare (dorin]a mimetic\ pentru ceea ce al]ii `[i doresc deja, generând
concuren]a [i violen]a) este o banalitate psihologic\ (dorin]\) [i sociologic\ (mimesis),
cu o semnifica]ie aproximativ\, care explic\ doar câteva cazuri, `ntemeindu-se pe trei
inexactit\]i: postulatul rarit\]ii, central `n argumentare, dorin]a de apropriere a con]i-
nutului, aceast\ struggle for life `ntre b\rba]i considera]i mai curând ni[te acaparatori de
femei, bunuri [i spa]ii. Autorul crede c\, atunci când interdic]iile nu sunt suficiente
pentru a frâna violen]a, un mecanism de schimb ar fi acela al victimei-isp\[itoare,
`mpov\rat\ arbitrar cu toate relele grupului. El se `n[al\ cu privire la for]a tabuurilor [i
la imposibilitatea reprim\rii violen]ei. Mai mult, ridic\ un caz excep]ional la gradul de
paradigmatic [i general, când, `n realitate, ]apul isp\[itor este adeseori pur [i simplu
respins, `ndep\rtat, nu sacrificat. Acest fenomen nu are nimic dintr-un eveniment fondator
al comunit\]ii, dup\ cum pretinde autorul, chiar dac\ favorizeaz\ coeziunea. Este vorba
doar despre un rit `ntre atâtea altele. S\ admitem c\ aceast\ victimizare a substitutului ar
putea fi un remediu curativ-preventiv pentru a rezolva sau `mpiedica izbucnirile violente.
Dar specificul oric\rei societ\]i dat fiind c\ natura este ]inut\ `n frâu de cultur\ e tocmai
acela [i aici intervin toate regulile societ\]ii, [i nu doar mecanismul ]apului isp\[itor de
a limita, prin intermediul unei puteri legitime, riscurile dezintegr\rii sociale.
Pentru a-[i sus]ine ra]ionamentul, René Girard avanseaz\ mai multe idei eronate:
Gândirea mitic\ se raporteaz\ `ntotdeauna la `nceputuri. Fals! Nu putem gene-
raliza f\r\ rost ideea c\ mitul se prezint\ ca atemporal. In illo tempore nu
`nseamn\ in principio. Cea mai mare parte a societ\]ilor africane care practic\
sacrificiul nu posed\ nici o istorie de genez\. Multe dintre miturile noastre nu sunt
mai precis datate decât mitul lui Narcis sau cel al Meduzei, dar nu sunt ini]iale.
14 VIOLEN}A
Victima isp\[itoare este trimis\ la moarte (nu `ntotdeauna!) sub aparen]a unui dublu
monstruos (arareori!). Orice creatur\ sacr\ este monstruoas\ (eroare!) [i joac\
succesiv toate rolurile ce ]in de violen]\ (nedovedit!) (cf. p. 348 [i capitolul VI).
~n orice ritual, la origine st\ o ucidere. Zeii [i eroii prezint\ jocul violen]ei `n
ansamblul s\u. Fals! Chiar dac\ Antichitatea greac\ [i cea roman\ par s\ dea
credit acestei scheme, chiar dac\ popula]iile Eve cred `ntr-un zeu al fulgerului, un
zeu al variolei, `ntr-un zeu-piton [i unul al fierului, nu putem generaliza ideea
unei violen]e ini]iale `n toate religiile. Adeseori, divinit\]ile reprezint\ doar for]ele
naturii, [i nu violen]a ca atare. Sigur, `n hinduism exist\ un sacrificiu ini]ial al lui
Purusha Prajâpati, dar o interpretare à la Girard r\mâne exclus\. Referin]ele
ebraice [i islamice la sacrificiul neconsumat al lui Isaac sau Ismael, viziunea
paulinic\ [i bisericeasc\ asupra sacrificiului lui Hristos nu justific\ inferarea `n
cadrul monoteismelor `nsele a unei centralit\]i rituale a sacrificiului.
A considera sacrificiul drept rit central pentru toate religiile reprezint\ o eroare.
~n multe p\r]i ale lumii el este ignorat, dup\ cum ne dovede[te Alain Testart.
Ma[in\ de sublimare social\, religia nu are drept scop, a[a cum crede Girard, s\
produc\ nonviolen]\ printr-un act violent. {amanismul, spre exemplu, este relativ pa[nic.
{i, `n mod logic, scopul nu e `n m\sur\ a justifica un mijloc invers, chiar dac\ sublimat.
Este fals s\ afirmi c\ impuritatea ar fi contactul cu violen]a [i c\ violen]a cea mai mic\
poate degenera. Ideea caracterului fondator al violen]ei r\mâne imposibil de demonstrat.
~ntemeierea leg\turii sociale presupune, chiar [i din punct de vedere logic, mai degrab\
o excludere a violen]ei.
Este oare adev\rat c\ exist\ o `ntâietate a violen]ei `n dorin]\ [i un imperativ de
imitare mai puternic decât dorin]a sexual\ a[a dup\ cum afirm\ Girard, comb\tându-l
pe Freud? Pân\ `n ce punct putem considera c\ mimetismul [i violen]a sunt fire[ti,
naturale, pentru om? Konrad Lorenz a demonstrat c\, inclusiv la animale, exist\
mecanisme de reglare a agresivit\]ii (supunere, fug\), precum [i a non-gregarismului.
Câte specula]ii ieftine despre originea declan[\rii violen]ei: instinct irepresibil, besti-
alitate uman\, p\cat originar! Postulatele girardiene trebuie ponderate.
Reduc]ionismul filosofic atinge apogeul cu acest apetit pentru generalizare apodictic\
plecând de la presupuneri pur [i simplu logice [i insuficient sus]inute de date [tiin]ifice,
care cedeaz\ practicii evolu]ioniste ce caut\ s\ explice totul prin origine, ca [i cum
aceasta nu ar fi ipotetic\ [i complexitatea [i-ar g\si explica]ia `n simplitate, iar actualul
`n arhaic. Cu ce drept s\ izolezi ritul de diferitele contexte socioculturale, de parc\ un
semnificat ar putea r\t\ci `n afara semnificantului? Este sacrificiul cu adev\rat hierofanic
[i originar? Este originea accesibil\ [i verificabil\? Putem oare rezolva etiologia
violen]ei `n afara etologiei [i a preistoriei? Func]ia ]apului isp\[itor atinge pretutindeni
aceea[i eficien]\ recunoscut\? Religiile (uciga[e uneori `n Occident) sunt ele `ntr-adev\r
redute ridicate `mpotriva violen]ei?
~n concluzie, Girard acord\ prea mult\ importan]\ unei filogeneze imaginare a
violen]ei. Principiul fondator al pactului social este de fapt excluderea violen]ei. Sacri-
ficiul nu este primul instrument care s\ fi permis derivarea [i p\c\lirea violen]ei
(cf. p. 59). De altfel, ce `nseamn\ s\ p\c\le[ti violen]a dac\ nu s\ confunzi o metafor\
cu o realitate? Sacrificiul indic\ doar asocierea dintre sacru, putere [i drept `n cadrul
ritului. Dac\ ar fi fost acel artificiu cultural de evacuare a violen]ei naturale, atunci ar fi
trebuit s\-[i piard\ din intensitate `n Grecia [i `n Roma (or, nu a fost a[a) `n momentul
`n care sistemul judiciar instaurat `l f\cea `n mod automat caduc.
Refuzând violen]a real\ [i explicând-o totodat\, miturile o `mping `nspre originea
timpurilor. Ajungând s\ reprezinte interdic]ia uciderii victimelor umane, ritul sacrificial
exclude violen]a prin intermediul unei victime-substitut, oferit\ transcendentului [i
`n]eleas\ ca priva]iune de a avea [i mortificare a lui a fi. ~ns\ miturile care evoc\
violen]a, ca [i riturile sacrificiale, fiind puternic circumscrise cultural, nu pot face loc
unei teorii unice [i generalizatoare. Ideea de violen]\ fondatoare r\mâne complet imprecis\.
Exist\ atâtea violen]e care nu `nseamn\ [i `ntemeiere, `ntemeieri f\r\ violen]e, violen]e
f\r\ sacrificiu, sacrificii f\r\ violen]\. Violen]a nu este cu nimic mai fondatoare pentru
social decât este sacrificiul pentru religie.
Referin]e bibliografice
Balandier, G. (1988), Le Désordre, Fayard, Paris
Bloch, M. (1997), La Violence du religieux, Odile Jacob, Paris.
Boudon, R. (1984), La place du désordre, PUF, Paris.
Chelhod, J. (1986), La Structure du sacré chez les Arabes, Maisonneuve et Larose, Paris.
Girard, R. (1972), La Violence et le sacré, Grasset, Paris.
Lambert, J. (1999), Le sacrifice, cuisine, meurtre ou don, `n Études et recherches dAuteuil,
Ed. Alter, Paris, pp. 15-23.
Poulat, É. (1981), Le sacrifice: de lhistoire comparée à lanthropologie religieuse, Archives de
Sciences Sociales des Religions, vol. 55, nr. 1, pp. 153-159.
Scubla, L. (1999), Ceci nest pas un meurtre... ou comment le sacrifice contient la violence, `n
Hértier, Françoise (ed.), De la violence II, Odile Jacob, Paris, pp. 135-170.
Testar, A. (1993), Des dons et des dieux, Armand Colin, Paris.
16 VIOLEN}A
SUVERANITATE {I VIOLEN}| LA HOBBES {I FOUCAULT 17
Corneliu B`lb\*, Gabriela R\]ulea**
Suveranitate [i violen]\ la Hobbes [i Foucault
Filosofii care au dezvoltat o reflec]ie sistematic\ asupra raportului dintre individ [i

societate au abordat, `ntr-un fel sau altul, problema violen]ei [i a apartenen]ei acesteia la
natura uman\. Primul dintre ei a fost Aristotel, care a considerat c\ omul este o fiin]\
social\, `ntrucât posed\ din natur\ dou\ tr\s\turi definitorii: limbajul articulat [i
sentimentele morale. Filosoful grec avea `n vedere faptul c\ ceea ce produce asocierea
oamenilor `n comunit\]i politice este nevoia lor de a comunica semenilor sentimente
morale precum binele [i r\ul, dreptatea sau nedreptatea. ~ntr-un scurt pasaj din lucrarea
Politica, Aristotel expedia astfel chestiunea omului asocial: Antisocialul din natur\ [i
nu din `mprejur\ri ocazionale este ori un supraom, ori o fiar\. ~n lipsa uneia dintre
tr\s\turile amintite, nu mai vorbim despre umanitate: numai o divinitate ar putea s\ aib\
cunoa[terea binelui [i a r\ului f\r\ s\ simt\ nevoia comunic\rii [i, invers, numai fiarele
pot s\ se asocieze `n natur\ f\r\ s\ cunoasc\ binele [i r\ul. Pentru gânditorul antic,
fiecare lucru `[i dobânde[te esen]a dup\ scopul pentru care natura l-a f\cut, iar omul
exist\ ca om tocmai `n vederea societ\]ii, adic\ a comunic\rii virtu]ilor [i a des\vâr[irii
morale, prin educa]ie. ~n afara societ\]ii, omul nu poate fi conceput decât ca o monstru-
ozitate: lipsit de educa]ie [i de virtute, ar fi cea mai periculoas\ fiar\; având ra]iunea
ca arm\ natural\ [i un apetit practic infinit, el ar comite cele mai mari nelegiuiri chiar
`mpotriva naturii. Cum `ns\ natura lucreaz\ `n favoarea binelui, ea a orânduit totul astfel
`ncât, pentru om, natur\ [i societate s\ fie totuna. Existen]a fiin]ei umane `n afara
societ\]ii este analizat\ de Aristotel doar ca un exemplu negativ, ca un argument prin
reducere la absurd: omul nu exist\ `n afara societ\]ii pentru c\ a[a ceva este `mpotriva
firii, e lipsit de sens. Dac\ el s\vâr[e[te nelegiuiri [i violen]e este pentru c\ `[i rateaz\
esen]a, din lipsa educa]iei [i a cunoa[terii. Aceast\ credin]\ va anima filosofia moral\ [i
social\ pân\ `n epoca modern\.
Gânditorii moderni ai socialului au introdus `n ecua]ie o distinc]ie radical\; pentru ei
natura [i societatea nu mai sunt acela[i lucru. Ei au sus]inut c\, `nainte de a fi `n
societate, oamenii au existat `n starea de natur\1. Aceast\ stare de natur\ a fost
* Lector la Facultatea de Filosofie a Universit\]ii Al.I. Cuza, Ia[i.

** Lector de Facultatea de Drept [i Sociologie a Universit\]ii Transilvania, Bra[ov.
1. Distinc]ia nu s-a f\cut dintr-o dat\. Juri[tii romani f\ceau deja diferen]a dintre jus naturae
(dreptul natural) [i jus gentium (dreptul civil). Prin jus naturae, ei aveau `n vedere existen]a
18 VIOLEN}A
conceput\ destul de ambiguu. Pe de o parte, ea ar constitui sursa din care deriv\ starea
civil\ [i dreptul pozitiv sau modelul anistoric pe care acestea se `ntemeiaz\. Pe de alt\
parte, starea natural\ este v\zut\ ca anterioar\ societ\]ii `n ordine temporal\, deci
comportând o dimensiune istoric\, pentru c\ societ\]ile (comunit\]ile politice) nu au
existat dintotdeauna. Este o ambiguitate constitutiv\, agravat\ de diversitatea modelelor
de stare natural\, la diferi]i autori. Totu[i, unitatea semantic\ a conceptului nu este
compromis\; oricum ar fi conceput\ starea natural\, mecanismul prin care este explicat\
asocierea oamenilor `n comunit\]i politice este, `n mare, acela[i: contractul social.
Motivul pentru care exist\ un dezacord major cu privire la conceperea st\rii naturale este
c\, dincolo de semnifica]ia politic\ unitar\ a contractului social, exist\ `nclina]ia de a
semnifica `n mod diferit consecin]ele sale morale. Astfel, dac\ natura uman\ anterioar\
contractului este conceput\ ca antisocial\, violent\ [i animalic\, morala se reduce la
respectarea cu sfin]enie a legilor civile, a c\ror menire este chiar aceea de a pune cap\t unei
astfel de st\ri. Dimpotriv\, dac\ natura uman\ ini]ial\ este conceput\ ca bun\ [i virtuoas\,
societatea fiind echivalent\ cu `nstr\inarea, morala [i virtutea presupun efortul de a
redescoperi ceea ce via]a social\ a aruncat `n uitare: sentimentele primare. Recunoa[tem
`n cele dou\ pozi]ii opuse concep]iile lui Thomas Hobbes [i Jean-Jacques Rousseau.
Cu siguran]\, Hobbes este cel mai celebru dintre filosofii care au sus]inut c\ natura
omului este violent\ [i animalic\. Prin natura sa, spunea filosoful englez, omul este mai
degrab\ o fiar\ decât o fiin]\ ra]ional\, afectele [i instinctele `l domin\ [i `l determin\ s\
vad\ `n semenii s\i simple mijloace pentru atingerea scopurilor imediate sau de lung\
durat\, menite s\-i asigure autoconservarea, bun\starea sau vanitatea. Natura uman\ nu
este deloc sociabil\; ori de câte ori doi indivizi doresc acela[i lucru, ei devin du[mani,
pentru c\ sunt `n mod natural egali, atât `n privin]a facult\]ilor trupului, cât [i a
facult\]ilor spiritului. Din egalitatea speran]ei de a atinge scopurile dorite se na[te o
rivalitate perpetu\. Egalitatea natural\ a oamenilor face ca starea de natur\ s\ fie una de
r\zboi al tuturor `mpotriva tuturor (bellum omnium contra omnes). Descrierea hobbesian\
a st\rii de r\zboi urmeaz\ câteva repere: p\mântul nu e cultivat, nu exist\ construc]ii,
arte sau naviga]ie, oamenii `ncearc\ o perpetu\ fric\ legat\ de iminen]a unei mor]i
violente. Hobbes g\se[te c\ dou\ principii guverneaz\ starea natural\: dorin]a de a avea
`n folosin]\ proprie toate bunurile pe care natura le-a d\ruit tuturor [i evitarea prin orice
mijloace a mor]ii violente, ca cel mai mare r\u posibil. Or, dac\ autoconservarea este cel
dintâi bine, iar moartea violent\ cel mai mare r\u, trebuie s\ se pun\ cap\t cumva st\rii
de r\zboi. Este `ns\ imposibil ca acest lucru s\ se produc\ `n mod natural, prin victoria
unui combatant. Din cauza egalit\]ii combatan]ilor, r\zboiul ar trebui s\ aib\ o durat\
nesfâr[it\; nici o victorie nu ar putea s\-i pun\ cap\t, c\ci `nving\torii se g\sesc mereu
unui drept universal, v\zut ca un sistem de idei corespunzând tr\s\turilor comune ale tuturor
oamenilor [i reprezentând chiar natura omului din toate timpurile [i toate locurile. ~n lucrarea
De legibus, Cicero spunea c\ legea natural\ este comun\ tuturor oamenilor, fiind ra]ional\,
etern\ [i inspirând virtutea. Ea ne ap\r\ de nedreptate, fiind universal\, inflexibil\, mereu
identic\ cu sine, ea nu poate fi nici infirmat\, nici abrogat\ de alte legi (Cicero, 1973: 185).
Totodat\, ea nu este o lege scris\, nici `nv\]at\, ci se na[te o dat\ cu noi, fiind `nscris\ `n
natura noastr\. Reluând aceast\ tradi]ie (care coboar\ pân\ `n filosofia stoicilor), gânditorii
din [coala dreptului natural vor vorbi despre drept natural `n sensul unui sistem de legi
determinate de ra]iune [i independente de orice voin]\ uman\. Ei vor identifica dreptul natural
(jus naturae) cu dreptul din starea de natur\, model al oric\rui drept pozitiv (civil).
`n fa]a unor noi pericole. (Hobbes, 1839-1845, vol. II: 12) Spre dep\[irea st\rii de
r\zboi cheam\ atât pasiunile, cât [i ra]iunea. Mai `ntâi, frica de moarte, dorin]a de
bun\stare sau pl\cerea senzual\ `[i afl\ cea mai bun\ rezolvare `n vreme de pace. ~n ceea
ce prive[te ra]iunea, pe care Hobbes o define[te `n termenii unui calcul, ea ne `nva]\ s\
c\ut\m pacea atâta timp cât exist\ speran]a de a o afla, sau s\ ne preg\tim de r\zboi când e
imposibil s\ o ob]inem (Hobbes, 1839-1845, vol. II: 13). Aceast\ exigen]\ a ra]iunii de
a c\uta pacea [i de a o urma este chiar prima lege a naturii. Din ea deriv\ a doua lege,
conform c\reia, `n vederea p\cii [i a propriei ap\r\ri, cineva poate consim]i, atunci când [i
ceilal]i fac la fel, s\ renun]e la dreptul asupra tuturor lucrurilor [i s\ fie mul]umit cu atâta
libertate fa]\ de ceilal]i oameni cât\ le-ar acorda el lor fa]\ de el `nsu[i (Hobbes, 1839-1845,
vol. III:118). Men]inerea dreptului de a face orice `n privin]a semenilor [i a dreptului
integral asupra tuturor lucrurilor, a[a cum a fost orânduit de natur\, este echivalent\ cu
men]inerea st\rii de r\zboi [i legitimeaz\ orice invazie sau atac. Renun]area la acest drept
presupune transferarea lui: Transferul dreptului se face atunci când, prin semne valabile,
se d\ de `n]eles altuia c\ i s-a cedat ceea ce el dore[te s\ primeasc\ (Hobbes, 1839-1845,
vol. II: 17). Fondarea societ\]ii este explicat\ de Hobbes prin contractul social: fiecare
om renun]\ la dreptul de a-l ucide pe oricare altul, cedând acest drept unui suveran care
va uza de el `n mod legitim, adic\ numai atunci când cineva va `nc\lca `n]elegerea [i va
pune `n primejdie leg\tura civil\ [i pe oricare dintre membrii comunit\]ii. Contrar lui
Aristotel, Hobbes sus]ine c\ nu natura, ci disciplina `l face pe om apt de societate
(Hobbes, 1839-1845, vol. II: 2) disciplin\ ce `nseamn\ `nfrângerea naturii umane
violente [i agresive [i supunerea fa]\ de legea civil\. ~n locul optimismului aristotelic,
Hobbes pune calculul rece al ra]iunii: educa]ia individului ca cet\]ean este de sens
contrar naturii.
~n cadrul paradigmei contractualiste, se consider\ c\ teoria lui Rousseau despre
starea natural\ se afl\ la polul opus celei hobbesiene. Filosoful francez g\se[te tot dou\
principii ale st\rii naturale, dar acestea se acordeaz\ diferit cu psihologia omului originar.
La `nceput, spune Rousseau, omul era un animal singuratic, m\rginit de senza]ii primare
[i profitând cu greu de darurile pe care i le oferea natura, departe de gândul de a i le
smulge (Rousseau, 1964: 165). Nici urm\ de violen]\ [i agresivitate, ci numai sentimentul
propriei existen]e [i grija conserv\rii [i bun\st\rii personale. Acesta este cel dintâi
principiu al st\rii naturale, din care deriv\ al doilea, [i anume nevoia de a `nl\tura
suferin]a oric\rei fiin]e sim]itoare, pentru c\ produce disconfort. ~n contrast cu peisajul
paradisiac al st\rii naturale, Rousseau ne ofer\ imaginea societ\]ii: Privind societatea
uman\ cu deta[are [i f\r\ nici un interes, ea nu pare s\ ne arate mai `ntâi decât violen]a
celor puternici [i oprimarea celor slabi (Rousseau, 1964: 126). Autorul Contractului
social plaseaz\ violen]a nu `n starea de natur\, ci `n zorii societ\]ii civile. Inegalitatea ca
violen]\ `mpotriva celuilalt este ultima etap\ a st\rii naturale. ~n a doua parte a Discursului,
Rousseau arat\ care au fost motivele [i mecanismele ce au condus la apari]ia societ\]ii.
Cel dintâi care a `nchis o bucat\ de p\mânt anun]ând c\ «aici este al meu» [i g\sind destui
naivi care s\-l cread\ a fost adev\ratul fondator al societ\]ii civile (Rousseau, 1964: 164).
Ceea ce a urmat dup\ apari]ia propriet\]ii nu este greu de imaginat. Oamenii au devenit
avari, ambi]io[i [i r\i, transformându-[i for]ele sau nevoile lor `ntr-un fel de drept. A
luat na[tere un conflict perpetuu `ntre dreptul primului ocupant [i dreptul celui mai tare:
Societatea n\scând\ f\cu loc celei mai oribile st\ri de r\zboi (Rousseau, 1964: 176).
De câte crime, r\zboaie [i orori, de câte mizerii n-ar fi fost scutit\ spi]a omeneasc\ de
20 VIOLEN}A
c\tre cel care, smulgând ]\ru[ii, le-ar fi spus celorlal]i: «feri]i-v\ s\ asculta]i de acest
impostor» [...]. (Rousseau, 1964: 164) Pus `n primejdie de r\zboiul tuturor `mpotriva
tuturor, impostorul a pus la punct cel mai teribil proiect pe care l-a conceput vreodat\
mintea omeneasc\: s\ foloseasc\ `n favoarea sa chiar for]ele ce `l atacau, s\ fac\
ap\r\tori din adversarii s\i, s\ le inspire alte maxime [i s\ le dea institu]ii care s\-i fie
favorabile (Rousseau, 1964: 177). Proiectul `nfiin]\rii societ\]ii, `n scopul declarat al
ap\r\rii celor oprima]i, a fost de fapt o consfin]ire a inegalit\]ilor ob]inute prin violen]\.
Este un mod de a spune c\, pentru Rousseau, societatea `ns\[i este violen]\ pentru c\
este o pace instituit\ `n urma unui r\zboi ce a avut un `nving\tor. Faptul c\ aceast\ pace
este una nedreapt\ constituie un aspect important `n fundamentarea moralei rousseauiste.
Dincolo de aceasta `ns\, observ\m c\, `n ciuda optimismului s\u cu privire la alc\tuirea
originar\ a sufletului omenesc, Rousseau ajunge la vorba lui Hobbes: societatea se na[te
pentru a pune cap\t st\rii de r\zboi al tuturor `mpotriva tuturor.
***
Ceea ce trebuie remarcat `n privin]a autorilor contractuali[ti care [i-au propus s\
remanieze teza lui Hobbes (John Locke) sau s\ o r\stoarne (Rousseau) este c\, dac\
starea natural\ nu e de drept una de r\zboi, ea tinde s\ devin\ astfel `n fapt. Potrivit lui
Pierre Manent, Orice doctrin\ a st\rii naturale [i a contractului social are `n mod
necesar un moment hobbesian (Manent, 1992: 79). Dac\ lucrurile stau a[a, ne
propunem s\ revenim la Hobbes pentru a analiza `n detaliu momentul hobbesian pe
care nici o teorie a contractului social nu `l poate ignora. Vom lua ca ipotez\ ideea c\,
dac\ teoria lui Rousseau are un moment hobbesian `n problema st\rii naturale, atunci
teoria lui Hobbes are [i ea un moment rousseauist `n problema pactului social. Mai
clar, constituirea societ\]ii prin contract, `n condi]iile r\zboiului tuturor `mpotriva tuturor,
poate fi interpretat\ ca instituire a unui dezechilibru de for]e stabilit la un moment dat,
deci ca o continuare a violen]ei. Aceasta din perspectiva unei logici a contractului social,
[i nu din cea a diverselor consecin]e morale pe care le implic\ `ntemeierea contractului
pe diferite teorii ale naturii umane. Prin logica contractului social avem `n vedere
ra]iunile prin care este explicat\, `n teoriile contractualiste, constituirea societ\]ii civile
[i a puterii suverane, prin renun]area la dreptul de a purta un r\zboi `mpotriva tuturor,
`n schimbul garan]iei securit\]ii. Atragem aten]ia asupra faptului c\ ambiguitatea conceptului
de stare natural\ produce, la Hobbes, o ambiguitate a teoriei despre contractul social.
Starea natural\ poate fi `n]eleas\ mai `ntâi ca s\lb\ticie premerg\toare `nfiin]\rii societ\]ii
[i intr\rii `n civiliza]ie [i `n istorie. Hobbes vorbe[te despre starea natural\ a oamenilor,
`nainte ca ei s\ fi format societ\]i, [care] era una de r\zboi perpetuu, [i nu numai atât,
era un r\zboi al tuturor `mpotriva tuturor. Restul timpului este ceea ce noi numim pace
(Hobbes, 1843: 11). Potrivit teoriei sale, contractul social ar trebui s\ marcheze o
ruptur\ definitiv\ cu primitivismul [i s\lb\ticia. Chiar dac\ s-ar `ntâmpla ca, din când `n
când, leg\tura social\ s\ fie rupt\ ceea ce de fapt se `ntâmpl\ destul de des, cum arat\
[i Hobbes , omul nu ar mai putea reveni la starea de dinainte, din cauza modific\rilor
pe care via]a social\ le-a produs asupra vie]ii sale suflete[ti. Dispari]ia, din diferite
pricini, a puterii suverane ar `nsemna revenirea la starea de natur\, dar nu la acea natur\
lipsit\ de experien]a societ\]ii. Ar fi echivalent cu a admite o istoricitate a naturii umane,
ceea ce la Hobbes nu e deloc cazul. Dimpotriv\, filosoful englez crede, cum vom vedea,
c\ dispari]ia suveranit\]ii este echivalent\ cu r\zboiul tuturor `mpotriva tuturor, [i asta
pentru c\ el mai admite [i o alt\ semnifica]ie a st\rii naturale. Ea este legat\ de

`n]elegerea naturii umane ca esen]\ atemporal\2 care se repet\ cu fiecare individ uman,
`ntrucât el este, prin na[tere, mai `ntâi un animal dominat de afecte [i de instincte [i
devine social numai prin educa]ie [i calcul. Când aminte[te de natura antisocial\ a
omului [i de nevoia de a-l supune disciplinei, Hobbes pare s\ aib\ `n vedere mai ales
aceast\ situa]ie. Disciplinarea individului este o exigen]\ primordial\ a societ\]ii, `ntrucât
natura uman\ atemporal\ nu poate fi abolit\ de contractul social. Din acest motiv,
Hobbes trebuie s\ fac\ distinc]ie `ntre dou\ tipuri de domina]ie, una natural\, precum cea
paternal\ sau despotic\, [i alta instituit\ sau politic\3 (Hobbes, 1839-1845, vol. II: 70-78).
Este evident c\ individul uman care nu constituie `nc\ un subiect de drept supus autorit\]ii
civile este supus autorit\]ii paterne sau materne, `n virtutea naturii. Disciplinarea naturii
umane [i educarea viitorului cet\]ean revine deci unei persoane care este subiect de drept
[i supus\ autorit\]ii suverane. Astfel, dreptul naturii este pus s\ lucreze `n favoarea
dreptului civil; autoritatea patern\, bazat\ pe domina]ie natural\, sluje[te autorit\]ii
civile bazate pe contract. Starea civil\ nu presupune abolirea naturii umane [i a dreptului
natural, ci numai a st\rii de r\zboi al tuturor `mpotriva tuturor, ca un fel de interdic]ie
pus\ pe manifestarea natural\ a acestei naturi. Eficien]a interdic]iei presupune existen]a
unei puteri care s\ de]in\ monopolul asupra violen]ei: Ie[irea din starea de r\zboi al
tuturor `mpotriva tuturor este un lucru pe care legile [i conven]iile nu-l pot procura prin
ele `nsele. Legile [i conven]iile sunt numai vorbe goale [i, atâta timp cât nu sunt decât
atât, nimeni nu se teme de ele; `n absen]a armelor, ele sunt inutile pentru securitatea
oamenilor4. Este un fel de a spune c\ leg\tura social\ [i securitatea indivizilor nu ar
putea fi garantate `n absen]a unei violen]e minime sau a amenin]\rii cu violen]a.
Contractul social este deci o `n]elegere cu privire la instituirea unui monopol pe
violen]\5; `n raport cu puterea civil\ autoritatea patern\ natural\ [i despotic\ este
sublimat\: rela]iile de familie sunt teritoriul de tranzit permanent `ntre natural [i politic.
2. ~n afar\ de cunoscuta opozi]ie dintre Hobbes [i Rousseau, referitoare la natura rea sau bun\ a
omului, atragem aten]ia asupra unei alte diferen]e, la fel de importante [i anume, Rousseau
prelucreaz\ ambiguitatea conceptului de stare natural\ `n favoarea istoricit\]ii naturii umane,
admi]ând c\ via]a `n societate a produs modific\ri asupra alc\tuirii originare a sufletului omenesc.
3. Cu privire la acest aspect, Leviathanul spune: Exist\ dou\ modalit\]i de a ob]ine puterea
suveran\. Prima este for]a natural\, ca `n cazul `n care un om `[i oblig\ copiii s\ se supun\
autorit\]ii sale, cu tot cu copiii lor, pentru c\ i-ar distruge dac\ ar refuza, sau ca `n cazul
r\zboiului [...]. Cealalt\ modalitate apare când oamenii se `n]eleg `ntre ei pentru a se supune
unui om sau unei adun\ri [...] (Hobbes, 1839-1845, vol. III: 158-159).
4. Acest fragment face parte din edi]ia latin\ a Leviathanului, revizuit\ [i ad\ugit\ de Thomas
Hobbes. El `nlocuie[te textul de pe prima pagin\ a capitolul XVII, ce spune numai: ~n ciuda
legilor naturii [...] dac\ nici o putere nu a fost instituit\ sau dac\ ea nu e suficient de mare ca
s\ asigure securitatea oamenilor, fiecare om se va sprijini pe for]a [i pe abilitatea sa pentru a
se asigura `n privin]a celorlal]i. Accesul la modific\rile [i complet\rile edi]iei latine a textului
ne este oferit de edi]ia critic\ a lui François Tricaud, Editions Sirey, Paris, 1971, p. 174.
5. Expresia ì apar]ine lui Max Weber, care spunea c\ Trebuie s\ concepem statul contemporan
ca pe o comunitate uman\ care, `n limitele unui teritoriu determinat [...], revendic\ cu succes
numai pentru sine monopolul asupra violen]ei fizice legitime. ~n sfâr[it, ceea ce este propriu
epocii noastre este faptul c\ indivizii sau grup\rile de indivizi nu au dreptul de a face apel la
violen]\ decât `n m\sura `n care Statul o tolereaz\: acesta trece a[adar drept sursa unic\ a
«dreptului» la violen]\ (Weber, 1959: 125).
22 VIOLEN}A
Hobbes nu ne propune o teorie a amelior\rii speciei umane; natura uman\ v\zut\ ca

dispozi]ie cunoscut\ pentru lupt\ atunci când nu exist\ nici o asigurare de sens contrar
(Hobbes, 1839-1845, vol. III: 113), dispozi]ie cu care s-a n\scut [i se va na[te orice individ
uman, nu poate s\ dispar\ din natur\ `n virtutea unei simple conven]ii. Bestia este numai
domesticit\ prin institu]ia unui contract garantat de puterea armelor, dar este suficient ca
puterea s\ fie sl\bit\ sau s\ dispar\ temporar pentru ca natura uman\ s\ se manifeste `n
libertatea ei natural\. Textul hobbesian se refer\ la dou\ situa]ii `n care este destul de clar
c\ natura uman\ nu poate fi considerat\ o simpl\ poveste despre starea de s\lb\ticie de
dinainte de apari]ia civiliza]iei, când omul tr\ia ca o fiar\ h\ituit\ de al]ii sau h\ituind pe al]ii.
Prima este cea `n care suveranul renun]\ la autoritatea sa, dintr-un motiv sau altul. ~n acest
caz, spune Hobbes, supu[ii s\i revin la starea de natur\, adic\ la libertatea absolut\.
Pân\ la instituirea unei noi puteri civile, oamenii se afl\ `n starea de r\zboi permanent [i
total, dus de to]i `mpotriva tuturor. A doua situa]ie este mai pu]in clar\ [i necesit\ o
discu]ie pe planul condi]iilor sau al consecin]elor. Este vorba despre starea de r\zboi, nu
despre cel din starea de natur\, ci despre r\zboiul purtat de un suveran `mpotriva altui
suveran, de o cetate `mpotriva altei cet\]i. Vorbind despre ie[irea din starea de natur\,
Hobbes arat\ care sunt avantajele societ\]ii unde, dac\ trebuie s\ fie r\zboi, cel pu]in
nu este f\r\ ajutoare [i nici purtat de to]i `mpotriva tuturor6. Declararea st\rii de r\zboi
este un drept ce apar]ine exclusiv suveranului, `n virtutea monopolului de]inut asupra
violen]ei. Ni se pare c\ punerea `n aplicare a acestui drept ridic\ anumite probleme.
Mai `ntâi, dac\ decizia luat\ de suveran, `n favoarea p\cii sau a r\zboiului, a fost
legitim\ `n raport cu scopul suprem de a asigura securitatea supu[ilor. Hobbes nu-[i bate
capul cu aceast\ problem\ pentru c\ el opteaz\ pentru modelul monarhiei absolutiste.
Conform modelului amintit, supu[ii nu au dreptul de a retrage autoritatea suveranului
atâta timp cât misiunea lui este chiar educarea (disciplinarea) naturii umane [i garantarea,
prin puterea armelor, c\ nici o violen]\ sau anarhie nu va avea loc sau nu va r\mâne
nepedepsit\. Iar r\zboiul civil este o astfel de violen]\. ~ns\ exigen]a supunerii oarbe nu
va face carier\ `n filosofia politic\. John Locke va ar\ta c\ individul st\rii naturale
hobbesiene nu posed\ nimic propriu (`n afar\ de teama de moarte [i obsesia auto-
conserv\rii) [i c\ intr\ `n societate f\r\ nici un fel de drept. Locke va justifica dreptul de
revolt\ pe baza faptului c\ omul din starea natural\ posed\ deja anumite drepturi, cum
ar fi dreptul de proprietate. Hobbes `ns\ spune c\, dac\ un suveran acord\ unui subiect
sau mai multora anumite libert\]i ce pun `n pericol securitatea celorlal]i, concesia este
nul\, `n afar\ de cazul `n care suveranul renun]\ expres la suveranitate, `n mod clar [i
echivoc. Dac\ `ns\ suveranul nu face gestul de renun]are, trebuie s\ se considere c\ acea
concesie provenea din ignoran]\: suveranul nu [i-a dat seama c\ gestul s\u ini]ial
contravenea puterii suverane, a[a c\ suveranitatea va r\mâne `n mod legitim `n mâinile
lui. Justificarea dreptului de revolt\ sau de `ncetare a datoriilor fa]\ de puterea suveranului
s-ar putea face chiar pe baza textului hobbesian, ce spune c\ Obliga]ia pe care o au
supu[ii fa]\ de suveran e menit\ s\ dureze atâta timp cât acesta are puterea s\-i protejeze,
nu mai mult. ~n sfâr[it, dreptul pe care `l au oamenii, prin natur\, de a se proteja atunci
când nimeni altul nu o poate face este un drept ce nu poate fi abandonat prin nici o
conven]ie (Hobbes, 1839-1845, vol. III: 208). ~n situa]ia `n care suveranul nu poate
6. That if there needs must be war, it may not yet be against all men, nor without some help
(Hobbes, 1839-1845, vol. II: 12).
asigura securitatea supu[ilor, puterea prin care el decide ar trebui interpretat\ ca violen]\
`n sensul st\rii naturale: domina]ia politic\ este conturnat\ `n domina]ie despotic\.
Aparent, Hobbes nu intr\ `n aceast\ dificultate pentru c\ el nu face distinc]ie `ntre
institu]ia puterii suverane [i persoana care incarneaz\ respectiva putere. El face deosebirea
`ntre dou\ modalit\]i de stabilire a suveranit\]ii: prin instituire [i prin achizi]ie.
Republica instituit\ este cea format\ prin cedarea de bun\ voie a drepturilor, prin bun\
`n]elegere `ntre cet\]eni. Republica de achizi]ie ia na[tere prin r\zboi [i cucerire prin
puterea armelor, când `nvin[ii se supun `nving\torului pentru a le fi cru]at\ via]a. }inând
cont de aceast\ distinc]ie, dificultatea sesizat\ mai sus poate fi rezolvat\ `n textul
hobbesian `n felul urm\tor: dac\ cet\]enii unei republici instituite nu se mai consider\
supu[i fa]\ de suveran `n virtutea contractului ini]ial, ei ar trebui s\ se considere
achizi]iona]i prin puterea armelor. Când puterea suveranului nu mai este legitim\ `n
virtutea p\cii, ea este legitim\ `n virtutea r\zboiului, garan]ia p\cii originare fiind dat\
chiar de dreptul suveranului de a purta un r\zboi unilateral. Logica textului hobbesian
este impecabil\. Pentru a descoperi miza ce se joac\ `n stabilirea premiselor nu trebuie
s\ ie[im din logica sa, ci s\ mergem pe firul ei, `nainte sau `napoi. Vom descoperi, `ntre
altele, c\ Hobbes las\ deschis\ posibilitatea trecerii de la instituire la achizi]ie prin faptul
c\ suveranul nu este parte a contractului. Dar a nu fi parte a contractului este echivalent
cu a fi `n starea de natur\. Achizi]ionarea prin putere armat\ a supu[ilor este posibil\
`n baza situ\rii unilaterale a suveranului `n starea de natur\: el exercit\ un drept civil
printr-o violen]\ natural\. Suveranul hobbesian p\streaz\ amintirea naturii: el duce un
r\zboi continuu de achizi]ionare a supu[ilor din interior [i un r\zboi de ap\rare (de
cucerire) `mpotriva suveranilor din afar\. Leviathanul este o ma[in\ de r\zboi.
~n al doilea rând, `n cazul oric\rui r\zboi, succesul este asigurat, spune Hobbes, nu de
num\rul combatan]ilor, ci de unitatea lor, iar unitatea este dat\ de acel om sau acea
adunare c\reia oamenii particulari i-au `ncredin]at puterea lor, astfel `ncât fiecare dintre ei
s\ se recunoasc\ drept autor a ceea ce s-a f\cut ori se va face. Dac\ p\rerile lor `n privin]a
utiliz\rii for]elor comune sunt `mp\r]ite, ei `[i vor anula reciproc for]ele [i vor fi u[or de
`nvins. Prin urmare, atât `n vreme de r\zboi, cât [i `n timp de pace, disciplinarea naturii
umane este o sarcin\ permanent\. Dar ce ar trebui s\ `nsemne aceast\ disciplinare? F\r\
`ndoial\, mai `ntâi `nfrângerea orgoliului ce i-ar putea face pe oameni s\ se `nfrunte `ntre ei
[i s\ uite de du[manul comun, apoi a dorin]ei lor de a avea `n folosire proprie toate bunurile
[i onorurile. Numai c\, `n vreme de r\zboi `mpotriva unui du[man comun, anumite pasiuni
naturale, cum ar fi mândria, dorin]a de r\zbunare sau chiar vanitatea, pot s\ aduc\ un
serviciu important comunit\]ii [i suveranului, `n timp ce justi]ia, modera]ia, mila s-ar putea
dovedi fatale `n fa]a unui du[man necivilizat care nu `mp\rt\[e[te acelea[i valori. Cel care
lupt\ pentru cetatea sa trebuie s\ devin\ din nou o fiar\, s\ redescopere instinctele [i pericolul
din starea natural\, s\ tr\iasc\ cu gândul mor]ii iminente, dar totodat\ s\ fie disciplinat [i
s\ devin\ o unealt\ perfect\7. Disciplinarea naturii umane nu `nseamn\ ameliorare moral\;
singura virtute este, `n fond, supunerea fa]\ de autoritate. Este vorba de a face astfel `ncât
natura uman\ periculoas\ s\ se manifeste f\r\ a reveni la anarhie [i la lipsa de principiu
suveran, de a controla natura uman\ [i de a o rentabiliza. Paradoxal, dar just, pactul
social `nseamn\ nu doar interzicerea dreptului de a purta r\zboi de unul singur, ci [i
7. A se vedea `n acest sens figura ideal\ a soldatului, a[a cum a fost descris\ la `nceputul
secolului al XVII-lea, `n Foucault, 1997a.
24 VIOLEN}A
retragerea dreptului de a c\uta pacea pe cont propriu, ceea ce poate fi interpretat\ ca o

violen]\ pe care autoritatea civil\ o comite `mpotriva acelei naturi pe care o supravegheaz\
[i o elibereaz\ din când `n când prin puterea de a decide r\zboiul.
~n al treilea rând, oamenii nu tr\iesc `ntr-o societate universal\, ci `n comunit\]i mai
mari sau mai mici, diferite prin legi, obiceiuri [i interese, la fel ca [i indivizii particulari.
~n privin]a marilor familii cet\]ile , Hobbes arat\ c\ ele au tendin]a de a-[i extinde
domina]ia `n vederea securit\]ii [i acest lucru este just pentru c\ securitatea nu poate fi
dobândit\ altfel (Hobbes, 1839-1845, vol. III: 154). Este un fel de a spune c\ sfâr[itul
r\zboiului privat, dintre indivizi, `nseamn\ legitimarea r\zboiului dintre cet\]i. ~n acest
tip de r\zboi, ceea ce pune cap\t st\rii de insecuritate este victoria definitiv\ a unei p\r]i
[i constituirea unei autorit\]i permanente, a unei republici de achizi]ie. Din cele trei
situa]ii ne putem da seama c\ pacea social\ presupune de fapt o radicalizare a violen]ei,
`n sensul deplas\rii ei `ntr-o direc]ie singular\, definit\ de suveran. Faptul c\ autoritatea
civil\ este numit\ de Hobbes cu termenul de Leviathan nu las\ nici o `ndoial\ `n acest
sens. Sloganul Leviathanului hobbesian pare s\ fie Si vis pacem para bellum. ~n fond,
Leviathanul nu poate ob]ine [i garanta pacea decât preluând `n grija sa starea de r\zboi
perpetuu: r\zboi `mpotriva vanit\]ii celor din\untru, ca [i a celor din afar\. Leviathanul
este regele tuturor fiilor orgoliului. Orgoliul este, cu siguran]\, cel mai mare du[man
al s\u pentru c\ el poate conduce [i singur la un r\zboi al tuturor `mpotriva tuturor. Prin
orgoliu, Hobbes `n]elege `nclina]ia general\ a `ntregii umanit\]i, o dorin]\ perpetu\ [i
f\r\ r\gaz, de a dobândi putere dup\ putere, dorin]\ ce nu `nceteaz\ decât la moarte
(Hobbes, 1839-1845, vol. III: 85-86). Unul dintre cei mai mari comentatori ai lui
Hobbes, Leo Strauss, a ar\tat c\ aspira]ia c\tre putere poate s\ fie atât ra]ional\, cât [i
ira]ional\. Numai prima este permis\, `n timp ce a doua, ca apetit natural, este interzis\.
Strauss se bazeaz\ pe textul hobbesian, care spune c\ voin]a oamenilor de a-[i satisface
pasiunile nu este `ntotdeauna blamabil\8. Dar cum s\ distingem `ntre dorin]a de putere
ra]ional\ [i cea ira]ional\? Putem `n]elege aceasta numai dac\ ]inem cont de faptul c\
metoda este tr\s\tura decisiv\ a politicii lui Hobbes (Strauss, 1991: 17). Este adev\rat
c\ Hobbes irose[te mult\ energie pentru a defini natura uman\. Tratatul despre natura
uman\ nu discut\ despre homo homini lupus, ci este o analiz\ a facult\]ilor trupului [i
sufletului, reluat\ [i la `nceputul Leviathanului. Pentru a distinge `ntre dorin]a de putere
permis\ (ra]ional\) [i cea interzis\ (ira]ional\) trebuie s\ accept\m un anume formalism;
nu putem deosebi aspira]ia ira]ional\ de cea ra]ional\ dup\ obiect sau dup\ scop, ci dup\
mijloace sau dup\ metod\. Aspira]ia de a dobândi putere dup\ putere este permis\ [i
ra]ional\ dac\ aspirantul caut\ s\ evite r\zboiul de frica unei puteri mai mari (ceea ce
revine la a respecta legile civile) [i dac\ renun]\ la dreptul s\u natural de a avea totul,
cedând o parte din acest drept (ceea ce revine din nou la a respecta legile civile).
Dispozi]ia natural\ pentru lupt\ nu dispare, ci devine obiectul unei matematici. Prin
calcul, apetitul natural pentru putere devine ra]ional [i disciplinat. Altfel, cine ar putea
face a[a `ncât oamenii s\ se bucure de alte lucruri decât cele pe care le urm\reau `n starea
natural\? C\ci toat\ pl\cerea sufletului const\ `n glorie (o anumit\ opinie bun\ despre sine
`nsu[i) sau se raporteaz\ la glorie. Celelalte pl\ceri se raporteaz\ la sim]uri. Gloria depinde
de o compara]ie cu altcineva [i din preeminen]a asupra lui (Hobbes, 1839-1845, vol. II: 5).
8. All men in the state of nature have a desire and will to hurt, but not proceeding from the same
cause, neither equally to be condamned (Hobbes, 1839-1845, vol. II: 4).
Cum toate societ\]ile sunt constituite, `n afar\ de siguran]a vie]ii, pe c\utarea gloriei,
este de la sine `n]eles c\ natura vanitoas\ a omului conduce la o permanent\ stare de
concuren]\ `ntre indivizi sau `ntre state. Dac\ oamenii nu pot s\ recurg\ la for]\, din
cauza plas\rii monopolului pe violen]\, ei pot recurge la viclenie, iar viclenia este o
virtute a r\zboiului. Atâta timp cât natura omului r\mâne s\ fie definit\ `n acela[i fel,
ca dispozi]ie agresiv\ pentru a avea totul [i a dobândi o putere infinit\, starea de drept
este, `n fapt, imperfect\ [i supus\ contingen]ei istorice. Ea face `n continuare loc violen]ei.
Mai `ntâi pentru c\ suveranul duce tot timpul un r\zboi pentru disciplinarea supu[ilor
[i intimidarea lor, ceea ce necesit\ constituirea unui dispozitiv de for]e care s\ garanteze
permanen]a dezechilibrului instituit. Apoi pentru c\ `nclina]ia natural\ a oamenilor este
dobândirea unei puteri cât mai mari. Societatea ofer\ modelul celei mai mari puteri
posibile, a unei puteri pe care omul `n starea natural\ nici nu o poate concepe. Efortul
de a dobândi sau de a controla aceast\ putere `nseamn\ nici mai mult, nici mai pu]in decât
a admite c\ pacea social\ este un r\zboi organizat [i disciplinat, nici al tuturor `mpotriva
tuturor, nici lipsit de ajutoare. Potrivit principiului ra]iunii, to]i oamenii caut\ pacea,
dar, potrivit apetitului natural, ea trebuie s\ le fie cât mai favorabil\. To]i au de câ[tigat
ceva de pe urma p\cii, dar unii au de câ[tigat ceva `n plus. Cu alte cuvinte, orice pace
care urmeaz\ unei st\ri de r\zboi `nseamn\ consfin]irea [i `nghe]area unui raport de for]e.
Cum alchimia facult\]ilor `n constitu]ia indivizilor difer\ de la unul la altul, se vor g\si
`ntotdeauna oameni dispu[i s\ ri[te pentru a redefini contractul `n favoarea lor. Iar aceasta
este echivalent cu a spune c\ politica `nseamn\ r\zboiul continuat cu alte mijloace.
***
Formula inversat\ a aforismului lui Clausewitz9 a fost propus\ de Michel Foucault,
care, `n cursurile sale de la Collège de France, dar [i `n Histoire de la sexualité ori `n
Surveiller et punir, a transformat-o `n operator de analiz\ a puterii. Foucault reactiveaz\
ipoteza nietzschean\ potrivit c\reia nici o construc]ie moral\ sau conven]ie social\ nu
poate s\ frâneze sau s\ intimideze jocul agonistic al for]elor corporale. R\sturnarea
celebrei formule r\zboiul este continuarea politicii cu alte mijloace este echivalent\ cu
interpretarea societ\]ii [i a istoriei prin prisma confrunt\rii generalizate. }inând cont de
asta, pare firesc s\ consider\m c\ lectura textului hobbesian pe care am propus-o mai sus
este un exerci]iu foucaldian urm\rind s\ stabileasc\ un acord teoretic cu interpretarea
agonistic\ a societ\]ii. ~n ciuda acestei apropieri de aparen]e, Foucault refuz\ explicit
ideea leg\turii dintre teoria hobbesian\ [i interpretarea societ\]ii ca joc adversativ al
for]elor. ~n cele ce urmeaz\ vom ar\ta `n ce const\ interpretarea foucaldian\ a contractului
social [i care sunt argumentele lui Foucault `mpotriva revendic\rii hobbesiene a paternit\]ii
`n problema invers\rii aforismului lui Clausewitz, dup\ care vom confrunta interpretarea
foucaldian\ cu propria noastr\ lectur\.
9. Carl Phillip Gottfried von Clausewitz (1780-1831), general prusac [i strateg, teoretician al
conceptului de r\zboi (R\zboiul este continuarea politicii prin alte mijloace). Lucrarea sa,
Despre r\zboi (Vom Kriege), a influen]at `ntreaga art\ militar\ [i pe to]i marii strategi de dup\
el, inclusiv pe Lenin, Hitler [i Mao, care l-au citit pe s\rite. Clausewitz a r\mas cunoscut mai
ales prin plasarea r\zboiului la baza rela]iilor dintre guverne [i na]iuni. Gândirea lui intereseaz\
nu numai arta militar\, ci [i istoria, [tiin]ele politice sau gândirea economic\.
26 VIOLEN}A
Foucault se refer\ la Hobbes ca la cel mai de seam\ reprezentant al teoriei clasice a

suveranit\]ii, abordând chestiunea contractului social la un dublu nivel: mai `ntâi la
acela al bazelor sale teoretice, apoi la cel al bazelor sale istorice. Este vorba de 1) a pune
`n discu]ie contractul social ca teorie juridic\ a puterii [i a constituirii suveranit\]ii [i
2) de a scoate la iveal\ dependen]ele ei fa]\ de o anumit\ situa]ie istoric\, `n care a ap\rut
[i `n cadrul c\reia a `ndeplinit o anumit\ func]ie.
~n ceea ce prive[te prima chestiune, autorul francez arat\ c\ teoria contractualist\ a
suveranit\]ii uzeaz\ de o presupozi]ie esen]ialist\ `n definirea puterii: ~n cazul teoriei
juridice a puterii, puterea este considerat\ ca fiind un drept pe care l-am poseda ca pe un
bun oarecare [i pe care, `n consecin]\, l-am putea transfera sau `nstr\ina, total sau
par]ial, printr-un act juridic sau un act fondator de drept, ce ar fi de ordinul ced\rii sau
al contractului. Puterea este cea concret\, pe care orice individ o de]ine [i pe care ar
ajunge s\ o cedeze, total sau par]ial, pentru a constitui o putere, o suveranitate politic\
(Foucault, 1997b: 14). Teoria contractului este numit\ de Foucault economist\,
pentru c\ fondatorii tradi]iei liberale au conceput constituirea puterii civile dup\ modelul
liberului schimb, al comer]ului dintre indivizi10. Ca [i cum puterea ar fi ceva existent
dincolo de rela]iile de putere, iar suveranitatea s-ar constitui prin reprezentarea sau
punerea `n scen\ a acestui ceva. ~n spiritul filosofiei lui Nietzsche, care vorbea de jocul
haotic [i f\r\ r\gaz al voin]elor de putere, Foucault crede c\ istoria ar trebui `n]eleas\ ca
un ansamblu tensionat de raporturi de for]e. {i atunci, oare puterea nu ar trebui
analizat\ mai `ntâi [i `nainte de toate `n termeni de lupt\, de confruntare sau de r\zboi
(Foucault, 1997b: 16)? O astfel de `n]elegere a puterii este incompatibil\ cu ideea c\
societatea a luat na[tere printr-un contract pacificator `ntre indivizi egali care au hot\rât
s\ pun\ cap\t st\rii de r\zboi. Na[terea societ\]ii civile ar fi mai degrab\ echivalent\ cu
consfin]irea unui dezechilibru stabilit, la un moment dat, `n cadrul confrunt\rii generale.
Dar nu este vorba de un r\zboi lipsit de speran]a `ntr-un `nving\tor, ci de un conflict
decis fie prin victoria unei p\r]i, fie prin `nghe]area raportului de for]e `n favoarea unei
p\r]i ca [i cum Foucault ar folosi `mpotriva lui Hobbes argumentele lui Rousseau, iar
`mpotriva lui Rousseau argumentele lui Hobbes, realizând o sum\ de rezultat nul `ntre
momentul hobbesian [i momentul rousseauist. Combinând ideea naturii umane
violente cu supozi]ia consfin]irii prin legea civil\ a unui dezechilibru de for]e survenit la
un moment dat `ntre for]ele combatante, se ob]ine ca rezultat c\ puterea politic\ nu
`ncepe atunci când `nceteaz\ r\zboiul (Foucault, 1997b: 43). Dimpotriv\, pacea civil\ nu
este decât o continuare a r\zboiului; decizia final\ nu poate s\ vin\ decât din instaurarea
unui nou dezechilibru sau din reinstaurarea continu\ a celui ini]ial, ceea ce conduce din
nou la ideea c\ politica nu este altceva decât continuarea r\zboiului cu alte mijloace.
R\sturnarea principiului lui Clausewitz este justificat\ de Foucault prin ideea c\ `nsu[i
Clausewitz a interpretat pe dos un ansamblu de teze care circulau `n secolele al XVI-lea
[i al XVII-lea. Autorii acestor teze, printre care nu se num\r\ [i Hobbes, se opuneau
sistematic teoriilor dreptului natural, sus]inând c\ legea nu apare din natur\, prin imitarea
10. O alt\ variant\ de economism `n analiza puterii ar fi oferit\ de marxism, `n cadrul c\ruia
puterea politic\ are ca func]ie men]inerea raporturilor de produc]ie [i promovarea unei
domina]ii de clas\. Interpretarea istoriei ca lupt\ de clas\ nu are nimic `n comun cu ipoteza
agonistic\, spune Foucault, pentru c\ idealul dialectic al marxismului este pacificarea istoriei
prin eliminarea contradic]iilor [i `nghe]area confrunt\rii prin victoria definitv\ a proletariatului.
a[a-zisului drept natural, ci se na[te din b\t\lii reale, din ora[e incendiate [i din
p\mânturi r\v\[ite (Foucault, 1997b: 43). Iar dac\ lucrurile stau astfel, nu `ncape nici
o `ndoial\ c\ omul este lup pentru om [i dincoace de starea natural\, iar motorul
tuturor institu]iilor este r\zboiul tuturor `mpotriva tuturor. Pacea face `n surdin\
r\zboiul, spune Foucault. Campionul unei astfel de viziuni a fost, `n Fran]a, Boulainvilliers11,
a c\rui teorie este expus\ pe larg de c\tre Foucault, `n scopul de a da o interpretare
agonistic\ a istoriei [i a societ\]ii.
Diferen]a dintre teoria lui Boulainvilliers [i cea a lui Hobbes este mai mult o problem\
de nuan]e. Ideile hobbesiene despre natura uman\ pot fi integrate cu succes `n ipoteza
agonistic\, chiar cu titlul de premis\; numai teoria suveranit\]ii ridic\ anumite
probleme. De aceea, abordarea raportului dintre Hobbes [i Boulainvilliers depinde, la
Foucault, de interpretarea care se d\ teoriei hobbesiene a suveranit\]ii. Cu toate c\
teoriile contractualiste au un moment hobbesian, se poate admite c\ interpretarea
contractualist\ a societ\]ii nu este neap\rat incompatibil\ cu ideea c\ politica poate fi
continuarea cu alte mijloace (cu mijloace legitime, de pild\) a r\zboiului. Ceea ce pare
s\ scuteasc\ teoria lui Hobbes de responsabilitatea oric\rei influen]e asupra ipotezei
agonistice este faptul c\ acelea[i teorii contractualiste `ncearc\ s\ dep\[easc\ momentul
hobbesian al naturii umane prin solu]ia definitiv\ a pactului social. Dar nu e mai pu]in
adev\rat c\, o dat\ acceptat\ solu]ia pactului social, apar noi probleme legate de
interpretarea mecanismului pactului social (spre exemplu dac\ achizi]ia este o instituire
sau dac\, dimpotriv\, instituirea este o achizi]ie) [i de caracterul definitiv al pactului (am
v\zut deja cum, la Hobbes, oamenii ajung din nou `n starea de natur\ dac\ suveranul
renun]\ la putere). ~n func]ie de interpretarea acestor dou\ momente, este posibil s\ se
admit\ c\ teoriile contractului social presupun prelungirea momentului hobbesian
dincolo de starea natural\, a[a cum ne las\ s\ `n]elegem, de pild\, teoria lui Rousseau12.
Interpretarea agonistic\ a istoriei nu este neap\rat contrar\ teoriilor contractualiste. Iar
dac\ `ns\[i varianta rousseauist\ ne permite, la limit\, s\ `n]elegem acest lucru, oare nu
ar trebui, cu atât mai mult, s\ fie o eviden]\ `n cazul lui Hobbes? R\zboiul ne`ncetat
dintre ra]iune (care `ndeamn\ la pace) [i pasiuni (ce `ndeamn\ la confruntare) nu este
oare suficient pentru a accepta c\ istoria [i societatea sunt `n mod irevocabil definite prin
confruntare [i violen]\? Nu cumva Foucault trateaz\ eviden]a drept aparen]\ `n[el\toare,
propunând o interpretare cuminte a lui Hobbes, [i tocmai prin asta inadecvat\?
Acest lucru pare s\ se realizeze `n doi timpi. Mai `ntâi este nevoie de o interpretare
a st\rii naturale astfel `ncât ea s\ par\ mai rezonabil\ chiar decât `ncearc\ s\ o fac\
admiratorii lui Hobbes. Potrivit lui Foucault, `n starea natural\ nu ar fi vorba de b\t\lii
efective, de r\zboi, ci de o stare de r\zboi. Diferen]a ar trebui s\ fie `n m\sur\ s\
dea o imagine mai pu]in `ngrozitoare st\rii naturale, [i asta f\r\ ca ea s\ piard\ ceva din
demnitatea de a fi condus irevocabil la apari]ia societ\]ii. Nu exist\ b\t\lii `n r\zboiul
primitiv al lui Hobbes, nu exist\ nici sânge, nici cadavre. Exist\ numai reprezent\ri,
11. Henri de Boulainvilliers, conte de Saint-Saire, (1658-1722), istoric francez care a sus]inut
teoria descenden]ei nobilimii franceze din invadatorii franci ai Galiei (Mémoire sur la noblesse
de France, 1719, Etat de la France, 1727-1729).
12. Nu `ntâmpl\tor Rousseau a fost respectat de teoreticienii marxi[ti ai istoriei. El a permis
interpretarea istoriei ca teatru al luptei de clas\ pentru reinstaurarea egalit\]ii naturale,
`nc\lcate prin proprietatea privat\ [i violate prin legea civil\.
28 VIOLEN}A
manifest\ri, semne, expresii emfatice, viclene, `n[el\toare […]. Suntem pe scena schimbului
de reprezent\ri. Nu suntem cu adev\rat `n «r\zboi», ci `n «starea de r\zboi» (un fel de
diploma]ie infinit\, de rivalit\]i). (Foucault, 1997b: 79-80) Dar oare acesta nu este un
motiv `n plus s\ consider\m c\ puterea civil\ nu poate s\ pun\ cap\t r\zboiului rece
din starea natural\, n\scut din `nclina]ia general\ c\tre sporirea puterii? Paradoxal, cu
cât starea natural\ ne apare `ntr-o lumin\ mai favorabil\, mai nevinovat\, cu atât
societatea ne poate ap\rea mai impregnat\ de semnifica]ia momentului hobbesian
c\ruia nu poate s\ ì pun\ cap\t. {i atunci, s-ar putea sus]ine paternitatea lui Hobbes
asupra ipotezei agonistice: istoria este terenul unor conflicte, al unor tensiuni, al unor
desf\[ur\ri de raporturi de for]e, pentru c\ natura uman\ se define[te prin lupta pentru
recunoa[tere. Dar, `n al doilea moment, Foucault se opre[te la teoria suveranit\]ii [i face
urm\toarea afirma]ie: Constituirea suveranit\]ii ignor\ r\zboiul [...] fie c\ este r\zboi,
fie c\ nu, aceast\ constituire se face la fel (Foucault, 1997b: 84)13. Ceea ce vrea s\
spun\ este c\, `n principiu, nu exist\ nici o diferen]\ `ntre suveranitatea prin instituire [i
suveranitatea prin achizi]ie. ~n fa]a amenin]\rii cu moartea orice persoan\ are dreptul
natural s\ se apere, spune Hobbes. Este un drept inalienabil [i contractul social nu-l
poate aboli. Problema este `ns\ alta: oricine este liber s\ se apere sau s\ opun\ rezisten]\,
cu alte cuvinte s\ moar\ ap\rându-[i via]a, dar, dac\ decide s\ se supun\, `n virtutea
libert\]ii de care dispune, aceast\ supunere trebuie considerat\ ca fiind actul unei voin]e
libere, deci ca un contract. Nu are importan]\ `n ce condi]ii s-a f\cut supunerea; faptul
c\ ea a avut loc `nseamn\ recunoa[terea dreptului de via]\ sau de moarte al suveranului.
Foucault arat\ c\, la Hobbes, suveranitatea prin achizi]ie se reduce, pân\ la urm\, tot la
un contract sau la o instituire. Având aerul c\ proclam\ r\zboiul peste tot, la `nceput [i
chiar la sfâr[it, discursul lui Hobbes spunea, `n realitate, contrariul. El spunea c\, cu sau
f\r\ r\zboi, `nfrângere sau nu, cucerire sau acord, e acela[i lucru: «Voi a]i voit, voi,
supu[ii, a]i constituit suveranitatea care v\ reprezint\» (Foucault, 1997b: 85).
~n acest context, analizele suveranit\]ii clasice `ntreprinse de Foucault `n Surveiller et
punir cap\t\ semnifica]ia unor dovezi istorice `ndreptate `mpotriva teoriilor contractualiste
clasice, punând `n eviden]\ caracterul lor situat sau angajat istoric. Genealogia foucaldian\
a puterii pune `n eviden]\ caracterul utopic al scenariului contractualist: chiar dac\ ar
fi vorba despre o instituire, prin contract liber, pân\ la urm\ se ajunge la un raport de
domina]ie [i de for]\, dac\ nu cumva instituirea `nseamn\ tocmai sechestrarea voin]ei
celor care au consim]it de c\tre o voin]\ mai puternic\. Hobbes ne spune c\ orice
achizi]ie revine la un act de instituire; Foucault [i ipoteza represiv\ sus]in dimpotriv\
c\ orice instituire este ancorat\ `ntr-o achizi]ie deja efectuat\. Asupra acestui punct se
impune o precizare. Trebuie s\ distingem `ntre dimensiunea istoric\ a analizelor din
Surveiller et punir (care au ca obiect raporturile de putere din societatea occidental\
`ncepând cu secolul al XVII-lea) [i dimensiunea istoriografic\ a analizelor din Il faut
défendre la société (ce au ca obiect anumite texte din epoc\ referitoare la problema
puterii [i a suveranit\]ii). ~n primul caz este vorba despre faptul brut al rela]iilor de
putere (pouvoir); `n al doilea, despre discurs (savoir) [i despre func]ia atribuit\ discursului
`ntr-o anumit\ epoc\ (savoir-pouvoir). Lectura pe care noi am f\cut-o mai sus lui
13. cf. [i Leviathan: Not by victory, but by the consent of the vanquished (Hobbes, 1839-1845,
vol. III: 85).
Hobbes este conform\ spiritului foucaldian, pentru c\ accept\ supozi]ia condi]ion\rii

savoir-ului de c\tre pouvoir, dar contrar\ interpret\rii foucaldiene a lui Hobbes, din
motive pe care le vom dezv\lui la final.
A[adar, `n Surveiller et punir Foucault analizeaz\ suveranitatea clasic\ `n exerci]iul ei
de a restabili ordinea compromis\ de ac]iunea criminal\. Imaginea societ\]ii civile `n
secolele al XVII-lea [i al XVIII-lea este aceea a unui câmp militar disciplinat [i controlat
de ochiul suveranului. Dac\ `n filosofia politic\ a existat un model natural al st\rii civile,
construit pe o teorie a st\rii naturale, nu e mai pu]in adev\rat c\ el a fost dublat de un
vis militar al societ\]ii (Foucault, 1975: 171) constând `n proiectul de a construi o
ma[in\ de r\zboi prin compunerea disciplinat\ [i riguroas\ a tuturor elementelor sale.
Leviathanul hobbesian este tocmai ma[ina care disciplineaz\ natura uman\. Se poate ca
r\zboiul ca strategie s\ fie continuarea politicii. Dar nu trebuie s\ uit\m c\ «politica» a
fost conceput\ ca o continuare, dac\ nu exact [i direct a r\zboiului, cel pu]in a modelului
militar ca mijloc fundamental de a preveni r\zboiul civil. Politica, `n calitate de tehnologie
a p\cii [i a ordinii interioare, a c\utat s\ pun\ la punct dispozitivul armatei perfecte, al
masei disciplinate. (Foucault, 1975: 170) Ca urmare, justi]ia se bazeaz\ pe for]a
suveranului, iar pedepsirea celor care s-au f\cut vinova]i de tulburarea ordinii este un
ceremonial `n cadrul c\ruia puterea suveranului se desf\[oar\ dup\ un ritual des\vâr[it.
Foucault analizeaz\ dubla semnifica]ie a execu]iilor publice care pedepsesc crima [i fac
dreptate, `ns\ fac `n acela[i timp [i o demonstra]ie public\ a puterii suveranului. Dac\
`nc\lcarea legii cap\t\ semnifica]ia unui atentat `mpotriva persoanei suveranului, restabilirea
justi]iei este echivalent\ cu r\zbunarea celui lezat: Ceremonia supliciului scoate la
lumin\ raportul de for]\ ce confer\ legii puterea sa. Execu]ia public\ are dou\ chipuri:
unul [s\rb\tore[te] victoria, cel\lalt [continu\] lupta (Foucault, 1975: 54). Personajul
principal al execu]iilor publice este poporul, spune Foucault. Ca [i cum criminalul nu ar
fi singur vinovat de [tirbirea ordinii [i a autorit\]ii, este nevoie de o repara]ie public\.
Contractul a fost `nc\lcat, restabilirea lui necesit\ prezen]a p\r]ilor, a martorilor.
Dar aceast\ restabilire se face `n termenii r\zboiului [i ai violen]ei: suveranul marcheaz\
pe trupul condamnatului `nsemnele autorit\]ii sale, iar supunerea fa]\ de `nving\tor
presupune m\rturisirea [i recunoa[terea public\ a vinei. Prin analiza criminalit\]ii [i a
justi]iei, Foucault ne arat\ c\, de fapt, dincolo de termenii contractului se afl\ violen]a,
cucerirea, cruzimea sau dependen]a. Dac\ Hobbes credea c\ suveranitatea se instituie `n
mod legitim chiar acolo unde este vorba de cucerire, Foucault arat\ c\ societatea clasic\
infirm\ aceast\ tez\; dimpotriv\, chiar instituirea sau contractul `nseamn\ permanentizarea
[i consfin]irea unei cuceriri preliminare. Putem observa aici `n ce m\sur\ Foucault
utilizeaz\ `n analiza lui Hobbes locurile comune ale Discursului asupra () inegalit\]ii
dintre oameni. Cu totul paradoxal, Rousseau serve[te mai bine ipotezei agonistice decât
Hobbes, datorit\ sl\biciunii pentru istoricitate. Ca urmare, Foucault urm\re[te la Hobbes
acela[i decalaj dintre discurs [i starea de fapt pe care `l sesizase Rousseau: nu este vorba
de egalitate [i libertate, ci de inegalitate [i aservire; nu este `n joc voin]a liber\, ci for]a
transfigurat\ `n drept. Este tocmai ceea ce `[i propune genealogia puterii: s\ arate cum
anume suveranitatea clasic\ a `nsemnat transformarea for]ei `n drept (prin recunoa[terea
dreptului de via]\ [i de moarte al suveranului) [i cum anume a fost disimulat acest fapt
`n ordinea discursului filosofiei politice, la Hobbes. Sarcini de care Foucault se achit\ `n
Surveiller et punir [i `n Il faut défendre la société.
30 VIOLEN}A
Nu se pune a[adar numai problema de a oferi o alternativ\ la teoria clasic\ a

suveranit\]ii [i a puterii, ci [i de a pune `n lumin\ dependen]a teoriei contractului social de
situa]ia istoric\ `n care a ap\rut [i fa]\ de care a `ndeplinit o anumit\ func]ie. Foucault este
convins c\ Hobbes a formulat o teorie politic\ a c\rei miz\ istoric\ era tocmai eliminarea
r\zboiul din constituirea suveranit\]ii. Interesul lui Hobbes ar fi fost de a scoate definitiv din
teoria suveranit\]ii problema Cuceririi Normande care, arat\ Foucault, a dominat discursul
juridic [i politic din Anglia dup\ b\t\lia de la Hastings (1066). Autorul Leviathanului ar fi
urm\rit s\ combat\ acest discurs al luptei [i al r\zboiului civil permanent, plasând contractul
dincolo de orice r\zboi sau cucerire [i salvând astfel teoria statului (Foucault, 1997b: 85).
Concep]ia filosofico-juridic\ a lui Hobbes, crede Foucault, s-ar opune pas cu pas
istoricismului politic, prin care ar trebui s\ `n]elegem o anumit\ manier\ de a face s\
func]ioneze [tiin]a istoric\ `n lupta politic\ (Foucault, 1997b: 84) sau apartenen]a
r\zboiului la istorie [i a istoriei la r\zboi (Foucault, 1997b: 154). Ca un exemplu de
istoricism, Foucault prezint\ teoria lui Boulainvilliers, potrivit c\ruia puterea nu este
nici o proprietate, nici o poten]\, ci o simpl\ rela]ie, un joc al for]elor. Istoria `ns\[i nu
este decât o continu\ confruntare de for]e. ~n aceast\ confruntare, a scrie istoria este o
arm\ de lupt\. Istoricismul ar fi echivalent cu recunoa[terea raportului intim dintre
[tiin]\, savoir, pe de o parte, [i pouvoir, violen]\, dezordine sau lupt\, pe de alt\ parte.
***
P\rerea noastr\ este c\, `n interpretarea lui Hobbes, Foucault nu valorific\ toate
resursele teoriei sale privind dependen]a discursului de raporturile de putere. El se
mul]ume[te s\ dezv\luie inten]ia secret\, dar respectabil\ a autorului, care, `n mod
cert, este de a pacifica istoria [i raporturile dintre oameni [i de a legitima o form\ de
suveranitate care s\ garanteze pacea. Pentru aceasta ar fi fost suficient\ o hermeneutic\
contextualist\, atent\ la biografia autorului [i la geneza operei, [i nu o hermeneutic\ a
suspiciunii camuflat\ metodologic `ntr-o genealogie. Exerci]iul hermeneutic foucaldian
se reduce, `n principiu, la supralicitarea a dou\ pasaje din Leviathan, unul referitor la
starea natural\, cel\lalt la problema suveranit\]ii. Primul afirm\ c\ starea de r\zboi nu
presupune neap\rat existen]a unor b\t\lii efective, ci se limiteaz\ la dispozi]ia natural\
pentru agresivitate [i violen]\14. Foucault pare s\ cread\ c\ aceast\ dispozi]ie permanent\,
ce nu ia sfâr[it decât la moarte, `nseamn\ mai pu]in decât o b\t\lie real\ [i o violen]\
consumat\. De aici rezult\ o interpretare nevinovat\ a st\rii naturale, mai pu]in grav\
chiar decât la Rousseau, care vorbe[te de violen]\ efectiv\, de crime, orori [i r\zboaie
(reale). Al doilea pasaj se refer\ la echivalen]a, `n planul consecin]elor, dintre suveranitatea
stabilit\ prin instituire civil\ [i suveranitatea dobândit\ prin cucerire [i for]\ armat\:
Hobbes spune c\ supunerea `n republica de achizi]ie se reduce pân\ la urm\ tot la o
conven]ie15. Foucault arat\ c\ semnifica]ia general\ pe care Hobbes o acord\ celor dou\
pasaje ar fi legat\ de dorin]a filosofului englez de a delegitima r\zboiul civil din Anglia
[i de a legitima monarhia absolut\ prin ideea unui contract ce ar fi avut loc fie c\
[a fost] r\zboi, fie c\ nu. ~n acela[i timp `ns\, Hobbes `ncearc\ s\ pacifice istoria prin
14. Natura r\zboiului nu const\ `ntr-o b\t\lie efectiv\, ci `ntr-o dispozi]ie cunoscut\ pentru lupt\
atunci când nu exist\ nici o asigurare de sens contar (Hobbes, 1839-1845, vol. III: 113).
15. Nu victoria armelor d\ dreptul exercit\rii domina]iei asupra celui `nvins, ci conven]ia f\cut\
prin ea (Hobbes, 1389-1845, vol. III: 190).
categorii logico-juridice insensibile la raportul dintre savoir [i pouvoir [i s\ sustrag\ teoria

politic\ de sub inciden]a istoricit\]ii, oferind o teorie a suveranit\]ii valabile indiferent de
circumstan]e. Pe de o parte, avem, la Hobbes, con[tiin]a efectivit\]ii istorice a discursului
s\u [i ancorarea lui `n lupta politic\, iar pe de alt\ parte, tendin]a de a fixa teoria politic\
`ntr-un tractatus logico-politicus. Inten]ia lui Hobbes ar fi de a `nghe]a o anumit\
ordine a discursului politic [i de a restaura ideea platonician\ potrivit c\reia savoir-ul
[i adev\rul nu pot fi g\site decât de partea ordinii [i a p\cii, niciodat\ de partea violen]ei,
dezordinii sau r\zboiului. Dac\ suveranitatea se constituie ignorând violen]a [i r\zboiul,
iar savoir-ul particip\ la via]a intern\ a pouvoir-ului [i este generat de el, `nseamn\ c\
adev\rul ignor\ `n aceea[i m\sur\ violen]a [i confruntarea. Hobbes ar `ncerca s\ situeze
cunoa[terea `ntr-un domeniu sustras puterii, violen]ei, pasiunilor [i setei de glorie,
departe de agonistica for]elor corporale [i de intensitatea voin]elor de putere, `ntrucât ar
urm\ri s\ blocheze istoricismul politic (Foucault, 1997b: 96). Dac\ Boulainvilliers
asum\ faptul c\ lupta politic\ [i [tiin]a istoric\ sunt de-acum legate una de alta
(Foucault, 1997b: 153), `n schimb Hobbes d\ discursului s\u politic forma unei logici
(Metoda este caracteristica [sa] cea mai important\ Leo Srauss), form\ care castreaz\
discursul de eficien]a lui istoric\ [i `l plaseaz\ `ntr-o zon\ celest\ sau, cel mult, `ntr-una
neutr\. Foucault nu pare preocupat s\ g\seasc\ argumente textuale pentru aceast\ tez\.
De altfel, `n Hobbes nici nu ar fi g\sit decât, poate, urm\torul pasaj: {tiin]ele constituie
o putere slab\, pentru c\ ele nu exist\ `ntr-un grad eminent [i, `n consecin]\, nu sunt
recunoscute. ~n sfâr[it, [tiin]a este de a[a natur\, `ncât nimeni nu-[i poate da seama c\
exist\, dac\ nu a dobândit-o el `nsu[i `n mare m\sur\ (Hobbes, 1839-1845, vol. III: 75).
Plasat `n contextul capitolului al X-lea, care dezbate ce anume `nseamn\ o putere
(r\spuns: totalitatea mijloacelor de a ob]ine un bun prezent sau viitor) [i care sunt
puterile de]inute [i urm\rite oameni, acest fragment pare, `ntr-adev\r, s\ retrag\ [tiin]a din
jocul raporturilor de putere [i s\ o trimit\ la ad\post de anarhia pasiunilor [i de dezordinea
corpurilor [i senza]iilor. Totu[i, se `ntâmpl\ c\ acela[i fragment poate fi interpretat [i
invers, adic\ `n sensul r\sturn\rii platonismului. ~n imperiul Leviathanului, Filosoful nu
poate fi Rege atâta timp cât valoarea unui om, ca [i a oric\rui alt obiect, este pre]ul s\u,
adic\ ceea ce s-ar da pentru a dispune de puterea lui (Hobbes, 1839-1845, vol. III: 76).
Iar puterea lui nu este [tiin]a, c\ci, `n mai mare m\sur\ decât [tiin]a, reputa]ia de a avea
o putere este o putere, [...] elocven]a este o putere pentru c\ ofer\ aparen]a pruden]ei16
(Hobbes, 1839-1845, vol. III: 76). Politica este poate domeniul aparen]ei [i al opiniei,
dar acestea pot c\p\ta efectivitate `ntrucât puterea este inseparabil\ de onorabilitate,
dovada [i semnul puterii (Hobbes, 1389-1845, vol. III: 79).
Pe de alt\ parte, retragerea savantului-filosof din câmpul puterii nu presupune deloc
autonomia savoir-ului [i contemplarea virtu]ilor eterne (ca la Platon sau ca la Spinoza).
Ra]iunea [i facult\]ile de cunoa[tere, chiar luate `n chip eminent, nu sunt altceva decât
un mijloc, un calcul pentru a rentabiliza ac]iunile [i a satisface pasiunile. Dac\ Hobbes
este p\rintele liberalismului, el este `n aceea[i m\sur\ [i fondatorul utilitarismului: Din
dorin]\ (s.n.) se na[te gândirea unui mijloc pe care l-am v\zut producând un rezultat
asem\n\tor celui pe care `l viz\m, iar din gândirea acestui mijloc se na[te gândirea
mijloacelor de a atinge acel mijloc, [i a[a mai departe, pân\ când ajungem la un `nceput
care s\ fie `n puterea noastr\.[...] ~n toate ac]iunile tale, arunc\ o privire la ceea ce
16. {tiin]a este respectat\ indirect, prin artele de utilitate public\, c\rora le este mam\.
32 VIOLEN}A
dore[ti, pentru c\ asta conduce toate gândurile tale (Hobbes, 1839-1845, vol. III: 13).
Or, aceast\ coapartenen]\ a gândirii [i dorin]elor a fost numit\ r\sturnare a platonismului,
`n posteritatea lui Nietzsche. ~ntr-un text din 1974, intitulat Adev\rul [i formele juridice,
Foucault arat\ cum, `mpotriva lui Spinoza, Nietzsche sus]inea c\ `n]elegerea noastr\ nu
`ncepe atunci când punem cap\t celor trei pasiuni fundamentale: ridere, lugere, detestari
(cum credea autorul Eticii). Dimpotriv\, cunoa[terea noastr\ nu este decât rezultatul
unui anumit joc, al unei compozi]ii sau compensa]ii `ntre ridere, lugere, detestari
(Foucault, 2001: 1416). Cum cele trei pasiuni (a râde, a deplânge, a detesta) sunt rela]ii
de tip negativ cu obiectul, Nietzsche vorbe[te despre o anumit\ r\utate radical\ a
cunoa[terii, care ar consta `ntr-o voin]\ de `ndep\rtare a obiectului, de distrugere, [i nu
de identificare sau de poten]are a lui. R\sturnarea platonismului se traduce prin
respingerea ideii c\, `n cunoa[tere, asem\n\torul cunoa[te asem\n\torul; nu iubirea
[i simpatia universal\, ci ura, dispre]ul [i teama `n fa]a lucrurilor ce amenin]\ prin
stranietatea lor. Cunoa[terea nu este adequatio rei et intellectus, unificare sau acord, ci
ostilitate, confruntare. ~n]elegem de ce Nietzsche afirm\ c\ filosoful se `n[al\ cel mai
u[or asupra r\d\cinii cunoa[terii, de vreme ce el gânde[te totdeauna sub forma adecv\rii,
iubirii, unit\]ii [i pacific\rii. Dac\ vrem s\ [tim cu adev\rat ce este cunoa[terea [...]
trebuie s\ ne apropiem nu de filosofi, ci de politicieni, s\ `n]elegem rela]iile de lupt\ [i
de putere (Foucault, 2001: 1147-1148). Cunoa[terea este, `n mod natural, o violen]\
`mpotriva lucrurilor, spune Foucault, laolalt\ cu Nietzsche, [i nu o punere de acord cu
ele, cum credea Spinoza. ~n orice caz, tabloul filosofului descris mai sus nu are mai
nimic `n comun cu Hobbes. La Hobbes, cunoa[terea nu este iubirea obiectului, pentru
c\ natura uman\ se define[te chiar prin punerea la distan]\ a corpurilor str\ine, prin
tendin]a de a le domina sau de a le imprima o anumit\ mi[care. Mi[carea animal\ fiind
sau dorin]\, sau aversiune, cunoa[terea nu poate fi de alt ordin cât\ vreme ea este o
mi[care interioar\, un efort corporal intern, o activitate mintal\. ~n afar\ de senza]ii,
de gânduri [i de `nl\n]uirea acestora nu exist\ alt\ activitate mintal\ a omului care s\-i
fie inerent\ `n mod natural (Hobbes, 1839-1845, vol. III: 16). Am v\zut deja cum, la
Hobbes, gândirea este intim legat\ de dorin]e [i de efortul de a c\uta mijloace pentru
satisfacerea lor. Este adev\rat c\ dorin]a nu este o mi[care de `ndep\rtare sau de punere
la distan]\ a obiectului, cum bine s-ar remarca `n contra argumentului nostru, ci o
mi[care de apropiere. Dar o astfel de apropiere este o confruntare [i chiar un r\zboi
pentru c\ iubirea obiectului vizeaz\ consumarea, moartea sau mâncarea lui (cum
a remarcat Gilles Deleuze). Starea natural\ a omenirii, la Hobbes, ar fi un concept destul
de neinteresant dac\ ar fi lipsit de perspectiva agonistic\ asupra cunoa[terii (sigur,
Foucault nu sufl\ o vorb\ despre metafora cunoa[terii ca vân\toare [i despre mitul lui
Acteon). Ni se pare c\ aceasta este lectura corect\ a lui Hobbes. Ea este `n mod evident
contrar\ apropierii de ideea platonician\ c\ savoir-ul trebuie situat de partea p\cii [i
a serenit\]ii. Dac\ discursul hobbesian `mbrac\ forma unei logici a politicului, aceasta
nu `nseamn\ c\ el nu poate ocupa o pozi]ie strategic\ decisiv\ (Foucault, 1997b: 153).
Pân\ la urm\, pozi]ia strategic\ hobbesian\ s-a dovedit mult mai decisiv\ decât cea a lui
Boulainvilliers, c\ruia Foucault ì face `n acela[i timp istoria [i elogiul. Inten]ia
hobbesian\ de a pacifica discursul istoriografic prin contribu]ia unui tratat logico-politic
nu este deloc expresia unei lipse de sensibilitate `n privin]a raportului savoir/pouvoir.
~n alt\ ordine de idei, interpretarea pe care am dat-o noi textului hobbesian a ar\tat c\
teoria suveranit\]ii a lui Hobbes nu poate exclude nici la nivel logico-juridic problema
violen]ei din istorie. Piatra unghiular\ a teoriei suveranit\]ii este rela]ia intim\ dintre
domina]ia prin instituire [i domina]ia despotic\; Foucault a v\zut cât se poate de clar
acest lucru. Ceea ce nu pare s\ fi v\zut ([i asta `n ciuda analizelor deja f\cute `n
Surveiller et punir) este c\, la Hobbes (nu `n suveranitatea clasic\ efectiv\, ci `n discursul
despre suveranitate), circuitul dintre instituire [i cucerire este dublu. Suveranitatea
despotic\ se constituie, spune Hobbes, not by victory, but by the consent of the
vanquished. Dar, mai departe, argumentând c\ drepturile [i consecin]ele domina]iei
despotice sunt exact acelea[i ca `n cazul suveranit\]ii instituite, Hobbes precizeaz\: and
for the same reasons, which reasons are set down in the precedent chapter. {i anume, `n
ambele situa]ii, oamenii constituie suveranitatea pentru c\ tr\iesc cu teama unei mor]i
violente. C\ se tem unii de al]ii sau c\ se tem de unul singur, e prea pu]in important. ~n
joc se afl\ `ntotdeauna constrângerea la care supune violen]a. Am putea spune, `n spiritul
lui Rousseau, c\ a vorbi de voin]\ liber\ când ai cu]itul la gât este totuna cu a vorbi de
violen]\ când constitui de bun\ voie societatea civil\. {i atunci, nu `n societatea efectiv\,
ci chiar `n discursul lui Hobbes, republica instituit\ poate oferi imaginea c\ to]i au fost
supu[i [i cuceri]i de c\tre cel c\ruia i-au cedat dreptul de violen]\. R\zboiul tuturor
`mpotriva tuturor are un `nving\tor, iar acest lucru este legitim pentru c\ nu violen]a
care instaureaz\, ci violen]a care ruineaz\ trebuie condamnat\ (Machiavelli, 1952: 405).
Cicero, Marcus Tullius (1973), Opere alese, Editura Univers, Bucure[ti.
Foucault, M. (1975), Surveiller et punir, Gallimard, Paris.
Foucault, M. (1997a), A supraveghea [i a pedepsi, partea a III-a (Disciplina), capitolul I
(Corpurile docile), Editura Humanitas, Bucure[ti.
Foucault, M. (1997b), Il faut défendre la société, Gallimard-Seuil, Paris.
Foucault, M. (2001), La vérité et les formes juridiques, `n Dits et Ecrits, vol. I, Gallimard, Paris.
Hobbes, Th. (1839-1845), Philosophical Elements of a True Citizen, `n The English Works of
Thomas Hobbes, vol. II, edi]ie `ngrijit\ de Sir William Molesworth, John Bohn, Londra.
Hobbes, Th. (1839-1845), The Leviathan or the Matter, Form and Power of a Commonwealth
Ecclesiastical and Civil, `n The English Works of Thomas Hobbes, vol. III, edi]ie `ngrijit\ de
Sir William Molesworth, John Bohn, Londra.
Machiavelli, N. (1952), Discours de la première Décade de Tite Live, cartea I, capitolul IX, trad.
fr.: T. Guiraudet, Bibliothèque de la Pleïade, Paris.
Manent, P. (1992), Istoria intelectual\ a liberalismului, Editura Humanitas, Bucure[ti.
Rousseau, J.-J. (1964), Discours sur lorigine et les fondements de linégalité parmi les hommes,
`n Œuvres complètes, vol. III, Bibliothèque de la Pleïade, Gallimard, Paris.
Strauss, L. (1991), The Political Philosophy of Hobbes, trad. fr.: La philosophie de Thomas
Hobbes, Belin, Paris.
Weber, M. (1959), Politik als Beruf, trad. fr.: Le Savant et le Politique [Le métier et la vocation
de lhomme politique], Editions Plon, Paris.
34 VIOLEN}A
CONSIDERA}II PSIHOSOCIOLOGICE ASUPRA NO}IUNILOR DE AGRESIVITATE... 35
Rachid Amirou*
Considera]ii psihosociologice asupra no]iunilor

de agresivitate [i frustrare comparativ\
Printr-o interpretare a câtorva anchete cantitative `ntreprinse `n vederea m\sur\rii

diferen]ei `ntre agresivitatea emo]ional\ [i cea instrumental\, articolul de fa]\ `ncearc\ o
analiz\ conceptual\ ([i epistemologic\) a categoriilor utilizate `n investiga]iile pe aceast\
tem\: scopul este de a-i ar\ta limitele, contribu]iile [i continu\rile posibile. Se va pleda
de asemenea pentru luarea `n considerare a no]iunii de agresivitate simbolic\, care
pare pertinent\ ca factor explicativ al anumitor forme de violen]\, chiar [i cu titlul de
ipotez\ `n curs de validare.
Simbolul este mai ales ceea ce une[te, ceea ce permite indivizilor s\ se recunoasc\ [i
s\ se identifice. El trimite la liantul social, pentru a semnala un fapt simplu: agresivitatea
poate fi un refuz al rupturii, al respingerii, al ]inerii la distan]\ a unui individ de c\tre
un altul sau de c\tre un grup. Respingerea este real\ sau imaginar\, dar, `n acest caz
limit\, actul violent ]ine loc de revan[\ [i de manier\ de a exista. Propun s\ numim acest
fenomen frustrare comparativ\.
Agresivitatea simbolic\ este legat\ de conceptul de recunoa[tere (Taylor, 1994;
Sainsaulieu, 1977) [i de corolarul s\u, stima de sine. Actualmente este dificil\ funda-
mentarea pe baz\ de anchete a acestui concept; prin urmare, vom trata agresivitatea
simbolic\ dintr-o perspectiv\ programatic\, `ncercând o fundamentare teoretic\ [i
conceptual\, `n scopul de a o constitui drept categorie viabil\ pentru o investiga]ie
viitoare. Dispunem de relativ pu]ine studii empirice asupra leg\turii dintre recunoa[terea
social\ [i individual\ [i comportamentul agresiv. Un studiu recent eviden]iaz\ un aspect
al acestei agresiuni simbolice, mai ales `n volei, unde violen]a nu este fizic\, ci
verbal\ [i comportamental\ (Bonnet, 2001).
~n cele ce urmeaz\, ne vom limita la prezentarea câtorva argumente psihosociologice
[i antropologice care ne determin\ s\ privilegiem aceast\ ipotez\, la nivel intra- sau
interpersonal.
* Conferen]iar la Universitatea Montpellier III (Fran]a).

36 VIOLEN}A
Abordarea monocauzal\
Mult timp, majoritatea lucr\rilor asupra violen]ei sau agresivit\]ii au fost orientate de o
viziune oarecum militant\, moralizatoare sau de buna credin]\. Teoriile monocauzale au
proliferat pân\ `ntr-atât `ncât au creat o opozi]ie binar\ [i simplificatoare `ntre doi factori:
rolul familiei [i lipsurile materiale. Leg\tura celor doi factori cu discursurile partizane este
prea evident\ pentru a mai merita comentarii suplimentare. Abordarea acestei no]iuni a
câ[tigat `n pertinen]\ [i claritate, devenind din ce `n ce mai multifactorial\ [i mai complex\.
Nici un factor considerat izolat nu este capabil s\ dea socoteal\ de comportamentele
delincvente, aceasta din cauza varia]iilor diacronice, a celor intraindividuale (de exemplu,
schimb\rile individuale datorate `naint\rii `n vârst\), precum [i a varia]iilor inter-
individuale (diferen]ele dintre indivizi) (Roché, 2000).
Violen]a [i delincven]a, cel pu]in a[a cum este definit\ din punct de vedere social [i
juridic nu are un sens unitar. Comportamentele de deteriorare, de furt, de agresiune, de
consum de psihotrope elemente ce definesc `n dreptul penal francez actul delincvent nu
au acelea[i determin\ri statistice [i nici psihosociologice. Tribunalele, prin pedepsele pe
care le pronun]\, aplic\ o anumit\ defini]ie a actului deviant, `n timp ce universitarii [i
al]i exper]i `ntâmpin\ dificult\]i `n a conveni asupra unei etiologii a violen]ei. Efectele
vârstei, sexului, nivelului socioeconomic etc. nu sunt acelea[i asupra diferitelor compor-
tamente deviante [i a diferi]ilor indivizi devian]i. De asemenea, unii autori (Roché, 1998)
estimeaz\ c\ nu exist\ o explica]ie a delincven]ei `n general. Prin urmare, `n lucrarea de
fa]\, consider\m util\ definirea clar\ a termenilor, `n special a celor precum violen]\,
delincven]\ [i agresivitate, `n scopul de a distinge mai bine nivelele de analiz\. ~n cazul
nostru, nu vom trata decât violen]a `ntre persoane [i agresivitatea (astfel spus, trecerea
la fapte) `n formele sale psihologice [i psihosociologice ([i simbolice), delincven]a fiind
ceea ce este considerat [i sanc]ionat de c\tre justi]ie ca delict. Aceasta este o clarificare
epistemologic\ nesatisf\c\toare, dar care pare util\ pentru discursul nostru.
~n dic]ionare, cuvântul violen]\ trimite la ceea ce se efectueaz\ cu o for]\ intens\,
brutal\ [i adesea distructiv\, la abuzul de for]\ pentru a constrânge pe cineva la ceva.
Trebuie s\ subliniem c\ aceste trimiteri sunt apropiate de sensul dat de Weber no]iunii de
putere a [ti s\ faci s\ triumfe propria voin]\ `n cadrul unei rela]ii sociale, chiar
`mpotriva rezisten]ei din partea celuilalt (Weber, 1971).
~n sociologie exist\, bine`n]eles, unele analize, mai ales `n ceea ce prive[te violen]a
colectiv\ (cele ale lui Aron, Coser sau Elias), dar re]inem c\ obiectul analizei este
leg\tura dintre transgresarea regulilor [i normelor, implicite sau explicite, [i violen]\.
Pentru sociologi, de la Durkheim la interac]ioni[tii anilor 60 (Beker, 1985), reflec]ia
asupra violen]ei [i devian]ei era orientat\ c\tre procesele sociale de stigmatizare, de
criminalizare, de aplicare a sanc]iunii penale, `ntr-un cuvânt c\tre sanc]iunea social\ a
transgres\rii normelor juridice [i sociale altfel spus, c\tre o sociologie a dreptului penal.
Etimologia latin\ [i greac\ a cuvântului violen]\ vine `n sprijinul celor care, dup\
exemplul câtorva biologi [i psihologi, estimeaz\ c\ violen]a, `n sensul aproape instinctiv
de dorin]\ de putere [i dorin]a de a tr\i, este o dat\ consubstan]ial\ vie]ii [i naturii
biologice umane.
Pe de alt\ parte, ei presupun c\ nu putem pretinde s\ trat\m violen]a (`n sensul de a
o vindeca), de vreme ce nu este vorba de o maladie, ci, dimpotriv\, de o pulsiune
natural\. Tot ceea ce r\mâne de f\cut, din punct de vedere terapeutic, dac\ ne afl\m `n
fa]a unui caz de violen]\ patologic\, va consta `n a-l determina pe subiect s\ pun\
violen]a, cu experien]ele sale traumatice, `n serviciul libidoului.
Terapia ar trebui s\-[i propun\ s\ atenueze sentimentul de culpabilitate al pacientului,
care astfel ar deveni `ncetul cu `ncetul con[tient de implica]iile comportamentului s\u
violent, eviden]iindu-i normalitatea respectivului comportament la orice fiin]\ uman\.
Pacientul este ajutat s\ disting\ `ntre agresivitatea distructiv\ [i violen]a natural\,
prealabil\ oric\rei elabor\ri psihice. Aceast\ abordare este pertinent\ `n cazul violen]ei
conjugale, de exemplu. Exist\ astfel, din punct de vedere clinic, o distinc]ie `ntre
violen]\ [i agresivitate. Agresivitatea este deci considerat\ ca biologic\, iar violen]a
patogen\; pentru al]ii, este invers.
Astfel, teoria violen]ei fundamentale (Bergeret, 1984) investigheaz\ nu numai
cauzalitatea [i finalitatea agresiunii, ci se intereseaz\ [i de problema gestiunii pulsiunilor.
Particularitatea sa rezid\ mai ales `n concep]ia unei dezvolt\ri diacronice a pulsiunilor,
instituind astfel o opozi]ie `ntre violen]a ca instinct de supravie]uire `nn\scut, primar [i
universal, pe de o parte [i dezvoltarea mai tardiv\ a pulsiunii sexuale, respectiv a formei
sale pervertite [i patologice agresivitatea, pe de alt\ parte. Violen]a este, `n acest
context, fondatoare [i structurant\, pe când agresivitatea este patologic\, din punctul de
vedere al echilibrului individual.
Pentru Bandura, urm\rirea unor scene de violen]\ augmenteaz\ agresivitatea. Exist\
astfel o `nv\]are a violen]ei, dup\ cum exist\ [i o `nv\]are a devian]ei, a[a cum este
demonstrat de sociologi (Bandura, 1973, 1980).
Reg\sim, bine`n]eles, opozi]ia clasic\ `ntre `nn\scut [i dobândit, `ntre biologic [i
social. Agresivitatea este un comportament real sau imaginat care trimite, `n egal\
m\sur\, [i la instinct `n etologie (Laborit, 1970; Lorenz, 1969), [i la adaptarea pozitiv\,
la o selec]ie a celor mai puternici.
Pe scurt, consider\m c\ un nivel crescut al frustr\rii poate suscita trecerea la actul
agresiv la unii indivizi (Frechette, Leblanc, 1991). Istoricul Ted Gurr noteaz\ c\, dac\
nivelul de aspira]ii al indivizilor nu este `nso]it de o ameliorare a vie]ii lor, acolo apare
violen]a. Aceasta este [i opinia lui Robert Merton, care, dup\ cum vom vedea, a propus
conceptul de privare (sau frustrare relativ\) pentru a descrie acest fenomen (Martinot, 1995).
Tezele lui Freud asupra frustr\rii au constituit `n 1941 fundamentele frustr\rii [i
agresiunii, o lucrare de pionierat din acest punct de vedere (Dollard [.a., 1939). S-a
constatat c\ o agresiune este totdeauna urmarea unei frustr\ri [i c\ o frustrare antreneaz\
mereu un comportament agresiv. O teorie mai accentuat psihologic\ afirm\ c\ agresivitatea
este fructul unui proces mimetic: succesul anumitor ac]iuni agresive, care determin\
schimb\ri rapide, genereaz\ emula]ii [i o `nv\]are prin imita]ie. Agresiunile aduc
schimb\ri de situa]ie rapide [i relativ spectaculoase [i, de asemenea, sunt s\vâr[ite `n
anumite cazuri de devian]\.
Robert Merton, `n special `n scrierile sale asupra anomiei, sus]ine c\ delincventul
`mp\rt\[e[te adesea acelea[i valori ca [i individul cinstit, dar refuz\ mijloacele insti-
tu]ionale preconizate pentru a accede la reu[ita social\. Afirma]ia este confirmat\
printr-un studiu spaniol pe un lot de peste 1000 de liceeni [i pe câ]iva adolescen]i `n situa]ie
de abandon, care arat\ c\ ace[tia din urm\ nu sunt `n afara sistemului social, ci, dimpotriv\,
`n centru [i bine ata[a]i la valorile de consum hedoniste dominante (Romero [.a., 2001).
Frustrarea nu este pulsional\, instinctiv\; ea este o frustrare comparativ\, societal\:
func]ioneaz\ dup\ modelul De ce ei [i nu eu?.
38 VIOLEN}A
Cu riscul unei prea mari schematiz\ri, am putea vorbi de trei paradigme explicative
importante ale agresivit\]ii individuale [i interpersonale.
Prima este biofiziologic\: cea a instinctului, a pulsiunii vie]ii, a instinctului agresiv
de supravie]uire (Freud, Lorenz). Cauzele biofiziologice invocate `n general, mai mult
sau mai pu]in acceptate de c\tre majoritatea oamenilor de [tiin]\, sunt: agresivitatea
`nn\scut\ de c\tre Konrad Lorenz, pulsiunea mor]ii de c\tre Sigmund Freud,
cromozomul suplimentar de c\tre Patricia Jacobs, saturnismul de c\tre Derek Bryce
Smith, malforma]iile cortexului [i influen]a substan]elor chimice. Se consider\ chiar c\
personalitatea agresiv\, având la baz\ dispozi]iile genetice ale caracterului, se construie[te
din primii ani ai copil\riei (Zazzo, 1983). Nu vom putea prezenta aici toate aceste teorii.
A doua paradigm\ a agresivit\]ii, cu tendin]e psihanalitice, consider\ acest fenomen
ca reac]ie la o frustrare (Dollard [.a., 1939); a treia paradigm\ dezvolt\ o teorie
psihosociologic\ a `nv\]\rii sociale a agresiunii (Bandura, 1973). Ultimele dou\ paradigme
sunt cele mai uzitate actualmente `n lucr\rile de psihosociologie.
Ceea ce marcheaz\ opinia public\ este `n primul rând agresiunea fizic\ [i corporal\.
Se estimeaz\, `n general, c\ este vorba de o agresiune, când o ac]iune cauzeaz\ unui
individ daune obiectiv observabile. Când trebuie s\ se fac\ o constatare (diagnostic `n
sensul medical sau raport `ntocmit de poli]ie) asupra naturii [i efectelor acestui act,
lucrurile se rezolv\ rapid. Dar când se observ\ agresiuni verbale, comportamentale,
insulte, h\r]uiri, jigniri, cum putem judeca gravitatea gestului, cum s\ calific\m
prejudiciul? Lipsa de respect este invocat\ ca motiv, `n unele cazuri, atât de c\tre
vinovat, cât [i de victima actului de violen]\. Se pare c\ acesta este tipul de violen]\ care
se dezvolt\ cel mai mult `n Fran]a (comportamentele necivilizate, elegant spus).
A fost nevoie de timp pentru a accentua [i a `n]elege gravitatea violului [i suferin]ele
grele pe care le suport\ victimele sale. Ce trebuie f\cut pentru a stabili repere ale
h\r]uirii morale, de exemplu, atunci când indiciile materiale lipsesc? Altfel spus, cum s\
trat\m aceste agresiuni imateriale [i simbolice [i de ce s\ nu le includem (juridic [i
penal) `n capitolul mai larg al comportamentelor agresive [i delictuoase? Trebuie s\
distingem `ntre actul fizic [i inten]ie, [tiind c\ o tentativ\ de viol poate fi, pentru unele
victime, la fel de traumatizant\ ca un viol?
O agresiune este o ac]iune resim]it\ [i tr\it\ ca lezare sau prejudiciu de c\tre victim\;
dincolo de aspectul juridic [i obiectiv, pentru a califica un act care prejudiciaz\, se
apeleaz\ la termeni ce ]in de sensibilitate. Bine`n]eles, nu se poate m\sura, obiectiva sau
exprima `n cifre aceast\ suferin]\: m\surarea agresivit\]ii unor anumite comporta-
mente este atât de complex\, `ncât `ns\[i no]iunea de agresiune este relativ\ la ceea ce au
tr\it unii sau al]ii. Altfel spus, categoriile statistice [i itemii ale[i pentru o anchet\ pot fi
interpreta]i gre[it. {i aceasta cu atât mai mult cu cât ceea ce se m\soar\ nu este
comportamentul violent, ci discursul asupra lui: autochestionarele trebuie s\ fie coroborate
cu alte surse de informa]ii pentru a m\ri precizia. Tabuurile [i valorile sociale ale
momentului pot deveni obstacole metodologice importante când se ancheteaz\ subiec]i
sensibili s\ ne gândim la maltratarea copiilor, a animalelor etc. R\spunsurile sunt `n
general parazitate de grija pentru convenien]\ [i conformitate social\.
Pe scurt, fenomenul agresivit\]ii nu poate fi explicat printr-o teorie unidimensional\,
cum am stabilit deja. Nu poate fi explicat nici cu ajutorul unui referent imaginar
implicit: cel hidraulic, al presiunii (frustrare, mânie etc.) [i al decompresiunii
(a r\bufni) un imaginar al unui preaplin care debordeaz\. De asemenea, ar fi
iluzoriu s\ ne mul]umim cu r\spunsurile celor intervieva]i (imaginarul confesiunii [i al

consim]\mântului) pentru c\ pot fi foarte disonante fa]\ de comportamentele reale.
Trebuie s\ avem `n vedere problemele de fiabilitate, `n definitiv destul de frecvente,
`n general, `n orice anchet\. Un exemplu ne este furnizat de neluarea `n considerare a
duratei, efectului sau a frecven]ei, a utilit\]ii sau inutilit\]ii actelor violente, `mpotriva
sinelui sau a altora, `n studiul agresivit\]ii manifestate de c\tre un subiect. Se recunoa[te
din ce `n ce mai mult c\ intensitatea sau permanen]a unei situa]ii de agresiune nu au
acela[i impact asupra func]ion\rii psihice: un incest cu o durat\ de mai mul]i ani,
maltratarea `n timpul copil\riei, un viol, o tentativ\ de suicid etc. De asemenea, pedepsele
corporale aplicate copiilor corespund sau au corespuns unei teorii educative legitime.
Categorizate acum ca violen]\, ele au fost mult timp, `n numeroase familii franceze, o
practic\ normal\. De]inem pu]ine corela]ii dovedite statistic `ntre violen]a suportat\ [i
violen]a manifestat\: de altfel, aceste pedepse parentale nu sunt `ntotdeauna tr\ite ca
agresiuni de c\tre copii.
Un studiu efectuat pe 133 de adolescen]i dintr-un centru de reeducare (Ruchkin [.a.,
1998) arat\ c\ o respingere din partea p\rin]ilor mai precis, o lips\ de interes sau un
abandon este `n corela]ie direct\ cu tulbur\rile comportamentale [i delincven]a tinerilor
ru[i. ~n acest caz, nu exist\ corec]ii fizice, nici psihologice, nici maltratare vizibil\,
exist\ pur [i simplu indiferen]\ [i dezinteres fa]\ de tinerii despre care vorbim. Sunt
trata]i ca [i cum nu ar exista. Aceasta este o violen]\ simbolic\ teribil\.
Alte studii arat\, nuan]ând `ntre agresivitatea b\ie]ilor [i cea a fetelor, cum autorepre-
zentarea negativ\ a propriei persoane poate antrena acte violente `ntr-un grup de
adolescen]i, mai ales la fete.
Date fiind acestea, tribunalele [i exper]ii sunt confrunta]i cu o problem\ clar\: cum s\
identifici un individ periculos, cu ce instrumente [tiin]ifice, cu ce grad de certitudine, c\ci
nu trebuie s\ se fac\ erori judiciare. Pe scurt, `n condi]iile unui timp limitat `n `nchisori sau
spitale, cum s\ se m\soare [i s\ se stopeze comportamentele agresive periculoase pentru
sine [i pentru anturaj? Modalit\]ile de a trata devian]a arunc\ o lumin\ asupra teoriilor
educative [i asupra concep]iei despre om existente implicit `n vigoare `ntr-o cultur\; cu
alte cuvinte, ceea ce este desemnat ca deviant ne informeaz\ asupra normalit\]ii unei
societ\]i, mai ales asupra filosofiei dreptului (penal) pe care ea o promoveaz\. Putem s\
constat\m acest lucru când dorim s\ import\m metode americane de evaluare a criminalit\]ii.
De la evaluarea individului la evaluarea riscului

~ntr-un articol recent, Krauss, Sales, Becker [i Figueredo (2000) regret\ faptul c\
scalele actuariale privilegiaz\ predic]ia [i neglijeaz\ explicarea comportamentului. Ei
semnaleaz\ caracterul a-teoretic al acestor instrumente, ce se limiteaz\ la a discrimina
subiec]ii care prezint\ un risc crescut de recidiv\, f\r\ s\ explice de ce astfel de indivizi
sunt susceptibili `ntr-o mai mare m\sur\ s\ comit\ un nou delict. O nou\ genera]ie de
cercet\tori `[i orienteaz\ studiile tot mai mult c\tre evaluarea riscului. Dup\ ace[ti
cercet\tori, instrumentele de evaluare trebuie s\ constituie `n viitor mijloace de verificare
a teoriilor explicative ale recidivei. Astfel, dincolo de o simpl\ identificare a indivizilor
care prezint\ un grad mare de risc, aceste instrumente ar trebui s\ permit\ punerea la
punct a unor programe de preven]ie [i de reabilitare a delincven]ilor.
40 VIOLEN}A
~n afar\ de problemele de traducere pe care le implic\, studiul comparativ eviden]iaz\

faptul c\ validitatea unei metode de evaluare nu este independent\ de cultura `n care ea
se `nscrie [i c\ nu este `ntotdeauna justificat\ dorin]a de a transpune `n orice cultur\ un
instrument de evaluare, chiar dac\ el a fost suficient verificat `n contextul ini]ial de
aplicare. Aceste dificult\]i sunt cu atât mai pronun]ate când trebuie evaluat\ periculozitatea
unui individ. ~ntr-adev\r, no]iunea de periculozitate este foarte relativ\ [i puternic
influen]at\ de valorile [i normele vehiculate `n sânul unei societ\]i date. Periculozitatea
este perceput\ diferit `n America de Nord [i `n Europa. ~n timp ce `n Europa periculozitatea
este un concept ce trimite la modelul clinic, `n America de Nord modelul clinic se
estompeaz\, trecând `n prim-plan un model sociopreventiv care se aplic\: el se sprijin\
pe ideea c\ delincven]ii constituie un pericol grav [i generalizat pentru societate, precum
[i pe o dorin]\ de a ap\ra drepturile victimelor [i de a preveni crima.
Aceast\ diferen]\ de viziune are repercusiuni importante `n plan juridic, mai ales `n
ce prive[te cererile care sunt adresate expertului psihiatru sau psiholog. Astfel, `n
Europa, m\surile relative la delincven]ii periculo[i sunt legate `n general de diagnosticul
privind psihopatologia [i de determinarea responsabilit\]ii individului (Giovannangeli,
Cornet [i Mormont, 2000); `n America de Nord, imputarea periculozit\]ii nu este `n
mod necesar legat\ de atenuarea responsabilit\]ii pe motivul unei tulbur\ri de personalitate:
un delincvent poate fi declarat periculos `n func]ie de criterii precum gravitatea faptei
comise sau antecedentele judiciare (Petrunik, 1994).
Aceast\ divergen]\ sociocultural\ se ilustreaz\ prin faptul c\ scalele actuariale nord-
-americane privilegiaz\ o predic]ie a periculozit\]ii fondat\ pe act, evaluatorii europeni
r\mânând ata[a]i unui cadru de referin]\ clinic, mai tradi]ional, vizând studierea leg\turii
existente `ntre periculozitatea individului [i personalitatea sa. Altfel spus, alegerea
instrumentelor utilizate pentru evaluarea periculozit\]ii [i riscului de recidiv\ este direct
legat\ de contextul juridic [i de cadrul de referin]\ sociocultural al evaluatorilor. Scalele
special construite pentru evaluarea riscului conjug\ `ntr-o manier\ remarcabil\ anumi]i
factori de risc comportamentali [i de mediu. Totu[i, vizând predic]ia asupra unui obiect
comportamental bine definit, aceste instrumente risc\ s\ simplifice nepermis de mult
realitatea studiat\.
Introducerea unor no]iuni mai precise, precum cele de agresivitate emo]ional\ [i
instrumental\, apoi cea de agresivitate simbolic\, poate s\ ne ajute s\ p\trundem mai
bine aceast\ realitate a agresivit\]ii.
Agresivitatea instrumental\ [i emo]ional\

Pentru psihologii care se ocup\ `n special de motiva]ie, dimensiunea comportamental\
este aspectul cel mai important de luat `n considerare; pentru ei, exist\, astfel, dou\
tipuri de violen]\ sau de agresivitate una reactiv\ [i alta deliberat\. Vorbim, de
asemenea, de agresivitate instrumental\ sau emo]ional\.
Este posibil ca distinc]ia dintre agresivitatea emo]ional\ [i agresivitatea instrumental\
s\ contribuie la clarificarea chestiunii violen]ei `n general, mai ales `n sport, unde
num\rul de manifest\ri agresive [i violente este `n cre[tere.
~n cadrul unui program de cercetare `n ceea ce prive[te agresivitatea, un chestionar
care lua `n considerare distinc]ia `ntre cele dou\ tipuri de agresivitate (instrumental\ [i
emo]ional\), `n ambele registre verbal [i fizic , a fost testat pe un grup de studen]i,

`n scopul de a realiza validarea sa `n limba francez\.
Au fost realizate mai multe studii, unul dintre ele constând `n compararea r\spunsurilor
ob]inute la `ntreb\rile scalei de agresivitate din Chestionarul de Personalitate pentru
Sportivi (Questionnaire de Personnalité pour Sportifs QPS) al lui Thill (1975), de
origine anglo-saxon\, `n care subiec]ii r\spund prin adev\rat sau fals la 22 de
`ntreb\ri, cu r\spunsurile ob]inute la acelea[i `ntreb\ri, dar cu un format diferit de
r\spuns, `n cinci trepte, de tip Likert. Studiul urm\rea s\ demonstreze dac\ exista o
similaritate a r\spunsurilor `ntre cele dou\ chestionare [i dac\ se manifesta o diferen]\
de distribu]ie `ntre b\rba]i [i femei.
Un test de ?2 arat\ c\ r\spunsurile nu se diferen]iaz\ `n func]ie de factorul sex. Cu
toate acestea, 37% din subiec]i `[i modific\ r\spunsurile. Studiul urm\tor a constat
`ntr-un chestionar preliminar, conceput s\ con]in\ patru categorii: o categorie regrupând
itemii Agresivit\]ii Emo]ionale Fizice (Agressivité Emotionnelle Physique AEP), o
categorie reunind itemii Agresivit\]ii Instrumentale Fizice (Agressivité Instrumentale
Physique AIP), o alt\ categorie con]inându-i pe cei ai Agresivit\]ii Emo]ionale Verbale
(Agressivité Emotionnelle Verbale AEV) [i ultima categorie regrupând itemii Agresivit\]ii
Instrumentale Verbale (Agressivité Instrumentale Verbale AIV). Categoriile AEP [i
AEV au fost reluate [i `n versiunea francez\, Aggression Questionnaire, a lui Buss [i
Perry, datând din 1992. Chestionarul, con]inând 46 de itemi, a fost aplicat la 183 de
subiec]i, to]i studen]i.
Primele probe de validare a chestionarului Agresivit\]ii Instrumentale [i Emo]ionale
au dat rezultate satisf\c\toare [i conforme cu regulile de validare a chestionarului,
propuse de Vallerand (1989). Studiile relative la factorul sex confirm\ rezultatele deja
clasice, precum diferen]a b\rba]i/femei `n registrul fizic, dar aduc [i un element original.
~ntr-adev\r, dac\ agresivitatea verbal\ este obiectul unor rezultate contradictorii, rezult\
c\ trebuie s\ se disting\ agresivitatea verbal\ instrumental\ de agresivitatea verbal\
emo]ional\, ceea ce nu a fost luat `n considerare anterior (Jung, Cremieux, Pfister, 2000).
Frustrarea comparativ\
Actul agresiv nu este descris `n `ntregime de aceast\ tipologie binar\: emo]ional
instrumental. Gestul de violen]\ verbal\ sau fizic\ apare `n general ca r\spuns la
sensul pe care `l d\m unui act, la interpretarea sa prin raportare la o gril\ de lectur\, la
un cod cultural sau societal. Acest gest nu este legat de o emo]ie, nici de un scop, ci este
adesea cerut de o valoare cultural\, de o datorie social\, de o tradi]ie. Reprezent\rile
[i cogni]iile sociale sau individuale legate de valoarea de egalitate sau de no]iunea de
justi]ie pot genera acte de violen]\ s\vâr[ite f\r\ ur\ (uciga[ pl\tit, lunetist) [i f\r\ vreo
finalitate material\ sau practic\ aparent\ (actele de vandalism); emo]ia [i instrumentalitatea
sunt implicate doar ca factori adiacen]i gestului sau concomiten]i cu el. Nu putem trata
aici `ntreaga problem\ a inten]ionalit\]ii actului agresiv.
Un studiu eviden]ia cum compara]ia social\ pe care o realizeaz\ sau nu `ntre ei copiii
cu vârste `ntre 4 [i 5 ani poate explica anumite comportamente de agresiune fizic\
(Santrock [.a., 1976). Aceast\ constatare se apropie de ceea ce Merton numea dup\
Tocqueville frustrare relativ\ (s-ar putea vorbi astfel de o frustrare comparativ\,
42 VIOLEN}A
pentru a specifica o astfel de gelozie societal\ care poate, `n anumite cazuri, s\ degenereze
`n violen]\: o constat\m `n [coal\, unde agresiunile [i extorcarea vizeaz\ achizi]ia de
haine sau de obiecte de marc\). Bine`n]eles, s-au deschis perspective; s-au realizat
pu]ine studii pe aceast\ tem\ `n Fran]a. Este o ostilitate ce poate s\ se exprime `n acte sau
cuvinte care lezeaz\; ea poate fi instrumentat\ sau legat\ de furie, dar se pare c\ face
trimitere la o alt\ categorie decât cele dou\ tipuri de agresivitate instrumental\ [i
emo]ional\. Miza negocierii [i conflictului societal, deci, `n anumite cazuri, a violen]ei,
pare a fi recunoa[terea individual\ (stima de sine) [i colectiv\ (identitatea colectiv\).
Ne-recunoa[terea ca agresiune simbolic\

A recunoa[te `nseamn\ a distinge, a constata, dar (`n limba francez\) `nseamn\ [i a
fi recunoscut, a fi considerat ca important, fiind sau având o valoare. Dincolo de logica
onoarei, `n sensul modern sau medieval, recunoa[terea este una dintre cheile `n]elegerii
susceptibilit\]ilor [i deci a conflictelor interindividuale, intercomunitare [i interculturale.
Recunoa[terea este un concept determinant pentru `n]elegerea unor mecanisme specifice
violen]ei, `n special `n mediul profesional (Sainsaulieu, 1977). Starea de bine (bien-être)
generat\ de exercitarea unei profesiuni depinde, `n afar\ de condi]iile financiare [i de
imaginea social\ a profesiei, de recunoa[terea celuilalt `n sens larg colegii, superiorii
ierarhici, clien]ii [i, de asemenea, de judecarea utilit\]ii [i a frumuse]ii considerate
de c\tre colegi (Guiho-Bailly, 1996).
Studiile empirice lipsesc, dar unele observa]ii in situ, efectuate mai ales de c\tre
speciali[tii `n medicina muncii, ne determin\ s\ consider\m c\ distorsiunile recunoa[terii
antreneaz\, printre consecin]ele psihopatologice, o recrudescen]\ a agresivit\]ii fa]\ de
sine, de ceilal]i sau de mediu.
Lipsa recunoa[terii este una dintre plângerile cel mai frecvent exprimate relativ la
experien]ele tr\ite la locul de munc\, fie `n psihoterapie, fie `n timpul unei consulta]ii
medicale, cu ocazia studiilor sau a interven]iilor realizate la locul de munc\, `n conflictele
sociale sau `n intimitatea sferei private.
No]iunea de recunoa[tere cultural\ (inclusiv `n sens comunitar sau etnic) `ncepe s\ aib\
statut de concept central, `n jurul c\ruia se articuleaz\ conceptele de identitate, de suferin]\,
de realizare de sine [i pornind de la care se analizeaz\ raporturile `ntre incon[tient [i
câmpul social, `ntre subiectivit\]i, precum [i `ntre ordinea individual\ [i ordinea colectiv\.
Recunoa[terea, la nivel personal, este conex\ ideii de stim\ de sine; ea presupune de
asemenea [i mai ales, stima celorlal]i: psihosociologii vorbesc de dezirabilitate social\
(a avea sentimentul de a fi `nseamn\ a avea valoare pentru un altul care este o persoan\
important\ din punct de vedere social [i demn\ de interes). Or, aceast\ stim\ este adesea
nutrit\ fa]\ de un grup, `n timp ce societatea prime[te sau genereaz\ subculturi sau
minorit\]i. Indivizii intr\ `n conflict `n anumite cazuri pentru a salva onoarea, `n
sensul aproximativ de blazon al grupului de care apar]ine ceea ce se observ\ `n
r\zboaiele dintre bandele rivale `n cartierele muncitore[ti sau al culturii sau etniei lor,
cum se `ntâmpl\ `n Anglia sau `n India [i Africa. ~n acest context, este necesar\ o analiz\
a stereotipurilor, prejudec\]ilor [i rela]iilor intergrupuri.
~n cadrul unei cercet\ri asupra reprezent\rilor reciproce `n rela]iile dintre grupuri,
Muzafer Sherif a efectuat un studiu pe grupuri de tineri afla]i `n tabere [colare. S-a ar\tat
astfel c\ nici diferen]ele culturale, nici diferen]ele economice nu sunt necesare `n

declan[area unui conflict intergrupuri, `n apari]ia unor atitudini ostile [i imagini stereotipe
fa]\ de cel\lalt grup (Sherif, 1971: 97). Situa]ia de confruntare, singur\, considerat\
separat, este responsabil\ de aceste fenomene [i suficient\ pentru apari]ia lor, putând s\
le induc\. Concluziile lui Sherif au fost validate de alte cercet\ri ulterioare.
Alte lucr\ri, mai ales cele ale lui Tajfel (`n Doise, 1979), arat\ c\ ar exista o atitudine
social\ general\ care tinde s\ favorizeze in-grupul (propriul grup) `n raport cu out-grupul
(cei din afara grupului propriu), [i asta independent de raporturile obiective `ntre grupuri
[i de motiva]iile individuale particulare.
Categorizarea este legat\ de identitate [i de mecanismul compar\rii sociale. Fiecare
individ `[i construie[te identitatea sa social\ pornind de la apartenen]a la anumite grupuri
[i de la semnifica]ia emo]ional\ [i evaluativ\ pe care o `mbrac\ aceast\ apartenen]\. Cum
individul este interesat s\ caute o identitate pozitiv\, este `nclinat `n general spre valorizarea
grupurilor de apartenen]\ (sau spre p\r\sirea lor, dac\ valorizarea nu este posibil\).
Cum nici un grup nu tr\ie[te izolat, fiecare tinde s\ se compare cu altele, iar
compara]ia social\ are ca efect devalorizarea celuilalt `n favoarea propriului grup. Se
constat\ c\ aceste atitudini de discriminare sunt adesea prezente `n formarea stimei de
sine. Ele sunt, de asemenea, sursa unor numeroase conflicte [i agresiuni `ntre bandele de
adolescen]i rivale, de exemplu.
Aceast\ problematic\ se `nscrie `n cadrul unui proces de competi]ie social\; identitatea
social\ pozitiv\ este legat\ de un mecanism de comparare mutual\ intergrupuri. Dar,
cum fiecare grup parcurge acela[i demers, rezult\ un fel de competi]ie pentru identitatea
pozitiv\ care antreneaz\ o situa]ie de rivalitate.
Astfel, competi]ia [i rivalitatea intergrupuri nu sunt condi]ionate `n apari]ia lor de
existen]a unui conflict obiectiv de interese, chiar dac\ ele pot fi puternic accentuate de
o astfel de condi]ie (Lipiansky, 1992).
~n consecin]\, agresivitatea poate s\ devin\ `n anumite cazuri simbolic\, incluzând
sensul prim al termenului: a agresa semnul sau obiectul care materializeaz\ identitatea
celuilalt detestat (profanarea cimitirelor, atacarea locurilor de cult etc.). Mai banal,
semnele puterii sau ceea ce este definit ca atare, b\ncile, inclusiv bancomatele
dintr-un parc sau un telefon public sunt atacate [i distruse pentru a semnifica o opozi]ie
fa]\ de valorile pe care le vehiculeaz\ aceste simboluri.
Aceasta nu este `n sens strict o agresivitate instrumental\, nici o agresivitate dictat\ de
emo]ii, ci un comportament cvasi-magic (sau nevrotic, dup\ unii autori), `n care distrugerea
unei statui echivaleaz\, din punct de vedere psihic [i simbolic, cu nimicirea celuilalt.
S\ nu uit\m, de asemenea, c\ simbolul, din punct de vedere etimologic, este ceea ce
une[te. O mare parte a violen]ei urbane, derulându-se `ntr-un mediu impersonal, denot\
adesea, dup\ opinia psihanali[tilor [i a câtorva sociologi, `n mod paradoxal, dorin]a de
a intra `n contact cu cel\lalt, chiar dac\ `l distruge. Setea de recunoa[tere poate fi uneori
mai puternic\ [i mai periculoas\ decât foametea inutil s\ revenim asupra scrierilor lui
Frantz Fanon [i ale altor intelectuali cu privire la mi[c\rile anticolonialiste, antisclavagiste
[i feministe ale secolului trecut.
Recunoa[terea de sine, ca individ izolat sau ca membru al unui grup sau al unei
culturi, trece astfel neap\rat prin conflict nu ca fatalitate, ci `n calitate de condi]ie
necesar\ accesului la identitate , violen]a fiind un element esen]ial al constituirii
subiectului, centrat\ pe conflict [i pe st\pânirea surselor de putere.
44 VIOLEN}A
Alt paradox: dac\ adopt\m aici cadrul weberian al ra]ionalit\]ii subiective, finalitatea
actului de a face, inclusiv de a face r\u `n sensul nerespect\rii legilor, al durerii [i
al agresiunii fizice [i mentale nu este aceea de a face r\u, ci de a fi recunoscut de
cel\lalt, c\ruia i se adreseaz\ actul.
Pe de alt\ parte, `n aderarea la un grup deviant, de exemplu, regulile func]ion\rii
interne (n\scute din valorile virilit\]ii, feminit\]ii, loialit\]ii etc.) reprezint\ o problem\
ce vizeaz\ grupul de colegi sau de prieteni. Ele sunt implicite, de vreme ce ele sunt
`nainte de toate norme, perfecta lor cunoa[tere de c\tre un individ determinând chiar
aderarea sa la grup. ~n consecin]\, ele sunt transmise cu parcimonie celui considerat
demn de a le primi: cunoa[terea normelor `nseamn\ apartenen]\ [i acceptare, dup\ cum
[i `nc\lcarea lor antreneaz\ o reac]ie violent\, c\ci ea ruineaz\ normele `ncrederii [i
cooper\rii implicite ce sunt prezente `n orice grup care are un scop comun, chiar ilicit.
Pentru a `ncheia, s\ spunem c\, dat\ fiind diversitatea abord\rilor antropologice ale
agresivit\]ii, este dificil\ realizarea unui bilan] de ansamblu. Unul dintre obstacolele cu
care se confrunt\ elaborarea unei teorii unitare ]ine de dimensiunea simbolismului [i a
fantasmei specific umane, c\reia nu-i g\sim corespondent la animale (Michaud, 1978).
Nici etologia, nici abord\rile neurofiziologice nu ajut\ la analizarea acestei dimensiuni
esen]iale.
Consider\m c\ vom aprofunda acest subiect, construind un chestionar tip pentru a
`ncerca s\ valid\m ipoteza agresivit\]ii simbolice ([i a frustr\rii comparative) `n cadrul unei
anchete, planificate s\ demareze `n toamna anului 2001, pe un grup de aproximativ 100 de
persoane. Vom verifica existen]a corela]iilor dintre cele trei tipuri de agresivitate:
instrumental\, emo]ional\ [i simbolic\.
Un alt scop este m\surarea corela]iei dintre violen]\ [i recunoa[tere (imagine de sine
ca grup, stim\ de sine) [i deci de a verifica existen]a [i pertinen]a acestui al treilea tip de
agresivitate: agresivitatea simbolic\.
Bandura, A. (1973), Agression. A Social Learning Analysis, Prentice Hall, New Jersey.
Bandura, A. (1980), LApprentissage social, Bruxelles, Mardaga.
Becker, H. (1985), Outsiders. Etudes de sociologie de la déviance, trad. fr., Paris.
Bergeret, J. (1984), La violence fondamentale, Dunod, Paris.
Bonnet, C. (2001), Au volley-ball, la protection du corps, Le journal des professionnels de
lenfance, nr. 12, iulie-august, pp. 50-51.
Doise, W. (1979), Experiences entre groupes (texte de [tiin]e sociale), Mouton, Paris.
Dollard, J. [.a (1939), Frustration and agression, Yale University Press, New Haven.
Frechette, M. [i Leblanc, M. (1991), Le passage à lacte délictueux au cours de la jeunesse et de
ladolescence: perspective développementale, Revue Internationale de Criminologie et de
Police Technique, 44(2), trimestrul al doilea, pp. 145-173.
Giovannangeli, D., Cornat, J.-P. [i Mormont, Ch. (2000), Etude comparative dans les 15 pays de
lUnion Européenne. Les méthodes et les techniques dévaluation de la dangerosité et du
risque de récidive des personnes présumées ou avérées délinquants sexuels, Université de
Liège, Faculté de Psychologie, Liège.
Guiho-Bailly, M.-P. (1996), Psychopathologie de la post-adolescence, identité masculine et
évolutions du travail, Adolescence, 14(2), trimestrul al doilea, pp. 31-48.
Jung, J., Cremieux, J. [i Pfister, R. (2000), Elaboration et validation dun questionnaire dagressivité
émotionnelle et instrumentale, Communication au Congres International de SFPS, Caen.
Krauss, D. [.a. (2000), Beyond prediction to explanation in risk assessment research: a

comparison of two explanatory theories of criminality and recidivism, International Journal
of Law and Psychiatry, 23(2), trimestrul al doilea, pp. 91-112.
Laborit, H. (1970), LAgressivité détournée, Editions 10-18, Paris.
Lipiansky, E. (1992), Identité et communication, PUF, Paris.
Lorenz, K. (1969), LAgression, une histoire naturelle du mal, Flammarion, Paris.
Martinot, D. (1995), Le soi. Les approches psychosociales, Presses Universitaires de Grenoble,
Grenoble.
Merton, R. (1965), Eléments de théorie et de méthode sociologiques, trad. fr., Plon, Paris (prima
edi]ie `n limba englez\: 1949).
Michaud, Y. (1978), Violence et politique, Gallimard, Paris.
Petrunik, M. (1994), Les Modèles de dangerosité. Analyse des lois et pratiques relatives aux
délinquants dangereux dans divers pays, Université dOtawa, Département de criminologie.
Roché, S. (1998), Sociologie politique de linsécurité, PUF, Paris.
Roché, S. (coord.) (2000), Enquête sur la délinquance auto-déclarée des jeunes, Raport final al
unei cercet\ri pentru funda]ia MAIF, CERAT, Grenoble.
Romero, E. [.a. (2001), Values and antisocial behaviours among Spanish adolescents, Journal
of Genetic Psychology, 162(1), martie, pp. 20-40.
Ruchkin, V., Eisemann, M. [i Hagglof, B. (1998), Parental rearing and problem behaviours in male
delinquent adolescents versus controls in northern Russia, Social Psychiatry Epidemiology, 33(10),
octombrie, pp. 447-482.
Sainsaulieu, R. (1977), LIdentité au travail, Presses de la Fondation Nationale des Sciences
Politiques, Paris.
Santrock, J. [.a. (1976), Effects of social comparison on aggression and regression in groups of
young children, Child Development, 47(3), septembrie, pp. 831-837.
Taylor, C. (1994), Multiculturalism and the Politics of Recognition, Princeton University Press,
Princeton.
Thill, E. (2001), Sport et personnalité, Editions Universitaires, Paris.
Vallerand, R. (1989), Vers une méthodologie de la validation transculturelle des questionnaires
psychologiques. Implication pour la recherche en langue française, Canadian Psychology, 30(4),
trimestrul al doilea, pp. 662-680.
Weber, M. (1971), Economie et société, trad. fr., Plon, Paris (prima edi]ie `n limba german\: 1922).
Zazzo, R. (1983), Où en est la psychologie de lenfant?, Denoël, Paris.
46 VIOLEN}A
VIOLEN}A UMAN|: O NELINI{TE A SOCIET|}II CONTEMPORANE 47
Aurora Liiceanu*
Violen]a uman\: o nelini[te

a societ\]ii contemporane
Violen]a uman\ este o tem\ a prezentului `n multe ]\ri; lideri de opinie, jurnali[ti, politicieni,
pe lâng\ cercet\tori din diferite domenii subliniaz\ cre[terea criminalit\]ii la diferite niveluri
ale societ\]ilor. Violen]a social\, ca [i cea interpersonal\ reprezint\ argumente solide pentru
dezvoltarea unor programe educa]ionale pentru a promova con[tientizarea acestui fenomen
[i a pleda pentru mijloace nonviolente de interac]iune [i de reglare a vie]ii sociale.
Situa]ia general\ `ngrijoreaz\, pentru c\ violen]a a devenit o tem\ cu care se confrunt\
toate societ\]ile, necesitând o luare de pozi]ie la nivelul `ntregul corp social [i dezvoltarea
unor strategii de investiga]ie, prevenire [i control.
Familia este mult discutat\, cercet\torii din [tiin]ele sociale acceptând ideea schimb\rii
structurii [i valorilor ei, ca [i a degrad\rii climatului de securitate [i refugiu cu care este
familia asociat\ `n mod tradi]ional. Modernitatea [i condi]ia urban\ au generat noi forme
de violen]\ [i au provocat schimb\ri la nivelul valorilor [i aspira]iilor indivizilor. Conflictele
datorate s\r\ciei, dar [i lipsei de educa]ie [i de informa]ie genereaz\ contexte de via]\
privat\ `n care violen]a este un comportament tolerat, chiar acceptat, el fiind `nv\]at de
copii [i reprodus ca modalitate esen]ial\, frecvent\ [i fireasc\ de comportament
interpersonal. Victimizarea produce modific\ri psihologice, dificult\]i de rela]ionare [i
disfunc]ionalit\]i la nivelul mecanismelor psihologice, care pot fi cu greu ameliorate `n
privin]a consecin]elor ei asupra dezvolt\rii personalit\]ii. ~n condi]iile `n care familia se
arat\ a fi pentru copii un mediu mai periculos decât strada, o modalitate extrem\ de
ap\rare fa]\ de violen]\ a fost [i este `nc\ fuga de acas\ cauz\ invocat\ cu maxim\
frecven]\ de copiii str\zii , care s-a r\spândit prin contagiune printre copiii agresa]i.
Ace[ti copii au suferit toate formele de abuz, de la neglijare [i b\taie, trecând adesea prin
exploatare economic\ [i sexual\, astfel c\ strada a devenit loc de refugiu pentru protejare [i
supravie]uire (V\duva, 2003: 8). De aceea, cre[terea infrac]iunilor comise cu violen]\ de
câteva ori fa]\ de anul 1989 `n totalul infrac]iunilor judiciare, ca [i cre[terea cu peste 10%
`n ultimii trei ani a num\rului de infrac]iuni care au avut drept consecin]\ moartea
victimelor au determinat reorientarea strategiilor [i m\surilor de prevenire a violen]ei.
* Profesor universitar doctor la {coala Na]ional\ de {tiin]e Sociale [i Administrative [i membr\

a Societ\]ii Academice Române.
48 VIOLEN}A
Youth voices**, o anchet\ UNICEF din anul 2001 asupra opiniilor, temerilor, speran]elor
[i viselor copiilor [i adolescen]ilor e[antionul de popula]ie din ]ara noastr\ fiind de 400 de
copii [i adolescen]i `ntre 9 [i 17 ani, dintre care 97% cuprin[i `n sistemul de educa]ie
public\ a pus `n eviden]\ c\ 39% dintre subiec]i au declarat c\ se confrunt\ cu violen]\
[i comportament agresiv `n contextul clasei. De asemenea, de[i tortura [i tratamentul
inuman [i degradant sunt interzise, exist\ date conform c\rora poli]ia folose[te for]a
fizic\, adoptând comportamente violente (Country Reports on Human Rights Practices 2001).
Violen]a `mpotriva femeii continu\ s\ fie o problem\ serioas\ [i de aceea `n 2001 [i 2003
s-au adoptat legi privind abordarea acestui fenomen social [i m\suri pentru ameliorarea
manifest\rilor lui [i a consecin]elor sale1.
~ntr-o anchet\ desf\[urat\ `n anul 2000, pe popula]ie româneasc\, s-a relevat faptul
c\ 23,4% dintre femei au suferit comportamente verbale violente din partea partenerilor
lor, 10% abuzuri fizie [i 1,8% abuzuri sexuale2.
~n anul 2002, a ap\rut `n Fran]a, o carte (Baril, 2002) dedicat\ victimelor [i
suferin]elor lor, scris\ de o specialist\ `n criminologie [i victimologie din Quebec 3 [i
axat\ pe consecin]ele fizice, sociale [i economice ale criminalit\]ii asupra victimelor. O
carte magnific\, s-a spus, con]inând 65 de interviuri aprofundate, luate unor victime
ale violen]ei [i furtului. Cartea este scris\ din perspectiva victimologiei, victimele fiind
cele care se afl\ `n spatele crimei.
Se poate spune c\ au existat [i exist\ rela]ii subtile [i complexe `ntre concep]ia [i
abordarea legal\, psihologic\, [i cea profan\ a fenomenului de violen]\ uman\. Concep]ia
[i abordarea legal\ se refer\ la reglementarea legal\ a manifest\rilor violen]ei, concep]ia
[i abordarea psihologic\ a violen]ei se refer\ la mecanismele psihologice ale comporta-
mentului prin care se exprim\ violen]a, iar concep]ia [i abordarea profan\ se bazeaz\ pe
credin]ele [i opiniile societ\]ii ce influen]eaz\, dar sunt [i influen]ate de felul `n care se
construie[te [i func]ioneaz\ legea [i cum sunt ele internalizate la nivelul societ\]ilor. La
nivelul speciali[tilor, exist\ puncte de divergen]\ `ntre abord\rile juridice [i cele psihanalitice
ale infrac]iunii, `n special `n ceea ce prive[te responsabilitatea, inten]ia [i sanc]iunea. Se
propune chiar [i o metafor\ medical\ dup\ care dreptul penal reprezint\ chirurgia
fenomenului criminal, ce ac]ioneaz\ prin intermediul bisturiului sanc]iunii, `n timp ce
criminologia, `n revan[\, ì aduce o colaborare diagnostic\.
Violen]a este o realitate multidimensional\, care poate fi abordat\ din perspective
diferite: istoric\, sociologic\, biologic\, antropologic\ [i psihologic\. Din perspectiv\
psihologic\ [i social\, violen]a se manifest\, cu diferen]e culturale, `n toate societ\]ile.
** Mediafax, 2001.
1. Legea nr. 705/2001 privind `nfiin]area sistemului na]ional de asisten]\ social\ [i Legea nr. 217/
2003 privind monitorizarea cazurilor de violen]\ `n familie, informarea popula]iei `n leg\tur\
cu cauzele [i consecin]ele violen]ei `n familie, `ndrumarea p\r]ilor aflate `n conflict c\tre
serviciile de mediere, realizarea unor programe educative pentru p\rin]i [i copii [i asigurarea
unor servicii de consiliere juridic\ [i de asisten]\ psihologic\. ~n anul 2000, prin Legea nr. 197,
s-a modificat Codul penal, introducându-se m\suri de ocrotire a victimelor violen]ei `n familie
prin impunerea unor modalit\]i normative agravante [i a unui regim sanc]ionator mai sever `n
cazul s\vâr[irii unor astfel de fapte.
2. US Centers for Disease Control, 2000.
3. Autoarea are o specializare multipl\, demn\ de invidiat. Ea este psihiatru, psihanalist,
psihoterapeut familial [i victimolog.
Agresivitatea este utilizat\ ca mijloc de structurare [i de reglare a rela]iilor de putere

`n diferite spa]ii publice institu]ionale sau nu [i private. Via]a ofer\ o bogat\
fenomenologie a violen]ei, reclamând o aten]ie mai mare corpului social. Nenum\rate
clasific\ri exist\ `n acest domeniu chiar [i disciplina numit\ victimologie a c\p\tat o
dezvoltare deosebit\ , pentru c\ violen]a nu a putut [i nici nu poate fi vreodat\ exclus\
din societ\]ile umane. Natura uman\ are, f\r\ `ndoial\, un poten]ial de agresivitate `n
structura sa. Via]a modern\ a rafinat `ns\ manifest\rile ei [i a adus `n domeniul acestora
forme noi legate de realit\]ile prezentului: violen]a prin Internet, violen]a legat\ de
droguri, traficul de fiin]e umane, violen]a urban\.
Violen]a psihologic\: So]ul `n[elat [i so]ia culpabilizat\

Prin anii 60, un caz mai ciudat de tulburare psihic\ discutat `n seminariile de
psihopatologie ale studen]ilor la psihologie anima apetitul pentru bizareriile comporta-
mentale. La acea vreme, conceptul de h\r]uire nu exista, de[i, a[a cum vom vedea,
realitatea cotidian\ o `nregistra. Cazul fascina, ca orice lucru ie[it din canoanele
banalului. Un b\rbat, un so] navetist, venind acas\ mai devreme dec`t se a[tepta so]ia lui,
s-a trezit `n fa]a adulterului. Evident, tov\r\[ia erotic\ a so]iei lui l-a luat pe nepreg\tite,
dar, spre nedumerirea celor doi, el nu a reac]ionat a[a cum s-ar fi a[teptat ei. S-a retras
discret, nu `nainte de a le spune pe un ton calm c\ ì a[teapt\ `n sufragerie pentru a
discuta. O dat\ ce ei au ap\rut, continuând s\ fie speria]i de eventuala reac]ie a so]ului,
el a rugat-o pe so]ie s\ fac\ o cafea [i apoi i-a cerut uzurpatorului s\ aprecieze cam cât
ar putea costa servicile sexuale oferite de so]ia sa. S-a ajuns repede la o sum\, care a
convenit ambelor p\r]i, so]ia fiind cu totul exclus\ din discu]ia lor. Dup\ ce so]ul [i so]ia
au r\mas singuri, el i-a cerut s\-i dea s\ m\nânce [i apoi a `nr\mat bancnota l\sat\ de cel
care plecase fericit c\ ie[ise atât de u[or din situa]ia poten]ial violent\. O dat\ `nr\mat\
bancnota [i transformat\ `ntr-un tablou, acesta a fost pus pe perete pentru a fi v\zut de
oricine intra `n cas\: p\rin]i, rude, prieteni, vecini, cei de la gaze, lumin\ etc. Evident
c\ fiecare persoan\ care `l vedea `ntreba ce este cu el, la care el r\spundea invariabil,
foarte calm, explicându-le c\ sunt primii bani câ[tiga]i de so]ia sa, men]ionând [i cum.
{i a[a, so]ia sa, culpabilizat\ [i pasiv\, dup\ un an de zile era internat\ la sec]ia de
psihiatrie, unde tr\ia complet absent\.
~n condi]iile contextului actual al conceptelor ce au ap\rut [i care contribuie la `n]elegerea
fenomenului violen]ei dincolo de cea fizic\, cel mai mult cunoscut\ [i investigat\ se
poate spune c\ situa]ia de mai sus este o manifestare a violen]ei perverse `n cotidian. Ea
se exprim\ prin distrugerea moral\ a victimei [i, a[a cum arat\ Marie-France Hirigoyen4
ea exist\ `n cupluri adesea, dar este fie negat\, fie banalizat\, fie redus\ la o simpl\
rela]ie de domina]ie. Ea este, a[a cum citeaz\ autoarea, ceva care poate ucide sau umili
f\r\ s\-]i murd\re[ti mâinile, pentru c\ una dintre marile bucurii ale vie]ii este cea de
a ne umili semenii. Violen]a psihologic\ este un tip de violen]\ ce este agravat de
societatea contemporan\, dar ea a existat [i `n trecut, fiind un tabu.
4. Red\m defini]ia violen]ei perverse sau h\r]uirii morale: Este posibil s\ distrugi pe cineva
doar cu cuvinte, priviri, sub`n]elesuri. Autoarea analizeaz\ forme ale h\r]uirii morale cum ar
fi manipularea, persecu]ia, intimidarea. Pentru autoare, violen]a pervers\ este sinonim\ cu
h\r]uirea psihologic\ (Hirigoyen, 1998).
50 VIOLEN}A
Violen]a fizic\ are o istorie mai lung\ `n câmpul con[tiin]ei [i cunoa[terii umane [i,
ca atare, un prestigiu social mai mare. Legea cu greu poate, ast\zi, introduce `n domeniul
ei realit\]i care nu au vizibilitate. Urmele, `n cazul violen]ei fizice, se v\d, cer spitalizare
adesea, analize, expertize, tratamente, convalescen]\. Oamenii `nc\ acord\ o mare
importan]\ violen]ei fizice pentru c\ modelul medical `nc\ rezist\, de[i paradigma
modern\ a violen]ei impune modelul psihosocial, mai larg, ce include variabile extrem
de importante cum sunt educa]ia, religia, cultura, sexul. Cazul de mai sus se refer\ la
violen]a domestic\ psihologic\, cea care se manifest\ `n spa]iul privat-privat5, al coabit\rii
cotidiene, dar componentelor psihologice care acompaniaz\ violen]a fizic\ li s-au acordat
mai pu]in\ importan]\ pân\ `n prezent, violen]a fiind medicalizat\ tradi]ional.
Mic [i mare, slab [i puternic: un raport de putere

Tradi]ia [i realitatea prezent\ ne spun c\ femeile [i copiii sunt victime preferate,
datorit\ capacit\]ii lor reduse de se ap\ra. Ei nu fac fa]\ for]ei fizice masculine. Se mai
spune c\ b\rbatul este b\rbat `n violen]\ violen]a este reprezentat\ `n stereotipul
virilit\]ii [i c\ femeia ocole[te un anume fairplay prin natura sa pervers\. Femeia este
asociat\ cu `n[el\ciunea, iar literatura [i discursul religios au fixat adesea o imagine
negativ\ a femeii, care justific\ suspiciunea [i frica b\rbatului fa]\ de femeie.
Cei mici [i slabi au fost totdeauna victime poten]iale. Puterea, sub forma for]ei fizice,
a func]ionat mereu [i func]ioneaz\ [i ast\zi, dac\ ne amintim chiar [i de victimele
conflictelor armate din fosta Iugoslavie.
Preocup\rile [i eforturile de civilitate au un trecut relativ scurt. A existat [i `nc\
exist\ o pedagogie a corpului cu inten]ii educa]ionale, acceptate atât `n familie, cât [i `n
institu]ii. B\tutul la palm\ cu rigla [i trasul de p\r [i, mai ales, de urechi au fost
instrumente pedagogice larg r\spândite, practici admise [i au f\cut carier\ ca stil
educa]ional [i expresie a autorit\]ii adultului. Colette, aducându-[i aminte de copil\rie,
spunea c\ ea a `nsemnat palme. Statul pe coji de nuci a r\mas un stereotip al vechii [coli
[i al micii copil\rii. Tat\l r\spundea de lini[tea [i disciplina din cas\, f\când regulile [i
aplicând pedepsele.
Sophie, sora cea mic\ a `mp\r\tesei Austriei, a fost internat\ `ntr-o m\n\stire [i
tratat\ de faimosul medic Krafft-Ebing pentru obsesie sexual\, a[a fiind diagnosticat\, la
acea vreme, iubirea ei prelung\ pentru un fotograf. Tratamentul era dur, obsesia trebuia
exorcizat\. Ceea ce era obsesie atunci ne apare acum doar o iubire nerealizat\, care a luat
forma unei frustr\ri explicit manifestate [i a unei incapacit\]i de a se acomoda unei
c\s\torii impuse pe fondul unor speran]e de[arte.
Victimizarea, a[a cum este considerat\ ast\zi, reconsider\ unele istorii personale.
Rolurile de victim\ [i de agresor pot fi transgresate [i `n `nchisorile de femei `ntâlnim
unele care [i-au ucis so]ii dup\ ani `ndelunga]i de b\t\i [i conflicte. Dar crima r\mâne crim\.
Statistici române[ti sus]in faptul c\ violen]a se `nva]\ `n primii ani de via]\, `n
copil\rie. Modelele parentale au prestigiul `nceputului. ~n 1999, folosind e[antioane
reprezentative, s-a constatat c\ 41% dintre femei [i 60% dintre b\rba]i au suferit abuzuri
5. Distingem `ntre spa]iul privat-privat, cel domestic, [i cel privat-public, cel al spa]iilor comune
ale unor locuin]e private, ca, de pild\, palierul unui bloc.
fizice `n copil\rie [i c\ 25% dintre femei [i 26% dintre b\rba]i au fost martori `n
copil\rie la abuzuri fizice [i violen]\ `n rela]iile p\rin]ilor lor6. Violen]a moderat\ este,
evident, mai frecvent\ decât cea sever\ [i cea extrem\. P\lmuirea, `mpingerea [i bruscarea
au fost declarate de c\tre 48% dintre femei, iar lovirea cu pumnul sau cu obiecte, b\taia
sever\ sau cea extrem\ sunt, `n general, raportate familiei. B\taia e oarecum regretat\, dar
nu este ceva intolerabil. Vedem frecvent la televizor femei b\tute din cauz\ c\ b\rba]ii
n-au g\sit mâncarea g\tit\ sau, mai mult, `nc\lzit\, când au venit acas\, nu neap\rat de
la munc\. Alte femei, spun b\rba]ii, o caut\ cu lumânarea din cine [tie ce pricini. Gluma
ironic\ pe femeie s-o ba]i oricum, pentru c\ [tie ea de ce nu a ap\rut din senin. Ar
p\rea c\, `ntre femei [i b\rba]i, iubirea/`n]elegerea este fie o fantasm\, fie coexist\ cu
violen]a. Iubirea, la noi, mai are o fa]\ [i, culmea, `n diferite emisiuni TV Din
dragoste, de pild\ ne l\mure[te c\ trebuie s\ iert\m, pentru c\ iubirea na[te [i r\ul,
violen]a. O emisiune [i ea nu este singura care te pune pe gânduri: s\ nu tolerezi
intolerabilul, dup\ ce l-ai identificat, sau s\ tolerezi totul `n numele iubirii aproapelui
mesaj ortodox , al ideii contemporane de reconciliere [i al sloganului Violen]a na[te
violen]\? Nimeni nu pare s\ se preocupe de definirea intolerabilului, pentru c\ el nu
exist\. Iar dac\ exist\, atunci vorbim de abandon [i doar când cu]itul a ajuns la os.
Spa]iul privat a devenit centrul de interes al societ\]ii civile [i al justi]iei. Ochiul
social prive[te cu stupoare [i nelini[te ceea ce se `ntâmpl\ `n spa]iul privat, loc, prin
defini]ie, de refugiu [i securitate psihologic\, pentru c\ efectele intereseaz\ [i au costuri
sociale enorme. Invaliditatea, handicapul, moartea, traumele emo]ionale, modific\rile
traiectoriei existen]iale, sindromul posttraumatic etc. sunt realit\]i ast\zi percepute `n
nuan]e, alteori negândite, ne[tiute a[a cum le [tim acum.
Femeile [i copiii, dar [i b\trânii sunt cu prec\dere victimele tuturor formelor de
violen]\, atât `n familie, cât [i `n afara ei. Dreptul la via]\, integritate fizic\ [i psihic\
este garantat la nivel interna]ional, dar realitatea reflect\ lipsa de eficien]\ a mecanismelor
na]ionale [i percep]ia deformat\ a opiniei publice mai ales când violen]a se exercit\ `n
interiorul familiei.
Aspira]ia c\tre o societate securizat\, `n aten]ia tuturor

Palmele, brusc\rile, lovirile, ca expresii ale violen]ei domestice moderate, determin\
[i sunt determinate de un grad sc\zut de gravitate [i o toleran]\ mai mare; `n spa]iul
public `ns\, ele sunt mai pu]in tolerate, datorit\ vizibilit\]ii lor. Legea instituie o percep]ie
mai grav\, presând individul c\tre un control mai ridicat al comportamentelor.
Controlul social [i poli]ia trebuie s\ fac\ fa]\ la trei tipuri de rezisten]\ pentru a
asigura lini[tea social\, ordinea [i ceea ce numim o societate securizat\: terorismul
intern [i interna]ional , rezisten]a victimelor grupuri sociale mobilizate pentru a
protesta, generând violen]\ de tip insurec]ional (blocarea drumurilor, atacarea cl\dirilor,
de pild\) [i rezisten]a unor categorii sociale considerate periculoase (bande), `n sânul
ora[elor, constituite `n zone interlope, marginale (De Brie, 2001: 68). Amenin]\rile la
adresa ordinii sociale, derapajul ra]ionalului c\tre isterie colectiv\ (Bigo, 1993), au
6. Raport Na]ional privind S\n\tatea Reproducerii, IOMC, 1999.

52 VIOLEN}A
dezvoltat o industrie a mijloacelor de securitate, un corp de profesioni[ti ai prevenirii cu

tendin]e de `nflorire: mobilier urban cu vaporizator lacrimogen de buzunar, sisteme de
blindaj, telesupraveghere, sisteme de alarm\, obstacole antiinvazioniste etc.
~n unele ]\ri, lupta `mpotriva insecurit\]ii a fost ridicat\ la rangul de a doua prioritate
a guvernului, a[a cum s-a `ntâmplat `n Fran]a, `n 1997; ea a antrenat dezbateri aprinse
privind politica ora[ului `ntre ironic spus anali[tii dezordinii urbane (Rimbert, 2001: 63)
[i speciali[tii periferiilor ai anilor 80. Fa]\ de rela]ia `ntre violen]a urban\ [i problemele
economice [i sociale ale societ\]ii, pozi]iile se contrazic adesea.
~n SUA, Legea Megan, votat\ `n Congresul American, asigur\ publicului accesul la
supravegherea permanent\ a ex-delincven]ilor sexuali, prin orice tip de notificare public\,
mergând pân\ la purtarea unor uniforme care semnaleaz\ identitatea lor juridic\. Dar nu
numai `ncuno[tiin]area publicului despre prezen]a `n proximitate a unor delincven]i
poten]iali legea Megan a etichetat recidivi[tii drept pr\d\tori sexuali , ci [i posibilitatea
de a realiza doliul propriei suferin]e de c\tre victime au devenit motive majore pentru
p\strarea ex-delincven]ilor pe liste publice, `n al doilea caz chiar [i c`nd ei sunt defunc]i.
Ideea de marcaj social este `ns\ privit\ `n alte p\r]i ca o discriminare care `mpiedic\
reinser]ia social\ a agresorilor [i recuperarea lor `n sensul schimb\rii stilului de via]\ [i
a sistemului de valori personale.
Normal [i patologic: o distinc]ie dificil\,

preferabil de evitat
Exist\ `ns\ [i manifest\ri ale violen]ei [i criminalit\]ii cu originea `n psihopatologie,
care `ngreuneaz\ sanc]iunea, f\când dificil\ `ncadrarea juridic\ a faptei [i, respectiv,
`ndreptarea individului c\tre forme alternative de privare de libertate: `nchisoare sau ospiciu.
Celebrul Ed Kemper, `nchis pe via]\ pentru c\ la acea dat\ `n statul s\u din SUA nu
exista pedeapsa cu moartea a reanimat dezbateri privind capacitatea individului violent
[i criminal de a se schimba. Ed Kemper are un coeficient de inteligen]\ ridicat [i un fizic
impresionant: 2,6 m [i 135 kg. Un uria[ r\u, i s-a spus. Mama lui l-a chinuit `n
copil\rie [i, pentru c\ t\ia degetele [i picioarele p\pu[ilor surorilor lui, speriat\ c\
acestea vor avea soarta p\pu[ilor, ea `l culca `n pivni]\. Psihologii au spus c\ a fost
abuzat, ne`n]eles, neglijat, respins [i umilit. Când omora femei, el se ata[a emo]ional de
ele, dup\ ce le ucidea. Ambivalen]\, ur\ [i iubire, frustrare, au spus psihanali[tii. Pentru
bun\ comportare a fost eliberat dup\ [ase ani de `nchisoare. Imediat ce a ie[it, [i-a
omorât mama cu un ciocan [i apoi a profanat-o. Stupoare, e[ec profesional, pentru c\ la
`nchisoare dovedise c\ `n]elege gravitatea faptei sale [i c\ a internalizat nevoia de
schimbare pentru a putea tr\i printre oameni. Este el o victim\ a mamei sale? Sau, mai
degrab\, o victim\ genetic\, un purt\tor al unei mo[teniri genetice nefericite, cu expresie
psihiatric\? Cum distingem `ntre poten]ialul normal de agresivitate uman\ `nscris `n
ADN, spun biologii [i cel anormal, care face ca individul s\ nu fie apt de control, s\
nu aib\ remu[c\ri [i disponibilit\]i empatice? ~n ambele cazuri, el este un pericol social.
O b\taie serioas\, o violen]\ grav\ par infinit mai simple, mai tolerabile dar pentru
oameni mult mai pu]in interesante, atractive, fascinante fa]\ de atrac]ia fatal\ a unui
psihic ce târ\[te victima `n jocuri perverse, un obsedat sau un adict de persoan\. Cum
prevenim aceste comportamente dac\ ele pot fi prevenite [i cum abord\m agresorul
devin probleme dificil de stabilit.
~n domeniul psihologicului, lucrurile sunt tare complicate, iar natura uman\, chiar
misterioas\.
Percep]ia specialistului asupra rela]iei victim\-agresor este diferit\ de cea a pu-
blicului. Pentru public, `n mass-media, se privilegiaz\ victima oricine din public se
poate identifica cu victima, `n m\sura `n care orice individ se percepe ca victim\
poten]ial\ , de[i publicul este fascinat de agresor. Relat\rile victimelor, cât ar fi ele de
impresionante, nu ne asigur\ de autenticitatea informa]iilor pe care le con]in, dar pot
justifica m\surile represive [i `nt\rirea lor, când ele sunt difuzate la TV. Pe de alt\ parte,
orice crim\ oribil\ face o carte cu succes la public, deoarece curiozitatea [i fascina]ia
morbid\ pe care marii criminali le trezesc se g\sesc `n natura uman\. Celebra Karla Homulka,
care, `mpreun\ cu Paul Bernardo, a comis trei omoruri, una dintre victime fiind chiar
sora ei, a fost analizat\ psihologic atât pentru aspectul sordid-sexual, cât [i pentru
caracterul serial al crimelor. Criminala a colaborat cu poli]ia, ob]in`nd 12 ani de deten]ie
complicele s\u fiind `nchis pe via]\ [i va fi eliberat\ `n anul 2005. Autorul c\r]ii
(Williams, 2002) `n care se `ncearc\ prezentarea profilului ei psihologic cartea având
un titlu foarte comercial a declarat c\ ea este un monstru, iar psihiatrii au numit-o
un mister diagnostic. Inteligent\, ca [i Ed Kemper, ea ob]inuse o diplom\ `n psihologie.
Cartea, se spune, ne poate face s\ `n]elegem mai bine ce se `ntâmpl\ `n spatele
victimei, dincolo de ea, cine este inversul ei.
Institu]ia heterosexualit\]ii [i violen]a

Pentru a nuan]a fenomenul violen]ei domestice dup\ unii autori numit\ [i violen]\
`n familie , speciali[tii fac referiri fie la violen]a conjugal\ sau violen]a `n cuplu, fie la
violen]a conflictual\. Violen]a conflictual\ se exprim\ prin loviri, r\niri [i chiar omor
manifestate `n cursul `nfrunt\rii `ntre adversari care se cunoasc. Ea este cea mai r\spândit\
form\ de violen]\, dac\ o l\s\m la o parte pe cea dintre adversari care nu se cunosc [i
alte forme de violen]\, foarte discutate ast\zi, cum ar fi crimele `n mas\, cele `mpotriva
umanit\]ii sau cele comise `n cursul unor conflicte armate.
Familia tinde s\ devin\ cadrul unei agresivit\]i extrem de puternice, a unor forme de
imoralitate greu acceptat\ de opinia public\, a c\rei imagine pozitiv\ despre familie se
erodeaz\ perceptibil. A fost dintotdeauna a[a sau aceast\ latur\ negativ\ a familiei a
devenit vizibil\ datorit\ presiunilor c\tre transparen]\ ale prezentului [i tendin]ei de
dezinhibi]ie [i de renun]are la tabuuri? Aceasta este una dintre `ntreb\rile pe care [i le
pun cei interesa]i de criminogenez\ [i de c\utarea unor solu]ii pentru diminuarea
poten]ialului agresiv uman.
Rela]iile intime [i sexuale ale femeilor cu b\rba]ii, oricât de consensuale [i egalitare
ar fi la nivel individual, sunt de facto bazate pe construc]ia hegemonic\ a heterosexualit\]ii,
care atribuie putere, autonomie [i subiectivitate `n mod diferit pentru femei [i b\rba]i
(Garvey, 1992: 325-351). Astfel, abordarea feminist\ a rela]iilor `ntre sexe a reu[it s\
conving\ teoreticienii axa]i pe defini]ia masculinit\]ii [i cea a feminit\]ii c\, pentru o
mare majoritate a femeilor din lume, no]iunea de consens `n domeniul sexualit\]ii umane
r\mâne problematic\.
54 VIOLEN}A
~n acord cu interpret\rile psihanaliste, domina]ia masculin\ nu mai este pus\ sub

semnul `ntreb\rii. Dimpotriv\, domina]ia masculin\ a constituit o preocupare important\
a unor sociologi teoreticieni de mare anvergur\ (Bartky, 1990). Sexismul [i societatea
patriarhal\ nu mai sunt concepute drept cauze primare ale violen]ei, ci mai degrab\ drept
contexte `n care b\rba]ii pot alege violen]a pentru a rezolva conflictele (Hoff, 1990).
Institu]ia heterosexualit\]ii c\s\toria este un loc foarte periculos pentru femei.
Cercet\torii care au folosit autoevalu\ri `nainte, `n timpul [i dup\ evenimentul de violen]\
tr\it de femei au ar\tat c\ exist\ o textur\ complex\ de rela]ii `ntre factorii individuali, sociali
[i materiali care afecteaz\ decizia femeii b\tute de a r\mâne `n sau a p\r\si rela]iile violente.
~ntreb\ri ca de ce sunt b\rba]ii violen]i? [i de ce sunt femeile atât de u[or
victimizate? trebuie s\-[i g\seasc\ r\spuns `n felul `n care se define[te [i se construie[te
identitatea masculin\, `n felul `n care este reprezentat\ masculinitatea `n mentalul
masculin. ~n stereotipul masculinit\]ii, virilitatea este asociat\ cu for]a fizic\. Mu[chii
sunt `nsemnele masculinit\]ii, fapt `nt\rit de imaginile incluse `n mesajele de publicitate.
Totu[i, chiar dac\ aten]ia acordat\ victimei femeie, copil a generat programe de
recuperare identitar\, femeile b\tute nu se bucur\ de compasiunea necondi]ionat\ a unor
speciali[ti care consider\ c\ ele nu sunt victime neajutorate, ci mai degrab\ agen]i morali
responsabili, a c\ror adev\rat\ responsabilitate le face conspiratoare/participante la
actele de violen]\ (Hoff, 1990).
Femeile [i copiii agresa]i ar trebui, astfel, s\ se confrunte cu noi realit\]i psihologice,
dezvoltând rituri contemporane de trecere de la o via]\ cu violen]\ la una `n care
violen]a lipse[te. Exist\, f\r\ `ndoial\, clipuri TV, sloganuri, programe educa]ionale etc.
menite a trezi con[tiin]a publicului, a societ\]ii civile `n raport cu diversitatea tot mai
mare a formelor de violen]\ `n societatea contemporan\. Realitatea este `ns\ c\ noi tr\im
`ntr-o societate care sprijin\ tacit violen]a masculin\, plasând adesea responsabilitatea `n
mod eronat asupra femeii ca factor incitant, doritor sau chiar provocator de violen]\.
Acesta este un punct de vedere corect, dar incomplet totu[i dac\ lu\m `n considerare
dezvoltarea criminalit\]ii feminine [i intrarea femeii, `n mod vizibil, pe pia]a criminalit\]ii.
~n plus, trebuie luat\ `n considerare globalizarea criminalit\]ii. Statisticile na]ionale
`ncep s\ fac\ referiri la criminalitatea feminin\. ~n SUA, unde preocuparea pentru
statistici este constant\, de[i criminalitatea masculin\ de]ine 80% din rata criminalit\]ii,
se constat\ c\ rata de cre[tere a criminalit\]ii feminine are o evolu]ie mai rapid\ decât cea
a criminalit\]ii masculine [i c\ infrac]iuni ce erau apanajul b\rba]ilor `ncep s\ se g\seasc\
[i la nivelul popula]iei feminine (incestul, violul, tâlh\ria, furtul de ma[ini etc.). De
altfel, evolu]ia simetric\ a personajelor prezente `n filmele [i serialele TV este evident\:
nici cei de partea binelui poli]i[tii , nici cei care sunt de partea r\ului infractorii de
toate felurile nu mai sunt numai personaje masculine. Femei care se bat ca b\rba]ii [i
care r\spund cu expertiz\ unor provoc\ri agresive `ncep s\ populeze produc]iile TV.
Frica femeilor de b\rba]i are o istorie lung\. Institu]ia heterosexualit\]ii este centrat\ pe
oprimarea femeilor, ele fiind legate, fixate `ntr-o structur\ de familie patriarhal\, `n care atât
ele, cât [i copiii sunt dependen]i economic, iar serviciile domestice, sexuale [i emo]ionale
sunt incluse implicit `n contractul dintre femei [i b\rba]i, numit tradi]ional c\s\torie.
Aceste servicii sunt `nt\rite de tradi]ie, exprimate `n stereotipuri, furnizând baza cognitiv\
necesar\ construc]iei identit\]ii feminine, a feminit\]ii. Violen]a sexual\ a fost folosit\ pentru
a `nt\ri supunerea femeilor [i statutul lor de inferioritate, pentru c\ legea, dependen]a
financiar\ [i for]a fizic\ nu sunt suficiente pentru intimidare (Rowland, 1992: 459-463).
Feministele radicale vorbesc despre brutalitatea masculin\ [i despre faptul c\, adesea,
actul sexual este o expresie a puterii b\rbatului asupra femeii, exprimat\ prin ostilitate
[i furie. Violen]a sexual\ nu este despre sex, ci despre putere, iar prin aceast\ violen]\
femeia este pedepsit\, umilit\, pus\ la locul ei, `n zona sexualit\]ii, pe lâng\ cea a actului
sexual `n sine (Dworkin, 1987).
Dar nici frica b\rba]ilor de femei nu poate fi neglijat\, ea fiind o tem\ cultural\
preferat\ de psihanili[ti [i nu numai de ei. Stereotipuri care fixeaz\ femeia `n categoria
fiin]elor lipsite de onestitate, perfide, interesate doar de propria lor persoan\ etc. exist\
`n produc]ia cultural\ a omenirii. Cuplul Samson [i Dalila a r\mas pentru a sus]ine
asocierea `ntre femeie [i seduc]ie, mutând, `n viziunea modern\, interpretarea acestui
mit `n domeniul rela]iei de putere `ntre cele dou\ sexe. Dalila ì taie p\rul, simbolul
puterii, [i-l d\ filistenilor, care `l orbesc. Orbul Samson munce[te ca un sclav. ~n
versiunea miltonian\ a legendei, Dalila este o seduc\toare arhetipal\, parfumat\ [i
`nmiresmat\, o expert\ `n arta minciunii. Samson este sedus de aceast\ mincinoas\
ar\tare. Vizitându-l pe Samson `n celul\, Dalila ì propune s\ revin\ acas\, spunându-i
c\ alte sim]uri au deliciile lor [i c\ acas\ el o va duce bine, `n pl\ceri [i confort. Dalila
ì ofer\ cuceritului efeminat Samson op]iunea de a tr\i ca femeile, cu restric]ii vizuale,
dar bucurându-se de sim]uri inferioare, `n\untrul casei. Samson refuz\, motivând c\, de[i
[i-a pierdut vederea fizic\ prin dragostea pe care i-a purtat-o, el a recâ[tigat vederea
ra]iunii, ce nu-l va mai supune, ca victim\, puterilor ei. Astfel, `n loc de a se `nmormânta
metaforic `n via]a sim]urilor inferioare, Samson alege onoarea [i vederea pierdut\, dar
r\mâne cu ra]iunea, cu ochiul interior. Femeia deci este un du[man al b\rbatului, pentru
c\ ea urm\re[te prin mijloace perfide s\ `l detroneze, s\-l aduc\ `n universului ei
inferior, senzual, s\-l coboare ierarhic. Ea este, pe vecie, o fiin]\ care se opune
b\rbatului, fiind `n acela[i timp atras\ de el, a[a cum b\rbatul se opune femeii, fiind [i
el atras de ea. Rela]ia `ntre sexe este deci o rela]ie de putere sub semnul ambivalen]ei. De
aceea, con]inutul ambivalent al rela]iei genereaz\ atât iubire, cât [i du[m\nie.
O dat\ ce violen]a domestic\, inclusiv cea sexual\, poate fi conceput\ ca o violen]\
contextual\, structural\, singura solu]ie a diminu\rii manifest\rii ei r\mâne a opune
sexualit\]ii patriarhale `nv\luit\ `n tabuuri [i lips\ de comunicare rela]ii heterosexuale
care s\ asimileze `n con]inutul lor dimensiunea feminist\ a abord\rii rela]iilor `ntre sexe.
Ca atare, aceast\ opozi]ie trebuie s\ genereze noi realit\]i interpersonale:
distribu]ia echitabil\ a puterii `n termeni de independen]\ economic\ (femeia nu
mai este obligat\ s\ furnizeze servicii domestice, sexuale [i emo]ionale; aici `[i
g\sesc argumente legea privind sexul consensual `n cuplu, indiferent de legi-
timitatea lui);
rela]ii `n care sexul nu este calea primar\ de rela]ionare, ci pur [i simplu un aspect
al altor dimensiuni importante, cum este prietenia, compania;
rela]ii `n care b\rba]ii trebuie s\ deta[eze violen]a de experien]a masculinit\]ii
(disocierea virilitate-violen]\).
Violen]a [i domina]ia `n rela]iile interpersonale `n familie izvor\sc, `n mod bazal, din

putere [i din diferen]ele de putere.
56 VIOLEN}A
Masculinitate/feminitate
[i rolurile sexuale `n tranzi]ie
Masculinitatea [i feminitatea sunt, f\r\ `ndoial\, constructe culturale. Perioada `n

care tr\im aduce provoc\ri serioase acestor constructe, pentru c\ societatea, `n ansamblul
ei, prin `nv\]area social\ ne face s\ adopt\m comportamente specifice categoriei de sex
de care apar]inem. Societatea sus]ine dihotomia masculin-feminin, de[i modernitatea a
fluidizat aceast\ opozi]ie [i a contribuit atât la fragilizarea rolurilor sexuale, cât [i a
rela]iei `ntre sexe.
Cercet\torii preocupa]i de aceste constructe culturale ne atrag aten]ia asupra faptului
c\ iner]ia dihotomiei creeaz\ imagini distorsionate pentru fiecare sex `n parte: mu[chi
mai mari decât capul a]i v\zut, desigur, antebra]ul unui individ macho `n filme [i sâni
exagerat de mari la femei, ce alimentreaz\ succesul chirugiei estetice. Pentru antropologi,
violen]a cu care este indus modelul feminin siliconat [i atletul excesiv nu este decât
expresia nerenun]\rii la aceast\ dihotomie [i deci a iner]iei modelelor sexuale.
~n domeniul violen]ei interpersonale sau sociale, femeile urmeaz\ modelul masculin
[i `ncep s\ rivalizeze cu b\rba]ii. Au ap\rut, a[a cum am men]ionat, femei experte `n
agresivitate fizic\. ~n filme deja s-au structurat stereotipuri: poli]iste b\t\ioase ca Jennifer
Lopez de obicei imaginea acestui tip de femeie este asociat\ cu experien]a abuzului
fizic `n copil\rie sau echipe de poli]iste demne de invidia colegilor b\rba]i, suportând
[i variabile culturale, cum ar fi asiaticele.
P\pu[ile Ken [i Barbie un fel de Romeo [i Julieta ai prezentului stau nesigur pe
soclul modelelor de masculinitate-feminitate. Versiunile lor se vor r\spândi pe m\sur\ ce
realitatea o va impune, dar remarc\m deja versiunile lor militarizate. Violen]a domestic\
va c\p\ta forme moderne `n care violen]a nu va mai fi net distins\ conform acestei
dihotomii. Va ajunge violen]a, ca [i vestimenta]ia, o realitate unisex?
Chiar [i violen]a `n spa]iul privat va fi din ce `n ce mai mult controlat\ social nu ne
vom mai bate, dar va r\mâne violen]a simbolic\, psihologic\, mai dificil de identificat,
de diagnosticat, de tratat, cea social\ se va structura [i organiza din ce `n ce mai bine
`ntr-o dimensiune obligatorie supravie]uirii. Violen]a urban\ [i cea de grup bandele,
crima organizat\ vor fi expresiile moderne ale violen]ei, a[a cum computer violence
`[i va g\si particulariz\ri `n domeniul privat, ast\zi greu de imaginat.
Transparen]a violen]ei domestice a crescut mult. {tim din ce `n ce mai mai sigur c\
mediul privat genereaz\ nu numai iubire [i `n]elegere, ci [i r\u [i agresivitate. Str\inului
[i fricii de str\in cu un prestigiu mare `n imaginarul uman i se acord\ o mic\
importan]\ `n raport cu violen]a de proximitate familia, rudele, vecinii, cei cu care
intr\m `n contact, cuno[tin]ele `n abordarea violen]ei [i a criminalit\]ii. Dar cel mai
important lucru este c\ legea educ\. Ea schimb\ atitudini [i percep]ii, limpeze[te lumea
riscurilor, determin\ mecanisme noi de ap\rare [i prevenire. Dac\ legea apare pentru c\
via]a o impune, ea, la rândul ei, schimb\ via]a [i poate schimba optimist vorbind
echilibrul `ntre bine [i r\u. Important este s\ existe accesul la informa]ia despre lege,
pentru c\ adesea cunoa[terea legii diminueaz\ propensiunea c\tre criminalitate, sus]inând
controlul de sine.
Ce face psihologia când vorbim despre violen]\
Exist\, dup\ unii autori (Kitzinger, 1992: 399-415), p\rerea c\ psihologia produce
structuri retorice puternice care perpetueaz\ rolul ei `n definirea realit\]ii. Astfel, continuând
aceast\ afirma]ie, se arat\ c\ psihologia nu este o parte a solu]iei la violen]a masculin\,
ci mai degrab\ o parte a acestei probleme. Mai mult decât atât, `ntre anii 80 [i 90
s-a creat o industrie a incestului ce a utilizat abuziv explica]ii psihologice, f\r\ `ns\ a
contribui la `n]elegerea rela]iilor profunde [i subtile `ntre sexe. Psihologiei i se repro[eaz\
faptul c\ a dezvoltat un cadru conceptual despre implica]iile violen]ei sexuale pentru
rela]iile dintre femei [i b\rba]i care nu a f\cut decât s\ `nt\reasc\ conformismul fa]\ de
normele heterosexuale. La baza acestui repro[ st\ ideea conform c\reia rela]ia `ntre
violen]a masculin\ [i sexualitatea masculin\ este trecut\ sub t\cere `n mod sistematic.
Toate programele de prevenire a violen]ei domestice, `n care copilul abuzat [i femeia
victimizat\ sunt `nv\]a]i s\ spun\ nu, sunt privite ca expresii ale unei dorin]e de a ajuta
victimele, de a `nt\ri con[tientizarea drepturilor fiec\ruia [i a g\si `n ele puterea de a se
ajuta, dar acest lucru `[i are propriile limite, atâta vreme cât programele intr\ `n conflict
cu condi]iile economice, sociale [i politice `n care victimele tr\iesc, limitând `n mare
m\sur\ efectele pozitive scontate.
Baril, M. (2002), Lenvers du crime, LHarmattan, Paris.
Bartky, S. (1990), Feminity and domination. Studies in the phenomenology of oppression, Routlege,
New York [i Londra.
Bigo, D. (1993), Du discours sur la menace et les ambiguïtés, Cahiers de la sécurité intérieure,
nr.14, La Documentation Française, Paris.
County Reports on Human Rights Practices 2001 (2002), Bureau of Democracy, Human Rights
and Labor, 4 martie.
De Brie, Ch. (2001), Aux bons soins dune société sécuritaire, `n Manière de voir. Le Monde
diplomatique: Sociétés sous contrôle, 56.
Dworkin, A. (1987), Intercourse, The Free Press Macmillan, New York.
Garvey, N. (1992), Technologies and effects of heterosexual coercition, `n Feminism and
psychology, vol. 2, nr. 3.
Hirigoyen, M.-F. (1998), Le harcelement moral. La violence perverse au quotidien,
Syros, Paris.
Hoff, L. A. (1990), Battered women as survivors, Routlege, Londra.
Kitzinger, J. (1992), Sexual violence and compulsory heterosexuality, `n Feminism and psychology,
vol. 2, nr. 3.
Rimbert, P. (2001), Ces entrepréneurs en sécurité, `n Manière de voir. Le Monde diplomatique:
Sociétés sous contrôle, 56, nota 8.
Rowland, R. (1992), Radical feminist heterosexuality: The personal and the political, `n
Feminism and psychology, vol. 2, nr. 3.
V\duva, G. (2003), Familia, mai periculoas\ decât strada, Dilema, an XI, nr. 530.
Williams, S. (2002), Karla, le pacte avec le diable, Trait dUnion, Montréal.
58 VIOLEN}A
PSIHIATRIE {I LEGE: BARIERE ~MPOTRIVA VIOLEN}EI 59
Robert Samacher*
Psihiatrie [i Lege: bariere `mpotriva violen]ei
Violen]a exist\ peste tot `n lume: pe strad\, `n [coal\, `n mass-media, `n inimile

noastre; este din ce `n ce mai mediatizat\; atrage [i `ndep\rteaz\ deopotriv\. Dac\ ne
`ntoarcem la etimologia cuvântului, vom constata c\ verbul violare `nseamn\ a profana,
a transgresa, adic\ a dep\[i limitele impuse de lege. De ce s\ vorbim despre violen]\
`n psihiatrie? Avem uneori tendin]a de a confunda violen]a cu periculozitatea. Violen]a
este adesea plasat\ de partea bolnavului, `ns\ putem s\ o trecem [i de partea celor care `l
`ngrijesc, a societ\]ii care ì protejeaz\ de cel nebun, a statului. Violen]a nu este univoc\.
Periculozitate [i lege
~n Fran]a, la insisten]ele a doi speciali[ti `n boli mintale de la `nceputul secolului
al XIX-lea (Philiphe Pinel [i Étienne Esquirol), Codul penal din 1810, articolul 64, stipuleaz\:
Nu exist\ nici crim\, nici delict, atunci când acuzatul se afl\ `ntr-o stare de demen]\ `n
timpul comiterii actului sau când a fost constrâns de o for]\ c\reia nu i-a putut rezista.
Aceasta `nseamn\ c\ delictul sau crima nu vor mai putea fi judecate de vreme ce
subiectul a ac]ionat `n stare de demen]\ [i nu mai este considerat responsabil pentru actul
s\u. Tulburarea mintal\, a[a cum o percepe legislatorul, este total\. Articolul 64
introduce no]iunea de iresponsabilitate penal\ [i indic\ decizia de clasare din oficiu.
Aceast\ decizie este luat\ de c\tre prefect `n urma cererii f\cute de un medic specialist
`n boli mintale (alienist).
Acest articol de lege va provoca o serie de controverse `ntre magistra]i [i alieni[ti, mai
ales `ntre magistratul Regnault [i alienistul Georget (elev al lui Esquirol). Unul sus]inea
c\ legea avea ca efect scoaterea din aceast\ discu]ie `n contradictoriu a anumitor categorii
de delincven]i [i criminali `n cazul c\rora nu ar mai fi posibil\ stabilirea responsabilit\]ii
[i a vinov\]iei lor. Cel\lalt oferea o explica]ie medical\ a c\rei valoare [tiin]ific\ ar fi
trebuit s\ fie suficient\ pentru a `mpiedica judecarea respectivelor persoane.
Aceste controverse au avut ca efect apelarea la exper]i psihiatri pentru toate situa]iile
penale `n care nu s-a g\sit nici un mobil coerent.
* Robert Samacher este conferen]iar la Universitatea Paris VII (Fran]a).

60 VIOLEN}A
Legea din 30 iunie 1838, cerut\ de Esquirol, permitea excluderea din câmpul penal
a subiec]ilor a c\ror responsabilitate con[tient\ legat\ de periculozitate nu fusese dovedit\.
Iat\ dezvolt\rile care s-au f\cut la aceast\ lege: Dac\ spitalizarea bolnavului se
dovede[te necesar\, pentru c\ el poate constitui un pericol pentru el `nsu[i [i pentru
ceilal]i ori pentru c\ este incapabil de a-[i administra treburile sau pur [i simplu pentru c\
starea lui mintal\ necesit\ condi]ii speciale de `ngrijire [i supraveghere, spitalizarea se face
sub forma intern\rii (este vorba numai despre stabilimente supuse regimului acestei legi).
Rolul intern\rii este acela de a separa de mediul s\u obi[nuit bolnavul care nu poate
r\mâne acolo atât din cauza propriilor reac]ii inadaptate (refuzul de a se hr\ni, idei
sinuciga[e, reac]ii agresive etc.), cât [i din cauza reac]iilor inadecvate ale mediului la
adresa lui. Dimensiunea conflictual\ [i interactiv\ subiect-mediu este subliniat\ de
Henhri Ey [.a. Celelalte puncte atinse de lege sunt urm\toarele: protejarea bolnavului
`mpotriva inaptitudinii lui de a-[i asuma drepturile civile, precum [i protejarea bunurilor
acestuia. ~n m\sura `n care subiectul nu este responsabil de actele sale, tratamentul ì va
fi impus (el nefiind `n m\sur\ a-i judeca pertinen]a).
Legea din 27 iunie 1990, care o `nlocuie[te pe cea din 1838, `ncearc\ s\-i aduc\
pacientului mai multe garan]ii `n ceea ce prive[te respectarea libert\]ilor individuale.
Spiritul articolului 64 este `nc\ prezent `n legea francez\, de[i rev\zut\ prin legea din
22 iulie 1992 (articolul 122, alineatul 1).
Con]inutul acestui articol este urm\torul: Nu este responsabil\ din punct de vedere
penal persoana care, la momentul faptei, era atins\ de o tulburare psihic\ sau neuropsihic\
ce-i abolise discern\mântul sau controlul propriilor acte (Ey [.a., 1963: 976).
{i articolul 122-2 stipuleaz\ c\ nu este responsabil\ din punct de vedere penal
persoana care a ac]ionat sub imperiul unei for]e ori constrângeri c\reia nu i-a putut rezista.
Constat\m c\ articolul 122-1 nu mai fere[te `n mod sistematic persoana afectat\ de o
tulburare psihic\ de `ntâlnirea cu justi]ia, fapt care pune `n discu]ie responsabilitatea sa.
Aceast\ lege, ca [i precedenta, prevede spitalizarea din oficiu [i vizeaz\ protejarea
societ\]ii de abuzuri f\cute de subiec]i iresponsabili, atunci când ei amenin]\ ordinea
public\ ori ì pun pe ceilal]i `n primejdie. Prefectul are deci obliga]ia de a pronun]a o
hot\râre ce are drept efect spitalizarea for]at\. Doar decizia medicului nu mai este
suficient\, iar externarea presupune o nou\ hot\râre a prefectului.
Societatea, reprezentat\ de c\tre prefect, are deci posibilitatea juridic\ de a controla
pacientul de vreme ce actele lui au prezentat un caracter periculos. Legile din 1954 [i 1970
privind alcoolicii [i toxicomanii dezvolt\ aceea[i preocupare.
Prin urmare, psihiatrul nu mai este singura autoritate confruntat\ cu bolnavul mintal;
prefectul intervine ca reprezentant al societ\]ii ce are nevoie de protec]ie fa]\ de un
subiect care trebuie `ngrijit prin aplicarea dispozi]iilor legale.
Protec]ia societ\]ii [i `ngrijirea

~n Fran]a, fiind destul de ambigu\, legea din 27 iunie 1990 nu d\ vreo indica]ie `n
ceea ce prive[te linia care separ\ protejarea societ\]ii [i `ngrijirea. Aceast\ lips\ de
precizie nu a permis atenuarea anumitor efecte poli]iene[ti ale spitaliz\rii prin
constrângere, or [tim c\ regula terapeutic\ nu ne d\ voie s\ `ngrijim un subiect `mpotriva
voin]ei lui. Unii pacien]i spitaliza]i din oficiu parcurg spitalizarea ca pe o pedeaps\ cu
`nchisoarea, cu precizarea c\, `n cazul lor, timpul cât vor sta `nchi[i nu este stabilit,
neexistând un barem, nici posibilitatea de a reduce pedeapsa. Dificult\]ile de reintegrare
sunt cu atât mai importante cu cât, `n cea mai mare parte a timpului, ace[ti pacien]i nu
sunt `nscri[i `ntr-un proiect social serios, care s\ constea `n g\sirea unei locuin]e ori a
unui loc de munc\. Neputându-se sprijini pe un proiect solid, sarcina lu\rii `n grij\
devine aleatorie.
~n contextul dat, este dificil s\ disociem `ntre o m\sur\ luat\ de poli]ie [i `ngrijire.
Problemele privind integrarea nu se pun doar `n cazul celor `nchi[i pentru un timp
`ndelungat, ci [i pentru de]inu]ii care prezint\ tulbur\ri psihice a c\ror `ngrijire (social
vorbind) necesit\ nu numai colaborarea diferitelor structuri de supraveghere [i ad\postire, ci
[i (sau `n primul rând) un proiect de `ngrijire asumat de c\tre o echip\ implicat\ [i competent\.
Cu litere de-o [chioap\, ziarul Libération (15 ianuarie 2001) a pus `n discu]ie chiar
aceast\ problem\: accentul c\dea pe efectele legii din iunie 1990, lege votat\ pentru a-l
proteja pe cet\]eanul `nchis de abuzuri, precum [i pe cet\]eanul de afar\ de bolnavii
mintal (Pradier, 2001).
De fapt, legea ridic\ problema evalu\rii responsabilit\]ii, psihiatrii ezitând tot mai
mult `n a-i exonera pe anumi]i subiec]i de responsabilitatea deplin\ a actului lor. Exper]ii
`nclin\ c\tre o responsabilitate par]ial\ [i ajung uneori la o responsabilitate complet\. ~n
func]ie de orient\rile clinice [i teoretice ale specialistului, `n func]ie de convingerea lui
intim\, se ajunge fie la `nchisoare, cu prelungire `n SMPR (Service médico-pénitentiaire
régional) ceea ce prezint\ avantajul `nscrierii subiectului `ntr-o limit\ de timp , fie la
spitalizarea din oficiu (de aceast\ dat\ f\r\ delimitare `n timp).
Pierre Pradier, autor al unui raport privind `ngrijirea de]inu]ilor, vorbe[te despre un
derapaj al psihiatrilor: el incrimineaz\ gestul de a da `napoi al psihiatrilor/institu]iilor
psihiatrice, atunci când medicii se confrunt\ cu bolnavi care deranjeaz\ grav. Sub
pretextul respect\rii acestora din urm\, pentru a nu-i constrânge, spun medicii, ei sunt
l\sa]i s\ plece f\r\ a continua supravegherea lor (sau doar `ntr-un mod insuficient).
Astfel, o parte dintre persoanele care au un comportament deviant sunt iremediabil
trimise din nou `n mâinile poli]iei, ale justi]iei [i apoi `n `nchisoare... Pe de alt\ parte,
autorul citat reaminte[te c\ legea le cerea speciali[tilor un r\spuns foarte tran[ant `n ceea
ce prive[te responsabilitatea: era acuzatul responsabil `n momentul comiterii faptei?
Acum, se vorbe[te despre atenuarea mai mult sau mai pu]in puternic\ a responsabilit\]ii
penale. Avizele exper]ilor sunt evident mai nuan]ate [i, brusc, am asistat la sc\derea
drastic\ a num\rului de persoane recunoscute drept iresponsabile. De aici, cre[terea `n
`nchisori a num\rului de persoane care prezint\ tulbur\ri mintale.
~ntre diversele structuri

de `ngrijire psihiatric\ [i `nchisoare
Suntem confrunta]i cu un fenomen de tipul vaselor comunicante: sc\derea num\rului de
pacien]i din spitalele psihiatrice este contrabalansat\ de cre[terea din SMPR, `n condi]iile
`n care `nchisoarea nu este destinat\ `ngrijirii, nevoile sanitare ale oamenilor afla]i aici
ar\tând c\ 19% dintre cei `nchi[i (anchet\ a Secretariatului de Stat S\n\tate, 1997)
necesit\ o `ngrijire de specialitate: consulta]ii psihiatrice, sprijin legat de o problem\ de
dependen]\.... Odile Sampeur, director adjunct al Centrului Penitenciar din Nantes,
62 VIOLEN}A
confirm\ faptul c\, `n prezent, ajung la `nchisoare persoane al c\ror echilibru psihologic
pune `ntr-adev\r probleme institu]iei. Preluarea lor spre `ngrijire zilnic\ este dificil\ pentru
toate serviciile [i, chiar dac\ putem accepta c\ fiecare individ trebuie s\ r\spund\ pentru
actele lui, cum s\ g\sim limita acestui proces, `n a[a fel `ncât `nchisoarea s\ nu devin\
azilul psihiatric pe care am vrut s\-l `nchidem `n urm\ cu câ]iva ani? (Sampeur, 2000: 31).
~ntr-adev\r, pentru Odile Sampeur, `nchisoarea trebuie s\ r\mân\ exclusiv locul de
executare a sentin]elor judec\tore[ti privative de libertate (iat\ misiunea ei), [i nu un loc
al excluziunii sociale cu scopuriri nediferen]iate (aceasta era func]ia spitalului general `n
secolele al XVII-lea [i al XVIII-lea). Este prioritar\ reintroducerea principiului de
separare, astfel `ncât fiecare institu]ie s\-[i reg\seasc\ sensul misiunii ei specifice:
`ngrijirea, rezolvarea problemelor sociale sunt incompatibile cu privarea de libertate.
Principiul de separare `ntre `ngrijire [i judiciar este indispensabil pentru garantarea
libert\]ilor publice [i recunoa[terea drepturilor de cet\]ean ale oric\rui subiect. Procentul
persoanelor din `nchisori care prezint\ tulbur\ri psihice cre[te regulat [i ne putem pune
`ntrebarea dac\ nu cumva, `n acest ritm, anumite SMPR nu risc\ s\ se specializeze `n
patologii [i devian]e specifice: alcoolism, toxicomanie, pedofilie, viol etc. Aceast\
concep]ie privitoare la `ngrijirea acordat\ `n `nchisoare nu faciliteaz\ separa]ia dorit\
dintre `ngrijire [i judiciar (am v\zut, este cazul `n psihiatrie). ~n cartea sa, Psychiatrie
dans la ville, J.-P. Martin reia problema `n urm\torii termeni: Legile din 1838 [i 1990
`ntre]in confuzia dintre no]iunea de ordine public\ [i cea de obligativitate a `ngrijirii, fapt
ce antreneaz\ o deplasare a func]iei de `ngrijire `nspre controlul simptomelor obiective,
`n detrimentul muncii intersubiective. Aceast\ supradeterminare pune pe primul plan
criteriile de periculozitate [i de siguran]\, care nu sunt criterii terapeutice, ci poli]iste.
Societatea actual\ g\se[te aici o limit\ ori o contradic]ie cu valorizarea persoanei ca
finalitate etic\ (Martin, 2000: 175).
Nu trebuie s\ uit\m c\ `n sistemul de spitale pentru tratament psihiatric din Fran]a
exist\ [i patru UMD (Unités pour Malades Difficiles): Henri Colin (Spitalul Villejuif
regiunea parizian\); Montfavet `n sud-est; Sarreguemines `n est [i Cadillac `n sud-vestul
Fran]ei. Aceste unit\]i dispun `n total de 400 de paturi (40 pentru femei).
Deschiderea acestor UMD ]ine de dezbaterea declan[at\ de Georget `n 1828 `n
vederea cre\rii unor stabilimente destinate criminalilor aliena]i. Se punea problema
`ngrijirii [i a studierii criminalilor care satisf\ceau condi]iile prev\zute `n articolul 64,
ferindu-i de `nchisoare [i evitând astfel transformarea azilului `ntr-un spa]iu carceral.
Vom spune c\ aceste unit\]i func]ioneaz\ ca o `nchisoare `n interiorul spitalului psihiatric.
Ast\zi, unit\]ile men]ionate primesc pacien]i care prezint\ manifest\ri de violen]\,
poten]ial periculos sau care provoac\ tulbur\ri de natur\ a-i exclude din serviciile
obi[nuite, insuficient echipate [i/sau confruntate cu un personal cople[it [i dep\[it. Iat\
care era orientarea tradi]ional\ a acestor unit\]i:
preluarea `n `ngrijire a numero[i pacien]i medico-legali (articolul 122-1 [i D 398
din Codul penal), deoarece numai dou\ `nchisori sunt echipate pentru primirea
psihoticilor cronici (Château Thierrry [i Metz-Barrès);
`ngrijirile intensive necesare pacien]ilor psihotici care manifest\ o periculozitate
tranzitorie;
`ngrijirea persoanelor cu deficien]e intelectuale, sezoriale etc. pe care nu le mai
accept\ serviciile obi[nuite (`n special psihozele infantile la vârst\ adult\ cu
tulbur\ri grave de comportament (Lavoine, 1998: 60-61).
Unit\]ile `n discu]ie privesc tot mai des turbulen]ii de care serviciile obi[nuite nu mai
vor s\ se ocupe iat\ motivul pentru care ultimele rapoarte ministeriale au ajuns la
concluzia c\ este necesar\ crearea unor UPID (Unités Psychiatriques Intersectorielles
Départementales).
Dar nu cumva apare astfel riscul de a crea noi structuri de segregare care s\ r\spund\
mai bine unei nevoi de securitate a echipelor din sectorul psihiatric? Acestea se confrunt\
cu mi[carea actual\ de externare, plus corolarul s\u: banalizarea `ngrijirii psihiatrice.
Dezinstitu]ionalizarea a determinat explozia cadrelor tradi]ionale ale psihiatriei, iar
reducerea num\rului de paturi a provocat o mi[care ce a implicat nu doar organiza]iile
totalitare, cum ar fi `nchisoarea, ci [i organismele publice [i private care au `ngrijit
persoanele marginalizate [i `n vagabondaj. Cei care trebuie s\ intervin\ sunt prin[i
`ntr-un paradox ce le impune s\ g\seasc\ solu]ii `n regim de urgen]\ [i, `nainte de orice,
s\ r\spund\ imperativelor economice. Totu[i, practica institu]ional\ mult l\udat\ de
psihiatrii proveni]i din rezisten]\ [i aplicat\ `n Fran]a `ncepând cu 1971 `n cadrul politicii
de sector a dat roade; reflec]ia unor astfel de echipe a permis g\sirea unor solu]ii viabile
pe termen mai lung, `n m\sura `n care cei care se angajau d\deau un sens muncii lor,
ceea ce nu `nsemna numaidecât [i costuri mai ridicate!
Ne confrunt\m deci cu o dubl\ mi[care: 1. spitalizarea, pentru un timp cât mai scurt
posibil, a pacien]ilor care nu reprezint\ un pericol din punct de vedere medical, f\r\ a
]ine neap\rat cont de evolu]ia bolii lor [i de posibilit\]ile lor de reintegrare profesional\
[i familial\; 2. acordarea unei aten]ii deosebite periculozit\]ii, creând noi structuri
destinate celor care deranjeaz\ ordinea public\. ~ns\ la nivelul `ngrijirii psihiatrice, ce
anume `nseamn\ aceast\ politic\? Nu prin crearea unor structuri specializate vom
ajunge s\ separ\m `ngrijirea de ac]iunea judiciar\! Ar fi bine ca societatea occidental\
s\-[i pun\ din nou `ntreb\ri cu privire la locul judiciarului [i al `ngrijirii psihiatrice
legate de procedurile necesare judec\rii delictului [i nebuniei.
Câteva cuvinte despre modelul psihiatric italian

~n Italia, preocuparea de a disocia ac]iunea poli]iei de `ngrijirea medical\ se reg\se[te
`n Legea 180, sus]inut\ `n 1979 de Franco Basaglia. Legea decreta `n primul rând dreptul
de cet\]enie pentru persoanele afectate de o tulburare mintal\ [i distingea dreptul la
tratament psihiatric de instan]ele de control social. Domeniul psihiatriei nu mai era
concentrat `n spital, ci se l\rgea, propunând servicii pe baze teritoriale, ceea ce urma s\ aib\
drept consecin]\ dezvoltarea unor modalit\]i flexibile de interven]ie `n re]elele de `ngrijire.
Autorii acestei legi au integrat-o `n Legea 833, scopul lor fiind acela de a crea un
serviciu na]ional de s\n\tate unic, distribuit `n unit\]ile de s\n\tate (USL). Astfel,
contrar legii din 1904, periculozitatea nu mai era luat\ `n calcul, fapt care permitea
disocierea dimensiunii segregative, r\spunzând unei preocup\ri medico-legale prin
privilegierea no]iunii de `ngrijire psihiatric\. ~ngrijirea unui pacient nemaifiind centrat\
pe boala tratat\ `n spital, ci pe bolnav, se ridica problema imediat\ a reinser]iei lui
`ntr-un mediu potrivit. Accentul trecea pe externare [i pe reintegrarea `ntr-un spa]iu [i un
loc de munc\ totul `n spiritul solidarit\]ii [i al emancip\rii persoanelor.
La ora actual\, opiniile psihiatrilor italieni cu privire la aceast\ lege sunt `mp\r]ite:
de exemplu, `n 1992, Edoardo Balduzzi, `n Lettre dItalie, continua s\ insiste asupra
64 VIOLEN}A
absen]ei `n 80% dintre USL a structurilor intermediare `ntre serviciile spitalice[ti [i

dispensare. Nimeni nu pare `n m\sur\ s\ arunce o punte peste aceast\ pr\pastie `n care
intr\ suprasarcina familial\, vagabondajul, indiferen]a (Balduzzi, 1992: 656).
Concluzia lui Ballerini din articolul s\u, La psychiatrie en Italie (aprilie 2000),
este evident mai optimist\. Autorul consider\ c\, `n ciuda diferen]elor ce exist\ de la o
regiune la alta, reforma psihiatriei italiene, spunând nu intern\rii psihiatrice, a spus da
realiz\rii unor multiple contexte de `ngrijire (servicii `n spitalele generale, centre de zi,
dispensare etc.); acestor contexte diferite le corespund tehnici multiple, un interes
crescut pentru aspectul psihoterapeutic [i nu doar pentru cel farmaco-terapeutic, precum
[i dezvoltarea teoriilor [i a practicilor de reabilitare psihiatric\. Ballerini crede c\, `n
pofida erorilor, nimeni nu regret\ spitalele psihiatrice, `ntrucât tot mai multe servicii
complete desf\[urate `n spiritul continuit\]ii terapeutice func]ioneaz\ destul de bine
`ntr-o mare parte a Italiei, `n special `n nord [i centru (Ballerini, 2000: 457).
Ideologia Legii 180 (s\ redea cet\]enia deplin\ tuturor celor care, din cauza intern\rii,
nu-[i puteau exercita drepturile, s\ `mpiedice afirmarea unor forme noi de excludere a
persoanelor cu tulbur\ri mintale, oferind r\spunsuri adecvate [i diversificate; s\ promoveze
ac]iuni de sensibilizare `n rândul popula]iei, pentru a demistifica boala mintal\) pare s\
fi fost o modalitate de a limita eficient violen]a social\ prin excludere. Dincolo de
greut\]ile `ntâmpinate `n aplicarea ei, aceast\ lege [i-a f\cut loc `n spiritele tuturor.
S\ disociem ac]iunea justi]iei de `ngrijire?

Injonc]iunea terapeutic\ de `ngrijire (obligatorie prin m\sur\ administrativ\ ori de poli]ie)
nu are mereu efect. Un subiect toxicoman nu accept\ tratamentul prescris [i nici nu dore[te
cu adev\rat s\ scape de dependen]\ doar pe motiv c\ ob]ine o adeverin]\ de la psihiatru.
~n prezent, problema responsabilit\]ii [i a sanc]iunii este formulat\ `n aceia[i termeni
ca [i `n secolul al XIX-lea: trebuie adus `n instan]\ orice subiect care prezint\ o
tulburare mintal\? Sau este absolvit, ca urmare a st\rii lui mintale din momentul
comiterii actului?
Gladys Swain (capitolul Dune rupture dans labord de la folie, `n Dialogue avec
linsensé, 1994) reaminte[te un proces celebru desf\[urat la Londra `n anul 1800. Un
anume Hatfield fusese judecat pentru o crim\ comis\ `ntr-un moment de nebunie
`mpotriva regelui George al III-lea.
Leg\tura strâns\ dintre actul criminal [i ideea delirant\ putea fi demonstrat\, astfel
c\ iresponsabilitatea lui Hatfield nu a fost pus\ la `ndoial\. ~ntr-adev\r, Hatfield era
convins c\ moartea lui era necesar\ pentru salvarea omenirii, dar, cum nu trebuia s\ se
omoare singur, a tras asupra regelui (pe care nu l-a nimerit) doar `n scopul de a fi
condamnat [i de a-[i `mplini `n acest fel destinul.
Avocatul lui a `ncercat s\ demonstreze c\ `n momentul `n care a tras asupra regelui,
Hatfield nu se afla `ntr-o stare de nebunie `n care responsabilitatea este anulat\ o dat\ cu
voin]a. El a ar\tat c\ este posibil ca un ra]ionament logic (ce nu las\ loc nici unei
sl\biciuni intelectuale) s\ coexiste cu o concep]ie delirant\, legat\ de o judecat\ fals\.
Gladys Swain `l citeaz\ pe Esquirol, pentru care, cel mai adesea, nebunii conserv\
con[tiin]a st\rilor, cea a raporturilor cu obiectele exterioare, cea delirului lor. Ca
urmare, din punct de vedere medico-legal, un individ dotat cu o atare prezen]\ a sa [i
a lucrurilor nu este mai pu]in susceptibil de a fi atins de o alienare real\, de natur\ s\

`mpiedice declararea sa ca vinovat (Swain, 1994: 36).
A[adar, pe lâng\ nebunia total\, poate exista o nebunie par]ial\, care nu-l exonereaz\
`n `ntregime pe subiect de responsabilitatea actului s\u. Aceast\ responsabilitate par]ial\
trebuie stabilit\ prin judecat\, `n tribunal, alienarea autorului unei crime nefiind `ntotdeauna
justificat\: un motiv poate s\ dea sens crimei [i s\ permit\ confruntarea cu legea, astfel
`ncât semnifica]ia uman\ a respectivei crime s\ aib\ sens. Dac\ subiectul este din start
considerat iresponsabil, el nu va putea fi judecat conform procedurii obi[nuite `n cazul
tuturor celor care au comis un delict.
Dimensiunea structurant\ a legii

~n cartea sa, Le crime du caporal Lortie, Pierre Legendre analizeaz\ atentatul comis
de caporalul Lortie la 8 mai 1984: soldatul p\trunde pe holurile Adun\rii Na]ionale din
Quebec [i trage la `ntâmplare `n cei pe care ì `ntâlne[te. Planul lui este de a ajunge `n
Adunare pentru a-i ucide pe deputa]i [i pe pre[edintele lor.
Lortie venise acolo [i pentru a muri ca un erou. ~n memoriul prezentat de avocatul
s\u se spune c\ Lortie, pierzând sensul actelor sale, plin de sentimentul atotputerniciei
sale, epuizat de o lupt\ interioar\ pe care n-o mai poate continua, incapabil s\ vorbeasc\
despre problemele lui cu cineva, nu mai vede alt\ solu]ie decât moartea, [i anume
moartea m\rea]\ a unui erou menit s\-i elibereze pe to]i cei din Quebec (`n special
familia lui) de jugul odios al autorit\]ii rele [i despotice exercitate de guvernul reprezentat
de René Lévesque, cel care acum juca `n mintea lui Lortie rolul de]inut pân\ atunci de
tat\l s\u (acela al unui despot familial). S\ ad\ug\m c\, `n trecut, Denis Lortie nu se
ar\tase deloc interesat de politic\ (Legendre, 1989: 98).
O dat\ cu declan[area masacrului, Lortie `[i dore[te [i el s\ moar\. Recunoa[tem aici
delirul mântuirii, a[a cum se manifestase [i la Hatfield. Pierre Legendre ne ajut\ s\
facem un pas `nainte reluând declara]iile de la proces. El subliniaz\ c\ miza acestui proces
este urm\toarea: A judeca omorul [i nebunia. Dintr-o perspectiv\ juridic\, era vorba
despre a [ti dac\ procesul trebuia s\ conduc\ la o sentin]\ de achitare caz `n care, nefiind
condamnat, Lortie ar fi `nceput o carier\ psihiatric\ sau la o condamnare pentru omor.
Se pune deci problema de a stabili dac\ subiectul cunoa[te legile [i dac\ este capabil s\
fac\ deosebirea `ntre bine [i r\u (ceea ce `nseamn\ c\ vinov\]ia subiectiv\ este `nscris\ `n el).
{tim c\, dup\ declara]iile lui Lortie, Adunarea Na]ional\, primul ministru [i deputa]ii
reprezint\ figura tat\lui, descris ca un despot familial care f\cea s\ domneasc\ teroarea
asupra tuturor [i care se comport\ ca tat\l hoardei primitive, a[a cum apare acesta la
Freud, `n Totem [i tabu, `nainte ca fiii s\-l ucid\, s\ instituie interdic]ia incestului [i a
omorului ceea ce fondeaz\ Referin]a fundamental\, adic\ Legea legilor.
Masa totemic\ trimite la incorporarea tat\lui. Dup\ aceast\ mas\, nu exist\ tat\ decât `n
m\sura `n care el este acceptat [i luat `n sine prin incorporare (acest tat\ exist\ `n vorbirea
mamei [i pe aceast\ cale copilul spune da semnificantului din Numele Tat\lui).
~n mitul din Totem [i tabu, tat\l nu-[i ocup\ locul s\u de tat\ decât dup\ ce moare.
Este cu atât mai prezent cu cât, dup\ executarea lui, este definitiv absent. Pentru a-l
reprezenta, fiii creeaz\ simbolul totemic pe care `l vor venera. Ei ucid tiranul doar pentru
a pune mai bine `n valoare renun]area la culegerea fructului acestui act.
66 VIOLEN}A
Culpabilitatea legat\ de uciderea tat\lui ì determin\ pe fii s\ se alieze printr-un prim

pact social, [i anume renun]area la omor [i la femeile hoardei, deci la incest. Aceast\
renun]are se afl\ [i la originea legii exogamice, care const\ `n a alege femeile din afara
familiei [i, totodat\, `n a genera alian]e dincolo de grupul de origine. Vinov\]ia subiectiv\
[i articularea ei cu interdic]iile de mai sus arat\ cum subiectul a acceptat Legea
fundamental\ ce umanizeaz\ fiecare fiin]\.
Dac\ urm\m acest fir, constat\m c\, pledând vinovat, Lortie a `ncercat s\ se `nscrie
`ntr-un proces de subiectivizare ce consta `n a se face recunoscut ca responsabil de actul
s\u. Aceast\ `ncercare de a ob]ine recunoa[terea vinov\]iei este o modalitate de a g\si un
loc ca subiect.
Printr-o mi[care asemenea, Hatfield [i Lortie au atacat Referin]a fundamentul de
unde provine principiul paternit\]ii , Legea legilor. Ei au intrat `ntr-un proces de moarte
a subiectului, de sfâr[it al lumii idee pe care o reg\sim [i la Schreber, cu referire la
decompensarea din 1894 (Schreber, 1975).
La rândul s\u, Legendre ofer\ urm\toarea cheie: tentativa de a distruge figura tat\lui
[i, invers, faptul de a c\uta s\ fie ucis ar putea corespunde unei regl\ri de cont
genealogice. Tat\l neputând fi ridicat `n pozi]ia lui de tat\, suport al Legii [i recunoscut
`n dimensiunea lui structurant\ nu este garant nici pentru locul s\u de tat\, nici pentru
acela al fiului. Nu este posibil\ transmiterea acestui loc al fiului de la o genera]ie la
urm\toarea, ceea ce conduce la o distrugere genera]ional\.
Principiul genera]ional se refer\ la faptul c\ fiecare tat\ trebuie s\ accepte s\-[i
cedeze locul de fiu fiului s\u; accederea la o pozi]ie de tat\ implic\ acceptarea unei
pierderi ce se traduce printr-o schimbare de loc.
Atunci când tat\l se comport\ ca un tiran familial `nseamn\ c\ el nu a acceptat s\-[i
cedeze locul de fiu, iar asta creeaz\ confuzie `ntre genera]ii, a[a dup\ cum a fost [i cazul
lui Lortie: la rândul s\u, el nu putea ocupa locul s\u de tat\.
Se pune deci `ntrebarea: ce fondeaz\ limita `ntre un tat\ [i un fiu? Legendre afirm\
c\ prima dintre limite cea pe care orice om o `n]elege din prima este de a se opune
omorului. Dar, `n spatele omorului, se profileaz\ altceva: miza separ\rii subiectului, din
perspectiva pe care institu]ionalul genealogic o nume[te interdic]ie a incestului, dublaj
inevitabil al paricidului (Legendre, 1989: 124).
Pentru Lortie, locul unui ter] separator nu a fost nici reperat, nici definit. Tat\l s\u,
prin brutalitatea lui, `n propria lui c\utare a unui corp, nu a permis diferen]ierea `ntre
corpul s\u, corpul mamei [i, `n consecin]\, corpul social. Interdic]ia ce pune `n act
imperativul diferen]ierii nefiind `nscris\, munca de subiectivizare nu a fost permis\.
Reperarea locurilor genealogice neputând fi f\cut\, rezolvarea const\ `ntr-un paricid, care
`nseamn\ omorâre a Referin]ei (discurs critic ce permite trierea, distingerea, separarea [i
care ac]ioneaz\ pe dou\ planuri al Ra]iunii [i al Tat\lui), altfel spus, `ntr-o preten]ie nebun\
de a distruge umanitatea. Orice omor, orice incest, orice violen]\ nemaiauzit\ indiferent de
modul `n care se face repet\ aceast\ preten]ie (Legendre, 1989: 123-124). Legendre
noteaz\ c\ rarefierea tat\lui, la scar\ social\ ori pentru un subiect, pune problema
omorului `n termeni de distrugere [i de autodistrugere.
Atentatul `mpotriva tat\lui `ntr-un atare context delirant poate fi interpretat ca tentativ\
de a instaura o separa]ie de acesta din urm\ promovând o astfel de separa]ie `n real,
printr-un act de nebunie ce justific\ non-`nscrierea registrului simbolic.
~n acest context, procesul v\zut ca propunere a unei scene fondatoare ajunge s\ figureze
Legea interdic]iei omorului [i a incestului. El instituie un cadru material [i fizic unde regia
ori dimensiunea ei dramatic\ are drept voca]ie, ca atâtea alte mont\ri ale culturii, s\-l
confrunte pe subiect cu responsabilitatea, precum [i cu recunoa[terea vinov\]iei lui
socializându-l asemenea corului antic, ce comenteaz\ [i trece drept ecou al actelor
eroului. Ter]ul social este deci garant al umaniz\rii fiec\ruia. (Legendre, 1989: 113)
Paricidul fiind scos din lan]ul genera]iilor scos din circuit , trebuie atunci s\-l
excludem definitiv sau s\ `ncerc\m s\-i reacord\m un loc `n acest lan]? Iat\ `ntrebarea
pe care o pune Legendre. Conform aceleia[i logici, el consider\ c\ a face s\ fie evitat\
interdic]ia supunându-i pe delincven]i la un tratament medical [i psihiatric sistematic nu
`nseamn\ a-i confrunta cu legea penal\, cu interdic]ia omorului [i a incestului. Ceea ce
ì plaseaz\ `n afara societ\]ii.
Pentru autorul citat, o sentin]\ de achitare pe motiv de nebunie, `n cazul `n care
criminalul `[i revendic\ vinov\]ia sa de subiect, poate avea valoare de trimitere la moarte
subiectiv\ [i semnific\ pur [i simplu condamnarea la nebunie. Nebunia devine scuza ce
`l absolv\ pe criminal de a r\spunde de fapta sa [i `l exclude din umanitate.
R\mâne `ns\ `n picioare urm\toarea `ntrebare: trebuie, `n mod sistematic, s\ ajung\
`n fa]a tribunalului orice subiect care a comis o crim\? Legendre `[i nuan]eaz\ afirma]iile,
indicându-i pe cei care cer s\ dea seam\ de crima lor [i `[i exprim\ vinov\]ia.
Subiec]ii cu structur\ psihotic\

Din cazul Denis Lortie vedem c\ un subiect psihotic `[i poate manifesta vinov\]ia,
cerând s\ pl\teasc\ pentru fapta lui.
Nu exist\ nici un dubiu `n ceea ce prive[te structura psihotic\ a celor doi Hatfield
[i Lortie; ei nu au putut s\ `nscrie simbolic `n ei Numele Tat\lui, a[a c\ atac\ `n mod
real o lume delirant\ sau imaginea ei.
Totu[i, când subiectul psihotic nu trece prin experien]a func]iei de tat\ [i a Legii, `n
dimensiunea ei separatoare, acest tat\ va fi `ntotdeauna chemat... niciodat\ venit.
Dec\derea din drepturi a semnificantului Numelui Tat\lui poate deci avea un r\spuns `n
Cel\lalt, loc definit prin semnifican]ii preexisten]i subiectului (asta vorbe[te despre el) [i
care sunt marca]i de dorin]a mamei. Pe aceast\ cale, mama `l introduce pentru copil pe
tat\, care altfel se confrunt\ `n acel loc cu o gaur\ pur [i simplu (Lacan, 1966: 558).
Uneori, v\zute din afar\, ac]iunile acestor subiec]i par incoerente. Când suntem
nevroza]i, nu avem idee despre dezastrul psihic cu care ei se confrunt\.
Dincolo de varia]iile ce ]in de diversitatea configura]iilor psihice, `n perioadele de
decompensare, de dezechilibru al structurii lor, pacien]ii respectivi se `ntâlnesc cu o
experien]\ (trecut\) terifiant\ cu care vor s\ se lupte fie printr-o `nv\luire halucinatorie
[i delirant\, fie prin trecerea la fapte. Se produce o pierdere psihic\ de con]inut, o
nediferen]iere `ntre afar\-`n\untru [i o pr\bu[ire a capacit\]ilor rela]ionale, pacientul
fiind condus la experien]e de izbucnire psihic\ [i corporal\, `n episoade de depersonalizare.
Orice manifestare ce vine din exterior poate s\ dea semnalul [i, având un sens
particular, se integreaz\ `n delir.
Halucina]iile contribuie la nediferen]ierea `ntre afar\ [i `n\untru, iar lumea interioar\
a acestor subiec]i se afl\ `n `ntregime `n exterior ca o proiec]ie , astfel c\ `n perioadele
68 VIOLEN}A
respective se produce o pierdere a limitei. Orice gest, orice privire, orice sunet sau
contact se pot r\sfrânge din real ca tot atâtea persecu]ii [i agresiuni de natur\ a provoca
o reac]ie violent\.
~n condi]iile `n care subiectul nu mai de]ine controlul de sine, mai este el cu adev\rat
responsabil? Trebuie ca, automat, el s\ fie trimis `n justi]ie, pentru a da seam\ de un act
comis `ntr-un moment de alienare de sine [i de ceilal]i? Este dificil s\ tran[\m totul a[a,
la modul general. Totu[i, dup\ cum accentueaz\ Legendre, atunci când subiectul `[i
manifest\ vinov\]ia [i vrea s\ se explice `n fa]a societ\]ii, aceasta, prin intermediul
justi]iei, punând astfel `n func]iune Legea `n dimensiunea ei simbolic\ (referin]\ care
sus]ine interdic]ia privind incestul [i omorul) , are datoria de a r\spunde cererii
subiectului [i de a nu-l respinge sub pretextul c\ ar fi vorba despre un act de nebunie,
deci incomprehensibil.
Subiec]ii cu structur\ nevrotic\

Ace[tia sunt subiec]ii `n cazul c\rora s-a produs o interiorizare [i o subiectivizare a
con[tiin]ei morale. Legea `n dimensiunea ei simbolic\ este `nscris\ `n ei, iar conflictul
dintre interdic]ie [i dorin]\ se manifest\ `n simptome: atunci când subiectul, prins `n
problematica oedipian\, nu a renun]at la anumite dorin]e incestuoase, el poate s\ se
simt\ vinovat [i s\ comit\ delicte pentru a se elibera.
Freud, `n articolul despre cei care ajung criminali dintr-un sentiment de vinov\]ie
(Quelques types de caractère), trateaz\ sentimentul de vinov\]ie la nevroza]i [i vorbe[te
despre un sentiment incon[tient de vinov\]ie legat de dorin]a pe care orice nevrozat ar fi
`ncercat-o, aceea de a `ntre]ine rela]ii sexuale cu mama [i de a-[i ucide tat\l pentru a-i lua
locul lâng\ mam\. Dat\ fiind rezolvarea oedipian\, el ajunge s\ renun]e la aceste dorin]e,
`ns\ foarte adesea nevrozatul prefer\, incon[tient, s\ men]in\ interdic]ia [i refularea
(consecin]\ a primeia), decât s\ renun]e complet la dorin]\. Aceste dou\ dorin]e stau la
originea unui sentiment incon[tient de vinov\]ie de care anumi]i subiec]i scap\ cu greu,
ei c\utând s\-[i atrag\ o pedeaps\ prin comiterea unui delict [i putând merge pân\ la
crim\ pentru a se elibera de aceast\ vinov\]ie incon[tient\ pe care nu o pun `n leg\tur\
direct\ cu respectivul conflict oedipian. Astfel de dorin]e ascunse se pot manifesta [i `n
forma]iunile incon[tientului ca vis [i simptom, dar [i ca fantasm\ (Freud, 1933).
F\r\ `ndoial\, atunci când comit un delict, nevroza]ii trebuie s\ r\spund\ pentru actul
lor: nu pot sc\pa de lege [i nici de culpabilitate. Justi]ia a[teapt\ ca ei s\ se c\iasc\ [i
s\ pl\teasc\ sub forma pedepsei cu `nchisoarea.
Cei care nu `ncearc\ sentimentul de vinov\]ie

~n afar\ de ace[ti nevroza]i, Freud distinge: criminalii adul]i [...] care comit crime
f\r\ a `ncerca vreun sentiment de vinov\]ie, cei care fie nu posed\ nici o inhibi]ie
moral\, fie se cred autoriza]i s\ ac]ioneze a[a cum o fac `n lupta lor `mpotriva societ\]ii.
La rândul lor, psihiatrii fac distinc]ie `ntre subiec]ii cu structur\ pervers\ [i psihopa]i.
Subiec]ii cu structur\ pervers\ cunosc Legea; ei nu o accept\. Exist\ un plan al realit\]ii
ce le scap\, `n m\sura `n care ei refuz\ s\ recunoasc\ faptul c\ mama nu este purt\toare
a obiectului penian. Adeseori, aceast\ mam\, care nu renun]\ la respectivul obiect ce ì

lipse[te, `[i impune voin]a `n fa]a tat\lui. Copilul `[i va da seama de aceast\ lege a mamei
care este legea capriciului [i astfel va sfida [i ocoli Legea, cea care este suport al
interdic]iei privind incestul [i omorul. Acest subiect pervers r\mâne supus dorin]ei mamei.
Cei care prezint\ o atare structur\ au drept caracteristic\ o sexualitate deviant\, ce nu
ridic\ probleme decât atunci când iese din sfera privat\ [i se `nscrie `n câmpul medico-legal.
~n ultimii ani, aten]ia justi]iei s-a concentrat asupra atentatelor la moral\, actelor de
pedofilie, maltratare, incest [i viol. La fel, [i practicile exhibi]ioniste pot avea urm\ri
judiciare.
Distructivitatea perfect\ a dorin]ei perverse o reg\sim `n cazul sadismului: este
urm\rit\ angoasa celuilalt, `n ideea de a te servi de ea pentru a-]i face pl\cere [i a-l duce
`n locul unde el situeaz\ dorin]a non-castral\ (f\r\ limite) a mamei (Samacher, 1998).
~ntâlnim la anumi]i subiec]i acest gust al crimei care are drept singur scop pl\cerea,
victima nesuscitând nici un fel de sentiment, iar agresorul nesim]ind nici compasiune,
nici culpabilitate.
Recentul proces al lui Guy George a eviden]iat aceast\ lips\ de compasiune [i
vinov\]ie. Ce este cu acest japonez antropofag care, dup\ ce [i-a b\tut joc de psihiatrii
francezi, [i-a folosit perversiunea pentru a dezvolta o afacere care s\-i permit\ s\-[i
exploateze crima? A ucide devine un mod de a juisa ce provine dintr-o sexualitate
pervertit\. Reg\sim aceea[i c\utare a pl\cerii la un anumit num\r de criminali `n serie
(serial killers) care, o dat\ ce au gustat din acest fel de sexualitate, se `ntorc mereu la el.
Aceste persoane nu sunt nebune [i totu[i interdic]ia fundamental\ privind omorul nu
func]ioneaz\ `n cazul lor. S\ fie astfel de acte o marc\ a dezumaniz\rii? Ce s-a `ntâmplat
cu accesul lor la litera Legii? De ce lege pervertit\ se servesc? Putem vorbi despre o
de-metaforizare a Legii?
~ns\ Legea este neputincioas\ `n fa]a acestor subiec]i care, o dat\ pedeapsa isp\[it\,
o iau de la cap\t, de vreme ce nimic nu-i opre[te, nici m\car legea care sanc]ioneaz\,
`mpin[i fiind de c\utarea pl\cerii!
La ora actual\, cum pentru astfel de subiec]i nu exist\ o cerere real\ de `ngrijire
psihologic\, se pune problema tratamentelor prin decondi]ionare sau recondi]ionare, ori
chiar castrare biologic\ sau chirurgical\. Aceste ezit\ri se leag\ de neputin]a justi]iei [i
a medicinii `n fa]a unor subiec]i care nu pot pune nici o interdic]ie, nici o limit\ c\ut\rii
lor de a ob]ine pl\cerea.
Cine sunt psihopa]ii? Cum s\-i diferen]iem

de subiec]ii cu structur\ pervers\?
Psihopatia este o categorie psihiatric\ efect al modelului s\u de clasificare. Numit
[i dezechilibrat, psihopatul este identificabil prin comportamentul s\u impulsiv, intolerant,
prin lipsa de elaborare mintal\, precum [i prin amoralitatea lui (Samacher, 1988).
Fragilitatea lui narcisiac\, incapacitatea de a-[i st\pâni tensiunile ne ofer\ imaginea unui
personaj violent, trecând mereu la fapte, `ntrucât posibilit\]ile lui de elaborare mintal\
par limitate, astfel de indivizi nefiind capabili de proiecte pe termen lung.
Ace[ti subiec]i impulsivi reac]ioneaz\ puternic `n orice situa]ie care suscit\ o frustrare;
ei nu suport\ nici cea mai mic\ pierdere [i, `n situa]ii conflictuale, pot comite un omor
sau pot `ntoarce aceast\ agresivitate `mpotriva lor `n[i[i.
70 VIOLEN}A
Incapacitatea lor de a `n]elege lucrurile, de a con[tientiza ridic\ problema activ\rii

unui proces de subiectivizare legat de interiorizarea Legii.
Absen]a con[tientiz\rii [i a st\pânirii actelor lor confer\ acestor subiec]i o imagine de
suprafa]\, ei fiind incapabili de o cât de redus\ gândire personal\. S\ fie deci vorba
despre ni[te subiec]i care prezint\ o structur\ psihotic\, dar non-deliran]i, trecerea la
fapte substituindu-se construc]iei delirante?
Legat de ace[ti subiec]i, psihiatrii au evocat uneori hebefrenia heboid\ care ar fi un
mod de intrare `n schizofrenie. ~n orice caz, incapacitatea lor de a `n]elege semnifica]ia
Legii, absen]a barierei morale [i lipsa de umanitate ì fac periculo[i. Ca `n orice psihoz\,
exist\ problema ne`nscrierii Legii, care s\ instaureze `n interiorul psihismului limita
dintre bine [i r\u.
Vom g\si astfel de subiec]i (lipsi]i de bariere psihice) atât `n spitalele psihiatrice, cât
[i `n `nchisori. Ei se fac remarca]i prin violen]a lor [i prin faptul c\ `ncearc\ s\ provoace
fric\, pentru a exista [i pentru a se afirma; ei destabilizeaz\ cu u[urin]\ orice serviciu.
Legendre compar\ subiec]ii lipsi]i de sentimentul vinov\]iei cu droga]ii care, lipsindu-le
drogul, nu ezit\ s\ comit\ o crim\: este vorba despre acte al c\ror subiect s-a eclipsat,
de fiin]e `n cazul c\rora marcajul Legii nu a func]ionat. Dac\ interdic]ia omorului [i a
incestului au fost `nscrise, atunci ele au fost pervertite, `ntrucât c\utarea juis\rii a mers
dincolo de bariera pe care o impune pl\cerea (Samacher, 1999).
Legea poate fi pervertit\ oricând, `n orice moment [i `n orice stat. Astfel, Germania
nazist\ trece drept model al acestei pervertiri. O ideologie rasist\ dement\ a transformat
Legea fundamental\ `ntr-una a omorului [i a discrimin\rii, ea dedându-se astfel distrugerii
func]ionale a unui anumit num\r de popoare. Aceast\ concep]ie animal\ [i crud\ a
omului apare ori de câte ori Referin]a nu mai este men]inut\, iar oamenii pierd din
vedere esen]ialul: interdic]ia omorului [i a incestului. Trebuie atunci s\ ne temem de tot
ce poate fi mai r\u, deoarece aceast\ Lege `nseamn\ [i recunoa[tere, respect al aproapelui
[i al celui diferit.
La rândul lui, sistemul juridic trebuie s\ intre `n func]iune, `n domeniul justi]iei [i al
aplic\rii Legii, f\r\ a `mpiedica `ngrijirea psihiatric\, ci permi]ându-le psihiatrilor s\-[i
fac\ meseria, nesubstituindu-se `ns\ judiciarului.
Numai ac]ionând independent (Justi]ia [i Psihiatria), recunoa[terea responsabilit\]ii
unui subiect care a comis un delict `ntr-o stare `n care discern\mântul s\u era abolit
va putea fi cu adev\rat evaluat\, iar locul subiectului ca individ [i cet\]ean va putea fi
astfel recunoscut [i respectat.
Balduzzi, E. (1992), Lettre dItalie. Réforme de la loi 180, le projet de Lorenzo, Linformation
psychiatrique, vol. 68, nr. 7, septembrie, pp. 655-657.
Ballerini, A. (2000), La psychiatrie en Italie, Linformation psychiatrique, vol. 76, nr. 4,
aprilie, pp. 453-460.
Ey, H. [.a. (1963), Manuel de psychiatrie, Masson, Paris.
Freud, S. (1933), Quelques types de caractères dégagés par la psychanalyse, `n Essais de
psychanalyse appliquée, trad. fr., Paris, Gallimard, pp. 133-136 (prima edi]ie `n limba
german\: 1916).
Freud, S. (1965), Totem et tabou, trad. fr., Payot, Paris (prima edi]ie `n limba german\: 1912).
Lacan, J. (1966), Du traitement possible de la psychose, `n Écrits, Seuil, Paris, pp. 531-583
(prima edi]ie `n limba german\: 1958).
Lavoine, P.-L. (1998), Le malade mental dangereux, Ed. Hospitalières, Vincennes.
Legendre, P. (1989), Le crime du caporal Lortie. Leçons VIII, Fayard, Paris.
Martin, J.-P. (2000), Psychiatrie dans la ville. Pratiques et clinique de terrain, Érès, Ramonville
Saint-Agnes.
Pradier, P. (2001), Le dérapage des psychiatres, interviu de D. Simmonot, Libération,
15 ianuarie, p. 4.
Roudinesco, É., Plon, M. (coord.) (1997), Dictionnaire de la psychanalyse, Fayard, Paris.
Samacher, R. (1988), Psychopatie et structure, Linformation psychiatrique, vol. 64, nr. 3,
martie, pp. 307-310.
Samacher, R. (1998), Maltraitance et désir pervers, Psychologie clinique, nr. 5, prim\vara, 1998,
pp. 107-120.
Samacher, R. (1999), Logique de la pulsion de mort, `n Éthique du désir, De Boeck, Bruxelles,
pp. 89-125.
Sampeur, O. (2000), A propos de prison et psychiatrie, Pratiques en santé mentale, vol. 46, nr. 3,
august, pp. 30-36.
Schreber, D.-P. (1975), Mémoires dun névropathe, trad. fr., Paris, Seuil (prima edi]ie `n limba
german\: 1903).
Swain, G. (1994), Dialogue avec linsensé, Gallimard, Paris.
72 VIOLEN}A
VIOLEN}A ~N MEDIUL {COLAR. EXEMPLUL UNUI COLEGIU DIN NORDUL FRAN}EI 73
Gilles Ferréol*
Violen]a `n mediul [colar.

Exemplul unui colegiu din nordul Fran]ei
~n Fran]a, ca de altfel `n majoritatea ]\rilor occidentale mari (Ball, 1987), violen]a

[colar\ (sau secretat\ `n mediul institu]iei [colare, lato sensu) a devenit o problem\ din
ce `n ce mai sensibil\. Numero[i observatori pun accentul pe fragilizarea leg\turii
sociale, pe accentuarea precarit\]ii, pe destr\marea familiilor [i pe solidaritatea
`n sc\dere (Bachmann [i Le Guennec, 1996; Body-Gendrot, 1993; Defrance, 1992).
La rândul s\u, Ministerul Educa]iei estimeaz\ c\ num\rul institu]iilor cu risc ridicat
se ridic\ la cincizeci, `ns\ evalu\rile f\cute de reprezentan]ii sindicatelor se situeaz\ mult
peste aceast\ cifr\ (`ntre 650 [i 800).
Pentru a putea `n]elege cu adev\rat fenomenul, este necesar s\ lu\m `n considerare
reprezent\rile [i identit\]ile diferi]ilor actori ai comunit\]ii educative (Pain, 1994), astfel
c\ o serie de `ntreb\ri se impun ca esen]iale:
Cum privesc situa]ia cei direct interesa]i?
Ce interpret\ri propun ace[tia?
Care sunt infrac]iunile pe care ei le consider\ minore? Dar cele pe care le condamn\
sever?
Exist\, `n opinia lor, un profil-tip al victimei sau al agresorului?
Sunt cunoscute ac]iunile de remediere puse `n aplicare? Particip\ [i ei la ele? ~n
ce fel?
Se are `n vedere o ameliorare? Ce axe ar putea fi privilegiate?
Inten]ia noastr\ este aceea de a oferi `n continuare câteva solu]ii, plecând de la o

anchet\ desf\[urat\ recent `ntr-un colegiu din Lens. Analiza se sprijin\ `n special pe:
raportarea la gradul de instruire [i la cet\]enie (Ferréol, coord., 1998);
componenta de mediu sau contractual\ (Dubet [.a., 1989; Henriot-Van
Zanten, 1990; Wieviorka, ed., 1997);
procedurile sau modalit\]ile care au ca scop asigurarea unei mai bune conjug\ri a
exigen]ei de disciplin\ [i a preocup\rii pentru eforturile concertate (Hébert, 1991).
* Profesor de sociologie la Universitatea din Poitiers, director al LARESCO-ICOTEM (Fran]a).

74 VIOLEN}A
Cadrul [i mediul
Institu]ia `n care ne-am desf\[urat investiga]iile este clasificat\ `n zona a[a-zis

sensibil\ (Viellard-Baron, 1996). Regiunea trece printr-o serie de restructur\ri profunde,
ce se manifest\ prin concedieri masive [i o rat\ a [omajului foarte ridicat\. Mâna de
lucru din localitate este slab calificat\, `n mare parte de origine str\in\, [i deci resimte
`n mod direct criza din sistemul de produc]ie.
Cl\dirile mari, `n vecin\tatea [colii, sunt pu]ine, iar ora[ul are o reputa]ie destul de
proast\ din cauza promiscuit\]ii, a scandalurilor din fiecare noapte [i a infrac]iunilor de
tot felul agresiuni, furturi, acte de vandalism. Totu[i, `n timpul zilei domne[te calmul
[i predomin\ un sentiment de siguran]\.
~n ansamblul lor, construc]iile sunt bine `ntre]inute, chiar dac\ se impun lucr\ri
de renovare, pentru a elimina orice risc (desprinderea unor elemente de construc-
]ie). Securitatea persoanelor [i a bunurilor este una dintre exigen]ele mereu reafir-
mate, circula]ia prin curte, pe sc\ri [i coridoare fiind permanent sub supraveghere. Un
atare control se dovede[te a fi eficient: degrad\rile sunt minore, iar alterca]iile,
limitate.
Acceptarea regulamentului interior, ale c\rui articole principale sunt integral reluate
`ntr-un carnet de liaison distribuit elevilor de la `nceperea cursurilor, constituie o
pies\ esen]ial\ a mecanismului. Sunt subliniate mai ales:
adeziunea la valorile laicit\]ii, ale neutralit\]ii politice, ideologice sau religioase,
incompatibile cu orice gen de propagand\ ori prozelitism;
datoria de a fi tolerant fa]\ de ceilal]i;
garantarea protec]iei `mpotriva oric\rui tip de agresiune fizic\ sau moral\ [i, de
aici, obliga]ia de a nu utiliza for]a, indiferent sub ce form\;
obliga]ia de a frecventa [i de a participa la activit\]ile [colare;
o scar\ a sanc]iunilor stabilit\ `n func]ie de gravitatea faptelor.
Toate acestea presupun o ]inut\ [i un comportament corect, precum [i o atitudine care

favorizeaz\ dialogul, fiecare adolescent trebuind s\ fie actorul propriei reu[ite `n
mijlocul unei adev\rate comunit\]i educative, ce pre]uie[te implicarea, responsa-
bilitatea [i autodisciplina.
Elaborarea, `mpreun\ cu personalul administrativ, profesorii [i reprezentan]ii clasei,
a unor reguli de bun\ purtare a concretizat toate aceste agajamente, insistându-se pe
mai multe axe. Iat\ `n continuare câteva exemple:
A fi politicos `nseamn\:
s\ spui bun\ ziua, v\ rog, mul]umesc;
s\ folose[ti, `naintea numelui unei persoane adulte, cuvintele: domnul, doamna,
respectiv domni[oara;
s\ nu `l deranjezi pe cel care munce[te;
`nainte de a intra `ntr-o `nc\pere, s\ ba]i la u[\ [i s\ a[tep]i invita]ia celui c\utat...
S\ te compor]i civilizat `nseamn\:

s\-]i sco]i [apca atunci când intri `n cl\direa [colii;
s\ nu strigi [i s\ nu alergi prin s\li;
s\ nu mesteci gum\;
s\ nu [terpele[ti;
s\ nu scuipi;
s\ arunci mizeria la co[ul de gunoi;
s\ nu mâzg\le[ti tabla...
A fi con[tiincios `nseamn\:
s\ `]i `nvele[ti c\r]ile [i s\ ai grij\ de ele;
s\ `nve]i lec]iile pe m\sura pred\rii;
s\ nu-]i faci temele `n ultima clip\;
s\ ai la tine cele toate necesare: c\r]i, caiete, creioane...
Elevii `n[i[i trebuie s\-[i onoreze semn\tura, dovedindu-[i ata[amentul fa]\ de ideea
de contract. Aceasta presupune:
prezen]a sistematic\ la ore;
raportarea corect\ a notelor;
neacceptarea tutuirii;
ordonarea scaunelor, strângerea hârtiilor [i [tergerea tablei la sfâr[itul fiec\rei ore;
discu]ii regulate `ntre colegi [i armonizarea practicilor.
Obiective [i realiz\ri
Se precizeaz\ c\ proiectele avansate trebuie s\ fie lizibile, pe `n]elesul tuturor, s\
beneficieze de mijloace adecvate [i s\ se sprijine pe posibilit\]ile existente.
Intensificarea rela]iilor cu familiile, colectivit\]ile locale [i asociative este deci foarte
dorit\, `n vederea unei mai bune structur\ri a cursurilor, precum [i pentru a elimina
handicapurile [i a suscita noi centre de interes.
~n func]ie de fiecare materie, accentul poate c\dea pe prezentarea informa]iilor, pe
mobilizarea cuno[tin]elor sau pe aprofundarea unui anumit regulament.
Disciplinã Echipa pedagogicã implicatã Exemple de activitãþi

(anul ºcolar 1996/1997)
Francezã 10 profesori Compararea mai multor articole de ziar
pe aceeaºi temã. Ateliere de stilisticã.
Limbi strãine (En- 6 profesori Lectura unor benzi desenate în ori-
glezã, Germanã, 1 documentarist ginal. Sejururi lingvistice. Traducerea
Spaniolã) versurilor unor cântece.
Istorie-geografie 4 profesori Vizite la expoziþii. Excursii. Protejarea
mediului înconjurãtor.
76 VIOLEN}A
Echipa pedagogicã implicatã

Disciplinã Exemple de activitãþi
(anul ºcolar 1996/1997)
Aspectul materialelor. Armonizarea nu-
Tehnologie 3 profesori
anþelor. Curãþare la înaltã presiune.
Iniþiere în sporturile de luptã. Exerciþii de
Educaþie fizicã 1 profesor suplinitor
yoga ºi de relaxare. Concursuri în salã.
Alte interven]ii, uneori efectuate `n colaborare cu persoane din exterior (persoane

calificate sau voluntari), completeaz\ gama propus\:
Tip de operaþiune Cadre Descriere

Distribuirea unor pliante informative cu referire
la vaccinuri, boli cu transmitere sexualã sau igi-
Cursuri informative Infirmierã, medic
ena buco-dentarã. Programul O minte sãnãtoasã
într-un corp sãnãtos. Sfaturi La micul dejun.
Copiii sunt ajutaþi sã-ºi facã temele ºi sunt ascul-
Ore suplimentare Profesorii principali
taþi la lecþii.
Lupta contra absente- Asistent social, con- Ameliorarea comunicãrii. Politici de resociali-
ismului silier zare. Studii dirijate.
Unul dintre proiectele cele mai interesante, `n care sec]ia Structuri metalice a unui
liceu din ora[ era asociat\, nu a putut fi dus la cap\t decât dup\ ce a fost semnat un
parteneriat cu Racing-Club din Lens [i cu `ntreprinderile din regiune, obiectivul final
fiind fabricarea a dou\ globuri imense din tabl\ de o]el.
Trebuie remarcate câteva aspecte esen]iale:
respectarea agendei de lucru;
faptul c\ tinerii au devenit con[tien]i de capacitatea lor de a duce la bun sfâr[it
sarcina pe care [i-au asumat-o;
animarea unei dinamici a grupurilor;
reabilitarea termenului de efort [i accesul la autonomie;
o imagine public\ mai bun\.
Nu `nseamn\ c\ dimensiunea cognitiv\ a fost neglijat\, fie c\ era vorba despre matematic\
(stabilirea scalei potrivite, studiul propriet\]ilor poligoanelor), geografie (localizarea, pe
o planisfer\, a ]\rilor respective) ori limba francez\ (exprimarea oral\ plecând de la
vizionarea unor casete video). De asemenea, este `ncurajat\ [i dobândirea competen]elor
profesionale: trasarea unghiurilor, decuparea, controlarea regularit\]ii, `mbinarea cu silicon...
De[i anumi]i indicatori exprim\ clar progresele `nregistrate (de exemplu, absenteismul
sau gravitatea infrac]iunilor comise), exist\ aspecte mai pu]in optimiste. Iat\ `n continuare
situa]ia exmatricul\rilor:
Eviden]a exmatricul\rilor ([i num\rul de elevi implica]i)
Clasa
Perioada a VI-a a VII-a a VIII-a a IX-a TOTAL
de referinþã
1993-1994 9 (8) 20 (17) 37 (20) 18 (14) 84 (59)
Clasa
Perioada a VI-a a VII-a a VIII-a a IX-a TOTAL
de referinþã
1994-1995 9 (8) 22 (16) 22 (16) 22 (13) 75 (53)
1995-1996 9 (8) 11 ( 8) 56 (34) 35 (31) 111 (81)
1996-1997 6 (6) 12 (11) 48 (31) 33 (28) 99 (76)
De la un an la altul, totul poate fi reanalizat, cei mai mari fiind [i cei mai expu[i.
Violen]a verbal\ trece pe primul loc, insultele, obscenit\]ile [i replicile deplasate dege-
nerând rapid [i otr\vind existen]a:
Clasa
Actul a VI-a a VII-a a VIII-a a IX-a TOTAL
incriminat (anul
ºcolar 1996-1997)
Insulte, lipsã de politeþe, groso-
4 5 24 9 42
lãnii
Certuri, loviri, scuipãturi 3 8 14 10 35
Degradarea unor bunuri, vanda-
0 2 4 0 6
lism
Introducerea în ºcoalã a unor o-
0 0 0 2 2
biecte interzise
Ieºiri nepermise din ºcoalã, în-
1 3 8 2 14
târzieri repetate la ore, chiul
TOTAL 8 18 50 23 99
Vom reg\si aceea[i ierarhie a problemelor [i dac\ vom studia motivele pentru care
elevii sunt consemna]i; aproape jum\tate din cazuri trimit la rubricile: G\l\gie;
Indisciplin\ [i Insolen]\.
Efectivele
~nainte de a merge mai `n profunzime cu analiza noastr\, este necesar s\ cunoa[tem mai
bine caracteristicile fiec\rei grupe [i, `n primul rând, ale elevilor. ~n ceea ce prive[te
efectivele, stabilitatea prevede:
Efectivele (Cifrele dintre paranteze corespund num\rului de elevi dintr-o clas\)
Anul ºcolar
1992-1993 1993-1994 1994-1995 1995-1996 1996-1997
Clasa
a VI-a 261 (10) 249 (10) 223 (9) 235 (9) 84 (59)
a VII-a 279 (11) 260 (10) 244 (10) 228 (9) 75 (53)
a VIII-a 228 (9) 247 (10) 235 (9) 232 (9) 111 (81)
78 VIOLEN}A
Anul ºcolar
1992-1993 1993-1994 1994-1995 1995-1996 1996-1997
Clasa
a VIII-a tehnolo-
(16) (1) 20 (1) 19 (1)
gicã
a IX-a 198 (7) 192 (8) 228 (9) 212 (9) 211 (9)
a IX-a tehnologicã 16 (1) 18 (1)
TOTAL 966 (37) 948 (38) 946 (38) 943 (38) 933 (39)
Re]inem ca semnificativ\ propor]ia bursierilor (53,6%), respectiv a celor care repet\

anul. Cei mai mul]i elevi provin dintr-un mediu modest, sunt de na]ionalitate francez\ [i
locuiesc `n Lens sau `n zonele limitrofe.
Personalul administrativ, la rândul s\u, constituie un colectiv de circa 20 de indivizi,
mul]i dintre ei fiind angaja]i de mai bine de 10 ani:
Anul ºcolar
1992-1993 1993-1994 1994-1995 1995-1996 1996-1997
Funcþia ocupatã
Director 1 1 1 1 1
Director adjunct 1 1 1 1 1
Consilier 6 6 6 6 7
Supraveghetori 3,5 3,5 3,5 3,5 3,5
Personal administrativ 10 10,5 10,5 10,5 10
Muncitori ºi oameni de serviciu 2 2 4 3 4
Alþii 23,5 24 26 25 26,5
~n ceea ce prive[te corpul profesoral, dou\ treimi au diplom\ [i sunt titulari.

Mul]i dintre profesori sunt puternic lega]i de istitu]ie [i nu-[i doresc deloc s\ plece:
Anul ºcolar
1992-1993 1993-1994 1994-1995 1995-1996 1996-1997
Vechime
Mai puþin de 2 ani 25,75% 26,98% 25,87% 34,37% 31,82%
De la 2 la 10 ani 36,36% 34,92% 37,87% 25,61% 25,76%
Mai mult de 10 ani 37,87% 38,09% 36,26% 40,01% 42,42%
O dat\ f\cute preciz\rile de mai sus, putem trece la ancheta propriu-zis\.
O imagine mai bun\

Protocolul pe care l-am avut `n vedere se prezenta astfel:
Tipul de instrumente utilizate

Populaþia Interviu semidirectiv Chestionare
chestionatã
Adulþi: 23 15
Tipul de instrumente utilizate

Populaþia Interviu semidirectiv Chestionare
chestionatã
Personalul din conducere, din admi-
nistraþie ºi din cadrul serviciului de 13 3
supraveghere
Profesori 10 12
Elevi 22 184
O vigilen]\ permanent\
Din decembrie 1996 pân\ `n martie 1997, am chestionat 23 de persoane:
Numãrul Vechimea în
interviului ºcoalã
(în ordine Funcþie Vârstã Sex la data de Alte caracteristici
cronologicã) 1 septembrie
1996
1 Director 50 M 20 de ani
2 Director adjunct 40 F 5 ani
3 Directorul secþiei Fost învãþãtor specia-
40 M 2 ani
tehnice lizat
4 Secretarã a direc-
50 F 21 de ani
torului
5 Consilier 30 F 4 ani
6 Gestionar 30 F 6 ani
7 Responsabil cu între-
Administrator-ºef 50 M 25 de ani
þinerea
8 Supraveghetor de Contract de reinte-
25 M 2 ani
externat grare
9 Idem 22 M 1 an
10 Idem 23 M 1 an Idem
11 Cu jumãtate de nor-
Asistent social 30 F 8 ani
mã
12 Infirmierã 24 F Debutantã La mai multe colegii
13 A profesat timp de 5
Documentarist 30 F 1 an ani într-un liceu din
mediul rural
14 Profesor de isto-
40 F 12 ani
rie-geografie
15 A predat timp de 10
Idem 40 M Debutant ani în regiunea pari-
zianã
16 Profesor de
28 M 2 ani
fizicã-chimie
80 VIOLEN}A
Numãrul Vechimea în
interviului ºcoalã
(în ordine Funcþie Vârstã Sex la data de Alte caracteristici
cronologicã) 1 septembrie
1996
17 Profesor de ma-
30 F 6 ani
tematicã
18 Profesor de fran-
40 F 10 ani
cezã
19 Idem 30 F 5 ani
20 Profesor de teh-
40 M 9 ani
nologie
21 Profesor de en-
50 M 10 ani
glezã
22 Idem 30 F 3 ani
23 Profesor de ger-
30 M 4 ani
manã
Prin modul cum este tr\it\ zi de zi, situa]ia nu suscit\ temeri foarte mari, iar
izbucnirile, `n m\sura `n care sunt inevitabile, au o amploare limitat\:
Nu exist\ nimic cu adev\rat dramatic. Un geam spart, din când `n când, atâta tot
(E4);
Pu[tanii nu sunt mai r\i decât `n alt\ parte (E6);
Dac\ e s\ m\ raportez la ce-am v\zut `n ~le-de-France, aici e floare la ureche...
(E15);
Alterca]iile sunt destul de rare [i pot fi potolite destul de u[or (E20).
Totu[i, se fac auzite [i câteva voci care `ndeamn\ la vigilen]\ [i avertizeaz\ `n ceea ce
prive[te triumfalismul de orice fel:
Tensiunea exist\ `ntotdeauna `n stare latent\ (E2);

Nu-i nevoie de mare lucru pentru ca totul s\ izbucneasc\ (E5);
Spiritele se pot `nfierbânta f\r\ s\ ne d\m seama exact de ce (E19);
Dac\ nu suntem deschidem bine ochii, Doamne p\ze[te... (E23).
Trebuie s\ preciz\m c\ exist\ perioade sau circumstan]e când riscurile sunt `ntr-adev\r
majore:
Iritarea atinge maximum `naitea vacan]elor (E1);

Dup\ s\rb\tori, starea de exaltare nu dispare cu totul (E3);
Cei care tocmai au fost scuti]i pot fi infernali (E5);
Când se `ncinge atmosfera `n cartier, [i cei de aici cred c\ au dreptul s\ participe (E7);
Sunt greu de st\pânit `n timpul pauzelor (E8);
Pe la 11-12 sau spre sfâr[itul zilei, e mai dificil [...]. Le e foame, sunt obosi]i [i nu
prea mai po]i face cu ei ce ]i-ai propus (E13);
~n iunie, unii `ntrec m\sura (E16).
~n timp, se constat\ anumite amelior\ri:
Pe la mijlocul anilor 80, ma[inile parcate afar\ erau for]ate adeseori; se furau
radiourile. Din fericire, s-a g\sit o solu]ie (E4);
Alt\dat\, `nainte de `nceperea anului [colar, sp\rgeau cauciucurile (E6);
~nainte, profesorii erau insulta]i `n public, zburau c\lim\rile cu cerneal\ [...]. Am
dep\[it momentul! (E14);
Au fost rezolvate problemele ce ]ineau de toxicomanie (E20).
Aceste evolu]ii nu sunt niciodat\ desprinse de context, fie el unul economic, familial
ori cultural:
~n `mprejurimi locuiesc tot soiul de indivizi care dau un exemplu r\u (E5);
Mul]i [i-au cam pierdut punctele de reper [i se simt «pierdu]i». {tiu câ]iva sub
urm\rire judec\toreasc\ (E11);
Unii p\rin]i se dau b\tu]i, «`[i dau demisia» (E13);
S\r\cia se combin\ cu [omajul [...]. De aici, dezbin\rile [i izolarea (E16);
Socializarea nu mai este asigurat\, `n special pentru familiile amenin]ate de excludere
[i alcoolism (E17);
Societatea sl\be[te, mass-media prosper\, iar valorile se pierd. Unde e spirirul civic
de alt\dat\? (E19);
Dincolo de gardul [colii, te po]i trezi `n infern: un pu[ti a fost b\tut m\r pe o
str\du]\, altul va r\mâne handicapat pe via]\ din cauza unei `nc\ier\ri `ntr-un centru
comercial (E21).
Pe de alt\ parte, constrângerile bugetare sau organiza]ionale se pot dovedi nocive,

generând disfunc]ionalit\]i:
Sec]ia noastr\ nu are autonomie [...]. Aveam `n vedere achizi]ionarea unui microbuz
pentru a facilita deplas\rile cu elevii. Aceste fonduri au fost dirijate `nspre alte proiecte
(E3);
Efectivele nu sunt suficiente. ~ntre]inerea are de suferit (E6);
Volumul de munc\ cre[te f\r\ `ncetare. Suntem permanent solicita]i pentru tot felul de
fleacuri (E7);
Ar fi de folos o deschidere mai mare c\tre exterior. ~ns\ ie[irile nu se acord\ decât cu
]ârâita [...]. Pl\nuisem s\ mergem `n Normandia s\ vizit\m Memorialul celui de-al
doilea r\zboi mondial: n-a fost posibil. Am aranjat s\ vedem la cinema un film despre
Rezisten]\. Aceea[i decep]ie: nu am primit aprobare (E14).
P\rerea general\ este c\ violen]a de limbaj câ[tig\ teren, l\sându-i f\r\ replic\ pe
mul]i adul]i:
Se `njur\ la tot pasul (E2);
O vorb\ duce la alta [i, progresiv, se poate ajunge la orice (E4);
~i auzim `njurându-se copios, dar `n mintea lor asta nu `nseamn\ nimic grav. Aduce cu
o form\ de complicitate (E5);
~[i spun `n toate felurile [i, crede]i-m\, `n acest domeniu vocabularul lor e foarte
bogat! St\pânesc la perfec]ie argoul; pentru unii dintre ei nu exist\ nimic bun `n afara
muzicii rap (E8);
82 VIOLEN}A
Au codurile lor, la care noi nu avem acces [...]. Cuvintele sunt deviate de la `n]elesul
lor obi[nuit [i ajung s\ `nsemne cu totul altceva. «Biciclet\», de exemplu, poate trece
drept insult\ [...]. Ne sim]im dep\[i]i (E13);
Vorbitul tare [i grosol\niile nu sunt considerate provoc\ri [...]. E felul lor de a se
exprima; e ceva ce ]ine de vârsta lor (E18).
Se poate observa uneori o dorin]\ de a se lua la b\taie [i, pe lâng\ tradi]ionalele

g\l\gii din timpul orelor [i dezordini, se pot manifesta [i anumite comportamente mai
agresive sau mai ostile:
Câ]iva au venit la Centrul de documentare ca s\ perturbe ordinea: s-au jucat pe

calculator [i au distrus un program (E3);
Vreo câ]iva urineaz\ pe culoare sau `nfund\ du[urile (E7);
Practicile de tip racket pot l\sa sechele [i se combin\ cu strategiile de intimidare
(E11);
Se `ntâmpl\ ca unele dintre c\r]ile `mprumutate s\ aib\ pagini rupte sau mâzg\lite
(E13);
O dat\, mi s-a furat carnetul de cecuri. Cel care a f\cut-o a vrut s\ vad\ care e mai
tare. A fost exmatriculat definitiv! (E14).
~n fa]a acestui gen de atitudine, sunt preconizate fermitatea, dar [i ac]iunile `n comun,
fiecare având o linie de conduit\ a lui:
Trebuie s\ fii amabil [i totodat\ foarte exigent. Dac\ nu, s-a dus totul de râp\! (E4);
O regul\ de aur: s\ nu-i `nt\râ]i. Le place s\ fii cool cu ei. Ceea ce nu `nseamn\ c\
suntem condamna]i la toleran]\ (E5);
Colegiul este un loc de normalizare: li se ofer\ un model, ì urm\rim `n permanen]\
(E6);
Suntem obliga]i s\ le fim chiar noi un exemplu, dac\ vrem s\ mearg\ treaba (E8);
De `ndat\ ce remarc\m ceva anormal, atragem aten]ia numaidecât [...]. Prea mult\
`ng\duin]\ d\ tot felul de idei (E9);
Cu cât `naintezi `n vârst\ [i câ[tigi vechime, te bucuri probabil de mai multe facilit\]i [...].
Când [tii s\ te faci respectat, elevii au mai mult\ considera]ie, iar mesajul t\u e mai
bine `n]eles (E21);
La cel mai mic incident e de preferat s\ reac]ionezi pe dat\. Dac\ tergiversezi sau
banalizezi lucrurile, ajungi `ntr-o situa]ie din care nu mai po]i ie[i (E23).
A[a-numitele mijloace ZEP (zon\ de educare prioritar\) constituie un atu semni-

ficativ pentru finalizarea ac]iunilor demarate, fie c\ e vorba despre repartizarea pe clase,
repeten]ie sau ore suplimentare prin care s\ se finan]eze studiile dirijate sau amenajarea
bibliotecii.
Dincolo de dotarea respectiv\, semnele de del\sare ori blocajele de natur\ insti-
tu]ional\ nu pot fi trecute cu vederea:
Ar fi binevenit\ o mai bun\ coordonare, `ns\ `ndatoririle profesorilor sunt deja
ap\s\toare, a[a c\ `ntâlnirile nu pot fi decât rare (E2);
~n ceea ce-i prive[te pe profesori, contactul r\mâne mai degrab\ unul superficial (E7);
Am unul sau doi colegi u[or dezam\gi]i care `nclin\ s\ nu se mai implice prea mult
(E17).
Pentru ca munca desf\[urat\ s\ fie [i mai rodnic\, se impun mai multe condi]ii:
stabilitatea [i motivarea personalului (E4, E6 [i E19);

importan]a contactului (E1, E5, [i E15), a discu]iilor (E11 [i E16) [i a stilului de
a da ordine (E3, E7 [i E14);
preocuparea pentru explicitare [i coeren]\ (E2 [i E13);
dezvoltarea `nv\]\rii cet\]eniei (E20 [i E21);
nevoia unui echilibru real prevenire/sanc]ionare (E5 [i E23);
o colaborare mai strâns\ cu re]elele asociative [i colectivit\]ile locale (E3, E12 [i E22).
~n func]ie de exigen]ele de mai sus, fiecare interlocutor formuleaz\ imediat câteva

propuneri:
Patrulele poli]iei ar trebui s\ fie mai dese, `n special pe timpul vacan]elor, pentru a
asigura o bun\ supraveghere a cl\dirilor (E7);
Asisten]a [colar\ reprezint\ o pist\ care ar trebui analizat\ mai atent dac\ vrem s\
facilit\m dobândirea de cuno[tin]e [i s\ punem `n valoare autonomia personal\ (E14);
Dreptul la formarea continu\ nu este un lux. Parcurgerea unor cursuri de perfec]ionare
ar face mai lejer\ organizarea clasei de elevi (E16);
Promovarea unui tip de pedagogie diferen]iat\ poate constitui o cale de viitor (E17);
Ar trebui s\ apel\m la ni[te speciali[ti pentru a re`nnoda dialogul cu tinerii (E19);
Reac]iile colective sunt obligatorii (E21).
Ceea ce merge bine trebuie desigur continuat fondurile sociale, cluburile de s\n\tate,
eforturile depuse `n favoarea unei politici de resocializare fiind prioritare. Provocarea
este imens\, date fiind diversele piedici existente:
Elevii nu gândesc ca noi, iar diferen]ele tind chiar s\ se accentueze (E5);

P\rin]ii a c\ror situa]ie financiar\ este precar\ `[i abandoneaz\ rolul, iar copiii
suport\ consecin]ele [...]. Noi nu putem interveni decât superficial (E6);
Tr\im `ntr-o epoc\ agitat\, când grani]ele devin confuze [i coexisten]a este din ce `n
ce mai dificil\ (E10).
Dup\ cum putem observa, bilan]ul e unul contrastant: pe de o parte, o rat\ mai
sc\zut\ a absenteismului [i o atmosfer\ mai calm\*; pe de alt\ parte, incertitudini,
puncte fragile [i o redresare care trebuie confirmat\.
* Statisticile de trecere pe la cabinetul medical `n urma violen]elor comise `n incinta [colii sunt
revelatoare:
Anul ºcolar
Localizarea 1994-1995 1995-1996 1996-1997
violenþelor
Curtea ºcolii ºi sãlile de clasã 87 84 55

84 VIOLEN}A
Finaliz\m aceste prime analize plecând de la o anchet\ desf\[urat\ `n baza unor

chestionare**.
Vechime
Numãrul în colegiu
Funcþie Vârstã Sex Stare civilã Studii
chestionarului la 1 sept.
1995
1 Profesor, titular, Cãsãtorit,
30 M 6 ani Masterat
istorie-geografie un copil
2 Profesor, titular, Cãsãtoritã,
40 F 10 ani Licenþã
literaturã modernã doi copii
3 Profesor, titular,
38 F Necãsãtoritã 3 ani Doctorat
matematicã
4 Profesor, titular, Cãsãtorit,
40 M 4 ani Masterat
educaþie fizicã doi copii
5 Profesor suplinitor 26 M Necãsãtorit 2 ani Licenþã
6 Profesor, titular,
29 M Necãsãtorit 2 ani Masterat
englezã
7 Profesor, tehnologie 40 M Divorþat 8 ani Licenþã
8 Profesor
9 Profesor
10 Profesor
11 Profesor
12 Profesor
13 Cãsãtoritã,
Personal de serviciu 40 F 10 ani Atestat
trei copii
14 Cãsãtoritã,
Idem 50 F 18 ani Idem
un copil
15 Supraveghetor 23 M Necãsãtorit 1 an Bacalaureat
Anul ºcolar
Localizarea 1994-1995 1995-1996 1996-1997
violenþelor
Culoare ºi uºi 25 25 21
Scãri 16 10 12
Toalete 5 2 2
Ateliere 7 5 7
Sala de sport ºi terenurile de sport 23 23 15
TOTAL 163 149 102
** Cam 30 au fost aplicate `n mai 1997, 15 au fost analizate (dintre care 5, numerotate de la 8 la 12,
au fost completate de profesori care nu [i-au dat numele).
Comunitatea pare una sudat\ (Q2) [i convivial\ (Q3), de[i compartimentarea

este regula (Q6). Lumea se grupeaz\ dup\ corpul didactic (Q4) sau dup\ afinit\]i (Q7)
pentru a conversa (Q90), pentru a se informa unii pe al]ii (Q10), pentru a trage
concluzii (Q12) sau pentru a se ajuta reciproc (Q13). Cu toate acestea, ori de câte ori
este posibil, se manifest\ [i complementarit\]i care conduc la sinergii (Q8) sau la
schimburi fecunde (Q1). Pentru asta, trebuie dep\[ite puterea obi[nuin]ei (Q1) [i
spiritul gregar (Q5), iar competen]ele (Q8) [i priceperea (Q14) trebuie reunite,
`ns\ f\r\ a considera c\ transversalitatea reprezint\ prin ea `ns\[i un panaceu (Q15).
Contactele cu elevii sunt judecate ca mai curând bune (Q3), chiar dac\ adeseori cei din
clasa a VIII-a dau mult\ b\taie de cap (Q6), fiind agita]i (Q4) sau neastâmp\ra]i (Q10).
Factorii familiali [i socioculturali ar putea explica aceste trepida]ii (Q2), care nu sunt
decât sporadice (Q4) [i limitate (Q12). Nimeni nu a `ntrecut vreodat\ m\sura, iar
avertismentele date sanc]ioneaz\ mai mult grosol\niile (Q5) sau comportamentele
impulsive (Q9) decât actele de rea-voin]\ (Q13) sau vreun refuz deliberat de a
respecta regulamentele `n vigoare (Q15).
Se invoc\ `n mod curent problema [omajului [i a s\r\ciei, precum [i riscul desca-
lific\rii (Q1), al mut\rii disciplinare (Q5) [i chiar al excluderii (Q8). Accentul
cade pe disciplin\ [i fermitate (Q3 [i Q7), dar exist\ loc [i pentru bun\voin]\ [i
`n]elegere (Q10 [i Q12), fiecare `n func]ie de experien]a [i personalitatea proprie
procedând la arbitrajele ce se impun.
Participarea la dispozitivele de prevenire este inegal\ [i depinde de anumite circumstan]e:
Am f\cut parte din mai multe comisii [...]. Continuu s\ urm\resc `ndeaproape
activitatea centrului (Q4);
Cred c\ am f\cut destul. Ar trebui s\ preia al]ii [tafeta (Q6);
Am fost implicat `n opera]iunea «Micul dejun». Nu-mi pare r\u (Q14);
I-am `nso]it pe elevi `n timpul vizitelor la Tribunal [i la muzee. Aveai foarte multe de
`nv\]at (Q15).
Cheile reu[itei se bazeaz\ pe c\utarea sensului (Q3), pe o coeziune f\r\ fisur\ (Q9)
[i pe o comunicare permanent\ (Q11), rezultatul cel mai spectaculos fiind acela de a
dinamiza orele de tehnologie.
Mul]i consider\ c\ s-a parcurs o bucat\ bun\ de drum (Q2), dar c\ nimic nu-i b\tut
`n cuie, partida nu-i câ[tigat\ (Q4), din cauz\ c\ a crescut lipsa de civiliza]ie (Q10),
s-a banalizat violen]a (Q12), iar tensiunile din interior persist\ (Q13).
O sensibilitate extrem\
S\ ne `ndrept\m acum aten]ia c\tre elevii colegiului. ~ntre februarie [i aprilie 1997, i-am
chestionat pe 20 dintre ei, ale[i la `nâmplare.
86
Caracteristicile grupului interogat
Numãrul
Numãrul
interviului Naþio Starea civilã Profesia tatãlui (T) Ocupaþii în Planuri de
Sex Vârstã Clasa de fraþi ºi Semi-intern Bursier
(în ordine nalitate a pãrinþilor ºi a mamei (M) timpul liber viitor
surori
cronologicã)
Cuplu T: muncitor
1 M 13 Francezã a VI-a 3 Fotbal Nu ºtie Da Da
cãsãtorit M: casnicã
T: magaziner Ieºiri în
Cuplu Pueri
2 F 15 Francezã a IX-a 2 localuri de Nu Da
cãsãtorit M: casnicã culturã
noapte
T: funcþionar
3 F 14 Francezã a VII-a 4 Divorþaþi Nimic Nu ºtie Da ?
M: casnicã
Cuplu T: ºomer Sporturi de

4 M 15 Francezã a VIII-a 2 Jurnalist Nu Da
cãsãtorit M: infirmierã echipã
VIOLEN}A
Cuplu T: muncitor
5 M 12 Francezã a VI-a 4 Video Poliþist Da Da
cãsãtorit M:casnicã
T: manager
6 F 16 Francezã a IX-a 2 Uniune liberã Dans modern Infirmierã Nu Nu
M: secretarã
Cuplu T: camionagiu
7 F 15 Francezã a VIII-a 1 Cinema Nu ºtie Nu Da
T: responsabil cu în-
Cuplu treþinerea
8 F 14 Francezã a VII-a 5 Bicicleta Învãþãtoare Da Da
cãsãtorit
M: casnicã
T: ºomer Plimbãri,
9 M 12 Algerianã a VI-a 2 Divorþaþi Mecanic Nu Nu
M: vânzãtoare cãlãtorii
Cuplu T: muncitor
10 M 16 Francezã a IX-a 4 TV Pompier Da Da
Numãrul
Numãrul de
interviului Naþio Starea civilã Profesia tatãlui (T) Ocupaþii în Planuri de
Sex Vârstã Clasa fraþi ºi Semi-intern Bursier
(în ordine nalitate a pãrinþilor ºi a mamei (M) timpul liber viitor
surori
cronologicã)
Cuplu T: zidar Cuvinte

11 F 15 Francezã a IX-a 1 Profesoarã Da Nu
cãsãtorit M: casierã încruciºate
T: pensionar
12 M 13 Francezã a VIIIa 3 Divorþaþi Fotbal Nu ºtie Da Da
M: casnicã
T: zidar
13 F 14 Francezã a VIII-a 2 Recãsãtoriþi Lectur\ Medic Nu Da
M: casnicã
Cuplu T: muncitor
14 F 13 Marocanã a VI-a 5 Plimbãri Nu ºtie Nu Da
cãsãtorit M: croitoreasã
Cuplu T: ºef de echipã
15 M 14 Francezã a VII-a 3 Piscinã Camionagiu Nu Nu
Cuplu T: ºomer
16 M 13 Francezã a VIII-a 3 Patinoar Nu ºtie Nu Da
T: manager
Uniune Gimnasticã
17 F 16 Francezã a IX-a 1 M: funcþionar la Avocat Nu Nu
liberã acvaticã
birou
T: ºomer
18 M 14 Francezã a VII-a 4 Divorþaþi Cinema Nu ºtie Da Da
M: casierã
Cuplu T: jandarm
19 M 15 Francezã a VIII-a 2 Video Informatician Da Nu
Cuplu T: meºteºugar
20 M 13 Francezã a VI-a 2 Arte marþiale Pompier Nu ?
T: ºomer Ieºiri `n
21 F 14 Francezã a VII-a 3 Divorþaþi Nu ºtie Da Da
M: casnicã baruri
VIOLEN}A ~N MEDIUL {COLAR. EXEMPLUL UNUI COLEGIU DIN NORDUL FRAN}EI
Cuplu T: tehnician
22 M 15 Francezã a IX-a 2 Muzicã Fotograf Da Nu
87
88 VIOLEN}A
Adolescen]ii pe care i-am `ntâlnit se arat\ `n general mul]umi]i de atmosfera ce

domne[te `n colegiu:
M\ simt bine [i `nv\] ceva nou (E2);

Nu suntem singuri [i ne sim]im proteja]i (E15);
Ne mai «scutur\» uneori, dar niciodat\ cu r\utate (E22);
~n exterior, dimpotriv\, pericolele amenin]\:
~n cartier are de ce s\-]i fie fric\ [...]. Te po]i trezi «`nh\]at» de vreo band\ (E4);
I-am cerut tat\lui meu s\ m\ `nso]easc\ pân\ la poart\ ca s\ evit orice incident (E6);
Trebuie s\ fii atent când ie[i de la ore pentru c\ stau la pând\ racke]ii (E9);
Afar\ se umbl\ [i cu arme (E16).
Câ]iva dintre elevi au ad\ugat c\ [i `n incinta [colii se poate `ntâmpla s\ se ia cineva
de tine, ceea ce duce la ne`ncredere [i suspiciune:
Protec]ia nu este asigurat\ tot timpul, mai ales `n curtea interioar\ [i `n apropierea
grupurilor sanitare (E3);
La `nceputul anului, bobocii `[i primesc «botezul». Uneori, se merge prea departe (E7);
La cantin\, se `ntâmpl\ nu de pu]ine ori s\-]i «trag\» desertul [...]. Nu-i tocmai
pl\cut (E14);
Nu am vrut s\ `mprumut stiloul meu unui coleg, a[a c\ am luat b\taie (E20);
Mai dispar din lucruri la vestiar (E21).
Victimele au un profil standard, cei maturi fiind `n general menaja]i:
Cei care muncesc f\r\ s\ comenteze sunt considera]i «tocilari» [...]. Au de `ndurat tot
felul de glume (E13);
Cei mai mici sau mai slabi n-o duc deloc bine: li se ia mâncarea sau li se scotoce[te
prin buzunare (E19);
Unii «se dau mari» [i astfel ì incomodeaz\ pe ceilal]i (E22).
~n ceea ce-i prive[te pe agresori, ace[tia sunt imaturi sau agita]i, au tulbur\ri
de comportament, o fac pe durii sau vor s\ impresioneze:
Se cred interesan]i (E1);

Faptul c\ o fac pe clovnii le d\, a[a, un sentiment de recunoa[tere (E8);
N-au chef s\ munceasc\, [i-atunci se poart\ ca atare (E10).
Pot fi invocate [i o serie de circumstan]e atenuante:
~i alint\ prea mult acas\ [...]. Nu li se face nici un bine cu asta (E10);
Dac\ fur\ truse sau bluze, asta e pentru c\ n-au `ncotro (E17);
Sunt neferici]i [...]. E felul lor de-a spune c\ «s-a umplut paharul» (E18).
Pedepsele obi[nuite prezint\ desigur o serie de avantaje, dar, de multe ori, se dovedesc
inadaptate la situa]ie:
Ar trebui g\site ni[te sanc]iuni ale c\ror efecte s\ nu fie trec\toare. Exmatricularea
pentru o anumit\ perioad\ poate fi o solu]ie de moment, dar nu mai mult [...]. O iau
de la cap\t (E6);
Orele de consemnare nu servesc la nimic. Multora nici m\car nu le pas\ de asta (E12);
Cei mai nesim]i]i recidiveaz\. Ar trebui du[i la [coala de corec]ie (E15).
~n aceste condi]ii, alte m\suri par a fi mai adecvate:
Ie[irile ne deschid noi orizonturi [i ne dau posibilitatea de a ne cunoa[te mai bine (E4);
Ajutorul primit la rezolvarea temelor mi-a fost de folos, mai ales la francez\ (E5);
Programul «Simte-te bine `n propria piele» m-a `nv\]at o mul]ime de lucruri. A fost
ca lumea! (E8);
Colaborarea cu diferite firme sau cluburi cu cei de la Stadion, de exemplu a fost
profitabil\ (E14).
~n sfâr[it, violen]a este identificat\ cu certurile, disputele [i busculadele, iar

referirile la lipsa de polite]e [i grosol\nii sunt mai rare.
Vom completa aceste indica]ii preliminare cu analiza rezultatelor unei anchete* pe
baz\ de chestionare. Au r\spuns 184 de elevi.
Componen]a e[antionului
Sex
Clasa Bãieþi Fete TOTAL
a VI-a 11 13 24 (de la Q 1 la Q 24)

a VII-a 19 27 46 (de la Q 25 la Q 70)
a VIII-a 37 24 61 (de la Q 71 la Q 131)
a IX-a 30 23 53 (de la Q 132 la Q 184)
TOTAL 97 87 184
Mai bine de 80% se felicit\ pentru buna `n]elegere dintre colegi, cei din clasele mai
mici fiind `n acord cu cei mari:
Clasa
Tip de a VI-a (%) a VII-a (%) a VIII-a (%) a IX-a (%) TOTAL (%)
contacte (relaþii)
Foarte bun 1 (0,5) 5 (2,7) 2 (1,0) 5 (2,7) 13 (7,1)
Bun 19 (10,2) 25 (13,5) 44 (24,1) 37 (20,1) 125 (67,9)
* Efectuat\ `n aprilie-mai, 1997.

90 VIOLEN}A
Clasa
Tip de a VI-a (%) a VII-a (%) a VIII-a (%) a IX-a (%) TOTAL (%)
contacte (relaþii)
Destul de bun 0 (0) 7 (3,8) 5 (2,7) 8 (4,3) 20 (10,8)
Prost 1 (0,5) 5 (2,7) 6 (3,2) 1 (0,5) 13 (7,1)
Foarte prost 0 (0) 0 (0) 0 (0) 0 (0) 0 (0)
Depinde 3 (1,6) 4 (2,1) 2 (1,0) 2 (1,0) 11 (6,0)
Nu ºtie/nici un rãs-
0 (0) 0 (0) 2 (1,0) 0 (0,0) 2 (1,0)
puns
TOTAL 24 (13,0) 46 (25,0) 61 (33,1) 53 (28,8) 184 (100)
Fetele au p\reri asem\n\toare cu b\ie]ii, chiar dac\, pe ansamblu, gradul de mul]u-

mire este mai pu]in ridicat.
Profesorii sunt aprecia]i `n func]ie de deschiderea lor (Q3), de amabilitate (Q26)
[i de eforturile pe care le fac pentru ca orele lor s\ fie mai animate (Q41), iar
suspiciunile, menajate (Q66), rela]iile cu cei din clasa a VIII-a fiind mai conflictuale.
Persoanele care nu fac parte din corpul profesoral de[i descrise uneori ca distante
(Q80), prea stricte (Q86), chiar necooperante (Q114) sunt percepute pozitiv*:
`[i fac bine treaba (Q17), fac presiuni (Q27), `mpiedic\ excesele (Q34).
P\rerile sunt foarte `mp\r]ite atunci când este vorba despre o situare pe axa statu
quo/schimbare. Doar cei din ultimul an au sentimentul unui adev\rat salt**:
Clasa
Percepþia a VI-a (%) a VII-a (%) a VIII-a (%) a IX-a (%) TOTAL (%)
schimbãrii
Da 15 (8,1) 18 (9,7) 16 (8,7) 18 (9,7) 67 (36,4)
Nu 1 (0,5) 22 (12,0) 27 (14,6) 17 (9,2) 67 (36,4)
Nu ºtie/nici un rãspuns 8 (4,3) 6 (3,2) 18 (9,8) 18 (9,8) 50 (27,2)
TOTAL 24 (13,0) 46 (25,0) 61 (33,1) 53 (28,8) 184 (100)
Cei mai `n vârst\ se dovedesc a fi cei mai critici [i au impresia c\ s-a `ngreunat
caietul de sarcini, c\ acum controalele sunt mai dure [i c\ ì amenin]\ rutina:
Clasa
a VI-a (%) a VII-a (%) a VIII-a (%) a IX-a (%) TOTAL (%)
Sensul evoluþiei
Pozitiv 12 (17,9) 9 (13,4) 8 (11,9) 7 (10,4) 36 (53,7)

Negativ 3 (4,5) 6 (8,9) 8 (11,9) 11 (16,4) 29 (41,8)
Ambele 0 (0) 0 (0) 0 (0) 0 (0) 0 (0)
Nici un rãspuns 0 (0) 3 (4,5) 0 (0) 0 (0) 3 (4,5)
TOTAL 15 (22,4) 18 (26,9) 61 (33,1) 53 (28,8) 67 (100)
* Supraveghetorii au cotele cele mai mari, fiind considera]i apropia]i (Q27) [i binevoitori (Q43).
** Repunerea `n discu]ie, câ[tigarea unor noi puncte de reper, o mai mare vulnerabilitate.
Totu[i, majoritatea celor care au r\spuns la chestionar se consider\ mai echilibra]i

[i mai bine proteja]i:
{tim c\ suntem sus]inu]i [...]. E mai mult\ lini[te decât `nainte (Q102);
Form\m un grup reu[it (Q125);
Ni se propun mai multe activit\]i. E destul de motivant (Q173).
Violen]a este perceput\ prin intermediul manifest\rilor ei paroxistice (omor,

crim\, ucidere, sânge) sau obi[nuite (provoc\ri, grosol\nii, scuip\turi),
termenii folosi]i cel mai frecvent fiind: ceart\, insult\ sau racket. Un adolescent
din patru s-a sim]it deja agresat sau amenin]at, f\r\ `ns\ ca aceasta s\ `nsemne c\
exist\ o psihoz\:
Clasa
Victimizare
Da 4 (2,1) 8 (4,3) 20 (10,8) 13 (7,1) 45 (24,4)
Nu 19 (10,3) 37 (20,1) 39 (21,2) 31 (16,8) 126 (68,4)
Nici un rãspuns 1 (0,5) 1 (0,5) 2 (1,0) 9 (4,9) 13 (7,1)
TOTAL 24 (13,0) 46 (25,0) 61 (33,1) 53 (28,8) 184 (100)
Cei care fac uz de for]\ sau apeleaz\ la invective o cincime din num\rul total sunt
cei mai mari, care au tendin]a de a-[i justifica purt\rile prin referiri la legitima ap\rare
sau la vreo cauz\ nobil\, cum ar fi r\zbunarea unei nedrept\]i:
Clasa
Trecere la fapte
Da 1 (0,5) 6 (3,2) 15 (8,1) 16 (8,7) 38 (20,6)
Nu 22 (12,0) 38 (20,6) 42 (22,8) 33 (17,9) 135 (73,3)
Nici un rãspuns 1 (0,5) 2 (1,0) 4 (2,1) 4 (2,1) 11 (6,0)
TOTAL 24 (13,0) 46 (25,0) 61 (33,1) 53 (28,8) 184 (100)
Ca solu]ii ale acestor nepl\ceri [i turbulen]e, se sugereaz\:

s\ se aplice sanc]iuni mai ferme;
s\ se ajung\ la ni[te rezolv\ri amiabile, `ntre]inând rela]ii bune cu propriii
colegi (Q 42), respectând regulile (Q 55) [i incitând la dialog (Q 79).
Majoritatea sunt informa]i `n leg\tur\ cu ac]iunile ini]iate [i citeaz\ cu u[urin]\

sportul, muzica, teatrul, vizion\rile de casete video, atelierele, ie[irile [i excursiile,
fotografia [i dansul. De[i participarea r\mâne una modest\, totu[i rezultatele sunt demne
de luat `n seam\:
~n timpul liber, e[ti ocupat (Q 21);
Vedem profii din alt\ perspectiv\ (Q 53);
E o atmosfer\ mai relaxat\ [...]. Facem mai pu]ine m\g\rii! (Q 115);
~ntâlnirile sunt numeroase. Am mai mul]i prieteni (Q 126).
92 VIOLEN}A
~ntr-o anumit\ m\sur\, statisticile demonstreaz\ acest lucru, de[i dispozitivele sunt
greu de evaluat:
Clasa
Ameliorare
Da 4 (2,1) 17 (9,2) 13 (7,0) 10 (5,4) 44 (23,9)
Nu 34 (2,1) 0 (0) 11 (6,0) 9 (4,9) 24 (13,0)
Depinde 0 (0) 0 (0) 0 (0) 1 (0,5) 1 (0,5)
Nu ºtie/nici un rãs-
16 (8,7) 29 (15,8) 37 (20,1) 33 (17,9) 115 (62,5)
puns
TOTAL 24 (13,0) 46 (25,0) 61 (33,1) 53 (28,8) 184 (100)
Cei mai sceptici arat\ cu degetul anumite lacune sau lipsuri:
Cu o floare nu se face prim\vara [...]. Cei mai duri vor face `ntotdeauna s\ se
vorbeasc\ despre ei (Q 127);
Supraveghetorii sunt distra]i, nu sunt prea aten]i la ce se `ntâmpl\ [i intervin prea
târziu (Q 175);
Cl\dirile sunt impersonale [i nu s-a f\cut nimic pentru a le da un aer pu]in mai vesel
sau mai interesant (Q 179).
Cei care ajung la sfâr[itul unui ciclu de `nv\]\mânt sau care ca cei din clasa a VIII-a
sunt `ntr-o clas\ cu probleme se simt [i mai strâmtora]i [i deci mai atra[i de exterior:
Clasa
Tip de preferinþã
Pentru exterior 7 (3,8) 12 (6,6) 38 (20,6) 24 (13,0) 81 (44,0)
La colegiu 11 (6,0) 20 (10,8) 11 (6,0) 15 (8,1) 57 (31,0)
Ambele 4 (2,1) 11 (6,0) 9 (4,9) 3 (1,6) 27 (14,7)
Nu ºtie nici un rãspuns 2 (1,0) 3 (1,6) 3 (1,6) 11 (6,0) 19 (10,3)
TOTAL 24 (13,0) 46 (25,0) 61 (33,1) 53 (28,8) 184 (100)

Exist\ totu[i un ata[ament clar fa]\ de [coal\, c\ci ne sim]im bine (Q 88), ne-am
format ni[te obiceiuri (Q 114) [i nu vrem s\ ne rupem de colegi (Q 140).
***
~n concluzie, imaginea colegiului s-a `mbun\t\]it, la aceast\ perspectiv\ mai bun\

contribuind diverse realiz\ri cum a fost experien]a colabor\rii cu Racing Club din
Lens. Discu]iile cu cei care locuiesc sau lucreaz\ `n cartier (reziden]i: de la R1 la R4;
portar de bloc: G; comercian]i: de la C1 la C3; func]ionari publici: EM1 [i EM2)
confirm\ aceast\ redresare:
Nu am fost deranjat\ niciodat\ [...]. Mi se pare c\ direc]iunea a f\cut eforturi pentru
a restaura fa]adele (R1);
Nu se mai vorbe[te atât de mult despre `ntâmpl\ri cu droguri (R2);
E mai mult\ lini[te pe lâng\ garduri (R3);
Expozi]ia de mingi de fotbal e un lucru bun. Asta dovede[te c\ ceea ce se face `n
ateliere este de calitate (R4);
Nu am nimic cu adev\rat r\u de repro[at pu[tilor, `n afar\ de faptul c\ iarna vin s\
m\nânce `n turnuri, unde e mai cald. Atunci sunt obligat s\-i «fug\resc», altfel culoarele
vor fi pline de resturi (G);
E bine. Nu prea avem de ce s\ ne plângem (C1);
Tinerii aceia nu sunt mai r\i decât al]ii (C3);
Uneori, facem diferite activit\]i `mpreun\. Fiecare are ceva de câ[tigat din asta (EM1);
Am f\cut parte din mai multe comisii [i am g\sit foarte mult\ deschidere din partea
interlocutorilor mei (EM2).
De[i rata absenteismului scade, iar reac]iile extreme au fost `mpiedicate, totu[i exist\
al]i indici cum ar fi cei relativi la exmatricul\ri care `ndeamn\ la pruden]\, revenirea
la anumite tendin]e nefiind exclus\. Eforturile `ntreprinse `n cadrul luptei contra e[ecului
[colar [i a incivilit\]ilor au `nceput, f\r\ `ndoial\, s\ dea roade, `ns\ acum ele trebuie
intesificate, pentru ca angajamentele scrise `n regulamentul de bun\ purtare s\ poat\
fi respectate.
De aici, se pot trage mai multe `nv\]\minte:
prezen]a pe teren nu trebuie s\ se limiteze la o simpl\ logic\ de cadrilaj, alte
scopuri, cum ar fi inser]ia, integrarea [i echitatea, având [i ele un loc bine definit;
promovarea educa]iei la nivel cet\]enesc, chiar dac\ nu e solu]ia tuturor problemelor,
se dovede[te, `n aceast\ perspectiv\, fundamental\, ca [i construirea unor pun]i de
comunicare mai bune cu [coala [i cu liceul (continuitate pedagogic\, dispozitive
de consolidare);
f\r\ o puternic\ cultur\ a [colii, care s\ implice suple]e, disciplin\ [i deschidere,
obiectivele fixate nu pot fi atinse pe de-a-ntregul, sinergia scontat\ cedând locul
unor disfunc]ionalit\]i, blocaje sau piedici.
Aceste priorit\]i nu sunt necunoscute, `ns\ ap\sarea constrângerilor insitu]ionale [i

formalismul procedurilor se pot dovedi prejudiciabile [i pot antrena o anumit\ lips\ de
motiva]ie, descurajare sau `n]epenire.
94 VIOLEN}A
Bachman, C. (`n colaborare cu Le Guennec, N.) (1996), Violences urbaines. Ascension et chute
des classes moyennes à travers cinquante ans de politique de la ville, Albin Michel, Paris.
Ball, S. (1987), The Micro-politics of the School, Methuen, Londra.
Body-Gendrot, S. (1993), Ville et violence. Lirruption de nouveaux acteurs, PUF, Paris.
Defrance, B. (1992), La violence à lécole, Szros, Paris.
Dubet, F. [.a. (1989), Mobilisation des établissements et performances scolaires. Le cas des
collèges, Revue française de sociologie, 30 (2), aprilie-iunie, pp. 235-256.
Ferréol, G. (coord.) (1998), Intégration, lieu social et citoyenneté, Presses universitaires du
Septentrion, Lille.
Hébert, J. (1991), La violence à lécole. Guide de prévention et techniques dintervention,
Ed. Logiques Montréal.
Henriot-Van Zanten, A. (1990), Lécole et lespace local. Les enjeux des zones déducation
prioritaires, Presses universitaires de Lyon, Lyon.
Pain, J. (1994), Les violences en milieu scolaire: du concept à la prévention, Les Cahiers de
la sécurité intérieure, nr. 15, trimestrul I, pp. 27-40.
Vieillard-Baron, H. (1996), Les Banlieues, Dominos, Paris.
Wieviorka, M. (ed.) (1997), Un nouveau paradigme de la violence?, LHarmattan, Paris.
VIOLEN}A ~N {COAL|: NOI DATE, NOI ~NTREB|RI 95
Maryse Esterlé-Hédibel*
Violen]a `n [coal\: noi date, noi `ntreb\ri
Sunt deja cincisprezece ani de când violen]ele din mediul [colar fac obiectul a numeroase
cercet\ri [i studii, fiind un subiect comentat pe larg `n presa na]ional\ sau local\.
Violen]ele au devenit subiect de cercetare `n sine, inclusiv la nivel interna]ional. Ne
propunem `n continuare s\ prezent\m parametrii explicativi ai acestor fenomene [i vom
`nso]i afirma]iile noastre prin câteva observa]ii f\cute pe teren.
Tematica violen]elor din mediul [colar este prezent\ `n institu]ii spre sfâr[itul anilor 70,
dar problema va lua cu adev\rat amploare politic\ [i mediatic\ la `nceputul anilor 90
(evalu\rile `n cifre apar abia acum).
O poveste veche
Violen]ele juvenile exist\ de mai mult timp, iar lucr\rile istoricilor sau ale cercet\torilor
ne arat\ c\ istoria educa]iei este [i o istorie a violen]elor fizice la care au fost supu[i
copiii, a judec\]ilor negative despre ei, precum [i a actelor de revolt\ sau de contestare
a ordinii [colare (Debarbieux, 1999: 16-27).
Dac\ admitem c\ violen]a este un comportament activ, spontan sau voluntar, care `l
amenin]\ sau prejudiciaz\ pe cel\lalt, ì provoac\ daune [i suferin]e morale sau fizice
(Dufou-Gompers, 1992: 407), atunci trebuie s\ spunem [i c\ perceperea ei depinde mai
mul]i factori, dup\ cum ne afl\m `n pozi]ia victimei, a agresorului ori a martorului unei
interac]iuni violente. Aceast\ diversitate a percep]iilor conduce la o serie de ne`n]elegeri
`ntre protagoni[tii care sunt chiar ei o surs\ de conflicte.
Totu[i, diferitele forme de violen]\ [colar\ sunt catalogate `n scrierile lui Éric
Debarbieux `n func]ie de trei indicatori: delictele (racket, furturi, lovituri, rasism,
insulte); climatul [colar (rela]iile dintre elevi, dintre adul]i, precum [i dintre elevi [i
adul]i); insecuritatea (violen]e resim]ite de unii sau de ceilal]i). Putem distinge mai
multe forme de violen]\: violen]ele din afara [colii, ce provin din mediul `nconjur\tor;
violen]ele din [coal\, legate de conduitele elevilor care nu s-au integrat `n normele
[colare (abateri `n timpul orelor de curs discu]ii `n timpul orei, neaten]ie etc.); [i
violen]ele anti[colare, generate chiar de situa]ia [colar\ (e[ec [colar, orient\ri neadecvate,
* Conferen]iar la IUFM, Nord-Pas-de-Calais (Fran]a).

96 VIOLEN}A
r\spunsuri la violen]ele institu]ionale...) (Dubet, 1999: 47). Mai mult decât despre
violen]e, putem vorbi despre dezordini ce traduc deregl\rile observate `n cadrul sistemului
[colar, `n special `n mediile populare. Nu vom analiza aici botezurile, acele forme
ini]iatice de violen]\ care au fost observate `n anumite universit\]i sau [coli frecventate
de tineri provenind din clasele sociale superioare [i care, de altfel, beneficiaz\ de o
toleran]\ mai mare decât cele precedente.
Evolu]ia modelelor de autoritate

~n Fran]a, ca [i `n toate celelalte ]\ri dezvoltate, modelele de autoritate au evoluat
mult `n câteva decenii; s-a trecut de la un model educativ bazat pe transmiterea de
cuno[tin]e [i norme de c\tre adul]i copiilor la un model prin care tinerii s\ experimenteze
plecând de la situa]ii necunoscute de p\rin]ii lor (din punct de vedere social sau
profesional) (Galland, 1991), pe fondul diminu\rii vechilor forme de autoritate (parental\
sau institu]ional\), dublat de cre[terea drepturilor femeilor [i ale copiilor, ale utilizatorilor
de servicii publice ori ale minorit\]ilor, precaritatea social\ [i profesional\ a numeroase
familii `ngreunând [i mai mult organizarea vie]ii familiale [i controlul exercitat de p\rin]i
asupra copiilor.
Ast\zi, adolescen]ii [i preadolescen]ii dispun de spa]ii libere atât geografic, cât [i
temporal, `ntr-o societate care tolereaz\ din ce `n ce mai pu]in manifest\rile de eferves-
cen]\ juvenil\. Toate genera]iile, categoriile sociale, modurile de via]\ se intersecteaz\ `n
spa]iul public, uneori confruntându-se violent, deoarece modurile de ocupare a spa]iului
atât fizice, cât [i simbolice intr\ `n contradic]ie unele cu altele. Delincven]a de grup,
inclusiv formarea g\[tilor (ocazionale sau mai stabile), `n care intr\ câteodat\ [i cei
foarte tineri, se `nscrie `n aceste spa]ii existente `n via]a social\. Tinerii respectivi tr\iesc
aici forme particulare de sociabilitate, care, pentru unii dintre ei, constituie modul
principal de deprindere a vie]ii `n grup. Pozi]ia diferit\ ce se acord\ tinerilor [i eliminarea
metodelor educative bazate pe coerci]ie ridic\ problema unei schimb\ri profunde `n
rela]iile dintre genera]ii [i ne `ndeamn\ s\ reflect\m la ocuparea timpului liber [i a
spa]iului public de c\tre adolescen]i.
Observa]ie de teren: Seine Saint-Denis, ora[ de m\rime medie `n apropiere de Paris,

habitat popular, locuitori din clasa de mijloc; martie 1998, un grup de fete (13-16 ani)
care sunt eleve la acela[i liceu*
~n timpul zilei, apartamentele r\mân goale, iar adolescen]ii dispun de reprize lungi de
timp `n care sunt singuri: miercurea sau dup\ ore. La `nceput, fetele se `ntâlneau la una
dintre colegele lor; s-au obi[nuit s\ vin\ la ea `n fiecare sear\; treptat, sucul de portocale
oferit de gazd\ a devenit suc de portocale luat f\r\ a mai cere; fetele deschideau
frigiderul [i se serveau cu iaurt, ca la ele acas\. Gazda lor nu [tia cum s\ procedeze pentru
a pune punct acestei spirale pe care o resim]ea ca periculoas\. Nu a `ndr\znit s\ le
povesteasc\ nimic p\rin]ilor, temându-se c\ va fi certat\. Când ai ei se `ntorceau seara
acas\, o g\seau pu]in `mbufnat\, t\cut\, dar puneau totul pe seama volumului mare de
munc\ impus de [coal\ [i a oboselii respective.
Feti]a a `ncercat s\ rezolve problema de una singur\: le-a anun]at pe prietenele sale c\
nu voia s\ le mai vad\ pe la ea acas\ de altfel, ì disp\ruse o pereche de pantaloni, pe care
ì cerea `napoi. Dup\ câteva zile de lini[te, `ntr-o sear\, fetele au venit ceva mai hot\râte
decât de obicei; au intrat cu for]a `n apartament, au luat tot ce puteau duce [i au plecat tot
atât de repede pe cât veniser\. Fata care locuia acolo nu a putut face sau zice nimic. Seara,
când s-au `ntors p\rin]ii, au g\sit-o plângând [i au aflat cu spaim\ ceea ce se petrecea `n
absen]a lor. Când poli]ia [i al]i p\rin]i i-au sf\tuit s\ depun\ o plângere, ei au refuzat: le
era fric\ de represalii (de care nici nu pomeniser\ fetele respective), nu puteau s\ se
duc\ la poli]ie pentru c\ le era team\ de autorit\]i, de complica]iile pe care le-ar fi
implicat un astfel de demers (poate c\ avea s\ li se repro[eze faptul c\ nu au prev\zut nimic
sau c\ nu au f\cut nimic s\ `mpiedice un astfel de lucru). {i cum ar mai fi putut apoi s\ dea
ochii, zi de zi, cu p\rin]ii fetelor pe care le-ar fi reclamat pentru c\ pe unii dintre ei ì
cuno[teau? Ce le-ar fi spus, cum s-ar mai fi uitat `n ochii lor, `n care le-ar fi v\zut
durerea? A[a c\ au t\cut [i i-au confiscat fiicei lor cheile, aceasta nemaiputând s\ intre `n
cas\ decât `n prezen]a lor. Pân\ veneau ei seara de la serviciu, fata `[i petrecea dup\-amiaza
la o m\tu[\ care locuia destul de departe, `ns\ unde nu mai risca s\ p\]easc\ ceva
asem\n\tor.
Grupul respectivelor fete a continuat s\ fac\ la fel `n casele altor oameni, urmând
acela[i tipar, numai c\, de data asta, mult mai organizat, mai bine pus la punct dinainte.
Ele au mai pus o dat\ `n practic\ un furt `n ga[c\, dintr-un alt apartament. Nici `n acest
caz, p\rin]ii nu au `ndr\znit s\ depun\ plângere, `n ciuda sfaturilor poli]i[tilor: teama de
oamenii `n uniform\ a fost mai puternic\, având `n vedere experien]ele din trecut (Eu sunt
str\in\ [grecoaic\], nu-mi permit s\ m\ plâng, spune mama, care `[i aminte[te de sosirea
ei `n Fran]a [i de privirile suspicioase ale poli]i[tilor).
De[i au trecut ani de atunci, iar cuplul are o situa]ie financiar\ `nfloritoare, grija de a
nu se face remarcat r\mâne pregnant\. Tentativele de a ajunge la o rezolvare amical\
au dus la na[terea unor noi conflicte atât `ntre tineri, cât [i `ntre p\rin]i. A treia oar\,
dintr-un alt apartament, fetele au furat cheile [i s-au `ntors din nou acolo, `n absen]a
colegei lor. ~ns\, de data asta, p\rin]ii au f\cut plângere, iar ga[ca de fete s-a trezit la sec]ia
de poli]ie, apoi `n fa]a judec\torului. Abia atunci au descoperit p\rin]ii fetelor respective
ce f\ceau fiicele lor f\r\ [tirea acestora, nici una dintre familii ne[tiind aproape nimic din ce
se `ntâmpla cu ele din momentul `n care ie[eau din cas\.
~n prezent, fetele câteva dintre ele se afl\ sub asisten]\ educativ\ au `ncetat
`ntâlnirile din fiecare sear\ [i de miercuri. Continu\ s\ mearg\ la [coal\ [i au promis
solemn c\ nu o vor mai lua de la cap\t: Am `n]eles, n-am s\ mai fac niciodat\ asta!.
Urm\rite de privirile b\nuitoare ale p\rin]ilor, `[i v\d de [coal\. Va urma...
*
Anumite pasaje au fost extrase din articolul lui M. Esterlé-Hédibel, Mais quest-ce
que cest ces enfants-là?, `n revista Empan, nr. 32, decembrie 1998, pp. 67-72.
Au venit, sunt cu to]ii acolo (Ils sont venus, ils sont tous là)
Acest fragment preluat dintr-un celebru cântec francez ar putea ilustra situa]ia `n care
se afl\ ast\zi [coala francez\. Legea privind orientarea (1989) sanc]ioneaz\ o stare deja
instalat\ `n sistemul [colar: copii de vârste, sexe, niveluri, origini regionale sau na]ionale
amestecate frecventeaz\ o aceea[i institu]ie. ~n Fran]a, 90% dintre cei cu vârste cuprinse
`ntre 2 [i 22 de ani sunt [colariza]i; aproape 70% dintr-o aceea[i clas\ de vârst\ se
prezint\ la bacalaureat (Ferréol, 2001).
Masificarea [colii a corespuns unei perioade de [omaj `n mas\: pân\ la 12% din
popula]ia activ\ a r\mas f\r\ loc de munc\ `n perioada 1980-1990. Ast\zi, propor]ia
[omerilor tinde s\ scad\, dar asist\m la dezvoltarea unei forme noi de munc\, marcat\
de precaritate [i angajare temporar\. De unde ecua]ia Dac\ ai carte, ai parte a ajuns
98 VIOLEN}A
o formul\ mai curând aleatorie, tinerii absolven]i ai unor institu]ii de `nv\]\mânt superior
fiind adesea lipsi]i de perspectiv\ profesional\; sfâr[itul studiilor aduce luni `ntregi de
[omaj. Acest paradox este foarte puternic `n cazul tinerilor originari din Maghreb, ca [i
pentru cei de culoare (fie c\ sunt antilezi deci francezi ca na]ionalitate , sau originari
din Africa neagr\, indiferent de na]ionalitatea lor): ei v\d cum fra]ii lor mai mari trec
examenele la universitate, dar dup\ absolvire nu-[i g\sesc un loc de munc\, din cauze
discriminatorii (Duprez, 1997: 83).
Via]a intern\ a stabilimentelor

Totu[i, `n ceea ce prive[te neregulile din mediul [colar, trebuie s\ ne ferim de orice
fel de determinism social: anchetele demonstreaz\ c\, `n condi]ii socioeconomice
asem\n\toare, `ntâlnim niveluri foarte diferite de dezordini, `n func]ie de dimensiunile [i
de modul `n care este administrat stabilimentul respectiv.
Efectul stabiliment, reperat de Éric Debarbieux (Debarbieux, 1999: 129), este
legat de mai mul]i factori:
dimensiunile stabilimentului (numeroase incidente [i nereguli au fost semnalate `n
institu]ii cu mai mult de 800-1000 de elevi);
incoeren]a colectiv\ a adul]ilor, absen]a muncii `n echip\, afirma]iile paradoxale:
Face]i ce spunem noi, nu face]i ce facem noi;
rolul celui care conduce stabilimentul;
absen]a sau existen]a unui regulament intern clar [i pus la punct de c\tre adul]i [i
elevi;
absen]a sau prezen]a unei vie]i democratice `n stabiliment;
constituirea unor clase omogene: clasele bune [i clasele dificile.
E[ecul [colar, factor de declan[are a dezordinilor [colare

Clasamentele [colare destinate anumitor elevi ì identific\, din start, drept perdants
du savoir: profesorii sau al]i adul]i pe care i-am `ntâlnit caracterizeaz\ rapid copiii cu
probleme, pe cei al c\ror comportament [i ale c\ror rezultate nu corespund normelor
stabilite de institu]ie ca fiind universale.
~n caz de dificultate [colar\ major\, recurgerea la insolen]\ [i indisciplin\ poate fi
utilizat\ de c\tre elevi ca mijloc de construire a unei identit\]i deviante prin raportare la
normele [colare, `ns\ conform\ cu cele ale tinerilor: fragilizat `n cadrul sistemului
[colar, elevul devine un outsider (Becker, 1985), cu atât mai construit cu cât indis-
ciplina se practic\ la nivel colectiv. El va `nmul]i num\rul de incidente, provoc\rile,
`nt\rindu-[i imaginea de perturbator, imagine la care agen]ii [colari vor adera. Indisciplina,
corelat\ cu e[ecul [colar, poate constitui un factor de risc `n procesul de de[colarizare
(Broccolichi, 1998: 46).
Adolescen]\, sfidare [i violen]\

Dezordinile [i violen]ele sunt semnalate mai ales la liceu din cauz\ c\ b\ie]ii (`ntr-o
propor]ie mult mai mic\, [i fetele) se afl\ la vârsta confrunt\rilor fizice: a te m\sura cu
sine [i cu ceilal]i face parte din afirmarea identit\]ii sexuale masculine, o form\ de
socializare agonistic\ prin lupt\, ap\rarea teritoriului, corpul fiind acum instrumentul,
]inta [i miza (Wacquant, 1989: 33-67). Aceste pariuri `ncalc\ regulile obi[nuite ale
conflictelor dintre adolescen]i [i fac obligatorii schimburile de violen]e, fie ele individuale
ori colective.
Observa]ie de teren: Seine/Saint-Denis, ora[ de m\rime medie,

habitat popular [i p\turi de mijloc (decembrie 1998)
~n acest colegiu unde `nva]\ mai bine de 600 de elevi, `ntr-o luni diminea]\ (decembrie
1989) sose[te un grup al CIPPA (Cycle dinsertion professionnelle par alternance). Adolescen]ii
din grup au a[teptat un an dup\ `ncheierea perioadei obligatorii de [colarizare [i au revenit
pentru a urma un curs de formare `ntr-un colegiu. Directoarea a acceptat s\ primeasc\
grupul [i pe formatori, `n pofida reticen]elor foarte puternice ale corpului profesoral.
Luni diminea]\, `n timpul pauzei, S., un tân\r CIPPA, se ia la har]\ cu un alt adolescent,
B., pe motive ce ]in de cartierele `n care locuiesc. La sfâr[itul orelor, spre prânz, doi dintre
colegii s\i din CIPPA `l cheam\ sub un pretext oarecare pe B. la poarta colegiului. S. `l
a[teapt\ acolo. Cearta `ncepe numaidecât. S. g\se[te o bucat\ de sticl\ [i `l taie `n partea
de sus a fe]ei pe B., care le[in\. La scen\ asist\ câ]iva elevi, chiar [i dintre cei mici,
precum [i câ]iva p\rin]i care-[i a[teptau copiii.
S. o ia la fug\, urm\rit de câ]iva elevi, `ns\ foarte repede se `mpr\[tie zvonul c\ S. are
un gun, a[a c\ urm\ritorii renun]\. ~ntre timp, B. este adus `n\untru de c\tre directoare
[i de o profesoar\ [i `ntins pe jos. Profesorii sunt [oca]i, unii chiar au izbucnit `n plâns.
Este chemat tat\l adolescentului, care `l duce la spital. R\nile nu sunt grave, de[i foarte
vizibile. B. este cusut [i p\r\se[te spitalul `n aceea[i dup\-amiaz\.
A doua zi, poli]ia `l aresteaz\ pe S., care, urmând o procedur\ accelerat\, ajunge `n fa]a
tribunalului pentru copii [i ia 18 luni cu suspendare. Este exclus din CIPPA, ca [i cei doi
adolescen]i care-l chemaser\ pe B. la poarta liceului.
~n paralel cu acest tratament rapid [i eficient din punctul de vedere al justi]iei [i al
conducerii colegiului, colegii lui B., `n primul rând cei care locuiesc `n acela[i cartier ca
[i el, se hot\r\sc s\-l r\zbune. Se pune la cale o descindere `n cartierul lui S.,
programat\ pentru sâmb\t\. Fetele sunt la curent, unele aprob\ planul (cele mai apropiate
de culturile juvenile populare), altele `[i exprim\ dezacordul (cele care provin din lumea
simbolic\ a clasei de mijloc). Adolescen]ii [tiu foarte bine ce au hot\rât poli]ia [i justi]ia.
Chiar a doua zi dup\ incident, elevilor li s-a prezentat o not\ informativ\ clar\ [i neutr\;
`n acela[i timp, pentru a `mpiedica zvonurile, p\rin]ilor li s-a trimis o scrisoare. F\r\
rezultat: sâmb\ta urm\toare, vreo 50 de adolescen]i sunt `n cartierul lui S. Informa]ia a
circulat (instigatorii descinderii n-au f\cut din asta un secret), astfel c\ tinerii de aceea[i
vârst\ au disp\rut [i, `n locul lor, atacatorii i-au g\sit pe cei mai mari (18-23 de ani),
care ocupau `n acea dup\-amiaz\ spa]iul public al cartierului. Fac deci cale `ntoars\,
pl\nuiesc, mai mult sau mai pu]in, o alt\ descindere pentru lunea urm\toare, `ns\ ideea c\
vor trebui s\ lipseasc\ de la ore pentru r\zbunare ì potole[te pe unii dintre ei, a[a c\ totul
se opre[te aici. Chiar dac\ rezolvarea rapid\ a incidentului (din punct de vedere judiciar),
100 VIOLEN}A
precum [i exmatricularea celor trei adolescen]i a frânat, f\r\ `ndoial\, ardoarea agonistic\
a tinerilor, aceasta nu a fost suficient pentru a `mpiedica tentativa de reglare a conturilor
la modul colectiv, conform unei logici vindicative juvenile.
Câteva luni mai târziu, `n urma unei ciocniri `ntre doi adolescen]i din acela[i colegiu,
dou\ `nc\ier\ri s-au produs chiar la poarta stabilimentului. Conform logicii de mai sus,
cam o sut\ de tineri din acelea[i clase, dar care nu locuiesc `n acelea[i cartiere, opuse ca
reprezent\ri teritoriale, s-au `nfruntat cu bâte de base-ball, cu pietre ori cu mâinile goale.
Sunt chema]i ca arbitri fra]ii mai mari, `ns\ nu se ajunge la nici o conciliere, a[a c\ e
gata s\ izbucneasc\ o nou\ `nc\ierare. Un profesor aflat `n apropiere spune c\ unul dintre
cei mari a ridicat un indicator rutier c\zut la p\mânt [i s-a folosit de acesta ca de o arm\.
Au fost câ]iva r\ni]i u[or. Cei doi elevi au fost exmatricula]i temporar, atât pentru a pedepsi
astfel atitudinea de b\t\u[i, cât [i pentru a-i proteja pe ei `n[i[i, dup\ cum afirm\
directoarea. ~n acest mod va explica ea m\sura luat\ p\rin]ilor unuia dintre cei doi; de
altfel, atât tân\rul, cât [i familia sa `ntre]ineau o rela]ie foarte conflictual\ cu institu]ia.
Asocia]ia p\rin]ilor trebuie s\ intervin\ pentru ca problema orient\rii sale s\ fie pus\ `n
discu]ie `nainte de sfâr[itul anului (elevul este `n ultimul an de colegiu).
Aceste `nc\ier\ri, `n mod clar mai violente [i implicând tineri mai hot\râ]i decât `n
cazul primului incident, denot\ violen]a conflictului dintre cei doi elevi, precum [i demnitatea
de cartier, foarte important\ pentru protagoni[ti. M., un adolescent care a participat la
una dintre confrunt\ri, `ntrebat de motive a avut, `[i enun]\ astfel dilema: {tiu c\-i o
porc\rie, nu trebuia s\ fac asta, dar eram obligat s\ m\ bag; `n]elege]i, dac\ nu m\ bag,
or s\ m\ ia drept f\t\l\u. Aceast\ amenin]are la adresa identit\]ii lui sexuale pe cale de a
se na[te (M. are 15 ani) este mai important\ decât o alt\ logic\, ce l-ar fi `ndemnat mai
curând s\ stea deoparte.
T., un alt tân\r de 15 ani, adaug\ un element suplimentar pentru `n]elegerea acestor
mecanisme de grup: Eu, unul, ]in mult la b\ie]ii din cartier. C. [unul dintre cei doi
implica]i la `nceput] este amicul meu; am fost la clubul de fotbal `mpreun\ [p\rin]ii lui C.
au fost mult timp antrenori `ntr-o asocia]ie sportiv\ frecventat\ de copiii [i adolescen]ii care
locuiesc `n cele dou\ cartiere, f\r\ s\ existe vreo problem\ de rela]ionare chiar cu cei care
acum s-au luat la b\taie], dar trebuie s\ m\ bag, n-am cum s\ fac altfel, a[a c\ `ncerc s\
dau `n cei pe care nu-i cunosc. Grupurile de tineri b\t\u[i sunt formate atât din elevi cu
rezultate bune, cât [i din elevi cu medii slabe, ucenici, tineri care fac obiectul rupturii
sociale... La nivelul carierei [colare, lipse[te a[adar omogenitatea `n aceste tabere efemere,
fiecare `ntorcându-se la preocup\rile sale, de la grupul liceenilor care respect\ normele
pân\ la banda cu tendin]e spre delincven]\, incluzându-i [i pe cei izola]i sau a c\ror
sociabilitate juvenil\ se exercit\ `n rela]ie cu unul ori doi prieteni predilec]i (sau, câteodat\,
`n cuplu). ~ntâlnim de asemenea tineri c\rora le place s\ se bat\ [i tineri care prefer\
activit\]i mai pu]in r\zboinice, `ndr\zne]i [i timizi, lideri [i subalterni... Numitorul comun
este apartenen]a la un cartier (s\ nu uit\m `nc\ier\rile de strad\ din secolul al XIX-lea),
valoarea virilit\]ii (for]a fizic\), ce antreneaz\ obligativitatea `nc\ier\rii.
Epoca ne`n]elegerilor?
Ast\zi, `n Fran]a, selectarea profesorilor s-a masificat cu imaginea celei a elevilor.
Clasele de mijloc predau masiv copiilor de muncitori (activi sau `n [omaj) [i astfel dou\
lumi str\ine una de cealalt\ se `ntâlnesc, mul]i dintre adul]i continuând s\ `ncerce
aplicarea unor forme coercitive autoritare dup\ stilul vechi, [i asta `n fa]a unor elevi
dintre care mul]i nu `n]eleg bine care e rostul [colii. De altfel, p\rin]ii [i profesorii nu
mai formeaz\ acea alian]\ constant\ `n vederea reducerii problemelor juvenile; numeroase
conflicte izbucnesc `ntre anumi]i educatori [i copii. Cei din urm\ nu mai recunosc nici
ei din start legitimitatea educativ\ a membrilor corpului didactic. Func]ia nu mai
protejeaz\ `n totalitate, nici nu mai antreneaz\ orice tip de exprimare a puterii, ce ar
putea trece acum drept abuz [i care ar putea fi relevate ca o sfidare.
Observa]ie de teren: Montfermeil, Seine-Saint-Denis,

colegiul din Bosquets, cartier s\rac, martie 1997
O `ntâlnire `ntre elevii din clasele a VIII-a [i a IX-a tehno (tehnologie, curs considerat
minor, prin compara]ie cu cel general, curs numit `n mod curent normal) [i profesioni[ti
numi]i s\ le vorbeasc\ despre meseriile care presupun posesia unui permis de conducere:
[ofer pe ambulan]\, pompier, [ofer pe tir sau taximetrist).
Scena are loc `ntr-o sal\ de sport (care este [i sala de festivit\]i). Mai bine de 100 de
elevi [i câ]iva profesori s-au adunat pe b\ncile care `nconjoar\ ca o pâlnie scena unde
urmeaz\ s\ ia cuvântul adul]ii prezen]i. Reuniunea nu a fost preg\tit\ dinainte nici cu
elevii, nici cu profesorii lor.
Este prezent\ [i o responsabil\ de la Mission dInsertion de lÉducation Nationale,
care nu cunoa[te nici un elev. Poart\ o fust\ albastru `nchis, scurt\, asortat\ cu vesta; are
`n jur de 35 de ani.
Adolescen]ii sunt pu]in g\l\gio[i, e un fel de g\l\gie glumea]\ (spune unul dintre
profesori), legat\ de adunare, de aspectul neobi[nuit al dimine]ii (s-a renun]at la ore, care
au fost `nlocuite cu aceast\ prezentare). Pe rândurile de sus, un grup de b\ie]i sunt ceva mai
agita]i decât ceilal]i.
Responsabila `nainteaz\ spre marginea tribunei [i `l interpeleaz\ pe b\iatul care ì pare
a fi liderul: Hei, tu! Coboar\, coboar\ imediat `n primul rând! {i mai repede!. }ip\,
to]i elevii prezen]i o privesc cum gesticuleaz\. B\iatul, care pân\ atunci râdea, se potole[te
treptat, `n]epene[te `n locul lui [i r\spunde: Ei bine, nu cobor. Interlocutoarea lui se pune
din nou pe urlat: Coboar\ imediat! [i se apropie de el. B\iatul se `ncrunt\ tot mai tare
[i strânge pumnii: Am un nume, doamn\. Elevii observ\ scena. Cei doi protagoni[ti
sunt descoperi]i.
~n momentul acela, unul dintre tinerii instructori se apropie `ncet de b\iat, iar responsabilul
de la [coala de [oferi ajunge lâng\ femeie: Te rog, coboar\ `n primul rând, spune el
calm. Adolescentul `l prive[te, zâmbe[te [i spune: Aha! El mi-a spus «te rog», a[a c\ am
s\ cobor. {i se `ndreapt\ c\tre b\ncile de jos.
Dup\ interven]ia tinerei femei, r\mâneau deschise dou\ ipoteze: fie o alterca]ie fizic\
`ntre ea [i elev, fie o tactic\ de dezamorsaj, `n mod obligatoriu pus\ `n act de c\tre un al
treilea, care trebuie s\ utilizeze `n mod vizibil ni[te m\rci ale respectului (gestuale [i de
limbaj) pentru a-i oferi astfel o porti]\ de ie[ire adolescentului jignit, care se poate retrage
acum cu fruntea sus, f\r\ s\-[i piard\ cinstea obrazului chestiuni fundamentale
pentru prezervarea propriei imagini `n fa]a colegilor, dar [i `n propriii ochi. ~n ceea ce o
prive[te pe reprezentanta MIEN, poate considera c\ a fost secondat\ de responsabilul [colii
de [oferi [i c\, la rândul ei, s-a retras demn.
Restul dimine]ii a trecut f\r\ incidente majore, `ns\ `ntr-un calm foarte relativ, forma
de prezentare fiind `n mod evident neadaptat\ la spa]iul [i num\rul de elevi: nu a existat
nici un fel de material-suport (casete video, diapozitive, proiec]ii etc.), lipsa unui microfon
ì obliga pe vorbitori s\ ridice tonul.
Tensiunea [i agresivitatea manifestate de vorbitori au fost constante, relevând toate
reflexiile elevilor, inclusiv cele f\cute `n aparté. Atunci când un elev precizeaz\ c\
pompierii nu vin atunci când sunt chema]i `n Bosquets, prime[te urm\torul r\spuns, strigat
102 VIOLEN}A
la unison de c\tre vorbitori: Oricum, când se deplaseaz\, sunt lovi]i cu pietre, a[a c\ nu
mai vin.
Elevii amu]esc.
~n cursul dimine]ii, câteva grupuri restrânse de elevi au fost s\ viziteze cabina
camionului, `mpreun\ cu [oferul aflat de fa]\. El le-a explicat cum func]ioneaz\ ma[ina [i
le-a vorbit despre meseria lui. {i a fost singurul care, la sfâr[itul reuniunii, [i-a exprimat
satisfac]ia, `n timp ce restul adul]ilor prezen]i, inclusiv profesorii, `[i ar\tau decep]ia,
invocând diverse motive.
Institu]ia [i agen]ii ei: facem tot ce se poate

Institu]ia [colar\ a pus `n func]iune sisteme de m\surare din ce `n ce mai precise, care
s\ permit\ num\rarea [i categorizarea dezordinilor [colare: mai multe planuri anti-
-violen]\ au fost organizate la nivel na]ional, procedurile de sanc]ionare au fost rev\zute
`n spiritul unei pedagogii mai adaptate la evolu]ia formelor de autoritate (circulara din
13 iulie 2000) [i mai multe zeci de mii de educatori au fost selecta]i [i `ns\rcina]i s\-i
`nso]easc\ [i s\-i supravegheze pe elevi `n afara orelor de clas\.
Cu toate acestea, criteriile de selec]ie [i sistemul de numire a profesorilor r\mân
problematice. Concursurile de selectare nu includ deocamdat\ probe care s\ permit\
evaluarea capacit\]ilor pedagogice [i rela]ionale ale viitoarelor cadre, indiferent dac\ se
preg\tesc pentru concursul de titularizare sau pentru alte examene `n vederea ocup\rii
unui post `n `nv\]\mânt.
~n vreme ce profesorii din [coli (primul ciclu) beneficiaz\ de un curs de psiho-
sociologie [i de o cunoa[tere elementar\ a stadiilor de dezvoltare ale copilului, cei din
ciclul secundar au `n continuare o forma]ie numit\ disciplinar\, câteva ore de formare
op]ionale permi]ându-le dac\ vor s\ se preg\teasc\ `n ceea ce prive[te aspectele
pedagogice ale meseriei lor.
Sunt `ns\ mul]i cei care literalmente vorbind descoper\ pedagogia ca disciplin\
abia dup\ ce au trecut cu bine concursul de titularizare, f\r\ a fi avut timp s\ reflecteze
la practicile lor pedagogice `nainte de contactul propriu-zis cu clasa. Ei sunt `n continuare
obliga]i s\ se formeze la locul de munc\ [i s\ se foloseasc\ de maximele `nvechite ale
colegilor: Trebuie s\ fii dur la `nceputul anului, apoi mai sl\be[te [urubul..., strategie
ce poate func]iona `n cazul elevilor care continu\ s\ respecte [coala, `n conformitate cu
valorile [i normele transmise de mediul de unde provin, dar care poate s\-i `mping\ la
catastrof\ pe tinerii profesori care fie ajung s\-[i multiplice m\rcile agresivit\]ii `n ideea
de a-[i demonstra autoritatea, fie nu manifest\ nici un fel de autoritate, de team\ s\ nu
declan[eze o revolt\ a elevilor (care de fapt a[teapt\ ni[te repere clare). Aceste dou\
atitudini conduc `ns\ la acelea[i rezultate.
No]iunile de contractualizare, de negociere a rela]iilor cu elevii sunt `nc\ `n
mare m\sur\ ignorate de c\tre numero[i profesori debutan]i, care, `n timpul stagiului, `[i
exprim\ temerile declan[ate de perspectiva de a fi trimi[i `n [coli frecventate de elevii din
mediile populare, a[a-numitele [coli dificile. Temerile lor sunt `nt\rite de impactul
intenselor campanii `n pres\ [i de emisiunile ce, de mai mul]i ani, au reu[it s\ `nr\-
d\cineze puternic printre reprezent\rile colective imaginea cartierelor s\race, locuite de
tineri ineducabili, ni[te copii s\lbatici (expresia ì apar]ine lui Jean-Pierre Chevènement,
ministru de Interne, ianuarie 1998), pe care p\rin]ii i-au l\sat de capul lor.
Al]i profesori, care nu lucreaz\ `n [colile etichetate drept dificile (cei din ZEP
Zones déducation prioritaire), se confrunt\ la rândul lor cu situa]ii comparabile de
destabilizare, f\r\ a mai exista scuza sociologic\ legat\ de situa]ia social\ periculoas\
`n care s-ar afla anumi]i elevi. Prin urmare, ei nu pot da vina decât pe ei `n[i[i, conform
unor mecanisme asem\n\toare celor `n care sunt prin[i elevii afla]i `n dificultate:
izolarea de ceilal]i [i formarea unor grupuri restrânse [i ne`nduplecate `n jurul unui
discurs anti-elevi; recurgerea la o argumenta]ie care s\ justifice comportamentele din
ce `n ce mai agresive; cre[terea tensiunii, dublat\ de o puternic\ devalorizare a propriei
persoane, care poate trece drept lips\ de interes pentru activitatea didactic\ totul
`ntr-un context de t\ceri semnificative printre membrii personalului institu]iilor [colare.
Aceste situa]ii sunt accentuate de numirile `n zone geografice `ndep\rtate de locul de
origine al debutan]ilor, deseori fiind vorba despre ZEP, existând probleme legate de
dezr\d\cinare, de `ndep\rtarea de familie [i de persoana iubit\, de necunoa[terea regiunii,
de c\utarea unei locuin]e...
Formarea
~n contextul dat, atunci când se face analiza dificult\]ilor `ntâmpinate `n rela]ia cu
elevii, cum ar putea s\ mai surprind\ c\ motivele invocate chiar de la `nceput de c\tre
profesori sunt legate `n principal de mediul lor extra[colar: cartierul, p\rin]ii ori copiii
`n[i[i, care nu mai vor s\ `nve]e? Aceast\ presupus\ lips\ de interes, numit\ uneori
lips\ a gustului de a `nv\]a, `l transform\ pe copil `n singurul responsabil de succesul
sau e[ecul s\u. ~n consecin]\, tenta]ia excluderii este mare. La fel, [i cea de a-l trimite
pe elev la psiholog ori psihiatru, `n vederea trat\rii unei probleme a c\rei origine n-ar
putea fi decât elevul `nsu[i ori familia lui.
Totu[i, formarea ini]ial\ [i continu\ le permite educatorilor s\ pun\ din nou `n
discu]ie practicile lor profesionale [i s\ enun]e subiecte pe care nu `ndr\zneau s\ le
abordeze `n cadrul institu]iilor unde predau. ~n acest fel, plângerile [i furia `[i pot g\si
moduri de expresie utilizabile din punct de vedere profesional.
~ntr-o manier\ divers\ [i deocamdat\ dispersat\, IUFM-urile (Instituts Universitaires
de Formation des Ma`tres) caut\ s\ organizeze cicluri de formare pentru a-i `nv\]a pe
profesori cum s\ se descurce `n situa]iile cu care sunt sau vor fi confrunta]i. IUFM din
Nord-Pas-de-Calais a deschis `n fiecare centru câte o unitate de formare transversal\,
ce se ocup\ de formarea profesorilor de diverse discipline, folosind mai multe modalit\]i,
`n institu]ii, la cererea conducerii [i a cadrelor didactice; formare continu\, la propunerea
IUFM, formare ini]ial\ obligatorie sau op]ional\...
Atunci când combin\ teoria cu practica, aceste timpuri de formare pot pune la
dispozi]ia debutan]ilor un set de instrumente generale de gândire `n m\sur\ s\ decodeze
situa]iile concrete `ntâlnite pe teren, f\r\ a neglija indica]iile practice (vezi mai jos),
evitându-se astfel gafele pedagogice care antreneaz\ dezordini.
104 VIOLEN}A
Prevenirea violen]elor `n mediul [colar
Câteva sfaturi:
Dezvolta]i mijloacele de comunicare cu elevii.
Men]ine]i schimburile verbale: vorbirea previne actul violent.
Evita]i ironia, mai ales `n situa]iile tensionate: elevii, respectiv profesorii nu râd
`ntotdeauna de acelea[i lucruri, iar o replic\ deplasat\ ori gre[it `n]eleas\ poate `nvenina
atmosfera, `n loc s\ o destind\.
Dac\ sim]i]i c\ v\ afla]i `n dificultate, vorbi]i despre asta cât mai repede cu cei mai
vechi `n meserie; nu `ncerca]i s-o face]i pe-a sigurul, dac\ nu e cazul.
Nu intra]i `n raport de for]\ fizic\ cu un elev; nu `l atinge]i decât `n caz de for]\ major\
[i numai pentru a-l st\pâni.
Evita]i mustr\rile severe [i personale la adresa unui elev, atunci când colegii lui sunt de
fa]\: ace[tia formeaz\ un public, ceea ce exacerbeaz\ reac]iile p\r]ilor.
Nu r\spunde]i niciodat\ pe acela[i ton unui elev nervos.
Apela]i la un al treilea pentru reglarea unui conflict.
Nu `ncerca]i s\ regla]i `ntotdeauna pe loc o situa]ie, dup\ logica: Nu vreau s\-mi
pierd cinstea obrazului dependent\ de logica elevului.
Face]i distinc]ia `ntre cerere [i sanc]iune: pe moment, starea emo]ional\ ne `mpiedic\
s\ fim drep]i.
Fi[\ prezentat\ viitorilor profesori `n timpul stagiului de formare.
Maryse Hédibel, IUFM Nord-Pas-de-Calais
Dispozitiv intern Educa]ia Na]ional\

Creat `n 1989, `n Nord-Pas-de-Calais, GASPAR (Groupe Académique de Soutien et de
Prévention pour des Adolescents à Risques) a intervenit mai `ntâi `n vederea prevenirii
consumului abuziv de alcool [i droguri interzise. Tot mai des, grupul a fost solicitat pentru
cazurile de violen]\ din [coli. Este format din consilieri principali [i din profesori, deta[a]i
temporar sau definitiv. GASPAR ofer\ un dispozitiv flexibil de diagnostic [i ajutor pentru
rezolvarea situa]iilor dificile, adresându-se corpului profesoral [i administra]iei [colii, f\r\
a lucra `n mod direct cu elevii. Membrii GASPAR intervin la cerere `n cadrul stagiilor de
formare organizate de profesorii-cercet\tori sau de formatorii din IUFM.
~n pofida câtorva dificult\]i legate de interven]ii f\cute la cald `n timpul unor
conflicte dintre profesori [i superiorii lor, activitatea grupului GASPAR este `n prezent
general recunoscut\ pentru pertinen]a [i eficien]a ei. Sunt puse `n func]iune celule de
sprijin similare acestui demers, pentru a veni `n ajutorul profesorilor [i institu]iilor aflate
`n dificultate din punctul de vedere al dezordinilor [colare.
Ast\zi, `n interiorul Educa]iei Na]ionale, se dezvolt\ multiple experien]e: prezen]\ [i

ac]iune `n colaborare cu educatori specializa]i `n colegii; proiecte de institu]ii care s\
includ\ proceduri de prelevare a r\spunderilor educative ce vizeaz\ elevii afla]i `n
dificultate [colar\ [i `n conflict cu adul]ii din [coal\; introducerea unor metode active
`n toat\ [coala, supravegheate [i evaluate de cercet\tori; redactarea unui regulament
`mpotriva violen]elor [i actelor necivilizate de la gr\dini]\ la liceu, dup\ consultarea

tuturor actorilor [colari... Iat\ ini]iative ce mizeaz\ pe o reflectare profund\ la practicile
pedagogice [i pe luarea `n considerare a unui public nou, pe via]a cotidian\ [i pe
deprinderea cet\]eniei. Departe de efectele mediatizate, aceste ini]iative traseaz\ liniile
de gândire [i de ac]iune `n vederea prevenirii [i trat\rii multiplelor fa]ete pe care le
cunosc dezordinile din mediul [colar.
Becker H. (1985), Outsiders. Etudes de sociologie de la déviance, trad. fr., Métailié, Paris.
Broccolichi, S. (1998), Qui décroche?, `n Les Lycéens décrocheurs, Chronique sociale, Lyon,
pp. 39-52.
Debarbieux, É. (1999), La Violence en milieu scolaire, ESF, Paris.
Dubet, F. (1998), Les violences à lécole, Regards sur lactualité, iulie-august, pp. 41-51.
Dufour-Gompers, R. (1992), Dictionnaire de la violence et du crime, Erès, Toulouse.
Duprez, D. (1997), Entre discrimination et désaffiliation: léxpérience des jeunes issus de
limmigration maghrébine, Annales de la recherche urbaine, nr. 76, pp. 73-86.
Ferréol, G. (2001), La loi dorientation dix ans après: mise en oeuvre et interprétation, Rapport
de recherche (convention UNSA-Education/IRESS), iunie, Paris.
Galland, O. (1991), Sociologie de la jeunesse. Lentrée dans la vie, Armand Colin, Paris.
Lepoutre, D. (1997), Coeur de banlieue, Odile Jacob, Paris.
Wacquant, L. (1989), Corps et âme: notes ethnographiques dun apprenti boxeur, Actes de la
recherche en sciences sociales, nr. 80, pp. 33-67.
106 VIOLEN}A
IL DIT QU-IL JOUE. UN GRUP DE LUPT| ~MPOTRIVA... 107
André Sirota*
Il dit qu-il joue. Un grup de lupt\ `mpotriva

legii t\cerii cu privire la violen]a din [coli
Nu exist\ s\pt\mân\ `n care mass-media s\ nu relateze un incident mai mult sau mai
pu]in grav, semnalând astfel o agresiune violent\. Uneori victima profesor sau elev moare.
Din fericire, astfel de cazuri sunt rare. A-l r\ni fizic sau psihic pe cel\lalt, ajungând pân\
la a-l omor` din gre[eal\ sau din prostie, ca urmare a unui impuls nebunesc s\ devin\
oare acestea ni[te acte obi[nuite? Vom discuta `n continuare despre violen]a [colar\, ce
le provoac\ actorilor implica]i o suferin]\ `n egal\ m\sur\ psihic\ [i social\.
Individul trece printr-o suferin]\ social\ atunci când leg\turile intersubiective [i
institu]ionale, precum [i respectul fa]\ de ceilal]i [i fa]\ de sine sunt [tirbite printr-o serie
de atacuri crude venind dinspre un altul/al]ii. Aceast\ atingere vine dinspre ceea ce se
spune/se tr\ie[te `n cadrul rela]iilor de munc\, dintre grupuri, `n institu]ii. Individul sufer\
când devine ]inta unor agresiuni anihilante `n mod repetat (Racamier, 1987 [i 1992;
Eiguer, 1989; Sirota, 1995b, 2000; Kaës [.a., 1996; Dejours, 1998; Hirigoyen, 1998).
Greu de b\nuit, `ntr-o prim\ faz\, date fiind legile [i valorile pe care le presupune
contextul, subiectul aflat pentru prima dat\ `n pozi]ia victimei se `ndoie[te chiar de
realitatea agresiunilor suportate, fapt ce ne trimite la caracterul lor traumatic. Aceste
suferin]e sunt cu atât mai greu de suportat cu cât, `n jurul ei, victima nu `ntâlne[te decât
jen\ [i t\cere, nefiind recunoscute ca suferin]e profesionale. Pentru persoanele responsa-
bile `n institu]ii, ele nu sunt uneori decât semne ale unei fragilit\]i individuale ori ale
dificult\]ilor de rela]ionare. Dimensiunea structural\ a angaj\rii institu]ionale este trecut\
sub t\cere (Kaës, 1987) [i considerat\ de neconceput (Sirota, 1996); altfel spus,
responsabilitatea sistemului educativ [i a modelelor prescrise de func]ionare a [colilor nu
este deloc sub semnul `ntreb\rii.
Individul poate trece printr-o suferin]\ similar\ [i atunci când al]ii sunt victime sau
când atacurile respective paralizeaz\ activitatea de baz\ a grupului din care face parte.
~ntr-un atare context, el `ncearc\ sentimente profunde de neputin]\, de descalificare, de
delegitimare, de abandonare. Are impresia c\ s-a produs ceea ce era de neconceput.
Sentimentele respective pot fi [i refulate, incon[tiente. Dac\ sunt con[tiente, individul se
* Profesor de psihologie la Universitatea Paris X. De acela[i autor, la Editura Polirom a ap\rut

Conduite permise `n grup.
108 VIOLEN}A
poate sim]i `mpiedicat s\ gândeasc\ [i luat prizonier de o institu]ie ce nu-[i respect\

membrii [i-i chinuie[te `n numele unei `ntâlniri imposibile: `ntâlnirea educativ\. Individul
se confrunt\ atunci cu o serie de `ntreb\ri interioare obsedante despre ac]iunile, locul [i
rolul s\u, oscilând `ntre curaj [i la[itate, fapt care-l poate priva de o parte a energiei lui.
Trebuie oare s\ facem deosebire `ntre durerea fizic\ [i suferin]a moral\? Prima nu se
manifest\ neap\rat prin efecte con[tiente (Bertrand, 1999). Bertrand vorbe[te despre
dou\ timpuri: Timpul efrac]iei, marcat de spaim\ [i de [ocul nervos ce paralizeaz\
toate func]iile mintale, [i timpul traumei propriu-zise, marcat de afectul durere, care `l
cotrope[te pe subiect.
Pentru a explica violen]a exercitat\ [i suferin]ele fizice [i sociale astfel generate, m\
voi sprijini `n continuare pe o cercetare realizat\ `mpreun\ cu profesori de colegiu [i
liceu `n cadrul unor focus-grupuri (12 participan]i) care se reuneau o dat\ pe lun\.
Context [i problematizare
~ntr-unul dintre colegiile unde am condus un focus-grup, alterca]iile dintre elevi se
`nmul]iser\ `n cursul ultimului an [i continuau `nc\, `n pofida faptului c\ acum adul]ii
dispun de mijloace mai eficiente de prevenire [i de interven]ie. ~n anul premerg\tor
ini]ierii acestui focus grup, elevii din clasele mari ì maltratau pe cei mici. Prin frecven]a
incidentelor, prin t\cerea impus\, pragul dintre familiar [i statutul nelini[titor de str\in
p\rea s\ fi fost trecut. Nu atât actele de agresiune i-au alarmat pe profesori, ceea ce nu
`nseamn\ c\ ei s-ar fi resemnat, cât acea lege a t\cerii care se cristaliza insidios, `n
detrimentul victimelor [i al eventualilor martori. A povesti unuia dintre p\rin]i sau
profesori despre atacul [i umilin]a suferite p\rea chiar mai periculos decât durerea fizic\
[i moral\. Exista o team\ de a-i vorbi cuiva unui adult despre jignirile [i vexa]iile la
care e[ti supus. Copilul-victim\ se temea de declan[area unui [ir ne`ntrerupt de represalii,
de instalarea co[marului. Profesorii `n[i[i, `n intimitatea lor, se `ntrebau ce risc\
inclusiv din punct de vedere fizic dac\ se hot\r\sc s\ intervin\.
Profesorii sunt din ce `n ce mai dep\[i]i de situa]ia creat\. Au impresia c\ nu-[i pot
asuma `n fa]a celor mai tineri responsabilit\]ile lor de adul]i. Vinov\]ia pe care o resimt
este destul de puternic\. Pe de alt\ parte, ra]ionamentele elevilor atunci când vorbesc
le ocup\ spa]iul mintal. ~ntr-adev\r, majoritatea frazelor formulate de elevi, inclusiv de
victime, descriu orice eveniment problematic altfel decât s-a petrecut `n realitate, orice
violen]\ verbal\ sau fizic\ este minimalizat\, zugr\vit\ ca un fel de joc, declarat\
nesemnificativ\ sau ca un lucru pe care n-au vrut s\-l spun\ ori s\-l fac\ ori pe care nu
l-au spus, nici nu l-au f\cut. Când se `ntâmpl\ ca un profesor s\ se interpun\ fizic [i,
deoarece nu s-a putut face auzit, las\ impresia c\ e invizibil el poate fi violentat.
Atunci, autorul loviturii se va scuza spunând, eventual: M\ scuza]i, dar nu v-am
v\zut (s\ not\m c\ de multe ori profesorul este o femeie). Lovitura cea mai puternic\
pe care o prime[te profesorul `n acel moment se leag\ de sentimentul de a fi complet
invizibil. ~n alte cazuri, neg\rile realit\]ii sunt pronun]ate cu o asemenea rea-credin]\
adic\ elevii care neag\ par atât de sinceri , `ncât cel care ì ascult\ ajunge s\ se
`ndoiasc\ de ceea ce a v\zut [i s\ cread\ ceea ce aude, neputându-[i `nchipui c\ cineva
ar min]i a[a de flagrant. Decât s\ sanc]ioneze pe nedrept, profesorul s-ar putea s\ prefere
s\ se `ndoiasc\ de propria lui convingere [i percep]ie, crezându-l pe elev. Aceste neg\ri,
prin repetitivitatea lor, conduc la tulburarea percep]iei asupra celor `ntâmplate. ~ncepi s\
te `ntrebi dac\ nu cumva, pentru a te adapta situa]iei, nu trebuie s\ disimulezi, s\ `nve]i
s\ denaturezi ori s\ edulcorezi ceea ce se `ntâmpl\ ceea ce va sfâr[i prin a transforma
realitatea `ns\[i. Raportul cu realitatea, dac\ nu chiar cu adev\rul, `ncepe s\ se clatine.
Oare climatul creat [i `ntre]inut prin intermediul micilor sau marilor terori cotidiene a
devenit norma la care fiecare trebuie s\ subscrie?
Pentru a schimba aceast\ situa]ie, refuzând resemnarea, precum [i pentru a suferi mai
pu]in, profesorii de la Colegiul Jean-Jacques Rousseau au decis s\ se reuneasc\ [i s\
ia m\suri. Mai `ntâi, ei `[i doresc s\ existe curajul de a vorbi (`ntre adul]i, `ntre adul]i [i
copii), astfel `ncât, `n cele din urm\, cei mai mici `n special s\ se poat\ sim]i cât de cât
`n siguran]\, s\ poat\ avea `ncredere `n adul]i, m\car `n interiorul [colii. Ei au creat un
grup de lucru [i un proiect de interven]ie pe care l-au numit S\ tr\im mai bine `n
colegiu. Denumirea dobânde[te valoare de stindard, de pav\z\ `mpotriva r\ului. ~nainte
de a `ncepe anul [colar urm\tor, ei prezint\ proiectul tuturor profesorilor [i adul]ilor din
institu]ie. P\rin]ii [i elevii din primul an au fost informa]i `n mod special, deoarece
`ncepând cu ei se poate transmite mai u[or o nou\ cultur\. Presim]ind dificult\]ile
proiectului, profesorii au cerut crearea unui focus grup pentru ei `n[i[i, cu ajutorul unui
consultant extern.
~n cursul primei `ntâlniri a grupului, participan]ii profesorii, infirmiera, pedagogii,
cadre din conducerea colegiului relateaz\ agresiunile la care sunt cel mai adesea supu[i
elevii mici. De exemplu, la chio[cul de sucuri, atunci când elevul scoate o moned\ din
buzunar [i se preg\te[te s\ pl\teasc\, o mân\ foarte agil\ ì smulge banii ce ar fi trebuit
s\-l ajute s\-[i potoleasc\ setea. ~n alte cazuri, curajosul braconier `[i a[teapt\ prada
la mic\ distan]\ [i, pe nea[teptate, se repede [i ì smulge sucul sau dulciurile râvnite. E
ca `ntr-un joc, dar nu unul [i acela[i pentru toat\ lumea. Aici, violen]a este doar
material\; nu sunt obligatorii [i cuvintele ce determin\ victima s\ participe, `mpotriva
voin]ei ei, la un atac asupra sa. ~n afara zidurilor [colii, pe drumul spre cas\, `n func]ie
de or\, violen]ele pot deveni [i mai brutale. Se pronun]\ cuvinte, nu destinate comunic\rii,
unui schimb simbolic, chiar dac\ de natur\ conflictual\, ci cuvinte-de-violen]\-brut\,
rostite `n rafal\, ca [i cum ai desc\rca o mitralier\ pentru a anihila, pentru a reduce la
zero ap\rarea [i demnitatea celuilalt. Se cer bani, se intimideaz\, se fur\, se caut\
instaurarea legii [efilor de band\ `n teritorii vag delimitate. Pe terenurile dintre dou\
spa]ii precise de exemplu, pe câteva terenuri de sport puse la dispozi]ia colegiului de
c\tre prim\rie observ\m alte tipuri de confrunt\ri. Astfel, pe aceast\ arie ce poate fi
utilizat\ `n mod liber de c\tre copiii [i tinerii din vecin\tate `n afara orelor, apar tineri `n
situa]ie de abandon [colar, f\r\ ocupa]ie [i aparent lipsi]i de leg\turi cu societatea, care
vagabondeaz\ [i ocup\ terenul chiar [i `n timpul cursurilor. Când profesorul de educa]ie
fizic\ ì cere unui elev s\ se concentreze pentru un exerci]iu sau un joc sportiv, ei `ncep
s\ `njure [i astfel ì impun profesorului ordinul de a-l l\sa `n pace pe elev. Asta dac\ nu
se `ntâmpl\ ca unul dintre ei, urmat de un mic grup de sus]inere, s\-l provoace direct pe
profesor, inclusiv fizic, pentru a se lua la b\taie cu el. Ce grozav ar fi s\-]i m\sori
puterile cu un profesor de sport [i s\ demonstrezi c\ educa]ia fizic\ [i [coala nu servesc
la nimic de vreme ce nu te fac mai puternic! Grupul, aflat fa]\ `n fa]\ cu regulile [colii
[i cu profesorul care o reprezint\, exercit\ un fel de teroare asupra elevilor. Ace[tia din
urm\ se trezesc ostatici, f\r\ s\ [tie dinainte cine va câ[tiga, nici `n ce tab\r\ ar fi
prudent, dac\ nu rezonabil, s\ intre, mai ales atunci când locuiesc `n cartier.
110 VIOLEN}A
Pentru a `n]elege mai bine fenomenul, trebuie s\ amintim contextul, despre care
auzim vorbindu-se pe ici, pe colo, indiferent dac\ sunt vizate doar raporturile dintre
elevi sau rela]iile dintre elevi [i profesori. Vom `ntâlni amenin]\rile verbale uneori
`mpinse la extrem, atacuri rasiste r\sturnate, agresiuni aparent f\r\ motiv la adresa
profesoarelor gravide sau de curând `ntoarse din concediu de maternitate. Se fur\ bani
(de exemplu, cazul unei tinere supraveghetoare, c\reia i s-a furat din po[et\ primul
salariu), chei, se confisc\ permanent foi albe, stilouri, o mul]ime de rechizite, chiar
se taie gen]ile cu cu]itul. Se `ntâmpl\ ca unul dintre p\rin]i (sau amândoi) ori un frate mai
mare s\ dea buzna `nfuria]i, intrând `n clas\ peste profesor, `n timpul orei, sau `n biroul
directorului; ace[tia sunt de o violen]\ verbal\ sau fizic\ dement\: cea care eman\
dinspre persoane pe care preferi s\ le vezi `n c\ma[\ de for]\. {coala nu este un sanctuar
la care s\ visezi, un loc sfânt, un spa]iu al copil\riei, unde un minimum suficient de `ncredere
[i de iluzie pedagogic\ `ntre indivizi, grupuri [i genera]ii s\ poat\ fi instaurat [i garantat cu
u[urin]\. {i totu[i la construirea unui astfel de spa]iu trebuie s\ muncim, inclusiv pentru
cei afla]i `n deriv\ sau nesocializa]i. Or, nu putem `nv\]a f\r\ a fi socializa]i, `ngloba]i
`n cultur\ [i limbaj. ~n plus [i f\r\ excep]ie ceea ce complic\ sarcina transmiterii , nu
po]i `nv\]a `mpotriva alor t\i, adic\ f\r\ s\ fi fost `n prealabil sus]inut printr-un dublu
contract familial `n care se combin\ contractul narcisiac (Castoriadis-Aulagnier, 1975) [i
contractul social (Sirota, 1998a).
Ascultând ce se vorbe[te `n cadrul focus-grupului, `n rezonan]\ cu respectivul context,
se simte c\ fiecare este incomodat de faptul c\ nu a fost `n m\sur\ s\ garanteze existen]a
unei func]ii protectoare esen]iale pentru copii elevii lor , `n special pentru cei mai
mici. Discursul lor traduce o acutizare a sentimentului de responsabilitate, o culpabilizare
[i o durere moral\ foarte puternice cu privire la tân\ra genera]ie. {tim foarte bine cât\
nevoie au copiii de a fi [i de a se sim]i proteja]i `n fa]a primejdiilor din lumea exterioar\,
`mpotriva excita]iilor obscure ce vin din lumea intern\ [i a transform\rilor specifice
pubert\]ii, psihice [i identitare, `ntotdeauna provocate de factori externi [i obiectivabili
de insecuritate. ~n aceast\ tensiune dintre eu [i non-eu, insecuritatea ontologic\ a fiin]ei
umane (Laing, 1959) poate fi rede[teptat\, `mpreun\ cu experien]ele precoce de abandon.
Or, protec]ia care se a[teapt\ din partea adul]ilor este indispensabil\ pân\ `n clipa `n care
copiii devin ei `n[i[i suficient de preg\ti]i pentru a identifica datele propriilor experien]e
senzoriale [i emo]ionale (venite din exterior sau din interior). Anumite persoane nu au
beneficiat de aceast\ protec]ie extern\ `n cadrul familiei lor. Copii fiind, nu contau ca
subiec]i. Prin extinderea lumii familiei `n lumea exterioar\, subiec]ii respectivi o
percep a priori ca ostil\, ca neacordându-le un loc poten]ial. Prin urmare, singurul mod
de a se ap\ra, deja cunoscut (l-au tr\it pe propria lor piele) [i accesibil, este atacul ostil
[i distructiv `ndreptat `mpotriva celuilalt, `mpotriva lumii exterioare sau a obiectelor din
ea la care pot ajunge. ~n ochii celor care tr\iesc `ntr-o stare de invidie (Klein, 1957),
nutrind o ur\ defensiv\ (Klein, Rivière, 1973) fa]\ de obiect [i fa]\ de leg\turile afective
(Hurni, Stoll, 1996), cel care tr\ie[te aproape bine [i `n acord cu timpul s\u este `n mod
subiectiv perceput ca un agresor insuportabil. A-l ataca, a-i smulge o bucat\ de carne,
pentru ca, `n sfâr[it, s\ se clatine [i s\ `ncetineasc\ pasul nu reprezint\ altceva decât o
just\ reechilibrare.
Un joc sadic, desf\[urat `n plin\ zi, ne-o dovede[te. Relatarea a fost f\cut\ `n timpul
uneia dintre `ntâlnirile lunare ale focus-grupului.
Am reconstituit scenariul punând cap la cap diferitele m\rturii ale celor câ]iva elevi
care au `ndr\znit s\ povesteasc\ profesorilor ce se `ntâmpl\. ~n timpul pauzelor, un
grup de elevi nu de fiecare dat\ aceia[i aleg la `ntâmplare un elev din curtea [colii.
Cineva nu conteaz\ cine, spun ei este `nh\]at [i ]inut cu for]a. I se pune o cagul\ pe
cap. Apoi, `n timpul «jocului», un elev desemnat pentru acest rol ]ine cu mâinile cagula
peste fa]a celui prins, care nu-[i vede agresorii. Cei [ase-[apte elevi din grupul organizator
`l `nconjoar\ [i `ncep s\-l loveasc\. Pumni, palme, [uturi: loviturile vin din toate p\r]ile.
Jocul se opre[te când elevul [i-a primit por]ia [i a c\zut suferind la p\mânt, ca un t\ura[
r\nit `n aren\. Acolo, `n curte, spectatorii `ntorc privirea, se prefac c\ nu v\d nimic. Se
spune c\ toat\ lumea poate fi, rând pe rând, c\l\u sau victim\.
Elevii interoga]i spun c\ cel b\tut nu [tie, nu poate s\ [tie cine `l love[te, nici cine ì
d\ loviturile cele mai violente. Ceilal]i elevi sunt teroriza]i; unii le vorbesc despre asta
p\rin]ilor, al]ii nu.
Dat fiind acest scenariu, elevii care bat pot spune c\ nu [tiu cine e cel b\tut. Se zice
c\ victima este aleas\ la `ntâmplare, ceea ce ne duce imediat cu gândul la analizele lui
Hannah Arendt (1951) asupra sistemului totalitar, `n care victimele sunt alese la `ntâmplare,
ca pentru a `mpinge absurdul la limit\, amplificând teroarea. A[a se explic\ faptul c\ nu
exist\ un ]ap isp\[itor, e deci un fel de egalitarism, poate fi vorba despre oricine [i,
`n plus, toat\ lumea poate lovi. Perfect valabil, cât\ vreme nu auzi despre cineva de[i
noi am auzit c\ a ales `n mod voluntar rolul victimei. Or, nu putem exclude aceast\
situa]ie. Se pare c\ elevii care organizeaz\ [i conduc jocul sunt de fiecare dat\ aceia[i,
chiar dac\ uneori se `ntâmpl\ s\ adauge nucleului lor dur un str\in, transformându-l
`ntr-un complice pasiv sau activ. Se poate `ntâmpla ca elevul b\tut s\ reu[easc\ s\-l vad\
pe cel care-i trage cagula peste fa]\ [i-l `mpiedic\ s\ [i-o scoat\, `ns\ acesta nu love[te:
poate chiar afirma c\ habar n-are pe cine a prins, nici cine d\ loviturile cele mai grele
`n `nc\ierare, de[i ì cunoa[te pe autori. ~n curtea [colii, mascat de mul]imea elevilor `n
mi[care [i de g\l\gia pe care o fac, lin[ajul poate [i trebuie s\ se desf\[oare cu
repeziciune, de unde putem deduce violen]a loviturilor. Se vorbe[te c\, `ntr-un alt
colegiu din departament, câ]iva elevi prin[i `n acela[i joc au avut fracturi. Regula jocului
este cea a obscurantismului [i a neg\rii: nimeni nu [tie cine ce este, nici cine [i cui
provoac\ cel mai mare r\u. Cu un atare scenariu, po]i face r\u f\r\ a fi pedepsit, te po]i
bucura sadic `n deplin\ libertate. Curtea [colii, terenul de joac\, teoria jocului toate
servesc de paravan. Sub aparen]a jocului, acest scenariu pare s\ fi fost conceput pentru a
satisface cruzimea `n stare pur\. Este ceea ce numim scenariu pervers (Sirota, 1995, 2000).
Din punctul de vedere al perversiunii morale sau sociale, curtea [colii este locul ideal
pentru regizarea unui scenariu pervers, deoarece este locul propice atunci când nu
intervine nimic pentru a condi]iona [i a supune fiin]a uman\, `ncepând cu vârsta cea
mai fraged\, la o logic\ a terorii, f\când-o s\ cread\ c\ nici nu exist\ o alt\ logic\.
{coala ar trebui de fapt s\ fie locul `n care copilul s\ aib\ ocazia de a trece printr-o
experien]\ benefic\ a rela]iilor cu ceilal]i, copii [i adul]i, o experien]\ social\ benefic\,
experien]a contractului social, `n m\sur\ s\-l ajute s\ se instruiasc\ narcisic ca subiect
social, autoidentificându-se [i câ[tigând `ncredere `n sine [i `n cel\lalt, dincolo de sfera
familial\.
Totul se petrece de parc\ tinerii organizatori ar vrea ca acest joc al celor r\i s\
treac\ drept ceva provenind dintr-o nou\ normalitate; mai mult, de parc\ ar vrea s\-i
transforme pe adul]i sau pe profesori `n ni[te complici pasivi f\r\ voie. Nu exist\ nici un
112 VIOLEN}A
punct comun `ntre riscurile pe care ]i le asumi tu `nsu]i `ncercând s\ te autodep\[e[ti, s\

te pui la `ncercare, [i a te juca asemenea unei brute crude, sadice, anormale, punând
`n pericol via]a [i integritatea moral\ sau fizic\ a celuilalt, ar\tându-te complet lipsit de
sensibilitate `n fa]a suferin]ei umane la care este supus cel\lalt. Ra]ionamentul elevilor
Nu e mare lucru, ne distr\m! este dezarmant, `n condi]iile `n care lovesc atât de
puternic [i f\r\ vreo re]inere. Câteodat\, rar, un elev are curajul de-a spune: Ei, da, el
zice c\ se distreaz\....
Am `ntrebat dac\ acest joc are [i un nume. Mi se r\spunde: Lumina. Spun c\
numele e foarte bine ales, menit s\-i fac\ a crede pe cei care nu vor s\ vad\ c\ stelele sunt
ni[te lanterne... Unul dintre membrii focus-grupului `mi preia ideea [i spune c\ asta e,
probabil, din cauz\ c\ victima ajunge s\ vad\ stele verzi. Râdem, dar cu jum\tate de
gur\. Participan]ii sunt emo]iona]i, nelini[ti]i, consterna]i. ~mi trece prin minte o asociere
[i le spun, pe scurt [i ap\sat: ~n timp ce profesorii se `ntâlnesc cu un consultant extern
pentru a `n]elege ce se `ntâmpl\ `n [coal\ cu rela]iile dintre elevi [i dintre genera]ii,
c\utând modalit\]ile potrivite pentru a interveni eficient `n lupta `mpotriva legii t\cerii [i
`mpotriva violen]ei ce se manifest\ `ntre elevi, dar [i `ntre elevi [i profesori, iat\ c\
anumi]i elevi nu duc lips\ de geniu negativ. Ei au reu[it s\ impun\ un nou joc. Ai
impresia c\ l-au creat anume pentru a demonstra vanitatea proiectului «S\ tr\im mai bine
`n colegiu», parc\ pentru a ne reaminti tuturor, adul]i [i elevi, c\ `n aceast\ lupt\ dintre
Eros [i Thanatos, r\ul va ie[i `nving\tor, orice ar face profesorii: e o lumin\ din cauza
c\reia nimeni nu va vedea decât foc.
Fiecare se `ntreab\ ce poate face pentru a schimba acest climat [i pentru a-i stimula
pe elevi `n aceea[i direc]ie.
O lun\ mai târziu, `n urma celei de-a doua [edin]e consacrate `n parte jocului
Lumina, afl\m c\ ini]iatorii a[a-zisului joc au fost identifica]i [i exmatricula]i pentru
opt zile. Jocul a fost oprit.
Dup\ `nc\ o lun\, unul din profesorii de francez\ poveste[te c\, `n urma celor dou\
[edin]e ale focus-grupului, s-a hot\rât s\ le cear\ elevilor redactarea unei compuneri
libere despre violen]\. Dup\ ce a citit lucr\rile [i le-a `napoiat elevilor, profesorul i-a
provocat la o discu]ie. La un moment dat, o elev\, Sophia, care nu este o smiorc\it\,
se ridic\ `n picioare; `nalt\, `ncordat\, grav\, pu]in palid\, ea `ncepe s\ ]in\ un discurs
despre suferin]\. Vocea ei pare s\ vin\ din str\fundul fiin]ei. Nimeni nu o `ntrerupe, fapt
de-a dreptul remarcabil. ~n `ncheiere, face un apel care ne pune un nod `n gât: ~n
familie ne a[tept\m s\ fim proteja]i de violen]\, dar `n familie se na[te violen]a. Profesori,
p\rin]i, ajuta]i-ne!. ~n mijlocul unei t\ceri concentrate, ea se a[az\, epuizat\ ca dup\ un
maraton. ~nalt\ de aproape 1,80 m, impun\toare, Sophia st\ acum `n banca ei ca o feti]\.
Ascultând acest apel, te `nv\luie o stare de disconfort, un amestec de suferin]\ psihic\
[i moral\. ~]i spui c\ trebuie s\ facem ceva. S\ vorbim, `nainte de orice.
De[i unii profesori nu au fost de acord, pentru ca `ntr-adev\r cuvântul s\ devin\ liber,
a fost necesar\ [i o discu]ie despre violen]a profesorilor `n[i[i. Astfel, am ajuns s\
vorbim despre coeren]a dintre ceea ce a[teapt\ fiecare de la sine [i de la elevi, despre
raportul cu adev\rul [i cu acele cuvinte pe care le folosim pentru a numi ceea ce
percepem [i sim]im. Exist\ oare ceva culpabil `n a spune adev\rul despre ceea ce se
`ntâmpl\, despre ceea ce sim]i? E ceva r\u `n asta? De ce li se repro[eaz\ uneori
elevilor c\ nu vor s\ spun\ cine e autorul unei fapte comise `n clasa lor, de vreme ce `l
[tiu foarte bine [i ì sunt victime? Am `n]eles c\ legea t\cerii le este impus\ celorlal]i
doar de c\tre cei care zilnic sau aproape zilnic comit un delict [i care `ncearc\ s\ utilizeze
ideologiile latente sau explicite ale grupului sau pe ceilal]i ca pe un paravan sau ca
garan]ie. Nu `ntotdeauna li se d\ satisfac]ie doar pentru c\ dispun de for]a terorii.
Omerta nu func]ioneaz\ decât sub amenin]area armelor [i a oamenilor cu cagul\. Am
reu[it s\ progres\m `n urma discut\rii unor termeni [i expresii ca: dela]iune, denun]are,
semnalment, acuzare, proces, tribunal, cântar, realitate, adev\r, complicitate, a spune
ce se `ntâmpl\ etc., pe de o parte, [i curaj, pe de alta. Pentru multe persoane, nu
delincven]a ar fi cea mai de condamnat din punct de vedere moral, ci enun]area ei,
calificat\ imediat drept dela]iune. Ca [i cum `n fiecare dintre noi ar exista un delincvent
ne[tiut sau care, `n definitiv, se crede mai simpatic, mai uman decât oamenii de bun\
credin]\ care se str\duiesc s\ fie `ndeajuns de virtuo[i. Când vorbe[ti astfel atât de liber
`ntr-un grup, anumite lucruri `ncep s\ se mi[te, se redefinesc reperele. ~ntr-adev\r, nu
putem lupta `mpotriva p\r]ilor distructive [i perverse din cel\lalt decât `ncepând cu
recunoa[terea celor ce sunt ale noastre.
Cu cât mai mul]i profesori discut\ `mpreun\ [i regulat despre via]a elevilor, despre
via]a [colii, despre reguli, despre raporturile fiec\ruia cu regulile sau cu legea, cu
autoritatea [i nu doar `n ceea ce-i prive[te pe elevi , cu atât mai mult ei vor contribui
la soliditatea, [i nu la rigiditatea institu]iei [colii. Cu cât vor aloca mai mult timp pentru
a discuta [i a gândi `mpreun\, asumându-[i structura [i func]ia de autoritate, cu atât mai
mult vor garanta leg\turile de `ncredere. Astfel, plecând de la postura lor personal\,
profesorii pot crea cadrul necesar, f\r\ s\ se mai simt\ izola]i la ore, atunci când, fizic,
sunt singuri acolo. Fiecare `[i formeaz\ astfel o reprezentare a spa]iului `n ansamblu, a
vie]ii [i a activit\]ii institu]iei [i a clasei, o reprezentare a modului `n care procedeaz\
fiecare coleg. Putem avansa ipoteza c\ numai constan]a discu]iilor cooperante `n cadrul
grupului permite garantarea [i refacerea terenului unde activitatea cultural\ trebuie s\ se
desf\[oare. ~n majoritatea cazurilor, [tim din experien]\, dup\ ce au putut vorbi despre
incidentele `n decursul c\rora au suportat atacuri narcisice semnificative, profesorii au
redescoperit pl\cerea de a discuta unii cu al]ii, recâ[tigându-[i capacitatea de a visa [i
redefinind un spa]iu pentru elevii dificili pe care, ini]ial, pentru a supravie]ui, erau
obliga]i s\-i exmatriculeze.
~n cadrul acestui demers, fiecare este interpelat ca [i cum ar fi coautor, [i nu vinovat
pentru ceea ce se `ntâmpl\. ~n]elegându-[i p\r]ile nebune, individul va reu[i s\ dejoace
conduitele psihopatologice ale celuilalt, `ndreptate `mpotriva lui [i a grupului din care
face parte [i fa]\ de care are o responsabilitate. Faptul este cu atât mai important cu cât
num\rul tinerilor amenin]a]i de vagabondaj cre[te, [coala fiind locul unde ei se confrunt\
cu zidurile societ\]ii `mpotriva c\reia lupt\, dup\ ce au fost prematur abandona]i lumii
pulsionale a nebuniei umane. ~n primul rând este vorba aici despre ceilal]i elevi [i
profesori. Trebuie a[adar s\ te formezi pentru a face fa]\ pulsionalului `n stare brut\,
precum [i nebuniei, câteodat\ criminale. Dac\ va `ntâlni ni[te adul]i sau un grup de egali
care nu se las\ intimida]i, b\iatul sau fata care deranjeaz\, fiind deviant(\), violent(\), va
putea fi re`ncadrat(\), `ntr-un mod diferit, `n grup. Aceast\ posibilitate exist\ deoarece
interlocutorii s\i [i-au asumat problemele actuale ale vie]ii `n grup [i `n societate, f\r\ a
le pasa unor instan]e externe [i specializate, dar [i cu mult mai stigmatizate. Atunci când
`ncepi s\ te preocupi de aceste probleme, pozi]iile `ncep s\ se schimbe (Sirota, 1999),
trebuie dezvoltate o serie de competen]e. Nu `nseamn\ `ns\ c\ vom transforma [coala sau
114 VIOLEN}A
clasa `ntr-un spa]iu de anima]ie socioeducativ\, de odihn\ sau de psihoterapie. Trebuie create
condi]iile, adic\ spa]iile potrivite pentru ca protagoni[tii [colii s\ nu fie deposeda]i de
problemele lor, ci s\ [i le poat\ asuma, s\ poat\ discuta unii cu ceilal]i despre aspectele de
via]\ ce le sunt comune, mai curând decât s\ lase suferin]ele s\ se acumuleze tacit, gata
oricând s\ r\bufneasc\. A vorbi, a schimba idei [i gânduri `n cadrul grupului toate acestea
se `nva]\. Dar poate c\ ar trebui mai `ntâi s\ `nv\]\m [i s\ re`nv\]\m s\ ne juc\m [i s\
concepem spa]ii destinate jocului (Winnicott, 1971), unde s\ descoperim bucuria lui s\ ne
juc\m de-a.... De asemenea, trebuie s\ `n]elegem c\ exist\ [i o serie de reguli ale jocului.
A te juca nu `nseamn\ s\ dai frâu liber pulsiunilor. Atunci când copiii nu [tiu s\ se joace, s-ar
putea ca nici adul]ii s\ nu mai [tie. S\ te joci de-a violen]a nu-i totuna cu a fi violent.
Un focus-grup pentru a lupta `mpotriva legii t\cerii

Al\turi de locurile [i structurile muncii de transmitere [i evaluare, de decizie sau de
`n]elegere, profesorii [i cadrele din conducerea unei [coli pot resim]i nevoia unui alt loc.
Este vorba despre un spa]iu-timp adecvat discu]iilor despre piedicile [i dificult\]ile
misiunii [i muncii de formare (predare, cultur\, educa]ie [i socializare de baz\) a tinerei
genera]ii. Am propus s\ numim acest loc instan]a de analiz\ [i de elaborare a situa]iilor
educative colective din institu]ie. Modelul ei a fost elaborat `n timp [i pe baza experien]ei
provenind din conduita focus-grupului `n contact cu grupurile de profesori [i cadre din
conducere. ~n func]ie de context, public [i proiectele sau `ntreb\rile specifice, acest
model a fost discutat [i adaptat pentru fiecare echip\ de lucru `n parte.
1. O instan]\ care ascult\ [i analizeaz\

Un focus-grup reprezint\ un timp [i un loc privilegiat, unde orice decizie sau urgen]\
institu]ional\ ori individual\ este `n mod provizoriu suspendat\. Situa]iile-problem\
expuse de unul sau mai mul]i protagoni[ti sunt `ncredin]ate grupului [i puse `n discu]ie
`n cadrul acestuia. Emo]iile astfel stârnite sunt verbalizate. Situa]iile respective pot fi
cunoscute numai prin modul `n care sunt relatate `n grup. Dup\ fazele de informare
reciproc\, de elucidare a proceselor psihosociale [i a investirilor individuale, participan]ii
sunt stimula]i `n vederea degaj\rii unor rela]ii `ntre elemente, a desprinderii unor
semnifica]ii care s\ permit\, `n general, o nou\ `n]elegere, mai larg\, pluridimensional\,
a situa]iilor respective. Aceste semnifica]ii pot reactiva amintiri importante, mai recente
sau mai vechi, ce pe moment nu fuseser\ considerate importante. Faptul de a pune `n
cuvinte ceea ce s-a `ntâmplat, de a exprima `n prezen]a celuilalt o parte din rezonan]ele
pe care evenimentele vie]ii profesionale le-au trezit `n tine, totul `ntr-un loc anume
conceput pentru asta, va permite cel mai adesea anumite reelabor\ri [i o distan]are de
natur\ a lumina lucrurile. O astfel de munc\ de gândire `n grup favorizeaz\ o regularizare
a rela]iei dintre sine [i situa]ie, dintre sine [i cel\lalt, restaureaz\ capacitatea de a visa
`n favoarea elevilor [i ì ajut\ pe adul]i s\ reorganizeze un loc `n [coal\ destinat elevului
dificil [i care pune `n dificultate.
Deciziile sunt dirijate `nspre instan]ele specifice din institu]ie.
2. Periodicitate [i durat\
Aceast\ instan]\ se reune[te periodic, de-a lungul `ntregului an, o dat\ pe lun\, dac\
este posibil, timp de dou\ ore [i jum\tate trei ore.
Ea `[i poate prelungi activitatea de la un an la altul, f\r\ limit\ de timp, atunci când
exist\ unul sau mai multe proiecte de ac]iune sau func]ionare.
3. Grupul [i spa]iul de `ncredere al grupului

efectivul acestui grup se situeaz\ `ntre 10 [i 15 participan]i;
este compus din actori care apar]in diferitelor categorii profesionale dintr-o singur\
institu]ie.
Indiferent dac\ responsabilul institu]iei r\mâne `n afara acestei instan]e sau particip\
activ, `n func]ie de motiva]iile sau disponibilit\]ile lui, este dorit\ comunicarea `ntre
interiorul [i exteriorul grupului, precum [i, eventual, cu ceilal]i actori neimplica]i.
Totu[i, nu este `ntotdeauna u[or s\ vorbe[ti `ndeajuns de liber cu colegii având
specializ\ri sau statute diferite, mai ales când obiectele discu]iei [i nivelurile de
analiz\ pot da la iveal\ limitele sau `ndoielile personale. Este a[adar vorba despre o
experien]\ rar\, uneori dificil\ la `nceput. Atunci `ns\ când se creeaz\ un climat de
`ncredere, ea se dovede[te `n general profitabil\ pentru toat\ lumea. Din acest motiv,
locul discu]iilor fecunde pe tema acelora[i obiecte profesionale nu poate exista `n afara
unor reguli [i a unei perioade preliminare de familiarizare.
Este un grup permanent de participan]i. Totu[i, cu excep]ia celor care se angajeaz\ s\
participe regulat, un membru oarecare poate alege s\ participe ocazional, cu prec\dere
atunci când obiectul de lucru al unei [edin]e este stabilit dinainte [i `l intereseaz\ `n mod
direct. O cerere ocazional\ poate fi acceptat\.
4. Obiectele puse `n discu]ie

La `nceputul fiec\rei [edin]e, dup\ un schimb preliminar, se re]ine ca obiect de
lucru o situa]ie-problem\, adeseori `n func]ie de sentimentul unei urgen]e emo]ionale.
Obiectele puse `n discu]ie ating toate aspectele activit\]ii profesionale pedagogic,
educativ, organiza]ional sau institu]ional... Participantul sau participan]ii direct implica]i
relateaz\ faptele, `[i `mp\rt\[esc emo]iile sau ecourile trezite `n ei, precum [i analizele
[i `ntreb\rile pe care le-au formulat.
Dup\ o prim\ faz\ de expresie, ceilal]i participan]i intervin, aduc informa]ii comple-
mentare, `[i `mp\rt\[esc reac]iile, `ntreb\rile, analizele, opiniile, propunerile de sprijin
sau sugestiile...
Cel care particip\ ocazional nu beneficiaz\ de nici o prioritate, iar situa]ia-problem\
care `l intereseaz\ nu va fi `n mod obligatoriu aleas\ spre a fi discutat\.
5. Consultantul
Aceast\ instan]\ este condus\ de c\tre un consultant din afara [colii, care de]ine o
experien]\ psihosociologic\ [i psihanalitic\. Rolul s\u este acela de a asculta [i de a
facilita evocarea [i alegerea situa]iilor ori evenimentelor problematice care trebuie supuse
analizei. El va permite tuturor s\ se exprime, va regla `nscrierile la cuvânt, va stimula
schimburile `ntre participan]i, argumentarea punctelor de vedere [i aprofundarea lor. El
comunic\ `ntreb\ri [i interpret\ri ce nu sunt adev\ruri intangibile, ci explica]ii, ipoteze
par]iale sau intermediare ce pot fi discutate. ~n func]ie de problematicile abordate de-a
lungul cazurilor puse `n discu]ie, cu privire la faptele [i procesele observate sau
eviden]iate, consultantul poate expune câteva no]iuni [i explica]ii teoretice.
116 VIOLEN}A
6. Regulile
Pentru a putea vorbi aici cu toat\ autonomia personal\ dorit\ [i cu o capacitate de
reciprocitate, sunt importante câteva principii [i reguli de baz\. Fiecare persoan\ se
angajeaz\ s\ ]in\ cont de ele. Acestea sunt:
participarea: fiecare se angajeaz\ s\ expun\ situa]ii-problem\ `n care a fost
implicat personal;
ascultarea: fiecare se angajeaz\ s\ asculte [i s\ caute s\ `n]eleag\, f\r\ a judeca,
ceea ce comunic\ cel\lalt;
efortul de a spune [i polite]ea: fiecare se angajeaz\ s\-i spun\ celui care (se)
expune [i celorlal]i care sunt `ntreb\rile [i gândurile lui [i o va face cu un efort de
curtoazie;
discre]ia: un participant nu poate povesti `n afara grupului decât ceea ce a spus
el `nsu[i [i `l prive[te personal sau ceea ce grupul a hot\rât c\ poate fi spus.
Sunt a[adar solicitate capacit\]ile fiec\ruia de a se recunoa[te dup\ cum se prezint\

`n grup [i de a se repune pe sine `n discu]ie. Pentru a participa la aceast\ munc\ de
analizare a situa]iilor, fiecare este invitat s\-[i dezvolte propria receptivitate la `ntreb\ri
de natur\ a-i permite s\ descopere `n ce fel este el `nsu[i cauza unor evenimente sau
dinamici colective ce ì pun probleme, care au provocat crize grupale sau rela]ionare,
r\ni narcisice [i suferin]e profesionale.
7. ~n plus, `n func]ie de situa]ie, de con]inutul sau dinamica proprii fiec\rei echipe

sau [edin]e, se poate elabora o reconstituire, o dare de seam\ sau un text de reflec]ie.
Atunci când anumite condi]ii sunt cumulate [i acestea fac parte din proiectul grupului
[i al institu]iei, dup\ fiecare [edin]\ sau dup\ un num\r de [edin]e, consultantul poate
elabora o reconstituire a con]inuturilor schimburilor produse. Dup\ caz, el o va comunica
oral `n cursul `ntâlnirii urm\toare sau printr-un text scris. Aceast\ reconstituire reflect\
obiectele de lucru, marile teme [i curente de gândire, mi[c\rile emo]ionale, pistele de
rezolvare a problemei, dar [i o serie de remarce [i ipoteze, interpret\ri survenite mai
târziu `n mintea consultantului.
Aceast\ restituire oral\ sau scris\, atunci când se produce, este destinat\ numai
participan]ilor `nscri[i regulat `n respectiva instan]\.
Analiza [i interpretarea situa]iilor-problem\ este `n general suficient\; `n]elegând
care este miza situa]iei relatate, participan]ii vor desf\[ura o munc\ interioar\ [i `[i vor
modifica reprezentarea elevilor viza]i, precum [i pozi]ia lor fa]\ de ei. Uneori se degaj\
piste de ac]iune sau de rezolvare ce implic\ decizii institu]ionale sau actori care nu fac
parte din grup. Eventuala lor punere `n act presupune o munc\ `mpreun\ cu al]ii [i `n
afara cadrului acestei instan]e. Regula discre]iei ar putea atunci sta `n calea unei utile
reinvestiri ce va presupune o circulare a cuvântului `ntre interiorul [i exteriorul grupului.
~n acest caz, `n condi]iile definite de participan]i [i de responsabilii din institu]ie, un
extras din Reconstituiri poate fi difuzat `n afara grupului. Acest tip de stagiu contribuie
la formarea psihologic\ [i psihosociologic\ aplicat\ situa]iilor de `nv\]are, `n favoarea
personalului didactic angajat `n sistemul de `nv\]\mânt. Un asemenea mod de a aborda
situa]iile dificile modul de abordare grupal este singurul care poate ajuta personalul
din sistemul de `nv\]\mânt s\ ]in\ piept `n mod eficient agresiunilor violente actuale.
~ntr-adev\r, fenomenul ce genereaz\ pentru un anumit num\r de copii un raport negativ
cu cel\lalt [i cu orice situa]ie social\ actual\ este tocmai deficitul de grupalitate social\
ini]ial\. Analizând modul `n care func]ioneaz\ grupul-clas\ [i cum anumi]i tineri `ncep
s\ perturbe complet grupul-clas\ din care fac parte, putem s\ le `n]elegem scenariul
social sau grupal. ~n]elegem mai ales faptul c\, pentru unii elevi, rivalitatea raportat\ la
sarcina [colar\ [i la socializarea de baz\ ì condamn\, din cauza trecutului lor, la e[ec.
Clasa ca scen\ induce de fapt fenomene constante de comparare social\ [i deci de
rivalitate, pe care elevii nu pot decât s\ le anticipeze ca situa]ii imposibile pentru ei. Iat\
deci motivul pentru care anumi]i elevi `ncearc\, `n fiecare clip\, prin acte violente, s\
deturneze grupul-clas\ de la sarcinile [colare, de la scopul s\u, pentru a se proteja
dinainte de repetarea unei scene de umilire social\. Creând grupalitatea, leg\tura dintre
profesorii care se ocup\ de aceea[i clas\ [i de aceia[i elevi, se poate ]ine piept `n mod
regulat unei violen]e ce, `n definitiv, rezult\ dintr-o suferin]\ [i dintr-un protest vital
contra deficitului social [i grupal ini]ial.
Referin]e bibliografice*
Arendt, H. (1951), Le système totalitaire, Seuil, Paris, 1972.
Balint, M. (1957), Le médecin, son malade et la maladie, Paris, PUF, 1960, Payot, 1966, 1988.
Bertrand, M. (1999), Les enfants dans les situations extrêmes: lexemple des grands lacs
africains, La psychanalyse à lhôpital, Cliniques Méditerranéennes, nr. 61, pp. 175-186.
Bion, W.R. (1959), Attacks on Linking, International Journal of Psycho-Analysis, vol. 40, nr. 5-6,
trad. fr., 1982, Attaques contre les liens, N.R.P., nr. 25, pp. 285-298.
Castoriadis-Aulagnier, P. (1975), La violence de linterprétation, PUF, Paris.
Debarbieux, E. (1990), La violence dans la classe, ESF, Paris.
Dejours, C. (1998), Souffrance en France. La banalisation de linjustice sociale, Seuil, Paris.
Dubet, F. (1994), La violence à lécole, Les Cahiers de la sécurité intérieure, nr. 15, trimestrul I,
pp. 11-27.
Dubet, F. (coord.) (1997), École, famille, le malentendu, Textuel, Paris.
Eiguer, A. (1989), Le pervers narcissique et son complice, Dunod, Paris.
Hirigoyen, M.-F. (1998), Le harcèlement moral. La violence perverse au quotidien, La Découverte
et Syros, Paris.
Hurni, M., Stoll, G. (1996), La haine de lamour. La perversion du lien, LHarmattan, Paris.
Isambert-Jamati, V. (1970), Crises de la societé, crises de lenseignement, PUF, Paris.
Kaës R. (1987), Les trappes de linstitution: pacte dénégatif, «passé sous silence», et colmatage
du négatif, `n Kaës, R. [.a., Linstitution et les institutions. Études psychanalitiques, Dunod,
Paris, pp. 32-34.
Kaës, R. (1996), Souffrance et psychopathologie des liens institués, `n Kaës, R. [.a., Souffrance
et psychopathologie des liens instituonnels, Dunod, Paris, pp. 1-47.
Klein, M. (1937), Lamour et la haine, Payot, Paris, 1968.
Klein, M. (1957), Envie et gratitude, Gallimard, Paris, 1968.
Laing, R. (1959), Le moi divisé, Stock, Paris, 1970.
Meirieu, P., Guiraud, M. (1997), Lécole ou la guerre civile, Plon, Paris.
Payet, J.-P. (1992), Civilités et ethnicité dans les collèges de banlieue: enjeux, résistances et
dérives dune action scolaire territorialisée, Revue française de pédagogie, nr. 101, pp. 59-69.
Payet J.-P. (1993), Ce que disent les mauvais élèves, Migrants-Formation, nr. 92, martie,
pp. 100-111.
* Anul cuprins `ntre paranteze corespunde primei edit\ri `n limba original\; cea nou\ este
plasat\ dup\ numele editorului versiunii franceze.
118 VIOLEN}A
Prost, A. (1968), Histoire de lenseignement en France, 1800-1967, Armand Colin, Paris.

Racamier, P.-C. (1987), De la perversion narcissique. Perversité dans les familles, Gruppo, nr. 3,
februarie, pp. 11-27.
Racamier, P.-C. (1992), Autour de la perversion narcissique, `n Le génie des Origines.
Psychanalyse et psychose, Payot, Paris, pp. 279-337.
Sirota, A. (1994), Une instance danalyse et délaboration de situations éducatives, Recherche
et Formation, nr. 16, octombrie 1994, pp. 83-95.
Sirota, A. (1995a), Un lieu dans lécole pour se représenter les transformations du travail
enseignant. Travail prescrit, travail réel et formation, Education Permanente, Supplément
Education, nr. 122, pp. 17-30.
Sirota, A. (1995b), Agressions perverses dans les groupes de formation et leur endiguement,
pulsion agressive et groupe, Revue de psychothérapie psychanalytique de groupe, nr. 24,
toamna, pp. 157-169.
Sirota, A. (1996), La violence à lécole dans limpensé de lautorité et de linstitution, Vers
lEducation Nouvelle/CEMEA, nr. 476, septembrie, pp. 16-17.
Sirota, A. (1998a), Des espaces culturels intermédiaires, La scène sociale: crise, mutation,
émergence, Revue Internationale de Psychosociologie, vol. V, nr. 9, prim\vara, pp. 91-107.
Sirota, A. (1998b), La langue du pervers de société ou le «perverbe», la langue à loeuvre en
psychanalyse, Cliniques Méditerranéennes, nr. 57-58, pp. 157-165.
Sirota, A. (1999), Attaque narcissique et sursaut héroïque en groupe, Psychologie Clinique, nr. 8,
pp. 191-201.
Sirota, A. (2000), Le pervers psychosocial, portrait-type, Psychopathologie de la vie morale,
Revue Internationale de Psychopathologie.
Stoller, R. (1984), La perversion et le désir de faire mal, La chose sexuelle, Nouvelle Revue de
Psychanalyse, nr. 29, prim\vara, pp. 163-164.
Winnicott, D.W. (1971), Jeu et réalité. Lespace potentiel, Gallimard, Paris, 1975.
VIOLEN}A ~N MEDIUL {COLAR 119
Dorina S\l\v\stru*
Violen]a `n mediul [colar
Violen]a este una dintre marile probleme ale lumii contemporane. Presa, scris\ sau
audiovizual\, informeaz\ `n permanen]\ cu privire la manifest\ri diverse ale acestui
fenomen. De la formele cele mai agresive, precum r\zboaie ori crime terifiante, b\t\i,
violuri, furturi, distrugeri de bunuri, [i pân\ la cele mai pu]in [ocante (dar nu mai pu]in
vinovate), cum ar fi violen]ele verbale, toate acestea sus]inute de o abunden]\ de imagini
violente, se perind\ zilnic `n fa]a ochilor no[tri. ~n acest context, apari]ia diferitelor
forme de violen]\ `n mediul [colar pare aproape o fatalitate [i devine, adesea, un lucru
obi[nuit, cu care semenii coexist\ f\r\ m\car a se mai sesiza asupra pericolului. Chiar
dac\ reprezint\ o problem\ delicat\, luarea `n st\pânire a fenomenului violen]ei nu se
poate face decât dac\ ì sunt cunoscute cauzele, originile, formele de manifestare [i
posibilit\]ile de prevenire. Problema violen]ei `n [coal\ poate [i trebuie s\ devin\ o tem\
de reflec]ie pentru to]i cei implica]i `n actul educa]ional. Cu atât mai mult cu cât [coala
dispune, credem, de importante resurse pentru a concepe programe de prevenire a
violen]ei [i pentru a rupe cercul vicios al violen]ei `n mediul [colar.
Ce este violen]a? Violen]\ [i agresivitate

Definirea violen]ei s-a dovedit a fi o `ncercare extrem de dificil\. Acest fapt se explic\
prin complexitatea fenomenului, dar [i prin marea diversitate a formelor sale de manifestare.
Nu `n ultimul rând, dificultatea a ap\rut [i din cauza asocierii [i, uneori, chiar a
confund\rii violen]ei cu agresivitatea. Speciali[tii domeniului au f\cut `ns\ o serie de
delimit\ri `ntre cele dou\ concepte, care se cuvin men]ionate.
(a) Termenul agresivitate vine din latinescul adgradior, care `nseamn\ a merge
c\tre..., [i a evoluat apoi `n agredire, ce semnific\ a merge c\tre... cu un spirit
belicos, cu tendin]a de a ataca. ~n sens etimologic, no]iunea de agresivitate trimite la o
poten]ialitate individual\, la capacitatea de a `nfrunta un obstacol, de a se confrunta cu
altul [i a nu da `napoi `n caz de dificultate. ~n acest sens, agresivitatea este deci necesar\,
* Conferen]iar doctor la Facultatea de Psihologie [i {tiin]e ale Educa]iei a Universit\]ii Al.I. Cuza,
Ia[i.
120 VIOLEN}A
uneori chiar util\ pentru desf\[urarea [i finalizarea unei activit\]i. Ea reprezint\ o

instan]\ profund\ care permite individului s\ se afirme, s\ nu dea `napoi `n fa]a
dificult\]ilor [i nici s\ nu ocoleasc\ lupta ca o faz\ de confruntare cu ceilal]i `n succesul
unei `ntreprinderi.
Treptat `ns\, termenul de agresivitate dobânde[te un nou `n]eles, acela de comportament
distructiv [i violent orientat spre persoane, obiecte sau spre sine (Popescu-Neveanu, 1978:
1978). Exist\ [i `ncerc\ri explicative care pun problema agresivit\]ii `n termeni de
tendin]\. ~n Dic]ionar de psihanaliz\, Laplanche [i Pontalis (1994: 34) definesc agresivitatea
drept tendin]\ sau ansamblu de tendin]e ce se actualizeaz\ `n conduite reale sau
fantasmatice care ]intesc s\ fac\ r\u altuia, s\-l distrug\, s\-l constrâng\, s\-l umileasc\ etc.
Agresiunea dispune [i de alte modalit\]i decât de ac]iunea motorie violent\ [i distructiv\;
nu exist\ conduit\, fie ea negativ\ (refuzul ajutorului, de pild\) pozitiv\, simbolic\
(ironia, de exemplu) sau efectiv realizat\ care s\ nu poat\ func]iona ca agresiune.
Este destul de dificil a da o defini]ie clarit\]ii agresivit\]ii. Unii autori francezi au
propus chiar `nlocuirea cuvântului agresivitate, considerat prea vag, cu sintagma
comportamente agresive sau conduite agresive. Se pune deci problema de a opta
`ntre tendin]\ [i comportament, `ntre inten]ie [i actul agresiv `n sine. Cei mai mul]i dintre
autori pun accentul pe inten]ie atunci când definesc agresivitatea. Astfel, R.A. Barron (1977)
define[te agresivitatea drept orice act ce are ca inten]ie producerea unui prejudiciu ]intei
vizate.
O problem\ viu discutat\ este dac\ agresivitatea constituie o tr\s\tur\ `nn\scut\ sau
dobândit\. Altfel spus, un individ este agresiv din na[tere sau prin for]a `mprejur\rilor.
Partizanii teoriei caracterului `nn\scut al agresivit\]ii vorbesc de un instinct al agresiunii.
Aceast\ pozi]ie este sus]inut\ de psihanali[ti [i de etologi. Pentru Sigmund Freud,
agresivitatea este o for]\ endogen\, pulsional\, `nn\scut\. Agresivitatea este deci un
instinct. F\când distinc]ie `ntre dou\ categorii de instincte, instinctul vie]ii (Eros) [i
instinctul mor]ii (Thanatos), Freud include agresivitatea `n instinctul mor]ii, ce este
responsabil de conduitele distructive ale individului. Pentru ca aceast\ presiune
ereditar\ s\ nu aib\ consecin]e nefaste asupra individului [i a celorlal]i, trebuie g\site
situa]ii, modalit\]i nedistructive care s\ canalizeze tendin]ele agresive. O modalitate o
reprezint\ ceea ce Freud a numit mecanismul sublim\rii, prin care impulsurile agresive
sunt satisf\cute `n activit\]i sportive.
~n 1963, cunoscutul etolog Konrad Lorenz lanseaz\ teza conform c\reia comportamentul
agresiv ar fi pus `n slujba conserv\rii speciilor. El accentueaz\ deci natura biologic-
-instinctual\ a comportamentului agresiv pe care-l reg\sim [i la nivel infrauman. Acest
comportament ar fi preprogramat prin adapt\ri filogenetice, ceea ce `nseamn\ c\ un
instinct agresiv motiveaz\ animalele `n lupta cu congenerii. Dup\ Lorenz, agresivitatea
`ntre specii este esen]ial\ pentru supravie]uire. Animalele `[i ap\r\ teritoriul, disponibilit\]ile
pentru hran\ [i, `ndep\rtându-i pe al]ii, previne supraaglomerarea. ~n 1969, Lorenz
afirma c\ omul ]ine `n mân\ arma atomic\, iar `n inim\ instinctul agresiunii pe care
ra]iunea nu `l poate controla.
Chiar dac\ teoriile cu privire la natura instinctual\ a agresivit\]ii umane au fost
criticate [i respinse, nu poate fi negat `n totalitate rolul factorilor biologici `n producerea
agresivit\]ii. S-a vorbit mult\ vreme `n anii 60 despre un cromozom Y suplimentar,
numit cromozom al crimei, ce ar fi responsabil de actele agresive. Studiile au ar\tat
`ns\ c\ nu exist\ diferen]e `ntre oameni `n privin]a agresivit\]ii care s\ se datoreze
prezen]ei unui cromozom Y suplimentar. Este recunoscut\ `ns\ influen]a structurilor

neuronale, a hormonilor [i a altor parametri de natur\ biologic\ `n producerea agresivit\]ii.
Partizanii caracterului dobândit al agresivit\]ii sus]in c\ aceasta survine `n func]ie de
context [i este un r\spuns al individului la condi]iile de mediu. ~n acest sens, cea mai
cunoscut\ teorie este cea formulat\ de cercet\torul american de la Universitatea Yale,
John Dollard, [i de colaboratorii s\i, care explic\ natura comportamentelor agresive prin
ipoteza frustrare-agresiune. Pentru ei, agresivitatea este `ntotdeauna o consecin]\ a
frustr\rii [i orice frustrare antreneaz\ o form\ de agresivitate. Intensitatea r\spunsului
agresiv este propor]ional\ cu cea a frustr\rii. Dac\ r\spunsul direct nu este posibil,
reac]ia poate `mbr\ca trei forme: inhibi]ia, redirec]ionarea (deplasarea) c\tre o alt\ ]int\,
catharsisul. Chiar dac\ teoria lui Dollard a fost supus\ unor critici serioase (L. Berkowitz),
insistându-se pe faptul c\ exagereaz\ leg\tura frustrare-agresivitate, frustrarea ramâne
una dintre cele mai importante surse ale agresivit\]ii.
Dintr-o alt\ perspectiv\, teoreticienii `nv\]\rii sociale sus]in c\ agresivitatea este
dobândit\ fie prin `nv\]are direct\ acordarea de recompense sau pedepse unor com-
portamente , fie prin observarea [i imitarea unor modele de conduit\ ale altora.
Agresivitatea face deci parte dintre diferitele comportamente sociale pe care individul le
achizi]ioneaz\ [i care sunt men]inute [i actualizate atunci când condi]iile o impun.
Experimentele psihologului american Albert Bandura au demonstrat rolul adultului ca
model `n `nsu[irea comportamentului agresiv la copii.
Putem a[adar disocia dou\ aspecte `n analizele asupra agresivit\]ii. Pe de o parte,
agresivitatea este considerat\ o tr\s\tur\ intern\, inaccesibil\, care ]ine mai mult de
instinct, o poten]ialitate de a `nfrunta dificult\]ile, ce este parte integrant\ a individului
[i asupra c\reia nu putem ac]iona. Pe de alt\ parte, exist\ o dimensiune extern\ a
agresivit\]ii, ce ]ine de `nv\]are, se construie[te, se elaboreaz\ [i poate fi controlat\.
(b) No]iunea de violen]\ este discutat\ `n rela]ie cu cea de agresivitate. R\d\cina

latin\ a termenului violen]\ este vis, care `nseamn\ for]\ [i care trimite la ideea de
putere, de domina]ie, de utilizare a superiorit\]ii fizice, deci a for]ei, asupra altuia.
Exist\ numeroase defini]ii ale violen]ei. Eric Debarbieux (1996: 45-46), specialist `n
problematica violen]ei `n mediul [colar, ofer\ o defini]ie prin care se surprinde ansamblul
fenomenului violen]ei: Violen]a este dezorganizarea brutal\ sau continu\ a unui sistem
personal, colectiv sau social [i care se traduce printr-o pierdere a integrit\]ii, ce poate fi
fizic\, psihic\ sau material\. Aceast\ dezorganizare poate s\ se opereze prin agresiune,
prin utilizarea for]ei, con[tient sau incon[tient, `ns\ poate exista [i violen]\ doar din
punctul de vedere al victimei, f\r\ ca agresorul s\ aib\ inten]ia de a face r\u.
Y.A. Michaud (1978: 19-20) `ncearc\ o defini]ie mai subtil\ a violen]ei, plecând de
la trei categorii de factori: Exist\ violen]\ când, `ntr-o situa]ie de interac]iune, unul sau
mai multi actori ac]ioneaz\ de o manier\ direct\ sau indirect\, masat\ sau distribuit\,
aducând prejudicii altora `n grade variabile, fie `n integralitatea lor fizic\, fie `n
integralitatea lor moral\, fie `n posesiunile lor, fie `n particip\rile lor simbolice [i
culturale. Pot fi identificate trei elemente care surprind `n]elesul acestui concept:
violen]a este o situa]ie de interac]iune (implicând unul sau mai mul]i actori);
este o ac]iune prin care se aduc prejudicii altora (corporale, morale etc.);
aceste prejudicii se manifesta prin diferite modalit\]i (directe sau indirecte).
122 VIOLEN}A
Pentru Florence Dardel Jaouadi (2000: 131), importante `n definirea violen]ei sunt:
tipul de rela]ie (abuzul de putere), actorul (un individ, un grup, o colectivitate) [i cauza
(nesatisfacerea unei nevoi).
Este dificil s\ realizezi discrimin\ri fine `ntre cele dou\ concepte (agresivitate [i
violen]\). Michel Floro (1996: 53) `ncearc\ o astfel de diferen]iere `n baza a trei criterii:
(a) un criteriu de ordin topologic: agresivitatea ar fi mai ales intern\, `n timp ce
violen]a este mai ales extern\. A. Schützenberger descrie agresivitatea ca o
tendin]\ intern\, care se actualizeaz\ `n violen]\ extern\;
(b) un criteriu func]ional: agresivitatea este o poten]ialitate ce permite dirijarea
ac]iunii; ea ]ine mai mult de gândire, de proiect, de analiz\, `n timp ce violen]a
este de ordinul ac]iunii noastre, o ac]iune adaptat\ obiectivului ce trebuie atins.
Este un raport `ntre gândire [i ac]iune, care asigur\ func]ia adapt\rii la circumstan]e,
la constrângeri, la problemele puse de mediu;
(c) un criteriu etic, ce trimite la distinc]ia dintre acceptabil [i inacceptabil. ~n timp ce
agresivitatea, `n]eleas\ ca poten]ialitate care ì permite individului s\ `nfrunte
problemele, poate fi considerat\ acceptabil\, violen]a, `n calitatea ei de ac]iune ce
produce durere, suferin]\, este inacceptabil\ (chiar dac\ este o ac]iune efectiv\
sau una simbolic\, precum violen]a verbal\).
Majoritatea analizelor privilegiaz\ ideea c\ agresivitatea ]ine mai mult de instinct, `n

timp ce violen]a ]ine mai mult de cultur\, de educa]ie, de context. Yves Michaud, autor
al unei lucr\ri de sintez\ asupra violen]ei (1986), crede c\ nu poate exista un discurs
universal asupra violen]ei, deoarece fiecare societate se lupt\ cu propria sa violen]\ conform
propriilor criterii [i trateaz\ problemele violen]ei cu mai mult sau mai pu]in succes.
Istoric [i cultural, violen]a este o no]iune relativ\, dependent\ de codurile sociale,
juridice [i politice ale societ\]ii `n care se manifest\. ~n absen]a unei defini]ii precise a
violen]ei, unii autori cred c\ este mai potrivit un inventar al faptelor violente. Numai c\
faptele brute, private de semnifica]ia lor social\, nu spun nimic. Calificarea unui fapt ca
fiind violent depinde de conven]iile sociale `n vigoare. Mult\ vreme, de pild\, corec]ia
fizic\ pe care p\rin]ii o aplicau copiilor (ori so]ul so]iei) era considerat\ un lucru firesc,
ce face parte din actul educa]ional. De asemenea, sunt popula]ii, comunit\]i care aproape
c\ nu cunosc agresivitatea, `n timp ce altele se manifest\ destul de agresiv.
Tipologia violen]ei
J.C. Chesnais, autor al unei Istorii a violen]ei (1981), subliniaz\ faptul c\ violen]a
este o realitate schimb\toare, adesea insesizabil\. El identific\ trei tipuri de violen]\, pe
care le imagineaz\ `n trei cercuri concentrice:
(a) violen]a fizic\ este nucleul dur al violen]ei, `n care sunt incluse faptele cele mai
grave: omorurile voluntare sau tentativele de omor, violurile, loviturile [i r\nirile
voluntare grave, furturile cu mân\ armat\ sau cu uz de violen]\, v\t\m\rile corporale,
tâlh\riile. Cu privire la acest tip de violen]\, Chesnais subliniaz\ c\ violen]a `n sensul
strict, singura violen]\ m\surabil\ [i incontestabil\, este violen]a fizic\. Este un prejudiciu
direct, corporal, contra persoanelor. Ea are un triplu caracter: brutal, exterior [i dureros.
Ceea ce o define[te este utilizarea material\ a for]ei (1981: 32);
(b) violen]a economic\ este aceea care afecteaz\ bunurile materiale (distrugeri,
degrad\ri de bunuri). Chesnais crede c\ ea nu poate fi cu adev\rat calificat\ drept
violen]\ deoarece violen]a este esen]ialmente un prejudiciu adus autonomiei fizice a
unei persoane;
(c) violen]a moral\ (sau simbolic\) este o construc]ie intelectual\ ce trimite la

conceptul de autoritate, la modul `n care se exercit\ raporturile de domina]ie. Din
punctul de vedere al lui Chesnais, pentru care violen]a adev\rat\ este doar violen]a
fizic\, a vorbi de violen]\ moral\ este un abuz de limbaj propriu unor intelectuali
occidentali, prea confortabil instala]i `n via]\ pentru a cunoa[te lumea obscur\ a mizeriei
[i a crimei. Doar defini]ia dur\ a violen]ei drept violen]\ criminal\ pare s\-i convin\ lui
Chesnais, pentru c\ ea se sprijin\ pe fundamente teoretice serioase (Codul penal) [i pe
practici interna]ionale recunoscute [i solid stabilite de mediile profesionale implicate.
O alt\ perspectiv\ asupra tipologiei violen]ei, ce pleac\ de la faptul c\ violen]a se

na[te `n situa]iile `n care mai mul]i actori interac]ioneaz\, ne este oferit\ de Michel Floro
(1996: 51). Combinând trei categorii de factori: actorii (individul, grupul), modalit\]ile
de ac]iune (produc\torul violen]ei, ]inta violen]ei) [i natura faptelor (violen]\ efectiv\,
violen]\ simbolic\), Michel Floro ob]ine urm\torul tablou al categoriilor de violen]\
(Floro, 1996: 51):
}inta
Individul Societatea
Degradare
Efectivã Certuri, sinucideri Delincvenþã
Individ producãtor Atac contra bunurilor
de violenþã
Producãtor
Simbolicã Dispreþ, insulte, Manifestaþii sociale

violenþã verbalã Greve
Efectivã Excludere socialã Rãzboi
Societate
producãtoare de Stigmatizarea
violenþã Simbolicã Þapul ispãºitor celeilalte societãþi
Domeniu politic
Aceste tipologii readuc `n discu]ie faptul c\ exist\ grade diferite de violen]\. Nu

putem, `n nici un caz, s\ punem pe acela[i plan o crim\, un viol sau o tâlh\rie cu o
violen]\ verbal\. Violen]ele delimitate de Codul penal (crime [i delicte contra persoanelor,
contra bunurilor, contra na]iunii, a statului ori a vie]ii publice) constituie doar un nivel
de violen]\. Este cel mai `nalt, f\r\ `ndoial\, cel mai grav, dar nu este singurul. La un
alt nivel al violen]ei se situeaz\ ceea ce francezii au numit les incivilités, `n care este
inclus\ o gam\ larg\ de fapte ce, `ntr-un fel sau altul, aduc atingere persoanei [i ]in de
`nc\lcarea bunelor maniere, a modurilor de via]\ `n societate, precum: cuvinte jignitoare,
umiliri, grosol\nii de diferite tipuri, lips\ de respect, cer[etoria, busculadele, zgomotul
puternic, aruncatul gunoiului `n afara locurilor amenajate special [i, `n general, tot ceea
ce creeaz\ dezordine. Unele incivilit\]i se produc deschis, `n timp ce altele `mbrac\
124 VIOLEN}A
forme mai subtile [i sunt resim]ite ca atare doar de victim\. Chiar dac\ aceste fapte nu
sunt la fel de spectaculoase, de [ocante precum agresiunile fizice, ele pot fi la fel de
d\un\toare deoarece, prin num\rul lor mare, afecteaz\ profund climatul unei societ\]i,
sentimentul de siguran]\ al cet\]eanului, care, `n esen]\, ]in de ceea ce se nume[te
calitatea vie]ii.
Violen]a `n mediul [colar

~n mod tradi]ional, [coala este locul de producere [i transmitere a cunoa[terii, de
formare a competen]elor cognitive, de `n]elegere a sensului vie]ii [i a lumii care ne
`nconjoar\, de `n]elegere a raporturilor cu ceilal]i [i cu noi `n[ine. Misiunea [colii nu este
doar de a preg\ti for]a de munc\. {coala trebuie s\ profileze caractere, s\-i educe
tân\rului pl\cerea de a `nv\]a, dorin]a de a reu[i [i de a face fa]\ schimb\rilor de pe pia]a
muncii. Un `nv\]\mânt ce [i-a propus s\ abandoneze caracterul reproductiv `n favoarea
orient\rii spre ceea ce se nume[te problem solving are nevoie [i de existen]a unui mediu
favorabil `nv\]\rii, care s\ stimuleze producerea de cuno[tin]e [i de competen]e ac]ionale.
~n acest context, a vorbi despre violen]\ acolo unde ne a[tept\m s\ g\sim cele mai
bune condi]ii pentru formarea [i dezvoltarea armonioas\ a personalit\]ii poate p\rea un
fapt cel pu]in neverosimil. ~n ultimii ani, violen]a `n rândul minorilor a constituit
subiectul a numeroase dezbateri mediatice. Totu[i, cuno[tin]ele noastre `n acest domeniu
sunt destul de lacunare. Singurele date certe provin din statisticile Ministerului de
Interne [i ele vizeaz\ diferite tipuri de infrac]iuni comise de minori: omoruri, tentative
de omor, v\t\m\ri corporale grave, violuri, furturi, tâlh\rii. De exemplu, la nivelul
jude]ului Ia[i, `n anul 2000 au fost comise de c\tre minori 499 de infrac]iuni: un omor,
o tentativ\ de omor, 9 v\t\m\ri corporale, o v\t\mare corporal\ grav\, 5 violuri, 458 de
furturi, 19 tâlh\rii, 5 infrac]iuni de prostitu]ie. Câteva `ntreb\ri se pun pe marginea
acestui subiect. Putem vorbi de o cre[tere a violen]ei `n rândul elevilor? Care sunt
faptele ce pot fi `ncadrate `n violen]a [colar\? Exist\ zone [i [coli care sunt mai
predispuse la violen]\? Ce poate face [coala pentru prevenirea violen]ei juvenile?
Ce numim violen]\ [colar\?

~n primul rând, atunci când vorbim despre violen]\ [colar\ nu putem s\ ne limit\m la
actele de violen]\ care cad sub inciden]a legii. Statisticile M.I. nu arat\ deci decât o parte
a realit\]ii acestui fenomen. Violen]a [colar\ este un fenomen mult mai larg, ce trebuie
evaluat [i cu ajutorul altor indicatori. De aceea, Jacques Pain (2000: 72) repereaz\ dou\
tipuri de violen]\ `n mediul [colar: (a) violen]ele obiective, care sunt de ordinul
penalului (crime [i delicte) [i asupra c\rora se poate interveni frontal; Poli]ia [i Justi]ia
sunt obligate, `n acest caz, s\ colaboreze direct cu institu]iile [colare; (b) violen]ele
subiective, care sunt violen]e mai subtile, de atitudine, [i care afecteaz\ climatul [colar.
Sunt incluse aici atitudinile ostile, dispre]ul, umilirea, jignirea, sfidarea, lipsa de polite]e,
absen]ele de la ore, refuzul de a r\spunde la ore [i de a participa la activit\]i sau ceea ce
unii autori numesc atitudini anti[colare. O form\ de violen]\ extrem de r\spândit\ `n
mediile [colare este violen]a verbal\. Englezii folosesc termenul bullying pentru a
desemna atât atacurile verbale, cât [i intimid\rile (presiunea psihic\) exercitat\ prin
amenin]\ri, injurii, umilin]e.
~n al doilea rând, a califica un fapt ca violent `nseamn\, `n esen]\, a emite o judecat\

de valoare asupra acelui fapt. Judecata corespunde unor norme sociale determinate de
cultura unei societ\]i, dar ea se face [i `n func]ie de valorile grupului de apartenen]\.
Ceea ce este resim]it ca violen]\ de un elev de la o anumit\ [coal\ poate trece neobservat `n
ochii elevilor de la alt\ [coal\. De asemenea, violen]a verbal\ nu este perceput\ `n aceea[i
manier\ de elevi [i de profesori. Elevii o minimalizeaz\, `n timp ce profesorii o
supraevalueaz\.
Violen]a [colar\ trebuie deci determinat\ luând `n calcul contextul [i cultura [colar\.
Profesorii dintr-o [coal\ pot propune grile de lectur\ a violen]ei `n func]ie de referin]ele
lor culturale, dar [i de normele interne de func]ionare a institu]iei [colare. Violen]a
perturb\ grav mediul [colar. Ea conduce la o deteriorare a climatului `n [coal\, afecteaz\
raporturile elev-elev [i elev-profesor [i genereaz\ sentimente de insecuritate, de team\,
de angoas\, care influen]eaz\ negativ dezvoltarea normal\ a elevului.
A lua `n serios problema violen]ei `n mediul [colar `nseamn\ a demara cercet\ri
riguroase, a merge pe teren cu instrumente metodologice precise, care s\ permit\
m\surarea fenomenului. {i, nu `n ultimul rând, e nevoie de fonduri [i de colaborarea cu
forurile interesate `n cunoa[terea [i prevenirea violen]ei [colare (Ministerul Educa]iei,
Ministerul de Interne, Ministerul Justi]iei). Demararea cercet\rilor asupra fenomenului
violen]ei [colare `n ]\rile occidentale este de dat\ relativ recent\. De exemplu, `n 1994,
pe baza unei cereri sociale, dar [i institu]ionale, este lansat pentru prima dat\ `n Fran]a
un vast program de cercet\ri empirice asupra violen]ei [colare. Temele de studiu sunt
organizate `n jurul a dou\ mari probleme: cunoa[terea fenomenologiei violen]ei [i
g\sirea modalit\]ilor de st\pânire [i prevenire a violen]ei (Floro, 1996: 172-173).
Rezultatele cercet\rilor au ar\tat c\ problematica violen]ei [colare trebuie discutat\
articulând dou\ planuri: un plan global (na]ional) [i un plan local. La nivel na]ional se
identific\ factori generali, care pot fi considera]i inductori ai violen]ei [colare [i se
definesc cadrele generale de ac]iune, iar la nivel local se caut\ forme specifice de
manifestare a violen]ei derivate din contextul cultural [i social, dar [i mijloace specifice
de prevenire a violen]ei.
Una dintre cercet\rile empirice realizate de echipele franceze, cea condus\ de Eric
Debarbieux (1996, 2000), ni s-a p\rut interesant\ prin faptul c\ abordeaz\ violen]a
[colar\ ca fenomen relativ. ~ntr-un acela[i loc, subiec]i confrunta]i cu acelea[i fapte pot
s\ le interpreteze `n maniere diferite. Violen]a nu este un simplu fapt independent de
context, u[or de observat [i de cuantificat. C\utând adev\rul violen]ei, suntem obliga]i s\
c\ut\m interpretarea subiec]ilor: Teoria interpret\rii comprehensive a lui Max Weber
este `n particular pertinent\...; realitatea trece prin filtrele credin]elor, valorilor [i finalit\]ilor.
Adev\rul rezult\ astfel din sensul pe care `l d\ subiectul evenimentelor [i actelor.
Violen]a este, `n opinia lui Debarbieux, [i fapt, [i reprezentare. Se cuvine a[adar s\
se compare [i s\ se articuleze faptele [i reprezent\rile violen]ei. ~ntreaga anchet\
desf\[urat\ de echipa lui Debarbieux se bazeaz\ pe aceast\ perspectiv\ comparatist\.
Este necesar s\ se [tie dac\, `n institu]iile cele mai variate, elevii [i adul]ii percep `n
acela[i mod violen]a [i care este intensitatea violen]ei percepute. Compararea reprezent\rilor
[i percep]iilor protagoni[tilor actului educa]ional asupra violen]ei [colare permite stabilirea
unor direc]ii de ac]iune pentru prevenirea [i st\pânirea acestui fenomen. Anchetele de
teren (Pain, 1992: 117) au pus `n eviden]\ o mare diversitate a formelor de violen]\ ce
se manifest\ `n mediul [colar: de la violen]a verbal\ (injurii, amenin]\ri, jigniri) la
126 VIOLEN}A
violen]ele fizice (lovituri, `nc\ier\ri), degrad\ri ale bunurilor (scris pe pere]i, spart
geamuri, deteriorat mobilierul etc.), refuzul de a lucra, absenteism, perturbarea cursu-
rilor [i pân\ la furturi, agresiuni cu arme, violen]e sexuale, consum de droguri. Este
firesc ca `n astfel de condi]ii unii elevi s\ se simt\ amenin]a]i [i chiar teroriza]i de ideea
de a merge la [coal\.
Pentru a surprinde aceste dimensiuni ale violen]ei [colare, echipa condus\ de Eric
Debarbieux a procedat la m\surarea ambian]ei [colare. Poate p\rea cel pu]in surprinz\toare
o asemenea op]iune ce analizeaz\ violen]a [colar\ nu din perspectiva faptelor violente,
ci din perspectiva climatului general al [colii, a rela]iilor elevi-profesori, elev-elev, a
sentimentelor pe care elevii le nutresc fa]\ de propria [coal\, a imaginii elevilor privind
prestigiul [colii, dar [i al cartierului `n care este plasat\ [coala. F\r\ a minimaliza
importan]a faptelor delictuale, Debarbieux (1996: 69) crede c\ [coala nu este atât lumea
delictelor, cât a incivilit\]ilor, a dezorganiz\rii lumii [colare. Incivilit\]ile trebuie luate `n
serios pentru c\ explic\ dificult\]ile [colare actuale mai mult decât violen]ele delictuale.
De asemenea, ele relev\ o criz\ intern\ a institu]iilor [colare [i un veritabil conflict, o
ruptur\ `ntre Ei [i Noi, `ntre lumea elevilor [i cea a profesorilor.
A[adar, fenomenul violen]ei [colare se `ntinde pe o scar\ larg\, la ale c\rei capete se
afl\ violen]a fizic\ (extrem de mediatizat\, de altfel, dar f\r\ analize temeinice ale
cauzelor ce o provoac\), respectiv incivilit\]ile (care sunt foarte numeroase [i pot afecta
grav ambian]a [colar\).
Cauzele violen]ei `n mediul [colar

Violen]a [colar\ este asociat\, `n general, cu zonele urbane dificile, cu periferiile, acolo
unde s\r\cia este la ea acas\. De aceea, atunci când se vorbe[te despre violen]\ `n [coal\,
se consider\ drept surse favorizante factori exteriori [colii: mediul familial, mediul
social, ca [i factori ce ]in de individ, de personalitatea lui.
Mediul familial reprezint\, credem, cea mai important\ surs\ a agresivit\]ii elevilor.
Mul]i dintre copiii care prezint\ un profil agresiv provin din familii dezorganizate, au
experien]a divor]ului p\rin]ilor [i tr\iesc `n familii monoparentale. Echilibrul familial
este perturbat [i de criza locurilor de munc\, de [omajul ce-i atinge pe foarte mul]i
p\rin]i. P\rin]ii sunt confrunta]i cu numeroase dificult\]i materiale, dar [i psihologice,
pentru c\ au sentimentul devaloriz\rii, al e[ecului. ~n aceste condi]ii, ei nu mai sunt sau
sunt pu]in disponibili pentru copiii lor. Pe acest fundal apar apoi probleme familiale
foarte grave care-i afecteaz\ profund pe copii: violen]a intrafamilial\, consumul de
alcool, abuzarea copilului, neglijen]\, la care se adaug\ [i importante caren]e edu-
ca]ionale lipsa de dialog, de afec]iune, inconstan]\ `n cerin]ele formulate fa]\ de copil
(treceri de la o extrem\ la alta, de la o permisivitate exagerat\ la restric]ii foarte dure),
utilizarea mijloacelor violente de sanc]ionare a copilului pe motiv ca b\taia-i rupt\ din
rai. Sunt [i p\rin]i [i nu pu]ini care privilegiaz\ `n mod exagerat rela]ia afectiv\ `n
detrimentul rolului educativ pe care ar trebui s\-l aib\ `n raporturile cu copiii lor: nu le
impun nici un fel de interdic]ii, de reguli, emit pu]ine exigen]e [i caut\ s\ evite conflictele.
Aceast\ absen]\ cvasitotal\ a constrângerilor (`n afara [colii) `l va determina pe elev s\
adopte `n [coal\ comportamente de refuz a exigen]elor profesorilor.
La rândul sau, mediul social con]ine numeroase surse de influen]\ de natur\ s\
induc\, s\ stimuleze [i s\ `ntre]in\ violen]a [colar\: situa]ia economic\, sl\biciunea
mecanismelor de control social, inegalit\]ile sociale, criza valorilor morale, mass-media,
disfunc]ionalit\]i la nivelul factorilor responsabili cu educa]ia tinerilor, lipsa de cooperare

a institu]iilor implicate `n educa]ie. Pentru fostele ]\ri comuniste, cre[terea func]ional\ a
violen]ei `n general, nu numai a violen]ei [colare, este pus\ pe seama unui complex de
factori precum: liberalizarea mass-media (prin intermediul c\reia se fac cunoscute fapte
violente ce erau trecute sub t\cere `n regimul comunist), lipsa exerci]iului democratic,
cre[terea libert\]ii generale de mi[care prin democratizare, sl\birea autorit\]ii statului [i
a institu]iilor angajate `n respectarea legii, accesul la mijloace de agresiune (arme)
(Radu, 1994: 283). Conjunctura economic\ [i social\ provoac\ anumite confuzii `n
rândul tinerilor, care `ncep s\ se `ndoiasc\ de eficacitatea [colii, de utilitatea [tiin]ei. {i
aceasta cu atât mai mult cu cât constat\ c\ [coala nu ì asigur\ inser]ia profesional\.
Valorile tradi]ionale vehiculate `n [coal\ munca, meritul, efortul cunosc o eroziune
vizibil\. Un mediu social `n criz\ (criza locurilor de munc\, criza familiei, criza valorilor)
afecteaz\ profund dezvoltarea personalit\]ii copilului.
Tr\s\turile de personalitate ale elevului sunt [i ele `ntr-o strâns\ corela]ie cu com-
portamentele violente. Astfel, `ntre factorii psihologici implica]i `n etiologia infrac]iunilor
prin violen]\, Banciu [i R\dulescu (1985) men]ioneaz\: tr\s\turi de ordin egocentric,
diminuarea sentimentului de responsabilitate [i culpabilitate, instabilitatea emo]ional\,
sl\biciunea mecanismelor voluntare, de autocontrol. La aceste tr\s\turi individuale se
adaug\ problemele specifice vârstei adolescen]ei
Adolescen]a este o perioad\ de transform\ri profunde pe plan fizic, psihic [i social.
Transform\rile fizice care `ncep la pubertate sunt adesea foarte brutale [i adolescen]ii le
tr\iesc ca pe o veritabil\ metamorfoz\. Transform\rile respective pot determina o
atitudine de retragere `n raport cu anturajul, timiditate, sentimente de jen\, refuzul de a
comunica. O caracteristic\ important\ este rela]ia pe care adolescentul o stabile[te cu
propriul corpul `n transformare. Corpul este suportul privilegiat al exprim\rii personalit\]ii
[i, `n aceste condi]ii, asist\m la excese `n privin]a vestimenta]iei, coafurii, machiajului.
Look-ul este când o modalitate de afirmare, de impunere a personalit\]ii, când o carapace
sub care se ascund multe nelini[ti [i temeri. Emo]iile se manifest\ `n perioada adolescen]ei
cu o dinamic\ accentuat\. Acum adolescentul este fericit, se simte bine `n pielea sa [i
dou\ ore mai târziu este trist, deprimat, descurajat. Adeseori, el oscileaz\ `ntre sen-
timentul de putere, de for]\ [i sentimentul de `ndoial\, de descurajare, de sc\dere a
stimei de sine. Pentru a se ap\ra de aceste emo]ii, adolescen]ii dezvolt\ reac]ii de
provocare, de agresivitate, de opozi]ie fa]\ de p\rin]i [i profesori.
~n aceast\ perioad\ atât de dificil\, dialogul p\rin]i-copii [i profesor-elev este absolut
necesar. Adolescentul dore[te s\ fie `n]eles, are nevoie de dragoste, de securitate afectiv\
dar, de cele mai multe ori, el nu recunoa[te [i nu exprim\ acest lucru. Nu `ntâmpl\tor,
Dardel Jaouadi (2000: 131) afirm\ c\ violen]a `n [coal\ pleac\, `n primul rând, de la un
deficit de comunicare. A lupta contra violen]elor [colare `nseamn\ a ameliora calitatea
rela]iilor [i a comunic\rii `ntre toate persoanele angrenate `n actul educa]ional.
{coala ca surs\ a violen]ei

Fenomenul violen]ei [colare este extrem de complex, iar la originea lui se afl\ o
multitudine de factori. De aceea, nu putem adera la concep]ia conform c\reia violen]a este
un fapt de societate, iar r\d\cinile [i cauzele ei trebuie c\utate exclusiv `n exteriorul [colii.
{coala `ns\[i poate reprezenta o surs\ a unor forme de violen]\ [colar\ [i acest lucru trebuie
luat `n considerare `n conceperea diferitelor programe de prevenire [i st\pânire a violen]ei.
128 VIOLEN}A
{coala este un loc unde elevii se instruiesc, `nva]\, dar este [i un loc unde se stabilesc
rela]ii, se promoveaz\ modele, valori, se creeaz\ condi]ii pentru dezvoltarea cognitiv\,
afectiv\ [i moral\ a copilului. Clasa [colar\ constituie un grup ai c\rui membri depind
unii de al]ii, fiind supu[i unei mi[c\ri de influen]are reciproc\ ce determin\ echilibrul
func]ional al câmpului educa]ional. Fiecare grup cere de la membrii s\i diferite forme de
comportament. ~nsu[i actul pred\rii-`nv\]\rii este un proces rela]ional, iar gestiunea
acestor rela]ii se `nscrie `n ceea ce unii autori numesc managementul clasei [colare.
W. Weber define[te managementul clasei drept setul de activit\]i prin intermediul c\rora
profesorul promoveaz\ comportamentul adecvat al elevului [i elimin\ comportamentul
inadecvat, dezvolt\ rela]ii personale bune [i un climat socio-emo]ional pozitiv `n clas\,
stabile[te [i men]ine o organizare eficient\ [i productiv\ a clasei (Weber, 1977: 286).
Comportamentele violente ale elevului `[i pot avea originea [i `ntr-un management
defectuos al clasei [colare, mai exact `ntr-o lips\ de adaptare a practicilor educa]ionale
la o popula]ie [colar\ considerabil schimbat\. Potrivit unor autori (Kaës, Anzieu,
Thomas, 1980), prima dorin]\ a formatorului este aceea de a exercita o putere. Dând
curs acestei dorin]e incon[tiente, profesorul poate influen]a negativ rela]ia cu elevul,
deoarece va c\uta s\-l men]in\ `ntr-o situa]ie de dependen]\, de subordonare necon-
di]ionat\. Pentru aceasta, profesorul poate recurge la diferite modalit\]i de coerci]ie,
descurajând astfel formarea unor personalit\]i autonome, independente. Or, numeroase
cercet\ri au ar\tat c\ o persoan\ asupra c\reia se exercit\ o constrângere (fizic\,
psihologic\) de c\tre o putere exterioar\ va c\uta modalit\]i de compensare pentru
exercitarea propriei puteri. Studiile efectuate de Lippitt, White [i Lewin cu privire la
stilurile de conducere a grupului au ar\tat c\, `n grupurile conduse autoritar, se acumuleaz\
tensiuni, frustr\ri, ce determin\ comportamente agresive, ostilit\]i `ntre membrii grupului,
`n timp ce fa]\ de lider se manifest\ o atitudine de supunere.
Rela]ia de autoritate influen]eaz\ [i tipul de comunicare. De cele mai multe ori,
comunicarea este lateralizat\, adic\ profesorul e cel care emite [i care monopolizeaz\
comunicarea, iar elevul r\mâne doar un receptor pasiv. Comunicarea `ntre elevi `n
cadrul unor grupuri de lucru este destul de restrâns\, iar opiniile elevilor cu privire la
via]a clasei sunt prea pu]in luate `n considerare. Nevoia de expresie [i de comunicare e
o nevoie fundamental\ a oric\rui individ, iar grupul [colar este un loc privilegiat de
satisfacere a acestor nevoi. Nesatisfacerea lor antreneaz\ inevitabil o frustrare ce se va
traduce prin comportamente agresive.
{i alte componente ale atitudinii profesorului fa]\ de elevi pot genera situa]ii conflictuale
ori comportamente violente ale elevilor. Unii profesori adopt\ o atitudine de ignorare
dispre]uitoare a elevilor, corelat\ cu tendin]a de evaluare a lor `n termeni constant
negativi [i depreciativi. F. Dubet spune c\ indiferen]a profesorilor este cea mai important\
manifestare a dispre]ului fa]\ de elevi. Sunt numero[i elevii care sufer\ ca urmare a
acestor judec\]i negative ale profesorului, pentru c\ ele vin s\ `nt\reasc\ propriul lor
sentiment de `ndoial\, de descurajare, de lips\ de `ncredere `n for]ele proprii. Acest
dispre], o dat\ interiorizat, poate antrena un ansamblu de consecin]e `n plan com-
portamental: lipsa de comunicare, pasivitatea la lec]ie, indiferen]a sau, dimpotriv\,
perturbarea lec]iilor, dezvoltarea unor atitudini ostile, provocatoare.
De multe ori, `n mod incon[tient, profesorul introduce diferen]ieri `ntre elevi `n
func]ie de performan]a atins\. Astfel de diferen]ieri se traduc `n atitudini ale profesorului
care ì defavorizeaz\ pe elevii cu realiz\ri mai modeste. Parkay [i Stanford eviden]iaz\

câteva dintre aceste atitudini diferen]iatoare (1992: 349):
(a) Acord\ mai pu]in timp elevilor cu realiz\ri mai modeste:

le acord\ mai pu]in timp s\ gândeasc\ un r\spuns;
le acord\ mai pu]in\ aten]ie [i intr\ `n rela]ie cu ei mai rar;
evit\ s\ utilizeze cu ei cele mai potrivite metode de instruire, deoarece acestea
necesit\ mai mult timp;
(b) Are mai pu]in\ r\bdare cu ace[ti elevi:

prefer\ s\ le ofere chiar el r\spunsul sau s\ numeasc\ pe unul dintre elevii buni
`n loc s\ pun\ `ntreb\ri ajut\toare sau s\ reformuleze `ntreb\rile;
le ofer\ feedback-uri neglijente [i neconcludente;
ì solicit\ mai rar s\ r\spund\;
(c) Ignor\ elevii cu realiz\ri mai modeste:

le repartizeaz\ locuri mai dep\rtate de traseul s\u obi[nuit prin clas\;
nu accept\ [i nu utilizeaz\ ideile lor;
interac]ioneaz\ cu ei mai degrab\ `n particular decât `n public;
(d) Le acord\ mai pu]in interes:

se poart\ mai pu]in prietenos cu ei, le zâmbe[te mai rar;
stabile[te mai rar contactul din priviri cu ei;
le acord\ mai pu]ini indici nonverbali de sprijin, aten]ie [i `n]elegere;
(e) Discrimineaz\ elevii cu realiz\ri mai modeste:

ì premiaz\ mai rar pentru succesele ob]inute [i ì critic\ mai des pentru e[ecuri;
solicit\ mai rar ceva de la ei;
le noteaz\ [i le administreaz\ `n mod diferit testele [i temele.
Aceast\ atitudine a profesorului poate determina din partea elevilor sustragerea de la

activit\]i, indiferen]\ fa]\ de ceea ce se `ntâmpl\ `n clas\, absenteismul, refuzul de a-[i
face temele, violen]e verbale fa]\ de colegi [i chiar fa]\ de profesori, comportamente agresive.
G. Weil vorbe[te despre sindromul e[ecului [colar ca un factor de risc important `n
privin]a cre[terii violen]ei [colare. Pentru Weil, sentimentul de e[ec interiorizat antreneaz\
sechele psihologice profunde [i durabile ce se exprim\ adesea prin comportamente
violente. Autorul men]ionat plaseaz\ originea sindromului de e[ec [colar `n situa]ia de
`nv\]are. Elevul aflat `n situa]ia de e[ec [i care este pus de nenum\rate ori `n fa]a unor
sarcini de `nv\]are pe care nu le poate rezolva tr\ie[te o angoas\ profund\. Elevul sufer\
pentru c\ [i-a decep]ionat p\rin]ii [i profesorii, pentru c\ este dispre]uit de colegi, `[i
pierde stima de sine, `ncrederea `n capacitatea de a reu[i chiar [i `n domeniile `n care nu
se afl\ `n situa]ia de e[ec.
Acesta este momentul `n care pot s\ apar\ conduitele violente ce se traduc prin:
depresie, spirit de revan[\ [i revalorizare, manifest\ri de provocare, dispre] reorientat
c\tre al]ii, lips\ de interes fa]\ de via]\ `n general. ~n contextul actual, e[ecul [colar
devine foarte repede sinonim cu e[ecul `n via]\. Aceast\ situa]ie `l r\ne[te pe individ, ì
afecteaz\ imaginea pe care o are despre propria valoare [i, de aceea, el `ncearc\ s\-[i ia
revan[a `ntr-un fel.
130 VIOLEN}A
Nu `n ultimul rând, modul `n care profesorul distribuie sanc]iunile, abuzul de m\suri

disciplinare, de pedepse, influen]eaz\ climatul [i calitatea vie]ii [colare. Orice profesor
[tie c\ pedeapsa, ca remediu, nu are efecte pozitive decât `n mod circumstan]ial [i pe
termen scurt. De cele mai multe ori, ea produce reac]ii emo]ionale negative, creeaz\
tensiuni, anxietate, frustr\ri, conflicte [i deteriorarea rela]iilor profesor-elev. Pentru ca
o sanc]iune s\ fie eficace, ea trebuie s\ aib\ un sens, s\ fie integrat\ `ntr-un sistem
coerent care leag\ respectarea regulilor, a normelor [colare de natura actului comis [i de
tipul de sanc]iune. Sanc]iunea trebuie s\ se afle `ntr-un raport logic cu actul sanc]ionat.
Prevenirea [i st\pânirea violen]ei `n mediul [colar

Fenomenul violen]ei [colare trebuie analizat `n contextul apari]iei lui. A gândi strategii,
proiecte de prevenire a violen]ei [colare `nseamn\ a lua `n considerare to]i factorii
(sociali, familiali, [colari, de personalitate) ce pot determina comportamentul violent al
elevilor. {coala poate juca un rol important `n prevenirea violen]ei [colare. {i asta nu
numai `n condi]iile `n care sursele violen]elor sunt `n mediul [colar, ci [i `n situa]ia `n
care sursele se afl\ `n exteriorul [colii. Pierre-André Doudin [i Miriam Erkohen-Marküs
(2000: 11-12) vorbesc chiar de trei tipuri de preven]ie pe care le poate desf\[ura [coala
[i care se completeaz\ reciproc:
(a) o preven]ie primar\, care se poate realiza foarte u[or de c\tre fiecare profesor [i
se refer\ la dezvoltarea unei priviri pozitive asupra fiec\rui elev, exprimarea `ncrederii
`n capacitatea lui de a reu[i, valorizarea efortului elevului. Toate aceste atitudini pot
reduce riscurile apari]iei violen]ei;
(b) o preven]ie secundar\, ce pleac\ de la faptul c\ [coala reprezint\ un post de

observa]ie privilegiat al dezvolt\rii intelectuale [i afective a elevului, iar profesorul,
printr-o observare atent\ a acestuia, poate repera efectele unor violen]e la care elevul a
fost supus `n afara mediului [colar. Semnalând cazul respectivilor elevi profesioni[tilor
(psihologului [colar, asistentului social) [i autorit\]ilor competente, pot fi luate m\suri
de ajutor [i de protec]ie care s\ vizeze `nl\turarea cauzelor abuzurilor [i reducerea
tulbur\rilor somatice, psihice [i comportamentale induse prin violen]\;
(c) o preven]ie ter]iar\, ce are `n vedere sprijinul direct adus elevilor care manifest\
comportamente violente. Men]ionarea unor a[tept\ri pozitive fa]\ de ei, dezvoltarea
sentimentului de apartenen]\ comunitar\, exprimarea preocup\rii fa]\ de situa]ia pe care
o au [i integrarea lor `n activit\]ile grupului sunt factori de protec]ie ce pot fi exercita]i
`n cadrul institu]iei [colare. Prin aceste m\suri se poate `mpiedica cronicizarea tulbur\rilor
provocate de violen]\ [i eventuala transmitere a lor de la o genera]ie la alta.
Pentru ca [coala s\ `[i asume acest rol de prevenire [i de st\pânire a fenomenului

violen]ei, prima investi]ie trebuie f\cut\ `n domeniul form\rii profesorilor. Trebuie s\
recunoa[tem c\, atât `n cadrul form\rii ini]iale, cât [i al form\rii continue, aten]ia este
concentrat\ asupra lucrului cu clasele de elevi f\r\ probleme. Se discut\ mult prea
pu]in despre modalit\]ile de abordare a claselor dificile. Este nevoie de o formare
specific\, `n m\sur\ s\ permit\ satisfacerea cerin]elor elevilor cu probleme. Nu putem
a[tepta pasivi ca problemele s\ se rezolve de la sine. De exemplu, `n condi]iile unui

mediu familial instabil, tensionat, conflictual, [coala poate reprezenta pentru elev o a
doua [ans\.
Organizarea unor cursuri de formare a profesorilor pentru a face fa]\ lucrului cu clase
sau elevi dificili trebuie s\ porneasc\ de la urm\toarele obiective:
observarea atent\ a comportamentului elevilor pentru o mai bun\ `n]elegere a
cauzelor actelor de violen]\;
ameliorarea comunic\rii cu elevii ce manifest\ comportamente violente [i stabilirea
unor rela]ii de `ncredere;
determinarea conflictelor cu ajutorul formatorilor de discu]ie;
dezvoltarea parteneriatului [coal\-familie;
colaborarea cu speciali[tii `n cadrul lucrului `n re]ea.
Este recomandabil ca aceste cursuri de formare s\ se centreze `ndeosebi pe exerci]ii

practice care pleac\ de la experien]a concret\ a profesorilor, de la studii de caz, puneri
`n situa]ii prin care profesorii au ocazia de a schimba opinii, de a g\si solu]ii din
perspectiva rolului pe care `l joac\. Iat\ câteva exerci]ii ce pot fi propuse profesorilor
participan]i la un astfel de curs de formare (Auger, Boucharlat, 1999: 112-117):
Exerci]iul 1: Analiza unei situa]ii profesionale

Aceast\ tehnic\ ia `n calcul complexitatea situa]iei educative [i propune ca analiza unei
probleme (`n cazul nostru un elev cu anumite comportamente violente) s\ se desf\[oare
la mai multe niveluri:
la nivelul persoanei;
la nivel interpersonal;
la nivelul fenomenelor de grup;
la nivelul institu]iei [colare;
la nivel didactic (de exemplu, metode de `nv\]are inadaptate) [i pedagogic (de
exemplu, pedepsirea excesiv\).
Analiza se desf\[oar\ sub forma studiului de caz [i parcurge urm\toarele etape:

(1) expunerea cazului (un participant la cursul de formare expune o situa]ie cu care
s-a confruntat);
(2) chestionarea (fiecare cursant pune `ntreb\ri care s\ permit\ o clarificare a situa]iei
invocate);
(3) formularea ipotezelor (`n aceast\ faz\, cel care a expus problema nu intervine, el
ascult\ doar diferitele ipoteze explicative sau interpret\ri formulate de participan]i);
(4) concluzia provizorie a celui care a expus cazul;
(5) formularea de sugestii (fiecare participant exprim\ o sugestie, o solu]ie posibil\ la
problema pus\, r\spunzând la `ntrebarea Ce a]i fi f\cut dac\ era]i `n locul celui
care a expus situa]ia?);
(6) concluzii cu privire la solu]iile propuse eviden]iate de cel care a expus cazul.
Exerci]iul 2: Jocul de rol

Se utilizeaz\ tehnica jocului de rol, simulând fie o situa]ie `n clasa [colar\, fie un dialog
profesor-elev. Obiectivul este de a permite participan]ilor s\ ia cuno[tin]\ de reac]iile lor
[i de modul `n care ele sunt percepute de ceilal]i. ~n plus, acceptând s\ joace un rol
132 VIOLEN}A
diferit de cel pe care `l joac\ `n mod obi[nuit (de exemplu, rolul de elev), profesorul va
putea s\-[i `n]eleag\ mai bine elevii [i s\ descopere c\, de fapt, g\l\gia, agita]ia acestora
nu este `ndreptat\ neap\rat `mpotriva lui.
Exerci]iul 3: Studiul de caz

Analiza pleac\ de la un studiu de caz foarte precis:
(a) Cazul Silviei: Ca urmare a unei note mici la matematic\, Silvia ì spune pro-
fesorului, dup\ ora de curs: Eu nu `n]eleg nimic la matematic\ [i, `n orice caz,
sunt sigur\ c\ nu voi reu[i niciodat\ la aceast\ disciplin\;
(b) Cazul lui Andrei: Andrei, un elev de 15 ani, refuz\ s\ `[i scoat\ rechizitele
[colare pe banc\. Profesorul ì cere s\ se apuce de lucru, iar Andrei r\spunde:
Eu nu am nimic de f\cut.
Dup\ lectura cazurilor, fiecare participant noteaz\ reac]ia sa, punându-se `n locul
profesorului. Confruntarea r\spunsurilor permite fiec\ruia s\-[i identifice tendin]a sa
spontan\ [i s\ o compare cu a celorlal]i membri ai grupului. ~n cazul Silviei, r\spunsurile
cele mai frecvente sunt de genul: ~i voi da exerci]ii suplimentare, ~i voi explica din
nou lec]ia. ~n acest caz `ns\, trebuie avut `n vedere faptul c\ Silvia exprim\ o `ndoial\
profund\ asupra capacit\]ii ei de a reu[i la disciplina respectiv\. ~n cazul lui Andrei,
reac]iile sunt foarte variate: unii aleg o atitudine autoritar\ [i propun pedepsirea elevului,
al]ii aleg s\-[i continue cursul ca [i cum nimic nu s-ar fi `ntâmplat [i, `n sfâr[it, o a treia
categorie sunt cei care propun elevului o `ntâlnire la sfâr[itul orei pentru a `ncerca s\
`n]eleag\ mai bine ceea ce s-a `ntâmplat. Exerci]iul poate continua cerând cursan]ilor s\
se pun\ `n locul lui Andrei [i s\ consemneze motivele ce ar fi putut determina atitudinea
agresiv\ a acestuia.
Exerci]iile propuse pleac\ de la ideea c\ dificult\]ile pe care le au profesorii cu unele
clase sau cu unii elevi sunt de ordin rela]ional. Profesorul este un transmi]\tor de
cuno[tin]e, dar [i un transmi]\tor de valori, de idealuri. El `nsu[i poate fi un model cu
care elevii se identific\. De aceea, este necesar ca profesorul s\ stabileasc\ cu clasa de
elevi o comunicare favorabil\ `nv\]\rii, o rela]ie de ajutor, `ndeosebi cu elevii afla]i `n
dificultate. Este de dorit ca, `n egal\ m\sur\, profesorul s\ `ncerce s\ explice com-
portamentele violente ale unor elevi [i s\-[i analizeze propriile atitudini, s\-[i con[tientizeze
prejudec\]ile, reprezent\rile pe care le are `n raport cu ace[ti elevi. Comportamentul
profesorului, rela]iile pe care le are cu elevii reprezint\ o component\ important\ a ceea
ce se nume[te climat [colar [i care poate face ca [coala s\ fie un loc de integrare, un
loc unde personalitatea elevului se exprim\ `n toat\ complexitatea sa sau, dimpotriv\, s\
fie un loc al excluziunii celui mai slab, al stigmatiz\rii. De aceea, a ameliora calitatea
rela]iilor [i a comunic\rii cu elevii face parte din savoir-faire-ul psihologic de baz\ al
oric\rui profesor.
Pe baza unor interviuri nondirective realizate cu profesori care s-au confruntat [i au
reu[it `n rela]ia lor cu elevii cu unele comportamente violente, Marie-Thérèse Auger [i
Christiane Boucharlat (1999) formuleaz\ o serie de propuneri privind tehnicile de lucru
cu ace[ti elevi. Autorii men]iona]i pleac\ de la constatarea c\ elevul `[i exprim\ adesea
dificult\]ile sale prin agresivitate, provocare, violen]\ verbal\, iar profesorii trebuie s\
`ncerce s\ afle ce se ascunde `n spatele unor astfel de comportamente, care sunt motivele
reale ale violen]ei. Uneori, elevul violent nu este decât un tân\r `n suferin]\, marcat de
e[ecuri [colare ce ì afecteaz\ `ncrederea `n sine. Toate acestea se asociaz\ de multe ori
[i cu un climat familial tensionat, conflictual. ~n momente de mare tensiune, elevul se
ap\r\ prin atitudini de refuz. Un astfel de elev care, prin acte violente, `ncearc\ s\ atrag\
aten]ia asupra lui are o nevoie fundamental\ de stim\, de recunoa[tere din partea
celorlal]i. El exprim\, astfel, [i nevoia de a intra `n rela]ie cu profesorul `ntr-o manier\
diferit\, mai valorizant\. Din p\cate `ns\, profesorii acord\ prea pu]in\ aten]ie acestor
elevi, iar comportamentelor lor agresive li se r\spunde cu agresivitate [i atitudini
autoritare ce nu fac decât s\ `nr\ut\]easc\ lucrurile.
Solu]ia pentru aceast\ situa]ie nu este deloc una complicat\. Profesorul trebuie s\
aib\ o privire pozitiv\ asupra elevilor respectivi, s\-i `ncurajeze, s\ le stimuleze eforturile
atât pe planul comportamentului, cât [i pe cel al activit\]ii de `nv\]are, f\r\ s\ a[tepte
pentru aceasta rezultate spectaculoase. De asemenea, elevii trebuie ajuta]i s\-[i `nving\
sentimentele de inferioritate, de neputin]\ [i s\ capete `ncredere `n propriile capacit\]i, `n
aptitudinile lor, s\-[i modifice propria imagine. A cultiva `ncrederea `n sine a elevilor
este o activitate foarte important\. Oricine vrea s\ se simt\ pre]uit [i respectat. Profesorul
are sarcina de a planifica `n a[a fel activit\]ile, `ncât fiecare elev s\ poat\ face ceva [i s\
aib\ succes. E[ecul repetat determin\ sustragerea elevului de la activit\]i, precum [i
pierderea `ncrederii `n sine sau `n profesor. A crede `n ace[ti elevi poate fi un risc pe care
profesorul trebuie s\ [i-l asume pentru c\, dac\ nu la to]i, m\car la unii dintre ei se va
produce declicul care s\ marcheze `nceputul unui proces de schimbare.
Climatul [colar, ambian]a clasei reprezint\ un factor foarte important pentru integrarea
elevului [i pentru stabilirea rela]iilor profesor-elev. Dup\ cum spunea G. Weil, clasa
[colar\ este un loc de recunoa[tere mutual\, de solidaritate [i de schimburi. Pentru ca o
clas\ s\ func]ioneze ca un grup, profesorul trebuie s\ creeze suficiente ocazii prin care
elevii s\ se cunoasc\ mai bine, s\ se descopere, s\ vorbeasc\ despre aspira]iile lor. De
asemenea, profesorul trebuie s\ favorizeze comunicarea `ntre elevi, organizând pentru ei
activit\]i `n grupuri mici, ajutorarea elevilor mai slabi de c\tre cei buni [i chiar exerci]ii
speciale de comunicare, care s\ vizeze dezvoltarea aptitudinii de a comunica. Acesta din
urm\ poate fi un obiectiv prioritar al lucrului cu clase dificile [i se poate realiza prin
exerci]ii care s\ favorizeze expresia oral\, ascultarea mutual\ [i comunicarea. De exemplu,
pot fi exerci]ii de ascultare, de reformulare, de comunicare `n doi, de comunicare `ntr-un
grup, exerci]ii de improviza]ie, de dezbateri contradictorii, de asociere a ideilor plecând
de la un cuvânt, de construc]ie a istoriilor colective, de creativitate etc.
Multe dintre comportamentele violente ale elevilor se manifest\ ca o transgresiune a
regulilor [colare. Clasa este o microsocietate a c\rei func]ionare necesit\ stabilirea unor
reguli clare ce se cer respectate de to]i membrii grupului [colar. Ansamblul regulilor
dominante dintr-o clas\ caracterizeaz\, `n acela[i timp, comportamentele dezirabile ale
elevului [i corelativul s\u negativ, comportamentul indezirabil. Respectarea regulilor
este o condi]ie a socializ\rii, care `nseamn\ a `nv\]a s\ tr\iasc\ `mpreun\ `n rela]ii de
respect reciproc, excluzând violen]a. Regulile [colare vizeaz\ ]inuta, efectuarea temelor,
prezen]a la cursuri, dar sunt [i reguli de civilitate ce au `n vedere limbajul folosit,
modalit\]ile de adresare, respectul fa]\ de cel\lalt, p\strarea bunurilor [colare, toleran]a,
solidaritatea, `ntr-un cuvânt maniera de a te comporta astfel `ncât via]a `n colectivitate s\
fie cât mai agreabil\.
Regulile pot fi impuse de c\tre profesor sau sunt negociate cu elevii. Impunerea
regulilor de c\tre profesor creeaz\ raporturi de for]\, rela]ii de domina]ie/supunere `ntre
134 VIOLEN}A
profesor [i elevi, situa]ie ce poate conduce fie la o atitudine de supunere [i docilitate, fie
la atitudini ostile, provocatoare, agresive din partea elevilor. De aceea, David Hargreaves
sugereaz\ c\ profesorul ar trebui s\ negocieze lista sa de reguli `nc\ din timpul primelor
`ntâlniri cu elevii [i s\-i antreneze [i pe ei `n elaborarea regulilor. Elevii accept\ mai u[or
regulile al c\ror sens este transparent. ~n plus, dac\ [coala este un loc de `nv\]are a
democra]iei, atunci aceasta presupune [i ca elevii s\ participe la elaborarea regulilor
civilit\]ii [colare. B. Defrance spunea c\ `ntr-o democra]ie, cet\]eanul nu este numai cel
care se supune legii, ci [i cel care o elaboreaz\, al\turi de al]ii.
Atunci când elevul `ncalc\ regulile [colare, este sanc]ionat. Numai c\, adesea,
sanc]iunile sunt ineficiente, pentru c\ elevul nu le `n]elege `ntotdeauna sensul. Elevul
poate considera sanc]iunea ca exerci]iul unei puteri arbitrare a adultului. Sanc]iunea
trebuie s\ aib\ o func]ie de educare a responsabilit\]ii [i a respectului fa]\ de cel\lalt.
Unii autori recomand\ s\ facem distinc]ie `ntre sanc]iune [i pedeaps\. Termenul de
pedeaps\ are o conota]ie negativ\, conduce c\tre ideea de a face r\u, a produce o
nepl\cere celui c\ruia i se aplic\. ~n ceea ce prive[te sanc]iunea, Claude Lagrange
(2000: 124) identifica o serie de forme gradate de sanc]iune, `n care este inclus\ [i
sanc]iunea-pedeaps\. El vorbe[te despre sanc]iunea-recompens\, sanc]iunea-dezaprobare,
sanc]iunea-restric]ie, sanc]iunea-pedeaps\, sanc]iunea-destituire (concediere).
Cu privire la transgresiunea regulilor [i aplicarea sanc]iunilor de c\tre profesor, se
impun câteva recomand\ri (Good, Brophy, 1973; Lagrange, 2000): (a) profesorul
trebuie s\ stabileasc\ foarte clar, de la `nceput, care sunt regulile, limitele de toleran]\
admise [i sanc]iunile aplicate `n cazul `nc\lc\rii lor; (b) s\ `ncurajeze [i s\ recunoasc\
explicit comportamentele dezirabile; (c) s\ intervin\ operativ `n caz de `nc\lcare a
regulii, denun]ând [i numind abaterea comis\; (d) s\ creeze condi]ii de dialog, de
discu]ie cu cel care a `nc\lcat regula; (e) s\ caute s\ `n]eleag\ motivele transgresiunii
regulilor; (f) s\ recurg\ la pedeaps\ doar atunci când comportamentul indezirabil este
persistent [i nu las\ loc alternativei; (g) pedeapsa trebuie s\ fie cât mai apropiat\
temporal de infrac]iune; (h) aplicarea pedepsei nu trebuie f\cut\ `n momente de furie,
pentru c\ risc\ s\ fie injust\, exagerat de mare [i neadaptat\ situa]iei (de exemplu,
situa]ia `n care se pedepseste tot colectivul clasei pentru o fapt\ comis\ de 2-3 elevi);
(k) pedeapsa trebuie `nso]it\ de o discu]ie asupra circumstan]elor, asupra regulilor ce au
fost `nc\lcate, precum [i a consecin]elor viitoare dac\ se va repeta gre[eala; (l) pedepsele
nu trebuie s\ fie umilitoare; (m) când pedepse[te, profesorul trebuie s\ fac\ distinc]ie
`ntre act [i autor pentru a evita extinderea aprecierii referitoare la `nc\lcarea punctual\
a regulii la `ntreaga personalitate a elevului.
Cu elevii care manifest\ comportamente violente este necesar\ o rela]ie individualizat\.
Ori de câte ori un elev manifest\ un comportament de opozi]ie, de refuz al lucrului `n
clas\, are o atitudine provocatoare [i insolent\, profesorul trebuie s\ ì propun\ un
dialog, o discu]ie `n afara orelor de curs. Aceast\ discu]ie `ntre patru ochi cu elevul
`nseamn\ [i o schimbare de climat, de situa]ie, ce `l poate determina pe elev s\ reflecteze
[i s\-[i reconsidere unele atitudini [i comportamente. Atunci când ini]iaz\ o astfel de
discu]ie cu elevul, profesorul nu trebuie s\ uite faptul c\ un dialog implic\ un schimb, o
reciprocitate `n care fiecare trebuie s\ se exprime [i s\-l asculte pe cel\lalt. Foarte
importante sunt atitudinile profesorului `n cursul discu]iei cu elevul. Psihologul american
G.H. Porter identific\ [ase atitudini posibile `n cadrul unui dialog. Unele favorizeaz\
dialogul [i clarificarea problemei, `n timp ce altele blocheaz\ dialogul [i nu permit un

ajutor real pentru elev. Aceste atitudini sunt (Porter, 1950):
(1) atitudinea de evaluare, care implic\ o judecat\ a faptelor [i gesturilor elevului
prin raportare la norme [i valori. Exemplu: Tu nu faci nici un efort de a
participa la curs; aceast\ atitudine poate determina elevul s\ se simt\ vinovat, s\
se supun\ judec\]ii profesorului sau s\ se revolte;
(2) atitudinea de interpretare, care apare atunci când profesorul propune o explica]ie
la ceea ce spune elevul; uneori, aceast\ interpretare poate fi deformat\ sau
tenden]ioas\. Exemplu: Tu spui c\ nu `n]elegi nimic, dar, `n fapt, tu refuzi s\
lucrezi;
(3) atitudinea de decizie, care apare atunci când profesorul propune solu]ii imediate
[i decide `n locul elevului; aceast\ atitudine poate antrena din partea elevului un
acord de principiu, f\r\ a ob]ine adeziunea elevului [i f\r\ a-i oferi ocazia de a
g\si el solu]ii;
(4) atitudinea de anchet\, ce se manifest\ atunci când profesorul bombardeaz\ elevul
cu o serie de `ntreb\ri pentru a ob]ine informa]ii detaliate asupra problemei `n
discu]ie; aceast\ atitudine este perceput\ ca un interogatoriu care nu d\ elevului
posibilitatea s\ r\spund\;
(5) atitudinea de suport, de sus]inere, ce urm\re[te `ncurajarea elevului pentru a
dep\[i situa]ia dificil\ pe care o traverseaz\;
(6) atitudinea de comprehensiune, ce reflect\ efortul profesorului de a asculta elevul
[i de a-i `n]elege problema f\r\ a-l judeca. Pentru aceasta, profesorul trebuie s\
fie atent nu numai la cuvinte, la faptele expuse, ci, mai ales, la atitudini, la
sentimentele exprimate, la persoana elevului `n globalitatea sa. O astfel de atitudine
corespunde empatiei rogeriene, care const\ `n a percepe cadrul de referin]\
intern\ al altuia. Ea vizeaz\ o `n]elegere mai profund\, mai autentic\ a persoanei.
Este foarte important ca `n discu]ia cu elevul s\ cre\m cadrul [i s\ adapt\m acele
atitudini care s\-i permit\ elevului s\-[i clarifice problema, s\ se distan]eze de ea [i s\-[i
modifice comportamentul. Profesorul trebuie s\ cunoasc\ foarte bine situa]ia familial\ a
elevului, rela]iile cu p\rin]ii, pentru a putea s\ compenseze prin atitudinea sa anumite
caren]e ale educa]iei familiale. Este o chestiune de tact, de nuan]\, ce presupune o
deosebit\ abilitate psihologic\ din partea profesorului.
Uneori, clasa [colar\ se prezint\ ca un spa]iu de confruntare [i de conflict pro-
fesor-elevi [i elevi-elevi. Dac\ admitem faptul c\ orice rela]ie uman\ antreneaz\ conflicte
pentru c\ fiecare individ are puncte de vedere, cadre de referin]\ [i nevoi diferite fa]\ de
ale celuilalt, `nseamn\ c\ eliminarea conflictelor `ntr-un grup este o utopie. Ceea ce se
impune `ns\ este puterea de a regla, de a ameliora conflictele [i de a detensiona situa]ia.
Pentru a face fa]\ unei situa]ii de conflict (de exemplu, `ntr-o clas\, marea majoritate
a elevilor sunt g\l\gio[i [i refuz\ s\ lucreze), se recomand\ urm\toarele strategii
(Saunders, 1979; Auger, Boucharlat, 1999):
(1) Strategii de evitare, prin care profesorul ignor\ momentan criza creat\ `n sala de
clas\ [i continu\ cursul ca [i cum nimic nu s-ar fi `ntâmplat. Daca problema este minor\,
strategia poate fi eficient\. Saunders subliniaz\ `ns\ precaritatea acestei strategii, deoa-
rece conflictul nu este rezolvat. El risc\ s\ reapar\, chiar cu o amploare mai mare, atunci
când vor fi create condi]ii;
136 VIOLEN}A
(2) Strategii de diminuare (moderare), care se folosesc atunci când profesorul, din
dorin]a de a evita confruntarea, minimalizeaz\ dezacordul cu elevii. Este o privilegiere
a rela]iilor `n raport cu sarcina [i obiectivele `nv\]\rii. Profesorul amân\ luarea unor
decizii, abordeaz\ probleme colaterale, evit\ s\ ia o pozi]ie ferm\. {i acest tip de
strategie este nesatisf\c\toare, pentru ca nu rezolva conflictul, iar profesorul risc\ s\ se
simt\ perdant sau victim\ `n fa]a elevilor;
(3) Strategii de putere (de coerci]ie), care apar atunci când profesorul recurge la
puterea sa [i la diferite mijloace de constrângere (amenin]area, sc\derea notei, pedeaps\)
pentru a regla conflictul. ~n acest caz, profesorul d\ prioritate propriilor interese `n
detrimentul rela]iilor cu elevii. O astfel de strategie poate fi eficient\ pe termen scurt,
pentru c\ ea atac\ simptomele, [i nu cauzele problemei. Problema risc\ s\ reapar\ sub
o alt\ form\. Elevii pot s\ se considere victime [i s\ se revolte;
(4) Strategii de compromis, ce se identific\ atunci când profesorul recurge la concesii,

la promisiuni pentru a face fa]\ situa]iei. Cauzele conflictului nu sunt abordate, iar
modalitatea aceasta poate constitui un precedent la care elevii pot recurge `n repetate
rânduri;
(5) Strategii de rezolvare negociat\ a problemei. H. Tonzard spune c\ negocierea este

un procedeu de rezolvare a conflictelor prin intermediul discu]iei `ntre p\r]ile adverse.
Aceasta presupune respectul mutual [i dorin]a de cooperare. Avantajele negocierii sunt:
atac\ prin excelen]\ cauzele problemei; ]ine cont de interesele [i nevoile fiec\ruia;
favorizeaz\ participarea [i angajarea reciproc\ pentru a ajunge la solu]ii acceptabile
pentru ambele p\r]i. Dificultatea de a negocia vine, cel pu]in pentru profesor, din faptul
c\ ea implic\ o discu]ie de la egal la egal, `n care fiecare parte aduce argumentele sale.
Or, pentru un profesor este greu de acceptat un astfel de raport de egalitate cu elevul.
Nu `ntotdeauna profesorul reu[e[te s\ rezolve problemele de comportament ale

elevilor, situa]iile conflictuale din sala de clas\ prin intermediul mijloacelor prezentate.
Se impune atunci lucrul `n echipe pedagogice care s\ includ\ mai multe persoane:
profesorul diriginte, profesori ai clasei, p\rin]i, medicul [colar, psihologi [i pedagogi.
Pentru fiecare situa]ie `n parte este necesar\ mai `ntâi o anchet\ care s\ stabileasc\ foarte
clar datele problemei (forme de violen]\, cauzele acestora) [i apoi se constituie grupuri
de lucru ce analizeaz\ datele ob]inute [i se caut\ solu]ii. Se sugereaz\ ca astfel de echipe
s\ aib\ cel pu]in o persoan\ (pedagog, psiholog) exterioar\ [colii, care va avea menirea de
a conduce reuniunile de grup, de a facilita interven]iile participan]ilor, de a clarifica rela]iile
intergrupale. Toate acestea pentru c\ o persoan\ exterioar\ [colii este mai pu]in implicat\
afectiv, emo]ional [i are o privire mai obiectiv\ asupra situa]iei. Tehnica grupurilor de lucru
constituite din persoane din interiorul [colii [i cercet\tori care s\ conduc\ reuniunile sau
grupurile de reflec]ie a fost numit\ de Eric Debarbieux (1996: 66-67) mediere sociologic\.
Nu putem spune c\, prin toate aceste propuneri, am oferit re]ete, solu]ii sigure pentru
prevenirea [i st\pânirea fenomenului violen]ei [colare. Fiecare situa]ie cu care profesorul
se confrunt\ este unic\ din punctul de vedere al cauzelor [i al formelor de manifestare.
Totu[i, este mult mai u[or s\ alegi ce se potrive[te mai bine dintr-o serie de posibilit\]i
decât s\ procedezi la `ntâmplare prin taton\ri succesive, aplicând regulile `nv\]\rii prin
`ncercare [i eroare.
Auger, M.T., Boucharlat, C. (1999), Elèves difficiles, profs en difficulté, Chronique sociale, Lyon.
Banciu, D., R\dulescu, S.M., Voicu, M. (1985), Introducere `n sociologia devian]ei, Editura
{tiin]ific\ [i Enciclopedic\, Bucure[ti.
Baron, R.A. (1977), Human Aggression, Plemm, New York.
Chesnais, J.-C. (1981), Histoire de la violence, Laffont, Paris.
Dardel Jaouadi, F. (2000), Analyser et gérer les violences, `n Doudin, P. A., Erkohen-Marküs,
M., 2000.
Debarbieux, E. (1996), La violence en milieu scolaire, vol. I Etat des lieux, ESF, Paris.
Debarbieux, E., Garnier, A., Montoya, Y., Tichit, L. (2000), La violence en milieu scolaire, vol. II
(Le désordre des choses), ESF, Paris.
Doudin, P.A., Erkohen-Marküs, M. (2000), Violences à lécole. Fatalité ou défi?, De Boek &
Larcier S.A., Bruxelles.
Floro, M. (1996), Questions de violence à lécole, Editions Erès, Paris.
Good, Th., Brophy, J. (1973), Looking in Clasrooms, Harper and Row, New-York.
Kaës, R., Anzieu, D.,Thomas, L.-V. (1980), Fantasme et formation, Dunod, Paris.
Lagrange, Cl. (2000), Crise de lenseignement, crises de vie et violences en milieu scolaire, `n
Doudin, P.A., Erkohen-Marküs, M., 2000, pp. 100-127.
Laplanche, J., Pontalis, J.-B. (1994), Vocabularul psihanalizei, Editura Humanitas, Bucure[ti.
Michaud, Y.A. (1978), Violence et politique, Gallimard, Paris.
Michaud, Y.A. (1986), La violence, PUF, Paris.
Mitrofan, N. (1996), Agresivitatea, `n Neculau, A. (coord.), Psihologie social\, Polirom, Ia[i,
pp. 427-437.
Pain, J. (1992), Ecoles: Violence ou Pédagogie?, Vigneux.
Pain, J. (2000), Violences et prévention de la violence à lécole, `n Doudin, P.A., Erkohen-Marküs, M.,
2000, pp. 71-97.
Parkay, F.W., Stanford, B.H. (1992), Becoming Teacher, Boston, apud Stan, E., Profesorul `ntre
autoritate [i putere, Editura Teora, Bucure[ti, 1999, p. 30.
Popescu-Neveanu, P. (1978), Dic]ionar de psihologie, Editura Albatros, Bucure[ti.
Porter, G.H. (1950), An introduction to therapeutic counseling, Boston, Houghton Miffin.
Radu, I. (coord.) (1994), Psihologie social\, Editura Exe, Cluj-Napoca.
Saunders, M. (1979), Class Control and Behaviour Problems: A Guide for Teachers, Maidenhead,
McGraw-Hill, Inc.
Weber, W. (1997), Classroom management, `n Cooper, J., Classroom Teaching Skills: A Handbook,
Lexington, MA: DC.
Weil, G. (1992), Vivre le lycée professionnel comme un nouveau départ, Chronique sociale, Lyon.
138 VIOLEN}A
VIOLEN}A ~N FAMILIE 139
Ana Muntean*
Violen]a `n familie
Introducere
De[i violen]a domestic\ este un fenomen care a `nso]it dintotdeauna construirea [i
dinamica familiei, intrarea ei `n aten]ia [tiin]elor juridice [i sociale este de dat\ recent\.
Doar `n ultimii dou\zeci de ani, [tiin]ele sociale [i reglement\rile legale interna]ionale
fac referin]\ la violen]a domestic\. O dat\ intrat\ `n con[tiin]a public\, profesioni[ti [i
politicieni, separat sau `n `ntâlniri comune, au prezentat, `n cadrul unor manifest\ri
[tiin]ifice de anvergur\ na]ional\ sau interna]ional\, diferite aspecte ale violen]ei domestice.
Abordarea fenomenului de violen]\ domestic\ s-a petrecut ulterior generaliz\rii, `n
rândurile profesioni[tilor [i ale comunit\]ilor, a interesului privind prevenirea maltrat\rii
copilului. Primele ad\posturi pentru femeile b\tute au ap\rut `n Statele Unite `n anii 70,
pu]in dup\ crearea celor din Anglia [i la aproximativ un secol dup\ `nfiin]area primelor
ad\posturi pentru animale abandonate (Desurmont, 2001).
Este interesant de remarcat faptul c\ majoritatea femeilor implicate `ntr-o rela]ie
violent\ con[tientizeaz\ amploarea pericolului violen]ei pe care o suport\ abia `n
momentul `n care manifest\rile copiilor le trezesc sentimentul responsabilit\]ii parentale.
Principala func]ie a familiei [i a p\rintelui luat izolat protejarea copiilor este cel
mai adesea neglijat\ `n cazul familiilor violente. Cu toate acestea, unul dintre cele mai
frecvente argumente ale femeilor care r\mân `n rela]ia cu un partener violent este: ~n
momentele bune, el [tie s\ fie un tat\ bun, iar copiii au nevoie de amândoi p\rin]ii.
Pe de alt\ parte, decizia lor de a lua m\suri de protec]ie fa]\ de partenerul violent se
leag\, `n numeroase cazuri, de con[tientizarea pericolului ce planeaz\ asupra copiilor
sau care a atins deja copiii.
Avem astfel, `nc\ o dat\, dovada unei paralele `ntre modul `n care se construiesc [i se iau
m\surile de protec]ie `n spa]iul domestic, al familiei, fa]\ de cei mai slabi membri copiii,
b\trânii, femeile [i modul `n care sunt con[tientizate riscurile [i se iau m\surile la nivelul
unei comunit\]i sau al unei societ\]i. Ideea c\ familia reprezint\ celula de baz\ a societ\]ii
apare `n mod implicit `n dezvoltarea m\surilor de protec]ie `n cazul violen]ei `n familie.
* Conferen]iar universitar doctor la Facultatea de Psihologie a Universit\]ii Babe[-Bolyai,

Cluj-Napoca.
140 VIOLEN}A
Un tablou complet privind nivelul de abordare a violen]ei domestice `n cadrul unei

societ\]i va trebui s\ ]in\ seama de:
1. reprezentarea social\ a fenomenului, la nivelul societ\]ii;
2. serviciile adresate fenomenului [i legisla]ia `n baza c\rora func]ioneaz\;
3. situa]ia economic\ general\.
Violen]a `n familie a stat `n conul de umbr\ al interesului general, a[a cum manifest\rile
interesului general s-au oprit `n fa]a u[ii `nchise a c\minului care ad\poste[te via]a
familiei. Via]a privat\ apar]inea exclusiv indivizilor, familiei, de[i ori de câte ori aceasta
interfera flagrant cu bunul mers al comunit\]ilor, cu reglement\rile generale ce girau
via]a comunit\]ilor, se luau m\suri mai mult punitive decât reparatorii. Ast\zi `ns\
asist\m la o cre[tere a aten]iei publice fa]\ de spa]iul vie]ii private, iar dezv\luirile
inerente privind violen]ele care se petrec `n acest spa]iu au obligat statele democratice la
asumarea responsabilit\]ii fa]\ de fiecare membru al ei, indiferent unde s-ar afla, chiar
[i `n spatele u[ilor `nchise ale c\minului familiei.
Comportamentele umane manifeste `n spa]iul public apar]in indivizilor n\scu]i `n
spa]iul privat. Pe m\sur\ ce aceast\ idee, ap\rut\ [i dezvoltat\ prin multiple studii `n
domeniul prevenirii abuzului [i al neglij\rii copilului, s-a infiltrat `n con[tiin]a social\,
au ap\rut: interesul pentru via]a privat\ a individului [i a familiei, diverse studii,
reglement\rile [i legile, serviciile de preven]ie [i interven]ie. Spa]iul public, prin con[tienti-
zarea riscurilor [i starea de alert\ consecutiv\, traduse prin interesul manifest fa]\ de
domeniul vie]ii private a familiei [i a indivizilor, penetreaz\ spa]iul privat cu inten]ia de
protejare a indivizilor, dar uneori [i cu efecte de disconfort pentru ei. Interesul se
manifest\ prin studii, reglement\ri [i legi consecutive, dezvoltarea serviciilor, programe
de educa]ie `n mas\, formarea speciali[tilor. Uneori acest interes conduce la prezent\ri
de[\n]ate `n pres\, cu efecte nocive asupra reprezent\rilor sociale care vor vehicula
imaginea unei violen]e domestice cu o aur\ de normalitate, rezultat\ din frecven]a [i
varietatea manifest\rilor prezentate. Un astfel de interes intruziv fa]\ de spa]iul privat
frizeaz\ adeseori bunul-sim], ce se afl\ deconcertat `n fa]a relat\rilor incredibile [i
dureroase. ~n unele ]\ri, protejarea cet\]enilor a inclus limitarea dreptului presei de a
p\trunde `n violen]a spa]iului privat al familiilor din ]\rile respective. Copiii maltrata]i [i
femeile victime ale violen]ei partenerilor nu pot fi subiecte ale presei decât eventual prin
respectarea unor m\suri de protejare a identit\]ii protagoni[tilor.
Cu tot acest interes manifest din ultimii dou\zeci de ani, statisticile nu arat\ realitatea
fenomenului, ci doar vârful aisbergului, care invadeaz\ [i [ocheaz\ spa]iul public.
Câteva date statistice din diferite ]\ri ale lumii ne arat\ o inciden]\ [i o prevalen]\ a
fenomenului, dup\ cum urmeaz\ (Desurmont, 2001):
`n Elve]ia, un studiu realizat `n 1997 indic\, `n ultimele 12 luni, un procent de 6%
femei b\tute, `n vreme ce propor]ia femeilor care au fost victime ale violen]elor
`n cuplu, luând `n considerare `ntreaga lor via]\, este de 21% (o femeie din
cinci);
`n Finlanda, `n 1998, studiul indic\ un procent de 9% femei b\tute `n ultimele 12 luni
[i 22% de-a lungul `ntregii vie]i;
`n Canada, 8% femei b\tute `n ultimele 12 luni [i 29% de-a lungul `ntregii vie]i;
`n Fran]a se consider\ c\ 10% dintre femei sunt victime curente ale partenerilor
violen]i.
Studiul efectuat `n Timi[oara, `n 1996, ne-a indicat un num\r de 138 de femei victime
ale violen]ei `n familie, pe o perioad\ de 3 luni. Aceste date `ns\ nu pot fi considerate
relevante datorit\ faptului c\ serviciile unde s-au colectat datele, cu excep]ia Institutului
de Medicin\ Legal\, nu au manifestat interes fa]\ de subiect. Un reprezentant al
autorit\]ilor locale aprecia c\ num\rul incidentelor de violen]\ domestic\ la nivelul
ora[ului, pe o perioad\ de 1 lun\, este de peste 3000 de cazuri. Aceasta ne-ar da un
procent al frecven]ei fenomenului de aproximativ 2%, ceea ce consider\m total nerealist
(Muntean, 2000).
~n cele ce urmeaz\ voi `ncerca s\ ar\t rela]ia dintre mult blamata agresivitate [i
violen]a `n familie, precum [i implica]iile judec\]ii morale, voi descrie manifestarea
ciclic\ a violen]ei domestice [i aspectele ei specifice, ce o fac inabordabil\ din perspectiva
legilor comune ale criminalit\]ii, modul `n care violen]a `n familie altereaz\ func]ia
primar\ a familiei, aceea de a cre[te copiii, modific\rile ce apar `n personalit\]ile
victimelor [i ale agresorilor, copilul ca victim\ a violen]elor `n familie [i voi concluziona
prin câteva cuvinte cu privire la programele OMS* care abordeaz\ violen]a `n general [i
`n chip specific violen]a `n familie.
Agresivitate-violen]\
Agresivitatea reprezint\ un motor energetic al comportamentului uman. ~mpreun\ cu
anxietatea, ea este prezent\ `n reu[itele de excep]ie, asigurând un comportament combativ,
sus]inut. Comportamentele de lupt\, de rezolvare a problemelor, de supravie]uire `n cele
mai dificile situa]ii, se bazeaz\ pe agresivitate. Situa]iile stresante, problematice pentru
individ conduc la cre[terea agresivit\]ii. {omajul, sl\biciunea unui membru al familiei,
precum [i alte situa]ii frustrante, invocate adeseori drept cauze ale violen]ei domestice,
nu sunt decât factori de cre[tere a agresivit\]ii individului.
Modul `n care va fi utilizat\ [i direc]ionat\ agresivitatea (spre rezolvarea situa]iilor
problematice sau `n sens distructiv) depinde de experien]a individului, precum [i de
gradul lui de maturitate moral\. Judecata moral\ se bazeaz\ pe capacit\]ile cognitive ale
individului. Tot acest lan] de mecanisme psihologice istoria personal\ ce determin\
toleran]a la frustrare precum [i eficien]a tiparelor de adaptare, capacitatea cognitiv\,
maturitatea moral\, creioneaz\ portretul individului cu un comportament violent `n
familie. Când situa]iile frustrante care conduc la cre[terea agresivit\]ii nu sunt `nfruntate
spre a fi solu]ionate, când individul nu se simte `n stare s\ fac\ fa]\ situa]iei, când nu se
simte responsabil fa]\ de ceilal]i membri ai familiei, mai slabi, afecta]i de situa]ie,
tensiunea rezultat\ va exploda `n desc\rc\ri violente, distructive, lovind `n persoane [i
obiecte, g\sind satisfac]ie `n suferin]a celorlal]i. ~n acela[i timp, situa]ia problematic\
r\mâne f\r\ solu]ie, continu\, c\p\tând aparen]a cauzei violen]ei, constituindu-se ca un
mit al violen]ei domestice.
Agresivitatea `n cuplu conduce la stabilirea unui raport de for]e (Perrone, Nannini,
1995). Când avem de-a face cu ni[te cupluri egalitare, `n care puterea de decizie apar]ine
ambilor parteneri, dându-le un sentiment de satisfac]ie, riscul de violen]\ domestic\ este
foarte sc\zut (Holtzworth-Munroe, Bates, Smultzler, Sandin, 1997).
* Organiza]ia Mondial\ a S\n\t\]ii.

142 VIOLEN}A
Când acest raport este unul de dominare-supunere, iar cel care domin\ are o judecat\
moral\ imatur\, violen]a ia o form\ punitiv\. Cel puternic va g\si explica]ii pentru
disconfortul ap\rut `n conduita inadecvat\ a celui mai slab [i se va sim]i `ndrept\]it s\
pedepseasc\ gre[elile [i ereticul. ~n majoritatea cazurilor, raportul de putere `l desemneaz\
pe b\rbat ca fiind `n pozi]ia dominant\, iar femeia, supus\, `mbrac\, `n situa]iile
problematice, care amenin]\ bun\starea familiei, haina victimei.
Atunci când raportul de for]e este unul de egalitate, violen]a ia o form\ agresiv\, de
atac reciproc `ntre cei doi, de armisti]ii [i relu\ri ale conflictelor, f\r\ un final clar.
B\rbatul poate `njura, iar femeia arunc\ cu o can\ cu ap\ `n el [i dac\ de data aceasta cel
care `[i impune for]a este b\rbatul, viitorul conflict ar putea aduce victoria femeii.
~n prima situa]ie, violen]a unidirec]ionat\, ]intind f\r\ gre[ victima, transform\
personalit\]ile celor doi, `ndep\rtându-i de zona socialului. Preocuparea continu\,
rumigativ\ a victimei pentru a evita pedeapsa, starea de alert\ permanent\ `n a[teptarea
imprevizibilului previzibil (Killen, 1998), sentimentul anomaliei `nso]it de teama de
dezv\luire transform\ personalitatea victimei `ntr-un mod ce o `nstr\ineaz\ de propriile
ei vise. ~n ceea ce `l prive[te pe agresor, acesta `[i va construi un tipar de reac]ie la stres,
la care va recurge tot mai frecvent [i cu tot mai pu]in remu[c\ri dup\ incident, `ntr-o
lume paralel\ realit\]ii sociale c\reia ì va face fa]\ tot mai dificil.
~n al doilea tip de violen]\, conflictele apar ca incidente izolate [i nu exist\ o
cumulare progresiv\ a efectelor decât poate prin construirea unor rutini de abordare
inadecvat\ a situa]iilor problematice.
La nivelul protagoni[tilor direct implica]i, consecin]ele celor dou\ tipuri de violen]\
sunt diferite.
La nivelul martorilor, a victimelor indirecte care sunt copiii, consecin]ele sunt la fel
de ample [i de redutabile.
Gândirea moral\
Limitele comportamentului social uman sunt impuse de regulile moralei. Familia ca
grup social cu existen]\ privat\ este guvernat\ de valorile, normele [i tiparele comporta-
mentale ale adul]ilor formând cuplul. Acest corp de judec\]i morale vor fi apoi, `n
procesul educa]iei directe [i indirecte, prin imita]ie, inculcate copiilor.
Regulile morale pe care individul le achizi]ioneaz\ `n familie `n primul rând [i care
fac parte din procesul numit na[terea psihic\ a copilului sunt actul de identitate al
individului `n lume, `n societate. Ele regleaz\ [i clasific\ elementele lumii interioare [i
dau autonomie individului `n existen]a lui `n lume. Kant cristaliza condi]iile necesare
unei existen]e `mplinite ca fiind cerul `nstelat deasupra capului [i legea moral\ `n inim\.
Capacitatea de a `nv\]a, `n general, [i achizi]ia judec\]ilor morale `n special sunt `n
acord direct cu nivelul dezvolt\rii cognitive. Piaget, construind nivelurile succesive ale
gândirii copilului, s-a preocupat [i de dezvoltarea judec\]ilor sale morale. Continuatorul
s\u `n acest domeniu, Lawrence Kohlberg, a descris stadiile universale `n dezvoltarea
judec\]ii morale a copilului [i a individului adult (Aitkinson [.a., 1993).
Analizând func]iile familiei [i `n principal func]iile parentale, care regleaz\ realizarea
sarcinii definitorii a familiei, aceea de a cre[te copiii, nu putem s\ nu remarc\m implica]iile
nivelului de dezvoltare a judec\]ilor morale ale p\rintelui `n eficien]a sa ca p\rinte.
Dac\ privim familia ca spa]iu al satisfacerii nevoilor existen]iale ale tuturor membrilor
ei, este evident\ nevoia unei morale bazate pe cunoa[tere [i dragoste care s\ regleze
rela]iile `ntre membrii familiei. ~n absen]a acestei morale, cei mai slabi membri ai
familiei vor fi la bunul plac al celor puternici, al unor sentimente perisabile ce pot
determina incredibile oscila]ii comportamentale. Numai respectul [i considerarea celuilalt
ca pe un egal cu drepturi depline, ca pe un partener `n realizarea nevoilor cotidiene sau
a unor performan]e, dar [i `n adjudecarea avantajelor rezultate pot constitui bazele unor
rela]ii echilibrate, care s\ nu pun\ sub semnul pericolului pe nici unul dintre membrii
familiei. Considerarea celuilalt drept partener va duce la posibilitatea de a negocia solu]ii
pentru problemele comune, de a face front comun `n abordarea acestor probleme.
Este tot mai frecvent\ invocarea, printre func]iile parentale, a nevoii de a respecta
copilul. Respectarea copilului, care depinde total [i `ntr-un mod obositor la `nceput de
disponibilitatea adultului, este apanajul unei gândiri morale mature. O gândire moral\ cu
principii clare, cunoa[terea [i respectarea nevoilor umane `n general [i a nevoilor copilului
pentru o dezvoltare normal\, `n special, de c\tre to]i membrii adul]i pot garanta calitatea
vie]ii familiei.
Cercetarea lui Kohlberg, f\cut\ `n diferite culturi, arat\ c\ doar 10% dintre indivizii
adul]i manifest\ un tip de gândire moral\ matur\, bazat\ pe principii clare, valabile `n
orice `mprejur\ri, indiferent de gradul de control din afar\.
Cu cât familia reprezint\ un teritoriu mai `nchis, cu atât bun\starea tuturor membrilor
ei reclam\ o gândire matur\ a adul]ilor care ì pun bazele.
Cu cât cuplul este mai imatur, cu atât imixtiunea, supervizarea factorului social
extern ar fi mai necesar\ pentru asigurarea bun\st\rii tuturor membrilor. Când legisla]ia
unor state din SUA afirm\ obliga]ia statului de a interveni pentru realizarea protec]iei
fiec\rui cet\]ean al statului, oriunde s-ar afla el, inclusiv `n spatele u[ilor `nchise ale
familiei, statul `[i arog\ dreptul de a regla [i repara acele rela]ii dintre membrii familiei
care nu func]ioneaz\ pe baze morale mature, de responsabilitate asumat\ a celui mai
puternic fa]\ de cel mai slab, de respect al egalit\]ii drepturilor membrilor constituen]i
ai familiei.
~n absen]a unei gândiri morale mature, a unei cunoa[teri corecte a nevoilor umane
generale, a afec]iunii pentru to]i cei care alc\tuiesc familia cu care te identifici, agresivitatea
se instaleaz\ cu u[urin]\ `n rela]iile dintre membrii familiei, `mbr\când variate forme violente.
Anomia, dezvoltat\ la nivelul unei societ\]i `n tranzi]ie sau `n urma unor catastrofe de
propor]ii, se reflect\ [i la nivelul familiei, cu atât mai mult cu cât adul]ii care o
`ntemeiaz\ nu fac dovada unei gândiri morale mature, care s\ func]ioneze indiferent de
vitregia circumstan]elor.
O societate patriarhal\ care tolereaz\ sau chiar impune dominan]a masculin\, care
`ng\duie ca femeia [i copiii s\ fie `ntr-o dependen]\ total condi]ionat\ de b\rbat, va
dezechilibra din start, `n plan simbolic, echilibrul de for]e dintre cei doi `n cadrul
familiei, iar egalitatea `n drepturi a cet\]enilor societ\]ii va deveni o aser]iune doar
par]ial `n]eleas\ [i de importan]\ mai mic\ `n spa]iul privat. O astfel de societate va
favoriza fenomenul de violen]\ domestic\ [i legisla]ia de promovare a egalit\]ii drepturilor
omului va deveni o responsabilitate statal\ dificil\, ne`n]eleas\ pe deplin, conducând mai
mult la a ascunde decât la a aborda realitatea cu obiectivitate [i m\suri eficiente.
144 VIOLEN}A
Ciclul violen]ei `n familie

Cel mai bun predictor al violen]ei domestice este existen]a unui incident produs
anterior momentului `n care se discut\ riscul de violen]\ `n familie. Indiferent de forma
pe care a luat-o manifestarea violen]ei, apari]ia ei `n rela]iile dintre membrii familiei
reprezint\ o bre[\ ce treptat va `ng\dui forme [i manifest\ri tot mai ample, mai variate
[i mai frecvente. O nevinovat\ remarc\ de genul nu-mi place cum ]i-ai aranjat p\rul
sau nu-mi place cum te-ai `mbr\cat va atrage dup\ sine, `n timp, consecin]e tot mai
dramatice. Aceste remarce pot fi apreciate de c\tre cel/cea c\ruia ì sunt adresate ca o
manifestare a interesului sau, altfel spus, a iubirii. ~n realitate, apare aici deja o arogare
a dreptului de a impune celuilalt limitele existen]ei [i ale manifest\rilor, dup\ bunul plac
al celui care se simte `n pozi]ia dominant\. Cel supus nu are dreptul la o existen]\
proprie, la nevoi proprii. Existen]a [i nevoile lui se vor conforma principiilor [i `ngr\dirilor
impuse, adeseori arbitrar, de c\tre cel care domin\.
Se descrie un ciclu al violen]ei domestice cu treceri recognoscibile `ntre diferitele
faze ale ciclului.
Imediat dup\ incident apar regretele, remu[c\rile agresorului, compasiunea pentru
victim\, surpriza c\ a fost cu putin]\ un astfel de eveniment, teama de a fi p\r\sit.
Victima este speriat\, `ntr-o stare de alert\, [ocat\ de evenimentul violent [i, mai ales la
`nceput, dornic\ de a se proteja. Poate c\ m\surile pe care le ia nu sunt cele mai
nimerite, ]inând seama de starea de panic\ pe care o tr\ie[te, dar de regul\ ele se
centreaz\ pe impulsul de a pleca, de a p\r\si situa]ia [i pe agresor.
~n subsidiarul acestei faze apar tentativele agresorului de a convinge victima s\ `l
ierte, prin autoculpabilizare [i daruri. Dup\ o rezisten]\ ini]ial\, propor]ional\ cu gradul
de luciditate al victimei, ea va ceda [i se va umple de speran]e. Cuvintele [i darurile o
vor convinge c\ ceea ce s-a petrecut este un incident izolat [i o vor face de asemenea s\
`[i g\seasc\ o parte de vin\ `n declan[area conflictului. La cap\tul acestei faze consecutive
evenimentului, cei doi vor fi din nou `mpreun\, ca la `nceput, plini de speran]e [i dornici
de a uita ceea ce s-a `ntâmplat. Copiii martori de[i statisticile arat\ c\, `n 80% din
cazuri, `n astfel de evenimente [i ei devin victime directe, ]int\ a loviturilor agresorului
(Lassus, 2001) vor avea probabil o perioad\ mai lung\ de angoas\ [i memoria lor nu
va `ng\dui instalarea uit\rii probabil niciodat\. C\ci `n memoria autobiografic\ ce se
construie[te dup\ vârsta de 1 an, ca [i `n memoria implicit\, senzorimotoare, specific\
vârstei cuprinse `ntre 0 [i 1 an, se vor p\stra urme care se pot manifesta `n diferite
momente ale vie]ii individului, cu atât mai insidios, inexplicabil [i necontrolat cu cât au
avut loc la vârste mai mici. De[i nu vom putea niciodat\ s\ ne amintim explicit ceea ce
ni s-a `ntâmplat `n primul an de via]\, experien]a din acel timp, pe care am tr\it-o cu cel
care ne-a `ngrijit, a l\sat un puternic [i greu impact asupra proceselor noastre implicite.
Aceast\ experien]\ atinge procese emo]ionale, comportamentale, perceptive, precum [i
modelul mintal al lumii celorlal]i [i al propriei noastre lumi. (Siegel, 2001)
~n urm\toarea faz\ a ciclului violen]ei `n familie, re`ncepe o acumulare a tensiunilor.
Incidente mici, inerente vie]ii cotidiene a familiei, conduc la tensiuni ce nu se soldeaz\
cu izbucniri la `nceput, dar care se acumuleaz\. Primele izbucniri agresive vor fi mai
vagi, mai generalizate [i mai nevinovate. ~n aceast\ perioad\, victima `nc\ se afl\ `n faza
speran]elor [i a `ncrederii [i va avea impresia c\, `mpreun\ cu agresorul, ei fac un front
comun `n fa]a problemelor. El se va enerva `mpotriva copiilor care sunt prea g\l\gio[i,
a colegului care l-a dezavantajat `ntr-o situa]ie, a supei ce nu este suficient de cald\, a
politicienilor care conduc, a mamei ei sau a unei vecine care sun\ la telefon sau vine `n
cas\ la ore nepotrivite. Va avea o proast\ dispozi]ie tot mai accentuat\ [i persistent\. Ea
ì va da dreptate, va potoli copiii, va blama colegul, va merge pe vârfuri [i va re`nc\lzi
supa, va `njura politica [i politicienii [i va atrage aten]ia mamei sau vecinei c\ nu dore[te
s\ mai fie deranjat\. Tot acum ea `ncepe s\ se preocupe exagerat de evitarea st\rii lui
de proast\ dispozi]ie. Mintea ei va fi plin\ de solu]ii menite s\ `l calmeze.
Agresivitatea crescut\ `ncepe s\ se direc]ioneze `ns\, `n urm\toarea faz\, `nspre
victim\. La `nceput sunt cuvinte nepl\cute, grele, amenin]\toare apoi gesturi de bruscare
[i ]inta se contureaz\ tot mai clar. E o faz\ `n care rela]iile celor doi devin raporturi de
vân\tor-prad\, el este tot mai precis `n atacuri [i h\r]uire, ea este tot mai f\r\ sc\pare,
face gre[eli tot mai frecvente, se simte neputincioas\ [i vinovat\ de tot ceea ce se
`ntâmpl\. Acum ar avea nevoie de gardienii pe care i-a `ndep\rtat. Mama, sora, vecina
nu vor fi disponibile acum, când li se solicit\ sprijinul.
Conflictul izbucne[te dispropor]ionat, de la un incident oarecare, cumulând circumstan]ial
to]i factorii cu valoare de a poten]a sau favoriza declan[area conflictului.
Incidentul de mai scurt\ sau mai lung\ durat\, de o gravitate variabil\, `ncheie ciclul,
care se reia.
~n timp, varia]iile care apar privesc gravitatea [i perioada de timp a fazelor dintre
incidente. Dup\ câ]iva ani, incidentele pot fi tot mai grave, iar faza remu[c\rilor, a
insisten]elor pentru iertare [i `mp\care tot mai scurt\, pân\ la absen]a total\.
Nevoi [i drepturi
~n orice stat democratic, drepturile omului sunt legi pentru a c\ror respectare exist\
un aparat bine articulat [i de]inând depline puteri puse `n slujba protej\rii cet\]enilor.
Ignorarea prevederilor legale nu permite derog\ri de la obligativitatea fiec\rui cet\]ean
de respectare a lor. Dar ce sunt aceste legi protejând drepturile omului, legi specifice
fiec\rui stat democratic, cu mici varia]ii de la o ]ar\ la alta, dar reg\sindu-se `n documente
[i reglement\ri interna]ionale?
Drepturile omului reprezint\ nevoile umane pentru o dezvoltare [i func]ionare normal\,
`mplinit\. De la Declara]ia de Independen]\ a Statelor Unite, ce stipuleaz\ dreptul la
fericire al fiec\rui individ, [i pân\ la legile care se reg\sesc la nivelul fiec\rui stat [i care
protejeaz\ bunurile private ale individului, toate aceste reglement\ri alc\tuind corpul
drepturilor omului, la nivel na]ional sau interna]ional, transform\ `n lege nevoile individului
pentru o existen]\ [i o func]ionare `mplinite. Ele reclam\ satisfacerea nevoilor fiec\ruia
[i, `n acela[i timp, pun limite modalit\]ilor de `mplinire a lor, astfel `ncât nici un individ
s\ nu sufere.
Nevoile umane reprezint\ motivele dinamicii individului, a familiei, a unei comunit\]i,
`n lume. Exist\ variate clasific\ri ale nevoilor umane, dintre care cea mai cunoscut\ este
reprezentarea lor piramidal\ f\cut\ de c\tre Maslow (Mayhew, 1997). El se referea la
dou\ tipuri de nevoi, cu valoare diferit\ `n mobilizarea individului pentru satisfacerea lor.
Primele patru categorii nevoi biologice, de securitate, de dragoste [i apartenen]\, de
recunoa[tere [i valorizare a realiz\rilor , nevoi de tip D (deficiency), ap\rând prin lips\,
146 VIOLEN}A
alc\tuiesc o motiva]ie extrinsec\, activând individul cu regularitate [i putere pentru

satisfacerea lor. Satisfacerea depinde `ns\ `ntotdeauna de mediul exterior [i se petrece `n
rela]ia cu ceilal]i.
Cel de-al cincilea tip de nevoi, desconsiderate de Maslow, sunt a[a-zisele nevoi de tip B
(being), care alc\tuiesc motiva]ia intrinsec\, ce mobilizeaz\ individul cu atât mai eficient
cu cât sunt satisf\cute mai frecvent. Ele nu depind de ceilal]i [i satisfac]ia se afl\ `n `ns\[i
ac]iunea menit\ s\ conduc\ la `mplinirea lor. O psihologie a individului fericit poate fi
axat\ pe mecanismele acestor nevoi, a[a cum ne-a ar\tat Csikszentmihayli (Mayhew,
1997).
~n m\sura `n care societatea are nevoie de indivizi eficien]i, implica]i social, ea are
nevoie de indivizi ale c\ror nevoi de baz\ s\ nu mai constituie o problem\, indivizi care
s\ poat\ func]iona ferici]i. Dar satisfac]ia unui individ nu este permis\ dac\ realizarea ei
se face `n detrimentul celorlal]i. C\ci egalitatea indivizilor, `n drepturi [i obliga]ii, este
lege de baz\ `n orice stat democratic.
Toate aceste dezvolt\ri anterioare au fost necesare pentru a eviden]ia motivele pentru
care violen]a `n familie nu poate fi corect abordat\ dac\ incriminarea ei se face `n baza
prevederilor Codului penal, al\turi [i `mpreun\ cu alte manifest\ri de violen]\ ce pot
ap\rea `n rela]iile dintre indivizi. De asemenea, cele expuse mai sus ne vor servi pentru
a argumenta nevoia unei legisla]ii specifice, ]intind cu precizie incriminarea violen]ei
domestice.
~n cele ce urmeaz\, vom preciza aspectele specifice ale violen]ei domestice, comparativ
cu alte tipuri de violen]\, incriminate prin lege (Muntean, 2000).
1. Accesul permanent al agresorului la victim\.

~n spa]iul privat al c\minului, nu exist\ locuri sigure, `n care victimele s\ se poat\
proteja, refugiindu-se `n momentele dificile. Agresorul are un control total asupra lor,
ceea ce va amplifica aspectul de terorizare [i de neputin]\ a victimelor, femei [i copii.
2. Desf\[urarea previzibil\ a evenimentelor de violen]\, `n forma ciclic\ descris\

anterior, cu episoade multiple, inevitabile [i tot mai frecvente [i severe `n timp.
3. Angrenarea `ntregului sistem al familiei.

To]i membrii familiei violente vor deveni victime directe sau indirecte ale agresorului.
~n acest sens, violen]a domestic\ se aseam\n\ cu o stare de asediu, cu un r\zboi cu
agresor unic [i victime multiple. Toate caracteristicile r\zboiului se pot manifesta `n
violen]a domestic\. Tr\irile victimelor vor fi acelea[i. Sindromul de stres posttraumatic,
descris mai `ntâi `n cazul victimelor de r\zboi, este frecvent `ntâlnit, cu anumite varia]ii
ce ]in de specificul violen]ei domestice [i de diferen]ele fa]\ de un conflict armat amplu,
`n cazul victimelor violen]ei domestice. Acestea au condus la formularea unui diagnostic
diferen]iat, acceptat doar par]ial de c\tre speciali[ti, acela de sindrom al femeii b\tute.
Ce efecte are `ns\ starea de asediu asupra copiilor care pot fi victime directe sau indirecte
[i pentru care violen]a va deveni un factor cu puternic\ influen]\ asupra dezvolt\rii?
4. Spre deosebire de alte tipuri de violen]\, `n cazul violen]ei domestice apar

modific\ri de structur\ a personalit\]ii tuturor celor implica]i. Victima `[i va pierde `ncet
stima de sine [i va dezvolta indezirabile mecanisme defensive prin care va `ncerca s\ fac\
fa]\ situa]iei. Agresorul va tr\i tot mai mult `ntr-o lume scindat\: aceea a vie]ii `n
grupurile sociale `n care se afl\ integrat la locul de munc\ sau `n alte spa]ii din afara
c\minului [i aceea din spa]iul privat al c\minului. Guvernate de reguli [i valori diferite,
cu atitudini diferite fa]\ de violen]\ de la o toleran]\ fa]\ de violen]\ pân\ la violen]\
ca modus vivendi , aceste dou\ lumi vor solicita adev\rate performan]e individului
pentru a r\mâne integrat. Riscul de a ceda `ntr-un anumit moment cre[te pe m\sur\ ce
situa]ia se cronicizeaz\. El poate ajunge un [omer cronic, un alcoolic p\strând rela]ii cu
mediul social din afara familiei doar `n grupuri selectate din medii marginale, cu tulbur\ri
de integrare social\. Cât despre modific\rile de personalitate ale copiilor sub influen]a
atmosferei de violen]\ `n familie, statisticile care arat\ o trecere a comportamentelor
violente de la o genera]ie la alta `n propor]ie de 75% (Killen, 1998) sunt probabil cea mai
conving\toare [i crud\ m\rturie. Majoritatea categoriilor de copii cu probleme sociale
(copiii abandona]i, analfabe]i sau cu e[ec [colar, copiii str\zii [i cei delincven]i) provin
din medii familiale violente.
5. Rela]iile emo]ionale dintre cei doi poli ai conflictului sunt un alt specific al
violen]ei domestice. ~n cazul violen]ei domestice apare o pervertire a rela]iilor emo]ionale
agresor-victim\. Rela]iile fire[ti, `n registru negativ, sunt irizate de sentimentele ini]iale
de dragoste dintre cei doi, dintre agresor [i victime. Pe de alt\ parte, ciclul de manifestare
a violen]ei amestec\ tr\irile negative simultane [i consecutive evenimentului cu sentimentele
pozitive generate de remu[c\rile [i speran]ele ulterioare evenimentului.
Poate c\ cea mai deviant\ manifestare emo]ional\ `n rela]ia agresor-victim\ este
sindromul Stockholm. Sindromul, descris `n situa]ii de teroare `n care victimele ajung s\
se simt\ legate emo]ional de agresor, s\ fie de partea acestuia `n cazul când s-ar lua
m\suri din afar\ `mpotriva lui, este o manifestare patologic\ a ata[amentului. Regulile
dup\ care se instaureaz\ aceast\ tr\ire sunt: amenin]area vie]ii [i intercalarea unor
momente de sl\bire a amenin]\rii sau chiar de `ng\duin]\ [i `n]elegere, `n cursul
amenin]\rii.
Cunoa[terea sindromului Stockholm ne permite `n]elegerea manifest\rilor de re`ntoarcere
a victimelor lâng\ agresor, de dor dup\ agresor, de invocare a iubirii ca explica]ie pentru
absen]a unei reac]ii de ap\rare care s-ar `nscrie `n registrul comportamentelor normale
de autoconservare. De asemenea, ]inând seama de anormalul acestor tr\iri, explica]iile
amuzate ce se fac auzite adeseori `n rândul gardienilor absen]i: St\ pentru c\ ì
place, dac\ nu i-ar pl\cea ar pleca sau Nu m\ amestec, pentru c\, dac\ o fac, ea va fi
cea care m\ va blama c\ am intervenit [i `l va ap\ra pe agresor sunt inacceptabile.
6. Caracterul secret, privat, care face ca victima s\ aib\ un acces mai mic la surse de
sprijin, apare invariabil `n cazul violen]ei `n familie. Con[tiin]a anomaliei comporta-
mentelor agresive `n familie, sentimentul de stigm\ ce `nso]e[te familia violent\ [i care
impregneaz\ personalit\]ile membrilor familiei ì fac pe ace[tia s\ nu dezv\luie ceea ce
se `ntâmpl\, s\ nu doreasc\ interven]ia socialului, pe care nu o simt disponibil\ [i
salvatoare ci mai degrab\ `nc\rcat\ de oprobriu. Dac\, la `nceput, victimele surprinse de
agresiune ar avea inten]ia de a c\uta ajutor, de a spune celor apropia]i, `n timp, ele nu
o mai pot face, deoarece se supun unui ordin mai mult sau mai pu]in explicit al
agresorului, acela de a-[i `ndep\rta familia [i prietenii, cei la care ar putea s\ recurg\ `n
momentele dificile.
148 VIOLEN}A
7. Ne-interven]ionismul, tendin]a celorlal]i de a trece sub t\cere astfel de manifest\ri,

este un specific consemnat de `ntreaga literatur\ din domeniu. Manifestarea de neutralitate
este cu atât mai eficient\ cu cât mentalitatea, reprezentarea social\ a fenomenului, are un
grad mai ridicat de toleran]\. Acest specific al violen]ei domestice l-a condus pe Felson
la o descriere triangular\ a ei (Mannon, 1997), având urm\toarele puncte de sprijin:
agresor, victim\ [i gardianul absent. Este u[or de remarcat faptul c\ o trezire a
gardianului ar conduce la diminuarea sau chiar la anihilarea fenomenului. ~n subsidiarul
acestei situa]ii se na[te ne`ncrederea [i scepticismul victimei cu privire la posibilit\]ile de
salvare, de a fi sprijinit\ `n demersurile ei de autoprotejare, a ei [i a copiilor.
8. Aspectele de tortur\ a femeii victim\ sunt cvasiprezente `n violen]a domestic\.

Tortura reprezint\ o form\ de violen]\ definit\ [i incriminat\ specific `n legisla]ie.
OMCT*, `n raportul prezentat `n anul 1999 (Benninger-Budel, Lacroix, 1999), a dezv\luit
similitudinile suferin]elor femeii victime a violen]ei domestice cu acelea ale victimei
torturii. Raportul OMCT consemneaz\: Violen]a domestic\ este, `nainte de toate, o
violare a drepturilor omului. Mai mult, reluând argumentul sanc]iunilor `n cazuri de
violen]\ domestic\, putem `nfiera statul pentru asumarea unei p\r]i din responsabilit\]ile
privind consecin]ele violen]ei domestice, deoarece aceasta se produce de fapt cu autorizarea
[i consim]\mântul s\u (Benninger-Budel, Lacroix, 1999).
9. Dac\, `n cazul victimelor oric\ror agresiuni, sec]iile medicale de urgen]\ `[i

disput\ serviciile, `n cazul violen]ei domestice, victimele sunt `ntâmpinate cu reticen]\,
iar serviciile de `ngrijire sunt superficiale. O dovad\ a acestei superficialit\]i este absen]a
interesului pentru cunoa[terea cauzelor r\nilor pe care le `ngrijesc. ~n cabinetele medicale
[i `n sec]iile spitalice[ti nu apar persoane care sunt victime, ci doar r\ni ce necesit\
`ngrijiri. Nu exist\ servicii speciale pentru victimele violen]ei domestice, femei [i copii.
Nu exist\ nici m\car un interes [i o aten]ie special\, c\ci aceasta ar presupune speciali[ti.
Când un medic a afirmat c\ `n toat\ cariera lui nu a `ntâlnit nici o femeie b\tut\, el a fost
sf\tuit s\ `ntrebe femeile care vin s\ solicite `ngrijiri dac\ au tr\it incidente de violen]\.
~n decurs de o s\pt\mân\, un sfert din pacientele venite `n cabinet s-au dovedit a fi sau
a fi fost anterior victime ale unor violen]e `n cuplu (Heise, Pitanguy, Germain, 1994).
Toleran]a social\ fa]\ de fenomen, consim]irea t\cut\ a fenomenului, reprezint\ o alt\
caracteristic\ a violen]ei domestice. ~n vreme ce alte forme de violen]\ sunt repudiate de
c\tre societate, incriminate prin lege [i sanc]ionate exemplar, violen]a domestic\, `n
acord cu ignorarea fenomenului de c\tre speciali[ti, precum [i cu valorile tradi]ionaliste
ale societ\]ii patriarhale, este tolerat\ cu o atitudine mergând de la zâmbetul amuzat pân\
la distan]area gr\bit\, ca `n cazul riscului de contagiune.
10. Exist\ tentative [i ini]iative legislative care incrimineaz\ violen]a domestic\,

protejând posibila victim\, `n mod egal, indiferent de sexul ei. Nu `ntâmpl\tor, autorii
acestor proiecte legislative sunt b\rba]i. Astfel de ini]iative oculteaz\ `ns\ realitatea.
Statisticile, `n ]\rile `n care acestea exist\ [i sunt un semn al interesului societ\]ii pentru
abordarea corect\ a fenomenului violen]ei domestice, ne arat\ c\, `n 95% din cazuri,
victima este femeia, [i nu b\rbatul (Desurmont, 2001).
* Organiza]ia Mondial\ Contra Torturii.

O lege valabil\ trebuie s\ ]in\ seama de realitate. F\când abstrac]ie de realitate, legea
risc\ un e[ec `n implementarea ei.
11. Condi]ia specific\ a femeii, precum [i condi]iile specifice date de stadiul dezvolt\rii
`n care se g\sesc copiii victime conduc, `n situa]ii de violen]\ domestic\, la consecin]e
specifice, mult mai grave decât `n cazul unor agresiuni oarecare. Capacitatea [i func]ia
de reproducere ale femeii sunt profund afectate de agresiunile `n cuplu. Statisticile arat\,
contrar opiniei comune, c\ o femeie gravid\ este de dou\ ori mai expus\ riscului de
agresiune. Având un partener violent, chiar dac\ anterior ea nu a fost b\tut\ de c\tre
acesta, `n perioada sarcinii, ea va fi.
12. Violen]a domestic\ const\ `ntr-o provocare sau amenin]are cu r\nirea fizic\,
petrecut\ `n prezent sau `n trecut, `n cadrul rela]iei dintre partenerii sociali, indiferent de
statutul lor legal sau de domiciliu. Atacul fizic sau sexual poate fi `nso]it de intimid\ri
sau abuzuri verbale, distrugerea bunurilor victimei, izolarea ei de prieteni, familie sau
alte poten]iale surse de sprijin; amenin]\ri f\cute la adresa altor persoane, semnificative
pentru victim\, inclusiv a copiilor; furturi; controlul asupra banilor, lucrurilor personale
ale victimei, alimentelor, deplas\rilor, telefonului [i a altor surse posibile de `ngrijire [i
protec]ie. (Stark [i Flitcraft, 1996)
Dac\ ne referim la defini]ia clinic\ a violen]ei domestice, a[a cum am prezentat-o mai
sus, remarc\m existen]a unor acte de violen]\ care nu pot ap\rea decât `n violen]a
domestic\. Controlul asupra banilor, telefonului, deplas\rilor etc. nu apar `n incidentele
izolate de violen]\ [i nici chiar `n tortur\ nu apar `n forma specific\ violen]ei domestice.
Acest specific este generat [i sus]inut de celelalte aspecte particulare ale violen]ei `n
familie, ce ]in de rela]iile cotidiene dintre agresor [i victime.
13. Dac\ absen]a speciali[tilor, a legilor [i serviciilor, precum [i toleran]a mentalit\]ii

transform\ fenomenul de violen]\ domestic\ `ntr-o maladie social\ pu]in cunoscut\ [i
ignorat\, manifest\rile ei, `n timp, sunt tot mai periculoase. Pericolul cu care se confrunt\
victimele devine tot mai amplu, `mbinând variate [i multiple forme. Dac\ la `nceput
manifest\rile sunt mai mult umilitoare decât periculoase pentru victim\, prin repetare [i
amplificare, riscul victimelor va cre[te. Dac\ la `nceput era vorba despre cuvinte
umilitoare, jignitoare, la adresa victimei, `n timp se poate ajunge la izolarea ei, distrugerea
bunurilor sale, b\t\i [i violen]e sexuale, amenin]area persoanelor dragi ei: copiii,
p\rin]ii, al]i membri ai familiei.
14. Violen]a domestic\ are un registru larg de manifest\ri. Acestea pot fi categorisite
dup\ cum urmeaz\: psihice, fizice, sexuale [i sociale. A[a dup\ cum am ar\tat la
punctul anterior, ele se pot combina `ntr-un amalgam infernal [i cu anumite consecin]e
evidente, de suprafa]\, dar [i de profunzime asupra victimelor. Femei care `[i pierd
`ncrederea [i bucuria vie]ii, copii care cresc `nv\]ând violen]a ca pe o moned\ de schimb
`n rela]iile cu ceilal]i sunt dramaticele dovezi ale modific\rilor profunde ce apar `n cazul
victimelor violen]ei domestice.
150 VIOLEN}A
Func]iile parentale [i violen]a `n familie

Principala func]ie a familiei, aceea de a cre[te tinerele genera]ii, f\cându-le capabile
de o via]\ autonom\ [i de a-[i asuma responsabilitatea cre[terii genera]iei urm\toare, este
profund alterat\ de violen]\.
Brazelton [i Greenspan (2001) identific\ nevoile copilului pentru o dezvoltare normal\
ca fiind urm\toarele:
1. nevoia de a avea rela]ii emo]ionale calde, apropiate, stabile;
2. nevoia de a fi protejat fizic, de a avea siguran]\ [i o via]\ regulat\;
3. nevoia de experien]e adaptate nivelului de dezvoltare a copilului;
4. nevoia de limite, de via]\ cotidian\ structurat\ [i de responsabilit\]i adecvate
nivelului de dezvoltare;
5. nevoia de experien]e adecvate diferen]elor individuale ale copilului, intereselor lui
particulare;
6. nevoia de a tr\i `ntr-o comunitate stabil\, de a beneficia de sprijinul [i cultura
acesteia;
7. nevoia de a avea un viitor protejat.
Dac\ punem `n discu]ie rând pe rând aceste nevoi ale copilului pentru o dezvoltare
normal\ este u[or s\ eviden]iem faptul c\, `n cazul violen]ei `n familie, nici una dintre ele
nu va fi realizat\ optim. Tandemul victim\-agresor al p\rin]ilor ì va face nedisponibili
pentru a se implica `n rela]ii calde, apropiate, stabile cu copiii lor. P\rin]ii violen]i vor
expune copiii la riscuri fizice, fie prin ]intirea lor `n timpul incidentelor de violen]\, fie
prin neglijarea lor. S-a constatat c\ majoritatea copiilor care sufer\ arsuri grave ca
urmare a accidentelor domestice provin din familii cu p\rin]i care ì neglijeaz\. ~n
familiile violente stabilitatea [i regularitatea vie]ii este `ntrerupt\ de evenimentele violente
[i nu exist\ o preocupare special\ pentru a procura copilului experien]ele de care are el
nevoie, `n acord cu vârsta [i particularit\]ile lui. Cei doi p\rin]i nu sunt consecven]i `n
limitele impuse copilului [i acestea depind mai mult de starea de moment a p\rin]ilor
decât de o structur\ a vie]ii familiei. Responsabilit\]ile acordate copiilor dep\[esc de
regul\ capacit\]ile lor, devenind abuzuri. ~ntrebat\ asupra dorin]ei ei de a avea copii
atunci când va fi mare, o feti]\ provenind dintr-un cuplu violent, r\spunde: Da, vreau
s\ am copii pentru c\ vreau s\ m\ `ngrijeasc\ [i pe mine cineva, c\ am obosit tot având
grij\ de p\rin]ii mei (Killen, 1998).
~n ceea ce prive[te protec]ia comunit\]ii, sprijinul acesteia, se [tie c\ regula existen]ei
familiilor violente este marginalizarea lor `n comunitate. Ca o consecin]\ a acestei
marginaliz\ri, din rândurile familiilor violente provin cei mai mul]i copii analfabe]i sau
cu abandon [colar. ~ntr-o `ncercare de solu]ionare a problemei analfabetismului copiilor
dintr-un sat din Banat, `n 1998, primarul ales al comunei ne-a declarat, cu referire
precis\ la o familie: Sunt de râsul oamenilor se bat, fur\ ar merita pu[i la zid eu
nici nu le dau ajutoare când primim din Germania. Din nefericire, aceast\ opinie este
prea frecvent `mp\rt\[it\ `nc\ de c\tre cei care au fost ale[i pentru a asigura bun\starea
`ntregii comunit\]i.
Cât despre viitor, unul din semnele distinctive ale victimelor violen]ei domestice este
absen]a planurilor de viitor, a[a cum capacitatea femeii victim\ de a-[i construi un plan
de viitor [i de a-l urm\ri cu consecven]\ o consider\m a fi semnul reabilit\rii ei, dup\

convie]uirea cu un partener violent (Muntean, 2000).
Portretele victimelor [i ale agresorului

Se afirm\ faptul c\ nu exist\ semne marcante ale personalit\]ilor victimelor [i ale
agresorilor, `n cazul violen]ei `n familie. Sus]inerea afirma]iei are menirea de a nu
culpabiliza victima [i agresorul. Violen]a domestic\, manifestarea ei cronic\ `[i pun `ns\
amprenta, indubitabil, asupra celor doi poli ai conflictelor.
Agresorii au avut, `n 75% din cazuri, copil\rii violentate. Ei au fost victimele unor
abuzuri provocate de adul]ii din jur, cei care aveau responsabilitatea de a le r\spunde
nevoilor. Ei nu sunt persoane sigure de ele, cu un clar sentiment al valorii personale.
Sunt incapabili de a-[i identifica sentimentele [i manifest\ o instabilitate de atitudine.
Adeseori las\ impresia unui copil `n corp de adult, sup\rat pe lume, `nvinov\]indu-i pe
cei din jur pentru e[ecurile pe care le `nregistreaz\. Sunt gelo[i, posesivi `n rela]iile cu
partenerele pe care le schimb\ frecvent. ~n conversa]ii doresc s\ domine, de[i nu sunt
persoane cu bune abilit\]i de exprimare [i au tendin]a de a fi ironici [i critici. ~n via]a
intim\ manifest\ un disconfort [i nu consider\ c\ partenera este egalul lor, fiind
tradi]ionali[ti `n concep]iile privind raporturile dintre b\rba]i [i femei. Au, `n general, o
atitudine negativ\ fa]\ de femei, folosesc sexul ca pe un act de supunere al partenerei.
Sunt nemul]umi]i de locul de munc\, adeseori consum\ alcool [i alte substan]e, au o
atrac]ie deosebit\ fa]\ de arme [i sunt convin[i c\ puterea [i controlul se ob]in prin
violen]\. Expectan]ele lor fa]\ de partener\ sunt de a se comporta [i a-i `ngriji ca o mam\
(Thomas, 2000).
Femeia victim\ dezvolt\ tr\s\turi de personalitate ce sunt urmarea mecanismelor
defensive puse `n func]iune pentru a face fa]\ situa]iilor. Acestea sunt cu atât mai
persistente cu cât durata rela]iei violente a fost mai mare [i fragilitatea ei psihic\,
dobândit\ `n propria copil\rie, este mai accentuat\. Ea `[i va pierde `ncrederea `n sine [i
sentimentul c\ de]ine un control asupra situa]iei. Va sim]i c\ `nnebune[te [i va deveni tot
mai neglijent\ `n ceea ce o prive[te. Stresul ridicat [i anxietatea permanent\ pe care le
tr\ie[te ì vor crea sau agrava boli cronice, dar pot duce [i la manifest\ri psihosomatic
nerecunoscute ca atare `n serviciile medicale unde se prezint\ solicitând `ngrijiri.
Adeseori ea va `ncepe s\ consume alcool, medicamente psihotrope, substan]e care s\ ì
aduc\ o stare de `ndep\rtare psihic\ de realitatea pe care o tr\ie[te. Poate avea tentative
de suicid, orientându-[i agresivitatea asupra ei `ns\[i sau poate dezvolta comportamente
de deplasare a furiei asupra copiilor, devenind o mam\ violent\.
Copiii care cresc `n familii violente prezint\ probleme fizice, boli inexplicabile, sunt
victime ale unor accidente domestice, dar [i `n afara casei [i au o cre[tere mai lent\. Ei
tr\iesc o fric\ de abandon, o anxietate m\rit\ [i diferite probleme emo]ionale [i mintale.
Dezvolt\ ne`ncredere `n sine, depresie, mai ales c\ au tendin]a de a observa via]a
colegilor mai ferici]i. Ei au diferite probleme de comportament de tipul agresivit\]ii sau
al pasivit\]ii la agresivitatea celor din jur, au probleme cu somnul, tulbur\ri de control
sfincterian, se bat cu al]i copii, uneori au tendin]a de a se automutila, au comportamente
defensive de tipul minciunii [i al fugii de acas\. Au frecvente probleme cu [coala datorit\
instabilit\]ii [i incapacit\]ii de a se concentra, precum [i unor inabilit\]i sociale. Ca
152 VIOLEN}A
adolescen]i, consum\ alcool, droguri, au rela]ii sexuale precoce [i sarcini la vârste mici
[i au o rat\ crescut\ a tentativelor de suicid. ~n vreme ce fenomenul suicidului [i al
tentativelor de suicid a crescut `n rândul tinerilor cu vârstele `ntre 15 [i 25 de ani, pe
primul loc `n rândul cauzelor se afl\ climatul familial deteriorat [i slaba comunicare `n
cadrul familiei (Chalon, 1997-1998). Ei se identific\ cu eroi negativi [i v\d `n propriii
p\rin]i, mai ales când ace[tia se separ\ [i `[i g\sesc noi parteneri, ni[te mon[tri sexuali.
Copilul [i violen]a domestic\

~n vreme ce aten]ia pentru fenomenul de violen]\ domestic\ s-a impus ulterior
interesului pentru prevenirea maltrat\rii copilului, violen]a domestic\, sub aspectul
suferin]ei pe care o provoac\, a fost studiat\ pân\ de curând doar din perspectiva femeii
ca victim\. Acest aspect de s\r\cire a fenomenului se datoreaz\ probabil mi[c\rilor
feministe ce au reu[it s\ aduc\ `n aten]ia opiniei publice, a politicienilor [i a serviciilor
violen]a `n familie.
Aten]ia pentru copilul prins `n familia violent\ a fost suscitat\ mai ales de `nregistrarea
frecven]ei crescute a trecerii comportamentelor violente de la o genera]ie la alta.
Copilul poate fi o victim\ direct\ sau indirect\, ca martor al violen]elor dintre
p\rin]i. Ultimele cercet\ri ne arat\ c\ suferin]a copilului martor este mai profund\ [i are
consecin]e mai ample [i mai de durat\ decât `n cazurile `n care copilul este o victim\
direct\ (Catheline, Marcelli, 1999). A-[i vedea p\rin]ii lovindu-se reciproc `nseamn\
mai mult decât a fi el cel lovit, c\ci este vorba aici de cl\tinarea [i insecuritatea `ntregului
e[afodaj al vie]ii c\minului, al locului `n care se petrece na[terea lui biologic\ [i psihic\.
Exist\ o capacitate a copilului de a face fa]\ violen]ei la care este supus, de a se
autoproteja atunci când aceast\ func]ie nu mai poate fi `mplinit\ de p\rin]ii invalida]i de
violen]\. Capacitatea aceasta, numit\ rezilien]a copilului, este de interes recent pentru
cercet\torii [i practicienii din domeniul bun\st\rii copilului.
Rezilien]a copilului se leag\ de doi factori majori (Manciaux, 2001): existen]a `n
via]a copilului, `n afara familiei, a unui adult cu care copilul s\ stabileasc\ o bun\ rela]ie
de comunicare [i `ncredere [i c\ruia s\ ì poat\ povesti suferin]a pe care o `ndur\. Pe de
alt\ parte, copiii rezilien]i sunt capabili s\ `[i g\seasc\ astfel de rela]ii salvatoare. Cel
de-al doilea factor determinant este capacitatea de a m\rturisi, a recunoa[te vina [i
inadecvarea p\rin]ilor `n func]iile lor parentale [i de a-i ierta. Dar nu o iertare care
afirm\ Au f\cut bine c\ m-au b\tut, `n felul acesta m-au f\cut om, ci una care,
repudiind violen]a p\rin]ilor, s\ le recunoasc\ acestora mereu calitatea lor de p\rin]i.
Exist\ o multitudine de aspecte psihice ce contribuie la rezilien]a copilului. Astfel,
inteligen]a lui, abilit\]ile [i pl\cerea de a comunica, precum [i autosugestia privind
capacitatea lui de a face fa]\ situa]iei dificile sunt factori esen]iali `n rezilien]a copilului.
Dac\ ne gândim la trecerea transgenera]ional\ a comportamentelor violente `n cuplu [i
dac\ privim procentul de 25% al copiilor care, provenind din familii violente, nu devin
violen]i `n rela]iile lor `n familie, suntem obliga]i s\ ne referim la fenomenul rezilien]ei.
Pe de alt\ parte, cunoscând suferin]a copiilor `n familii violente [i neintervenind `n
favoarea copilului, neacordându-i sprijinul necesar pentru a face fa]\ situa]iei, dezvolt\m
o atitudine culpabil\.
Exist\ `ns\ [i interven]ii intruzive care sporesc suferin]a copilului. Astfel de interven]ii
au la baz\ dorin]a legitim\ a adul]ilor de a proteja copiii, precum [i obligativitatea unor
servicii de a se implica [i puterea lor de a o face. Actele de interven]ie f\cute `n numele

unei compasiuni ce ignor\ psihologia copilului [i nevoile lui pentru o dezvoltare normal\
pot avea, atât la nivelul individului, cât [i al societ\]ii, grele consecin]e. Majoritatea
acestui gen de interven]ii `ncep cu semnalarea cazului [i sfâr[esc, `ntr-un mod dramatic
pentru copil, prin internarea lui `ntr-o institu]ie de protec]ie social\. Nu se iau `n
considerare loialitatea copilului fa]\ de p\rin]ii s\i, [ocul copilului plasat `ntr-un mediu
nou, preferin]a lui pentru mediul `n care este adaptat, chiar dac\ este un mediu `n care
sufer\. Posibilit\]ile sl\bite de adaptare la nou ale copilului victim\ `n familia lui sunt
puse la grea `ncercare atunci când, intervenind `n favoarea copilului f\r\ s\ `l ascult\m
[i s\ comunic\m cu el asupra dorin]elor lui, `l scoatem din mediul maltratant [i `l plas\m
`ntr-unul total str\in. Dup\ acest plasament perceput ca salvator de c\tre cei care
ac]ioneaz\, copilul nu se mai bucur\ de o aten]ie special\, `n vederea reabilit\rii lui, [i
se a[teapt\ de la el, `n mod tacit, s\ se descurce cu noua situa]ie, tot a[a cum p\rin]ii lui
abuzivi nu se preocupau de capacit\]ile lui de a face fa]\ situa]iilor maltratante.
Unei astfel de interven]ii ì este probabil preferabil\ neinterven]ia.
P\rin]ii lui i-au impus secretul [i nu l-au l\sat [i nu l-au `nv\]at s\ `[i exprime tr\irile.
Aici i se cer relat\ri brutale care din nou nu se preocup\ de sentimentele lui [i de
incapacitatea de a exprima ceea ce tr\ie[te.
Pre]ul acestor malpraxii `l pl\te[te `ntotdeauna copilul victim\, dar [i societatea, prin
violen]a care cre[te `ntr-un viitor nelimitat.
Program OMS pentru prevenirea violen]ei

Consecin]ele maladive ale violen]ei au determinat OMS s\ lanseze, `n 1996, un
program de prevenire a violen]ei, `n special a manifest\rilor de violen]\ `n familie (Fact
Sheet, 1999).
Programul identific\ patru niveluri de risc [i, `n acela[i timp, de interven]ii necesare
`n abordarea fenomenului:
1. Nivelul individual, unde riscul de violen]\ este dat de experien]e anterioare de abuz
[i respingere, precum [i de boli [i tulbur\ri mintale.
Preven]ia la acest nivel va ]inti, la ambii parteneri, dezvoltarea respectului de sine,
con[tientizarea capacit\]ilor [i a puterii de control asupra situa]iilor ]inând de bun\starea
familiei.
Este evident faptul c\ ample programe de educa]ie comunitar\ pot fi de maxim\
utilitate la acest nivel.
2. Nivelul interpersonal. Riscul de violen]\ se leag\ de consumul de alcool sau

droguri, de controlul b\rbatului asupra bunurilor familiei, precum [i de conflicte `n
cadrul familiei.
Preven]ia `nseamn\ cre[terea coeziunii familiei, cultivarea bunelor rela]ii `ntre p\rinte
[i copil [i `ncurajarea femeii spre a lua parte la controlul veniturilor casei.
3. Nivelul institu]ional, având ca factori cauzali pentru comportamentele violente:

statutul socioeconomic sc\zut, [omajul, izolarea social\ a femeilor victime [i a familiilor
violente, asocierea cu grupuri masculine de delincven]i.
154 VIOLEN}A
Preven]ia va ]inti frecventarea [colilor [i a programelor educative comunitare, dezvoltarea

serviciilor [i a facilit\]ilor pentru familii `n vecin\tate (servicii de s\n\tate, spa]ii de
recreere etc.), dezvoltarea unei coeziuni comunitare [i a unor locuri de munc\ `n mici
`ntreprinderi, care s\ vizeze `n special femeia.
4. Nivelul structural, `n care riscul de violen]\ este `nso]it de tolerarea cultural\ a

violen]ei `n rezolvarea disputelor, promovarea unor roluri de gen rigide, cultivarea
dominan]ei elementului masculin.
Protec]ia, la acest nivel, se poate realiza prin stabilitate politic\, un control al pie]ei
muncii, promovarea egalit\]ii de gen [i a nonviolen]ei `n societate.
Concluzii
Violen]a `n familie se afl\ la originea celor mai dificile probleme sociale ale comunit\]ilor.
Pare de necrezut faptul c\ aten]ia public\ [i a speciali[tilor pentru aceast\ maladie social\
dateaz\ de pu]in timp.
Societatea noastr\ `n tranzi]ie prezint\ avantajul de a `ng\dui, cu mai mult\ u[urin]\,
ini]iativele. ~n abordarea violen]ei domestice, ne afl\m `nc\ la `nceput de drum, `n care
avem nevoie de formarea unor speciali[ti [i de programe de sensibilizare a comunit\]ilor
(Stark, Flitcraft, 1996). Atingerea acestor dou\ ]inte se realizeaz\ `ntr-un proces `n
cadrul c\ruia se reg\sesc:
programe educative cu mesaje corecte, formulate de c\tre speciali[ti;
organizarea unor servicii (de reabilitare, preven]ie, suport [i caritate) `n cadrul
c\rora s\ fie abordat fenomenul;
ini]ierea unor cercet\ri, precum [i crearea [i diseminarea informa]iilor de specialitate;
schimb\ri legislative.
Atâta vreme cât violen]a domestic\ este ignorat\, l\sat\ s\ `[i continuie existen]a
secret\ [i devastatoare, nu putem vorbi de o real\ politic\ social\, tinzând spre o bun\
calitate a vie]ii individului [i a familiei.
Atkinson, R.L., Atkinson, R.C., Smith, E.E., Bem, D.J., Hilgard, E.R. (1993), Introduction to
Psychology, Harcourt Brace College Publishers, Philadelphia, San Diego, New York, Toronto,
Montreal, Londra, Tokio, Sydney.
Benninger-Budel, C., Lacroix, A.-L. (1999), Violence contre les femmes, Raport OMCT,
E. Sottas (coord.), Geneva.
Brazelton, T.B., Greenspan, S.I. (2001), Ce quun enfant doit avoir, Ed. Stock/Laurence Pernout.
Catheline, N., Marcelli, D. (1999), De lenfant à ladolecent: de lagressivité à la violence, `n
Le Journal des professionnels de lenfance, nr. 2, Martin Media, pp. 59-62.
Chalon, P., (1997-1998), Le suicide, `n Enfance Majuscule, nr. 38, decembrie 1997 ianuarie
1998, Paris.
Desurmont, M. (2001), `n De la violence conjugale à la violence parentale. Femmes en détresse,
enfants en souffrance, Ed. Erès, Ramon Ville Sain-Agne.
Heise, L., Pitanguy, J., Germain, A. (1994), Violence Against Women, The Hidden Health
Burden, World Bank Discussion Papers, Washington DC.
Holtzworth-Munroe, A., Bates, L., Smultzer, N., Sandin, E. (1997), A Brief Review of the
Research of Husband Violence, `n Agression and Violent Behavior, a Review Journal, vol. 2,
nr. 1, Pergamon.
Killen, K. (1998), Copilul maltratat, Ed. Eurobit, Timi[oara.
Lassus, P. (2001), `n De la violence conjugale à la violence parentale. Femmes en détresse, enfants
en souffrance, Ed. Eres, Ramon Ville Sain-Agne.
Manciaux, M. (2001), Maltraitance et résilience, `n revista Copiii de azi sunt p\rin]ii de mâine,
nr. 8, Ed. Mirton, Timi[oara.
Mannon, J. (1997), Domestic and intimate violence: an application of routine activities theory,
`n Agression and violent behavior, Pergamon, vol. 2, nr. 1.
Mayhew, J. (1997), Psychological change, a practical introduction, Macmillan, Londra.
Muntean, A. (2000), Violen]a domestic\ [i maltratarea copilului, Ed. Eurostampa, Timi[oara.
Perrone, R., Nannini, M. (1995), Violence et abus sexuels dans la famille. Une approche
systémique et communicationnelle, ESF, Paris.
Siegel, D.J. (2001), Toward an interpersonal neurobiology of the developing mind: attachment,
relationship, «mind sight» and neural integration, `n Infant Mental Health Journal, Ed.
Wiley, ianuarie.
Stark, E., Flitcraft, A. (1996), Women at risk, Sage Publications.
Thomas, D. (2000), MSSW, CDVC, Director, Center for Women and Families, Domestic Violence
Program.
World Health Organization, Fact Sheet (1999): Violence against women.
156 VIOLEN}A
VIOLEN}A INCESTUOAS| {I DEZVOLTAREA COPILULUI 157
Bernard Jolibert*
Violen]a incestuoas\ [i dezvoltarea copilului
Dac\ ne limit\m la defini]ia strict\ a termenului, observ\m c\ incestul nu pare s\ implice

`n mod obligatoriu [i violen]a. El desemneaz\ `ntr-adev\r o rela]ie sexual\ `ntre]inut\ de
persoane `nrudite. Incestus, cu sensul ini]ial de ne-castitate, trimite doar la nerespectarea
regulii care interzice comer]ul carnal `ntre rude mai mult sau mai pu]in apropiate.
Violen]a nu pare a[adar legat\ intrinsec de defini]ia acestei `nc\lc\ri.
Pe de alt\ parte, `n limbajul juridic curent, se vorbe[te despre abuz sexual pentru a
desemna folosirea copiilor de c\tre adul]i `n scopul de a ob]ine pl\cere, iar despre
servicii sexuale numai atunci când constrângerea este manifest\.
Cu toate acestea, violen]a nu apare ca f\când clar parte integrant\ dintr-o rela]ie
incestuoas\, [i este o violen]\ cu atât mai evident\, cu cât se folose[te de caracteristicile
subtile ale dragostei familiale, l\sând victima f\r\ ap\rare `n fa]a dorin]elor adultului,
dar [i `n fa]a propriilor dorin]e.
De fapt, exist\ violen]\ din momentul `n care se ac]ioneaz\ asupra cuiva `mpotriva
voin]ei acestuia, folosindu-se for]a brutal\, desigur, dar [i, cel mai adesea, utilizându-se
constrângerea mai subtil\ a [antajului, intimid\rii, amenin]\rii sau coruperii.
Pentru a explica aceast\ violen]\ echivoc\, mai mult sau mai pu]in vizibil\, care
ajunge s\ interzic\ victimei orice fel de reac]ie [i s\-i distrug\ dezvoltarea psihologic\
necesar\ autonomiei, am considerat normal [i stringent s\ examin\m atent dou\ idei
frecvent `ntâlnite ast\zi, denun]ând astfel efectele negative ce se r\sfrâng asupra dezvolt\rii
generale a copilului, `n special `n zona dezvolt\rii personalit\]ii lui umane.
~n medii dintre cele mai variate, asist\m acum la un fel de banalizare a incestului: la
urma urmei, incestul nu e ceva foarte grav, uneori copilul `[i revine foarte bine, prin
aceast\ form\ extrem\ de dragoste el poate fi chiar ajutat `n accesul s\u c\tre libertate!
Totu[i, din punctul de vedere al dezvolt\rii personalit\]ii copilului sau chiar a
adolescentului, nu exist\ afirma]ii mai discutabile. Incestul, `n pofida banaliz\rii mai
evidente prin astfel de fraze, r\mâne o agresiune cu atât mai grav\ cu cât, din cauza
intensit\]ii excep]ionale a leg\turilor de rudenie imposibil de `nc\lcat sau de pus `n
discu]ie , este o agresiune imposibil de solu]ionat. Incestul genereaz\ o perturbare
serioas\, dac\ nu cumva chiar ireversibil\, `n dezvoltarea afectiv\ [i moral\ a copilului,
amenin]ând aptitudinea lui viitoare de a avea grij\ de sine, aptitudine prin care persoana
se define[te ca eu unificat, capabil de autonomie.
* Profesor de [tiin]e ale educa]iei la Universitatea din Réunion (Fran]a).

158 VIOLEN}A
Cea de-a doua idee, `n egal\ m\sur\ simpl\ [i lini[titoare pentru toat\ lumea, const\
`n a afirma, prin intermediul unor insistente campanii mediatice, c\, pentru a reduce
cazurile de incest [i consecin]ele acestuia, ar fi de ajuns s\ le cerem copiilor s\ spun\
nu, s\ se opun\ manipul\rilor sexuale ale adul]ilor.
{i totu[i, cum ar putea refuza incestul un copil `nc\rcat de dorin]e difuze, dar
puternice, care nu [tie foarte bine la ce trebuie s\ spun\ nu, care, `n plus, nu posed\
nici un mijloc de a refuza autoritatea unei rude care `l constituie ca fiin]\ uman\ [i este
conform\ dorin]elor lui? El nu-[i va dobândi puterea de a refuza decât `n fa]a unui mediu
adult unde tocmai interdic]ia incestului este definit\ [i respectat\. Poate oare un copil s\
refuze incestul spunând nu, cât\ vreme puterea de a le spune nu p\rin]ilor presupune
drept condi]ie existen]a prealabil\ a interdic]iei incestului? S\ examin\m mai atent
aceste dificult\]i, pentru c\ `ntr-adev\r merit\ s\ ne oprim asupra lor.
Banalizarea [i limitele ei
Desemn\m prin cuvintele prohibit [i interzis cu referire la incest interzicerea expres\
a oric\rui fel de rela]ie sexual\ `ntre rude mai mult sau mai pu]in apropiate. Fiecare societate
define[te `n manier\ proprie câmpul `n care se aplic\ aceast\ proximitate prohibit\, `ns\
toate societ\]ile umane interzic incestul. La stadiul actual al cuno[tin]elor noastre,
constat\m c\ absolut toate interzic rela]ia tat\-fiic\, mam\-fiu (Panoff, Perrin, 1973).
~mpotriva acestei idei de universalitate s-au formulat obiec]ii care invocau excep]iile
(Malinovski, 1967), dificult\]ile sau incoeren]ele (Reich, 1968). Anumite societ\]i, de[i
consider\ incestul prohibit, ar tolera [i chiar ar prescrie unirea incestuoas\ a unor
grupuri sociale, demonstrând astfel o oarecare permisivitate.
De fapt, departe de a fi semnul unei toleran]e, aceast\ bre[\ din domeniului dreptului
comun introduce o `nt\rire a interdic]iei. Ea subliniaz\ for]a interdic]iei, marcând statutul
excep]ional al indivizilor care i se supun.
Spre exemplu, `n Egiptul antic `ntâlnim mai multe cazuri de c\s\torie `ntre fra]i [i
surori. Cel mai celebru mariaj este f\r\ `ndoial\ acela dintre Ptolemeu al XIII-lea [i sora
sa, Cleopatra a VII-a. Totu[i, ar fi exagerat s\ deducem de aici o oarecare sl\bire a
interdic]iei incestului. Transgresarea interdic]iei se refer\ doar la familia faraonului. Mai
mult, ea se supune unor reguli: cu foarte rare excep]ii, este interzis\ nu doar c\s\toria
cu mama sau fiica, ci [i cu sora mai mare. Este vorba a[adar despre o excep]ie de la o
regul\ general\, care `[i men]ine autoritatea pentru to]i ceilal]i oameni.
Formele particulare [i con]inutul interdic]iei pot varia `n func]ie de societ\]i, epoci [i
medii, vizând grade de rudenie diferite, `ns\ `n toate societ\]ile cunoscute de noi, `n pofida
observa]iilor pripite ale lui Margaret Mead (1935), incestul este prohibit, iar `nc\lcarea
regulii pedepsit\. Astfel, interzicerea rela]iilor sexuale `ntre p\rin]i [i copiii lor poate p\rea o
lege `n m\sur\ s\ permit\ o leg\tur\ `ntre natura uman\ individual\ [i exigen]a universal\
a socializ\rii. Prohibi]ia incestului opune violen]ei dorin]ei violen]a regulii de interzicere
[i astfel combin\ universalitatea legii naturale [i caracterul particular al regulilor sociale.
Chiar mai `nainte ca Lévi-Strauss s\ analizeze rolul de principiu de schimb social (1949),
Lévy-Bruhl `n]elesese c\ aceast\ practic\ sexual\ intrafamilial\ era `ntotdeauna perceput\ ca
transgresare a leg\turii sociale generale (1923). A vedea aici un semn de larghe]e ar fi un
contrasens antropologic total, dup\ cum observase, la rândul lui, Freud (1948, 1965).
Adep]ii relativismului vor obiecta c\ este dificil s\ stabile[ti cu exactitate punctul,

forma precis\ de rela]ie `ncepând cu care un schimb afectiv poate fi calificat drept
violent din punct de vedere sexual. ~n ce moment anume tabuul trebuie proclamat
explicit? Un s\rut, o mângâiere, rela]ii sexuale complete?
~ntr-adev\r, este dificil s\ cuno[ti cu precizie ce anume acoper\ realitatea incestului.
Ne confrunt\m de fapt cu secretul de familie [i cu non-verbalul dorin]ei vagi, cu
violen]a tacit\, astfel `ncât statisticile cele mai subtile sunt de multe ori greu de
interpretat. Atât din punctul de vedere al detaliului comportamental, cât [i din acela al
cifrelor, este riscant s\ propui repere sigure.
Totu[i, chiar dac\ sunt par]iale [i incomplete, o serie de date statistice func]ioneaz\
ca tot atâtea semnale de alarm\ privitoare la aceast\ form\ de violen]\ intrafamilial\, la
care sunt supu[i copii din toate mediile sociale.
Dup\ Edmond Zuchelli [i Daniel Bongibault (1990), 50.000 de copii sunt maltrata]i
`n Fran]a `n fiecare an, iar aproximativ 900 mor din aceast\ cauz\ (extrapolare na]ional\
a studiilor efectuate la Paris [i Meurthe-et-Moselle). Trei sute de cazuri de incest sunt
judecate `n fa]a tribunalelor, dar, analizând estim\rile poli]iei, acestea nu reprezint\
decât unul din patru cazuri care `n mod normal ar trebui s\ ajung\ `n justi]ie. Folosindu-se
de studiile efectuate de diverse asocia]ii de protec]ie a copilului, autorii lucr\rii LEnfance
violée vorbesc despre existen]a a mai bine de 5.000 de cazuri de incest `ntr-un singur an.
Ad\ug\m aici [i statisticile canadiene, americane [i olandeze, ce afirm\ c\ aproximativ
o femeie din cinci a fost agresat\ sexual `n copil\rie de c\tre un membru al familiei.
Fenomenul este cu atât mai alarmant cu cât, dup\ cum o dovede[te studiul lui
Philiphe Van Meerbeeck (1998), abuzul sexual incestuos, contrar violului exterior, se
prezint\ ca act repetitiv, secret, sufocat [i t\cut. ~n majoritatea cazurilor, victimele au
`ntre 4 [i 11 ani. ~n nou\ cazuri din zece, copilul `l cunoa[te pe agresor; este vorba
despre tat\ sau despre cel care ar trebuie s\ joace acest rol `n cadrul familiei. B\ie]ii, ca
[i fetele, sunt `n egal\ m\sur\ victime.
Este `ns\ adev\rat c\, `n zona afectivit\]ii, demarcarea precis\ a limitelor schimburilor
afective devine dificil\. Cu toate acestea, o constatare ne permite s\ respingem obiec]ia
de mai sus: este vorba despre decalajul dintre sexualitatea infantil\ [i cea adult\, decalaj
de care numai adultul poate fi con[tient. ~nc\ din 1932, Ferenczi a subliniat distan]a care
separ\ tr\irea sexual\ a copilului de cea a adultului. ~ntr-o comunicare prezentat\ la al XII-lea
Congres de Psihanaliz\ de la Wiesbaden (1982), el descrie confuzia ce se poate na[te ca
urmare a nediferen]ierii din partea adul]ilor `ntre propria dorin]\ [i dorin]a copilului.
Autorul vorbe[te despre o confuzie a limbilor, pentru a marca diferen]a dintre
expectan]a afectiv\ `ndeob[te difuz\ la copil [i exigen]a foarte sexualizat\ a adultului. ~n
vreme ce adultul, prin demersul s\u de seducere, cere [i a[teapt\ de la partener
satisfacerea unei dorin]e clar definite ca scop, obiect, finalitate, copilul, chiar [i atunci
sau poate mai ales atunci când consimte sau provoac\, cere `n primul rând tandre]e, un
gen de afec]iune al c\rei scop este mai curând o toropeal\ fericit\ decât diminuarea unei
tensiuni sexuale, definite din punct de vedere genital.
~n pofida obiec]iilor banalizante, diferen]a dintre nevoia de dragoste resim]it\ de copil
[i cea a adultului nu este una de intensitate, ci de natur\: a[teptarea nu este aceea[i, nici
actul, iar finalitatea cu atât mai pu]in. Cuvântul dragoste nu semnific\ acela[i lucru la
copil [i la adult.
Nimic nu o dovede[te poate mai bine decât t\cerea la care este `mpins copilul. Spre
deosebire de violul comis de un agresor din afara familiei, incestul conduce victima la
160 VIOLEN}A
mutism: t\cere social\, familial\, moral\ totul `n numele secretului impus de enormitatea
transgresiunii [i de dificultatea de a g\si un interlocutor. Prin aceast\ t\cere pe care o
impune secretul, victima este ca [i anihilat\. Ea nu poate comunica sentimentele generate
de situa]ie. Nu c\ i-ar lipsi cuvintele; mai curând caracterul destr\mat [i insuportabil al
rela]iei face m\rturisirea imposibil\. Cel mai adesea, copilul nu poate dep\[i contradic]iile
generate de propriile lui sentimente incestuoase decât `ntorcând r\ul `mpotriva lui,
ajungând uneori pân\ la suicid (ilustrat, de exemplu, de nuvela lui Vautrin intitulat\
Quelques hourras et un glaçon, `n Dix-huit tentatives pour devenir un saint, 1989).
De fapt, principala cauz\ a acestui mutism angoasat este aceea c\ un copil nu de]ine
`nc\ mijloacele de a rezolva conflictul afectiv care i-a fost impus. El se confrunt\ cu o
stare insuportabil\ de confuzie afectiv\, ce-l poate `mpinge la moarte, `ntrucât `l pune `n
situa]ia de a nu-[i putea construi o personalitate autonom\ (Rush, 1983). Analizând
plângerile somatice diverse, mutismul [i conflictul dintre agresiune [i culpabilizare
care `l sfâ[ie pe copil, observ\m c\ incestul reprezint\ un traumatism special. Brutalitatea
disimulat\ pe care o presupune nu se limiteaz\ doar la fragilizarea copilului, ci ì [i
interzice dep\[irea conflictului [i o solu]ionare coerent\. Ceea ce avem dreptul s\ numim
asem\narea persoanei este astfel anulat din start. Discursul adultului, dep\[ind cu
mult a[tept\rile copilului, ì inoculeaz\ acestuia din urm\ o team\ de a cre[te.
O alt\ obiec]ie posibil\ se refer\ la faptul c\ exist\ mai multe tipuri de incest; c\
incestul suportat sub teroare, [antaj, amenin]are este cu siguran]\ mai condamnabil
`ntrucât se aseam\n\ cu violul [i antreneaz\ mai târziu reac]ii morbide, `n timp ce
incestul conflictual [i totu[i acceptat este mai tolerabil. Cât prive[te incestul integrat f\r\
conflict [i simptom acesta ar fi de-a dreptul banal [i nepericulos!
~n realitate, aproape c\ s-ar impune s\ r\sturn\m ordinea gravit\]ii. Cu cât pare mai
tolerat (integrat) `n copil\rie, cu atât mai periculos se va dovedi incestul mai târziu. De
fapt, aparenta lui asimilare face imposibil\ [i cea mai elementar\ revolt\ a copilului.
Victima este complet sterilizat\ (Rouyer, Drouet, 1986) din punctul de vedere al dez-
volt\rii ei ulterioare, adic\ al afirm\rii propriei personalit\]i `n afara, chiar `mpotriva
mediului familial. Copilul se treze[te blocat `ntr-o dependen]\ absolut\, care `[i fixeaz\
evolu]ia afectiv\ [i moral\ `n stadiul cel mai dependent al infantilismului confuzional.
Din punctul nostru de vedere al dezvolt\rii morale eul `[i vede sufocat\
capacitatea de a reac]iona. Luat `n st\pânire de adultul care `l devoreaz\, copilul devine
posesia acestuia. Oare nu cumva tocmai aceast\ leg\tur\ indistinct\ este revendicat\ de
c\tre p\rin]ii incestuo[i care `[i desemneaz\ ata[amentul fa]\ de copil ca ata[ament fa]\
de ei `n[i[i? (Blachère-Battaglia, 1999).
~n realitate, simbioza afectiv\ pe care o implic\ incestul este cât se poate de d\un\toare
pentru copil. ~n loc s\-l `ndrume `nspre t\ierea cordonului ombilical, adultul `l
constrânge s\ se `ntoarc\ spre sincretismul afectiv originar. Ruda incestuoas\ ì interzice
copilului evolu]ia `nspre statutul de subiect; `l `nchide `n copil\rie, `n dependen]\,
anihilându-i evolu]ia c\tre autonomia psihologic\ [i moral\.
Comportamentul fuzional inclus `n orice tip de rela]ie incestuoas\ sufoc\ autonomizarea
progresiv\ a copilului [i chiar instaureaz\ cadrul unei mi[c\ri de opunere la orice
posibil\ eliberare viitoare. Copilul este re]inut `n dinamica proprie, `nchis, afectiv
vorbind, `ntr-o dependen]\ absolut\ (70% dintre prostituate au tr\it experien]a incestului,
comparativ cu 5% m\rturisite de media feminin\) (DASS Réunion, 1989).
~n ciuda inten]iilor ambigue de banalizare [i de dizolvare a incestului, putem s\-l

definim ca fiind orice seduc]ie sexual\ care dep\[e[te capacit\]ile de elaborare mintal\
ale copilului, ce provine din mediul familial [i inverseaz\ evolu]ia copilului c\tre
autonomie, `mpingându-l `n schimb la o infantilizare confuzional\.
Dup\ cum se `ntrevede, consecin]ele incestului sunt grave: el sclerozeaz\ dezvoltarea
ulterioar\ a copilului, fabric\ fiin]e aparent mature (precoce), dar care, `n realitate,
r\mân de o vulnerabilitate extrem\.
Vulnerabilitatea
Pentru a `n]elege modul `n care incestul antreneaz\ o aparent\ maturizare a copilului,
legat\ de o imaturitate profund\ [i real\, trebuie mai `ntâi s\ observ\m `n ce situa]ie
afectiv\ concret\ se produce incestul. Copilul este prins `ntr-o dubl\ exigen]\, aparent
contradictorie.
Dorin]a micu]ului este dorin]a p\rin]ilor lui. Absolut firesc, de vreme ce p\rin]ii sunt
fiin]ele care tr\iesc `mpreun\ cu el, ì satisfac nevoile de tandre]e, de hran\, de pl\cere.
Altfel spus, tendin]a incestuoas\ reprezint\ o constant\ uman\. Alegerile, preferin]ele
afective ini]iale ale copilului, departe de a se disipa, se fixeaz\ asupra p\rin]ilor. Ace[tia
din urm\ fac obiectul unei iubiri infinite, `ntr-atât de oarb\, `ncât e `n stare s\ suporte
cele mai cumplite tratamente.
Un alt fapt, nu mai pu]in important, love[te `n aceast\ prim\ alegere a obiectului
dragostei. Sarcina fundamental\ a p\rin]ilor const\ `n a-i conduce pe copii `nspre a nu
mai fi copii, adic\ fiin]e dependente, ajutându-i s\ devin\ autonomi. Tat\l [i mama au ca
misiune scoaterea copilului din copil\rie. Umanizarea implic\ transformarea unei fiin]e
total dependente `ntr-o fiin]\ capabil\ s\ se afirme, atât ca persoan\ capabil\ de a-[i
unifica tendin]ele `n jurul unui Eu con[tient, cât [i ca subiect moral. O persoan\ reprezint\
poate, `nainte de orice, puterea de a-[i impune reguli [i de a le respecta.
Vom deduce imediat c\ prima dragoste din copil\rie este menit\ a se vedea `ntr-o
bun\ zi contrazis\ [i dep\[it\ printr-o nou\ alegere a obiectelor, alegere operat\ `n afara
mediului familial. Dac\ vom combina cele dou\ exigen]e aparent contradictorii , va
trebui s\ admitem c\ dorin]a primitiv\ a copilului incestuoas\ prin necesitate trebuie
contrazis\. Copilul nu va putea ie[i din copil\rie decât dac\ va ap\rea o for]\ care s\ ì
impun\ abandonarea primelor ([i confuzionalelor) sale alegeri.
Philippe Van Meerbeeck (1998: 110) poveste[te o aventur\ tr\it\ de André Gide pe
când avea 13 ani. M\tu[a lui, o mulatr\ senzual\ [i tulbur\toare, mama fetei pe care el
o va lua mai târziu de so]ie, ì provoca o tulburare sexual\ ce `l va marca `n viitoarele lui
alegeri amoroase. ~ntr-o zi, ea l-a `mbr\]i[at `n fa]a unei oglinzi [i l-a mângâiat pe sub
c\ma[\; aceste atingeri i-au provocat b\iatului o emo]ie extraordinar\, ce l-a speriat [i
l-a pus pe fug\. Ca [i Jacques Lacan, Van Meerbeeck vede `n aceast\ tulburare imposibil
de controlat sursa posibil\ a pedofiliei celui ce semneaz\ Les Nourritures terrestres.
Printr-un proces de inversare, de reflexie, copilul nu se va identifica cu b\iatul dorit de
m\tu[a lui, a c\rui imagine o vede `n oglind\, [i nu va dori femeile care iubesc b\rba]i
foarte tineri; dimpotriv\, el va ajunge s\ `ncorporeze dorin]a m\tu[ii lui [i se va
identifica cu ea `ntr-atât de mult, `ncât `[i va fixa dorin]a asupra altor b\ie]i.
162 VIOLEN}A
Copiii, ca [i adul]ii, se `ntâlnesc cu interdic]ia incestului `n punctul de articulare al

celor dou\ exigen]e. Pu]in conteaz\ dac\ numim aceast\ dep\[ire o trecere de la natur\ la
cultur\, ca Lévi-Strauss (1958), o tranzitare a dorin]ei la realitate, ca Freud (1932 [i 1971)!
Din punctul nostru de vedere al form\rii persoanei morale , interdic]ia incestului este
proba obligatorie `n constituirea unui subiect autonom, responsabil; prohibi]ia care
vizeaz\ rudele apare `n cele din urm\ ca mediator `ntre eu [i eu-`nsumi, `ntre eu-
-care-impun-regula [i eu-care-o-respect.
Interdic]ia incestului se prezint\ a[adar ca proba prin care copilul este redat lui
`nsu[i, altfel spus, necesit\]ii de a g\si o solu]ie proprie pentru dorin]a lui, `n alt\ parte
decât printre primele obiecte. F\r\ aceast\ interdic]ie, orice afectivitate [i, probabil,
chiar [i con[tiin]a de sine s-ar men]ine `ntr-un soi de sincretism afectiv familial. Eul nu
se impune decât opunându-se, scria Fichte, [i nu bazându-se pe simbioza fuzional\ cea
mai d\un\toare pentru dezvoltarea lui ulterioar\.
Interdic]ia incestului are deci un caracter de adev\rat fondator al persoanei. ~n
absen]a ei, eul r\mâne neterminat, f\r\ contururi precise, f\r\ consisten]\. Este
imposibil s\ te unifici `n jurul con[tiin]ei de sine atunci când continui s\ tr\ie[ti `n
simbioz\ cu mediul, cu anturajul imediat. Copilul r\mâne vulnerabil (Cambessus,
Kiener, 1993), fragil, lipsit de for]\ real\ [i de unitate personal\. Aparenta maturitate,
excesiv de precoce, ascunde o disperare profund\. Doar regula impus\, privind sub
interdic]ie primele dintre obiectele fuzionale, poate reduce aceast\ incertitudine afectiv\
[i moral\ a copilului.
Departe de a fi negativ\, instan]a care interzice reprezint\ primul contact cu legea, cu
regula ce este impus\ tuturor, adul]i [i copii. De asemenea, ea este [i o prim\ abordare
a sentimentului de respect `n care se combin\ admira]ia, recunoa[terea unei valori [i
ideea de existen]\, de inviolabilitate a acestei valori incarnate `n p\rin]i. Heteronomia
primar\ este condi]ia autonomiei viitoare, dac\ va fi dep\[it\.
Dac\ `ns\ dorin]a incestuoas\ este menit\ a se pierde la un moment dat `n incon[tient,
de unde vine instan]a ce interzice? Oare copilul este cel care trebuie s\ spun\ nu
propriilor dorin]e? Este el capabil s\-[i ordone o interdic]ie, s\-[i construiasc\ o regul\
practic\ de ac]iune? Copilul stabile[te norma plecând de la sine sau aceasta vine dinspre
adult, care, pentru c\ [i-o impune lui `nsu[i, o impune [i copilului?
Adultul este cel care trebuie s\ spun\ nu

A cere copilului a[a cum propun diferitele campanii publicitare s\ spun\ nu
seduc]iei adulte venind dinspre rude este un obiectiv iluzoriu. Desigur, copilul resimte
foarte devreme nevoia regulii (Piaget, 1932), dar el nu de]ine `nc\ mijloacele de-a [i-o
impune cu rigoare [i perseveren]\.
Condi]ia necesar\ pentru a putea spune nu este mai `ntâi formarea sinelui de c\tre
sine, `n absen]a acestei form\ri neexistând nici o personalitate afirmat\, nici voin]\.
Capacitatea de a-[i afirma Eul, de a-[i unifica dorin]ele [i for]ele `n jurul unui proiect
`n care copilul s\ se recunoasc\ iat\ condi]iile ce vor asigura punctele de sprijin ale
personalit\]ii [i eficien]a voin]ei, `n absen]a acestora spontaneitatea cea mai str\lucit\
r\mânând definitiv lipsit\ de consisten]\ [i rigoare.
Interdic]ia incestului, care, ne`ndoielnic, are valoare social\, posed\ totodat\ o valoare
esen]ial\ pentru formarea disciplinei de sine, aceasta constituind, `n timp, personalitatea
fiec\ruia. Aceast\ interdic]ie, exterioar\ dorin]ei copilului, ì impune pentru prima dat\
exigen]a unui control asupra propriilor dorin]e, altfel spus, asupra lui `nsu[i. Puterea pe
care o dobândim progresiv asupra noastr\ `ncepe prin recunoa[terea unui câmp exterior
inaccesibil propriilor noastre dorin]e. Controlul asupra propriei persoane presupune mai
`ntâi reglarea dorin]elor imediate ce vin din tine.
De unde `ns\ ar putea proveni regula de interzicere dac\ nu de la p\rin]i? Cum ar
putea `nv\]a copilul s\ spun\ nu, dac\, `n jurul s\u, adultul face dovada unei
incapacit\]i manifeste de a-[i st\pâni dorin]a lui de adult? Cum [i-ar putea refuza copilul
propria dorin]\ [i spune nu celei a p\rin]ilor, cât\ vreme are `n fa]\ ni[te p\rin]i
`nvesti]i cu o `ncredere total\, dar incapabili ei `n[i[i de a spune nu pulsiunilor lor
elementare?
Atâta timp cât nu o `ntâlne[te ca exprimare exterioar\ lui, copilul ignor\ interdic]ia
incestului. {i unde ar putea el g\si manifestarea cea mai ferm\ dac\ nu chiar la cei care
constituie obiectul celui mai puternic ata[ament? Sau, altfel spus, unde va descoperi
copilul prohibi]ia anumitor leg\turi dac\ cei care fac obiectul acestora nu `[i asum\ rolul
de instan]\ ce interzice? {i cum ar putea impune p\rin]ii interdic]ia dac\ ei se dovedesc
incapabili de a [i-o impune lor `n[i[i?
Uit\m prea adeseori c\ un copil nu are nici un mijloc de a se opune autorit\]ii
parentale, dup\ cum nici nu poate `nc\ s\-[i `n]eleag\ [i s\-[i st\pâneasc\ propriile
afec]iuni. El este fascinat de p\rin]ii lui, complet dependent de ei. Propria lui dorin]\
este fondat\ [i confundat\ cu a lor! Mai mult, el nu [tie cu precizie la ce anume trebuie
s\ spun\ nu. ~n el exist\ o erotizare puternic\, dar vag\.
~ntr-adev\r, dorin]a exist\ `n copil [i nu am putea s\ o neg\m decât cu riscul de a da
deoparte tot ceea ce d\ form\ tenta]iei incestuoase. Majoritatea basmelor descriu aceast\
dorin]\ puternic\ pe care o resimte copilul care vrea s\ devin\ obiectul dorin]ei adultului,
aceast\ tenta]ie a seduc]iei, `n care se amestec\ indisolubil [i teama de a fi victim\.
Sfâr[itul pove[tilor implic\ `ntotdeauna (Bettelheim, 1962) renun]area la imaginea
infantil\ incestuoas\ [i acceptarea paralel\ [i compensatorie a c\ut\rii vreunui F\t-Frumos
undeva, `ntr-un mediu exterior familiei. Povestea ofer\ prilejul unui efort ini]iatic
imaginar, dar eficient (Bellemin-Noël, 1963).
Dup\ cum vedem, cât\ vreme interdic]ia incestului nu este impus\ copilului de c\tre
p\rin]i, acesta nu de]ine nici un mijloc de a rezista propriei dorin]e. El nu poate
deocamdat\ s\ spun\ nu nici lui `nsu[i, nici adul]ilor mai apropia]i, cu care se
confund\ `ntr-o rela]ie afectiv\ [i fizic\ vag conturat\.
~n ceea ce prive[te realitatea psihologic\ a form\rii morale a persoanei, tocmai
prohibi]ia incestului reprezint\ condi]ia ce face posibil\ apari]ia puterii copilului de a
spune nu adul]ilor, desigur, dar `n primul rând propriilor lui dorin]e incestuoase.
Prin urmare, campaniile publicitare care `l invit\ pe copil s\ refuze seduc]ia parental\
inverseaz\ radical ordinea psihologic\. A spune nu este o sarcin\ imposibil\ pentru
copil, deoarece aceast\ nega]ie presupune c\ deja interdic]ia incestului [i-a `ndeplinit
rolul de formator al personalit\]ii morale. Pentru a fi capabil de a spune nu, trebuie
mai `ntâi s\ po]i s\-]i unifici dorin]ele [i reprezent\rile `n jurul unei imagini de sine, dac\
nu complet autonom\, cel pu]in deja eliberat\ de simbioza confuzional\ intraparental\.
164 VIOLEN}A
Cum s\ pretinzi unui copil, unei fiin]e care continu\ s\ se disipeze `n mediul p\rintesc
[i s\ se confunde `n parte cu fiin]ele din care provine, s\ `nceteze a se mai confunda cu
acest mediu, f\r\ `ns\ a-i impune separarea?
P\rintele este cel care trebuie s\ func]ioneze ca model al controlului de sine, ca fiin]\
capabil\ de autonomie. Spunând nu propriilor dorin]e, el spune nu [i dorin]elor
copilului. Acest refuz este sursa unei `ntoarceri reflexive a copilului asupra lui `nsu[i,
`ntoarcere ce stimuleaz\ puterea pe care o dobânde[te copilul de a spune nu propriilor
dorin]e [i apoi adul]ilor. Cum ar putea deveni imaginea de sine mul]umitoare [i puternic\
dac\, `n punctul de plecare, ea este construit\ pe modelul pasivit\]ii, al umilin]ei, al
dependen]ei vinovate [i al comportamentului pasional absolut haotic, incoerent? Copilul
nu poate refuza solicitarea sexual\ venind dinspre adult decât atunci când se identific\ cu
un p\rinte care i-a ar\tat aptitudinea de a spune nu. P\rin]ii incapabili de a rezista
pulsiunilor lor nu vor reu[i s\-i transmit\ copilului aceast\ capacitate moral\ de baz\.
Primul pericol prezentat de incest este a[adar infantilizarea grav\ [i profund\ a
victimelor. Blocând emergen]a oric\rei instan]e a personalit\]ii care ar putea func]iona ca
surs\ de rezisten]\, incestul `l `nchide pe copil `ntr-o inconsisten]\ caracterial\.
Copilul care [tie s\ spun\ nu este ferit de primejdia incestului. El deja a `ntâlnit
instan]e de interdic]ie exterioare suficient de puternice pentru a-i proteja eul. Copilul
aflat `n pericol de incest `nc\ nu [tie s\ spun\ nu [i a i-o cere este o eroare psihologic\
cu urm\ri grave.
~ntr-adev\r, mai mult decât ignorarea adev\ratei puteri a unui copil, aceast\ exigen]\
reiterat\ nu cumva risc\ s\-i culpabilizeze definitiv pe acei copii care nu au reu[it s\
spun\ nu seduc]iilor incestului, instalându-i pentru totdeauna `ntr-o stare de incapacitate
vinovat\? Nu trebuie s\-i cerem copilului decât ceea ce este capabil s\ fac\, altfel risc\m
s\-l constituim pe modul vinov\]iei morbide (Hesnard, 1949).
Concluzii
Cre[tem un copil cu scopul ca, `ntr-o bun\ zi, el s\ ne poat\ p\r\si pentru a-[i tr\i
propria via]\. Deci nu pentru a-l face prizonierul afec]iunii tiranice [i infantilizante a
incestului, ci pentru ca el s\ aib\ `ntr-o zi o via]\ a lui. Tr\s\tura comun\ p\rin]ilor
incestuo[i nu ]ine aici de sociologie, nici de cultur\ [i nici m\car de fiziologie. Vom
`ntâlni incestul `n toate mediile, la toate popoarele, `n toate clasele sociale; `n schimb,
to]i p\rin]ii incestuo[i sunt imaturi. Pentru ei, fuziunea afectiv\ r\mâne modelul ideal al
leg\turii parentale, model pasional infantil, dac\ e cazul. Incapabili de a accepta
pierderea, plecarea copilului, ei se str\duiesc s\-l `nchid\ [i s\ se `nchid\ la rândul lor
`ntr-o dragoste f\r\ ie[ire pe care o reprezint\ identitatea de sânge. Or, dorin]a oedipian\
trebuie contrazis\ [i dep\[it\. Autonomia viitoare a copiilor nu poate fi asigurat\ decât
pl\tind acest pre].
Prin urmare, interdic]ia incestului este una fundamental\. Pur [i simplu, rolurile nu
trebuie inversate, adultul este cel care trebuie s\ spun\ nu. Refuzul incestului de c\tre
p\rin]i reprezint\ condi]ia acelui nu pe care copilul `l va putea formula mai târziu, [i
nu invers. A-i cere copilului s\ refuze invita]ia când, de fapt, capacitatea lui de a refuza
este condi]ionat\ de interdic]ia prim\ pe care i-o va impune adultul `nseamn\ a inversa
ordinea real\ ce contribuie la constituirea eului.
Din punctul de vedere al copilului, p\rin]ii nu au cum s\ se `n[ele. Ce percepe un

copil `n leg\tur\ cu sine `nsu[i? Impresii vagi, dorin]e nesigure [i schimb\toare. Dar,
dup\ cum arat\ Sartre (1963: 63), p\rin]ii sunt ca ni[te zei pentru copil, sunt p\zitorii
lui [i ì asigur\ garan]ia esen]ei [i unit\]ii lui. Prin intermediul acestor ochi mari,
teribili [i calzi, el are experien]a a ceea ce este, dar [i pe aceea a limitelor sale [i a celor
pe care va trebui s\ [i le autoimpun\ pentru a fi persoan\ moral\.
Vedem a[adar c\ violen]a con]inut\ `n incest nu este una obi[nuit\; ea traduce o
sl\bire grav\ a leg\turilor dintre p\rin]i [i copii, care, dincolo de vulnerabilitatea
psihologic\ ori devalorizarea moral\, duce spre o adev\rat\ fracturare a identit\]ii:
`ns\[i mi[carea de maturizare psihologic\ [i moral\ este astfel anihilat\.
Pentru a putea c\uta `n afara universului familial un sens al propriei vie]i, copilul
trebuie exclus din acest univers, `n mod irevocabil, chiar de c\tre cei `nspre care dorin]a
lui `l `mpinge cel mai mult. Parafrazându-l pe Lévi-Strauss, am putea spune c\ interdic]ia
incestului este nu atât o regul\ ce interzice mama sau tat\l, cât o regul\ care `l oblig\ pe
copil s\ caute `n alt\ parte, invitându-l `n mod r\spicat s\-[i asume tr\irea propriei existen]e.
Paradoxal, pentru a putea avea `ntr-o zi curajul de a c\uta `n alt\ parte, distrugând
mai vechii idoli, copilul trebuie mai `ntâi s\-i fi respectat `n cadrul interdic]iei pe care
ace[tia i-au impus-o [i [i-au impus-o lor `n[i[i.
La acest nivel, mi[c\rile pentru emanciparea sexual\ a copiilor par mai curând ni[te
am\geli pseudo-eliberatoare. De fiecare dat\, ele conduc copil\ria `ntr-un impas al
infantilismului. De[i interdic]ia incestului este `ntr-adev\r o violen]\ exercitat\ de c\tre
social asupra dorin]ei individuale, aceast\ coerci]ie r\mâne totu[i condi]ia trecerii de la
natura individual\ brut\ la cultura persoanei morale.
~n sens invers, incestul r\mâne o violen]\ cu atât mai mare, cu cât se ascunde sub
masca mincinoas\ a tandre]ii [i a dragostei absolute, interzicându-i copilului s\ se
construiasc\ pe sine ca fiin]\ capabil\ s\-[i controleze propriile dorin]e. Maltratare clar\,
incestul la care este supus copilul echivaleaz\ cu interdic]ia de a cre[te. Oricare ar fi
forma [i inten]ia sa, incestul reprezint\ o grav\ alienare.
Copilul, aflat `n fa]a adultului, e o oglind\ care deformeaz\. Iat\ de ce principiul de
baz\ al educa]iei p\rinte[ti trimite la a te cre[te pe tine `nsu]i, adic\ la a te ar\ta
capabil de o disciplin\ de sine; prima regul\ ce trebuie urmat\ pentru a-l ajuta pe copil
s\-[i cucereasc\ propria libertate este obligatoriu aceea de a `ncerca s\ fii st\pânul
propriei tale libert\]ii. Adultul este cel care trebuie s\ [tie s\ spun\ nu!
~n cucerirea st\pânirii de sine, copilul, ne reamintea Joseph Joubert `n ale sale
Pensées (1932), are mai mult\ nevoie de modele decât de sfaturi.
Bellemin-Noël, J. (1963), Les Contes et leurs fantasmes, PUF, Paris.
Bettelheim, B. (1962), Psychanalyse des contes de fées, Robert Laffont, Paris.
Blachère-Battaglia, M. (1999), Le devoir de dire non à lenfant, Revue de neuropsychiatrie de
lenfant et de ladolescent, nr. 3, martie, pp. 169-171.
Bowlby, J. (1978 [i 1984), LAttachement, La Séparation, La Perte, 3 vol., trad. fr., PUF, Paris
(primele edi]ii `n limba englez\: 1969, 1973 [i 1980).
Cambessus, B., Kiener, M. (1993), Lenfance violentée, ESF, Paris.
DASS-Réunion (1989), Lenfant maltraité et ces abus sexuels, Journées départementales (5 [i
10 aprilie), DASS, Saint-Denis.
166 VIOLEN}A
Deliège, R. (1996), Anthropologie de la parenté, Armand Colin, Paris.

Ferenczi, S. (1982), Psychanalyse. Œuvres Complètes (IV), trad. fr., Payot, Paris (prima edi]ie `n
limba german\: 1932).
Freud, S. (1932), LAvenir dune illusion, trad. fr., PUF, Paris (prima edi]ie `n limba german\: 1927).
Freud, S. (1948), Moïse et le monothéisme, trad. fr., Gallimard, Paris (prima edi]ie `n limba
german\: 1939).
Freud, S. (1965), Totem et tabou: interprétation par la psychanalyse des peuples primitifs, trad.
fr., Payot, Paris (prima edi]ie `n limba german\: 1912).
Freud, S. (1971), Malaise dans la civilisation, trad. fr., PUF, Paris (prima edi]ie `n limba
german\: 1929).
Freud, S. (1973), Un enfant est battu, `n Névrose, psychose et perversion, trad. fr., PUF, Paris,
pp. 219-243 (prima edi]ie `n limba german\: 1919).
Hesnard, P. (1949), LUnivers morbide de la faute (prefa]\ de Henri Wallon), PUF, Paris.
Jolibert, B. (1990), Linceste et ses conséquences sur le développement de la personne de
lenfant, Journée sur la protection de lenfant maltraité, Saint-Denis, Le Tampon, DASS.
Joubert, J. (1932), Pensées, maximes et essais, Hatier, Paris (prima edi]ie `n limba german\: 1942).
Lévy-Bruhl, L. (1923), Le Surnaturel et la nature dans la mentalité primitive, Alcan, Paris.
Lévi-Strauss, C. (1949), Structures élémentaires de la parenté, PUF, Paris.
Lévi-Strauss, C. (1958), Anthropologie structurale, Plon, Paris.
Malinovski, B. (1967), La Sexualité et sa répression dans les sociétés primitives, trad. fr., Payot,
Paris (prima edi]ie `n limba englez\: 1927).
Mead, M. (1935), Sex and Temperament in Three Primitive Societies, William Morrow, New York.
Murdock, G.P. (1972), De la structure sociale, trad. fr., Payot, Paris (prima edi]ie `n limba
englez\: 1948).
Panoff, M., Perrin, M. (1973), Dictionnaire de lethnologie, Payot, Paris.
Piaget, J. (1932), Le Jugement moral chez lenfant, Alcan, Paris.
Reich, W. (1968), La Révolution sexuelle, trad. fr., Plon, Paris (prima edi]ie `n limba german\: 1930).
Rouyer, M., Drouet, M. (1986), LEnfant violenté: des mauvais traitements à linceste, Le Centurion,
Paris.
Rush, F. (1983), Le Secret le mieux gardé, Lexploitation sexuelle des enfants, Gonthier-Denoël, Paris.
Sartre, J.-P. (1963), Baudelaire, Gallimard, Paris.
Van Meerbeeck, P. (1998), Que jeunesse se passe: ladolescence face au monde adulte, De Boek,
Bruxelles.
Vautrin, J. (1989), Dix-huit tentatives pour devenir un saint, Payot, Paris.
Zuchelli, E., Bongibault, D. (1990), LEnfance violée, Calmann-Lévy, Paris.
VIOLEN}A INTRAFAMILIAL| ~N CONTEXTUL EX-SOVIETIC... 167
Ana Maria Ple[ca*
Violen]a intrafamilial\ `n contextul ex-sovietic:

cazul Republicii Moldova
Introducere
Tema violen]ei intrafamiliale suscit\ mult interes [i, totodat\, ]nu mai pu]ine controverse.
Intervine aici, pe de o parte, imaginarul colectiv alimentat de reprezent\ri ale binelui [i
ale r\ului [i, pe de alta, tendin]ele perpetue de deculpabilizare prin adoptarea dac\ nu a
unui comportament conform, atunci cel pu]in a unui discurs de denun]are a violen]ei,
care va fi c\utat\ altundeva: `ntr-un alt c\min, `ntr-un alt cartier (de risc), `ntr-un alt
spa]iu geografic, urmând logica frontierelor nord-sud [i est-vest. Sensibilizarea din ce `n
ce mai profund\ fa]\ de violen]a intrafamilial\ coexist\ cu toleran]a privind acest
fenomen, care prevaleaz\ `n mod tradi]ional. Astfel, dou\ atitudini principale pot fi
eviden]iate:
a l\sa totul `n interiorul spa]iului privat, recunoscând dreptul fiec\ruia de a-[i
rezolva problemele familiale, atât timp cât ele nu dep\[esc limitele c\minului,
c\ci aceasta deja intr\ `n conflict cu individualismul (post)modern;
sau a denun]a violen]a intrafamilial\ [i a o stigmatiza ca un rudiment al epocii
premoderne pentru a fixa o demarca]ie simbolic\, neocolonial\, de societ\]ile
numite ast\zi `n tranzi]ie.
Aceste dou\ atitudini care presupun o c\utare a ceea ce e bine sau a ceea ce e r\u
r\mân la nivel de sens comun.
~n acela[i timp, o nou\ gândire postmodern\, deschis\, bazat\ pe deziluzia implacabil\
a lumii, cu tendin]a de a valoriza [i chiar de a impune pluralitatea de opinii, valori [i
alegeri, `[i face un loc din ce `n ce mai mare `n compara]ie cu sistemul de valori liberale
[i moderne. {i cum fiecare situa]ie nou\ tinde s\ se impun\ prin ruptura cu situa]ia
precedent\ [i s\ se delimiteze printr-o discreditare mai mult sau mai pu]in profund\, am
putea s\ ne `ntreb\m cum va fi tratat\ violen]a intrafamilial\ `n acest nou sistem de valori
postmoderne. Cum va evolua aceast\ tratare? Mijloacele normative moderne vor fi oare
(`nc\) aplicabile sau penalizarea violen]ei intrafamiliale va fi o practic\ dep\[it\? Oricum,
* Doctorand\ `n [tiin]e sociale, Universitatea Liber\ din Bruxelles.

168 VIOLEN}A
complexitatea din ce `n ce mai mare a regul\rii (organiz\rii) comportamentelor individuale

devine o caracteristic\ a societ\]ii postmoderne pe cale de a se construi. Dup\ p\rerea
mea, prin prisma violen]ei intrafamiliale, a trat\rii sale [tii]ifice [i juridice, a uzajului
s\u politic, a t\cerii care o `nso]e[te, a nonsensului acesteia, se poate reda complexitatea
atitudinilor tradi]ionale, moderne [i postmoderne f\r\ a stabili totodat\ frontiere fixe
`ntre ele. Scopul lucr\rii de fa]\ este de a `ncerca s\ `n]eleag\ cadrul societal moldav prin
analiza uzajului politic specific al no]iunii de criminalitate intrafamilial\ `n Republica
Moldova [i `n special al celui din cadrul Ministerului de Interne.
Prima parte a lucr\rii se refer\ la o succint\ expunere a conceptului de violen]\ cu
diferite moduri de definire a acestei no]iuni `n scopul de a g\si un consens `n ce prive[te
dimesiunile sale [i uzajele lor. Partea a doua con]ine defini]ia violen]ei v\zut\ prin
prisma dreptului penal, precum [i o analiz\ a tentativei de construire a no]iunii de
criminalitate intrafamilial\ `ntreprins\ de sistemul represiv moldav. ~n partea a treia
propunem o analiz\ a condi]iilor socioeconomice [i a impactului pe care acestea `l pot
avea asupra fenomenului de violen]\ intrafamilial\.
Vom `ncheia aceast\ introducere cu o remarc\: referin]ele la proclamarea independen]ei
Republicii Moldova fa]\ de Uniunea Sovietic\ (28 august 1991) din prezenta lucrare nu
exprim\ nici o apreciere asupra semnifica]iei acesteia, ci serve[te doar ca punct de
referin]\ temporal\.
Defini]iile violen]ei
Prima dificultate a subiectului tratat const\ `n definirea diferitor elemente ale acestuia,
[i anume a ideii de violen]\, pe de o parte, din cauza nivelului `nalt de abstractizare ce-l
comport\ conceptul respectiv, iar pe de alt\ parte, fiindc\ el se sprijin\ pe scheme bine
`nr\d\cinate `n mentalul societal [i care se aplic\ zi de zi unui spectru foarte larg de
ac]iuni individuale sau fenomene sociale eterogene (delincven]\, incivilit\]i, huliganism
sportiv, terorism, criminalitate transna]ional\, conflicte interetnice sau religioase etc.).
De altfel, unii autori, subliniind pericolul de atomizare a cercet\rii `n acest domeniu,
ajung pân\ la a nu acorda violen]ei statutul de concept unitar [i vorbesc mai mult de tema
de violen]\ (Héritier, 1996).
Confuzia este men]inut\ [i datorit\ discursului contemporan alarmant despre violen]a
care p\trunde `n toate sferele vie]ii sociale. Astfel, suntem obi[nui]i s\ auzim despre
violen]a `n art\ (pictur\, muzic\, film, televiziune [i infuen]a sa, de exemplu, asupra
dramelor ce au zguduit [colile americane `n ultimii doi ani, când adolescen]ii au `nceput
s\ `[i `mpu[te colegii), violen]a `n limbaj, `n sport (fotbalul englez serve[te drept etalon
`n acest sens, dar fiecare p\streaz\ `n minte procesul actual al agresorilor jandarmului
Nivel, grav r\nit de c\tre suporterii germani `n timpul ultimei Cupe Mondiale de fotbal),
`n interac]iuni individuale cotidiene (violen]a `ntre automobili[ti, drame `ntre vecini [i `n
familie larg mediatizate `n special de postul de televiziune PRO TV, atât `n România,
cât [i `n Republica Moldova), `n conflicte colective etc. Discursul social mediatic, cel
politic, precum [i cel de sens comun, amestecând realul cu simbolicul, se pierde `n
duiumul `n]elesurilor atribuite violen]ei. Prin urmare, cuvântul violen]\ a ajuns s\
desemneze aproape orice orice ciocnire, orice tensiune, orice raport de for]e, orice
inegalitate, orice ierarhie (Chesnais, 1981: 8).
Or, noi putem considera, din punct de vedere teoretic, c\ se impune diferen]ierea
`ntre dou\ tipuri de violen]\:
violen]a real\ (dinamica energiei), adic\ orice ac]iune direct\ sau indirect\,
precis\, `ndreptat\ contra unei persoane sau a unui bun [i care are ca efect
cauzarea de daune fizice sau materiale;
violen]a imaginar\ sau simbolic\, plin\ de semnifica]ii, strâns legat\ de mecanismele
psihosociale, colective (Martin, Fichelet, Fichelet, 1977), [i care, de[i f\r\ prejudicii
materiale aparente, impune o ordine sau o domina]ie, un arbitrar cultural
(Bourdieu, 1970).
De[i diferen]ierea teoretic\, de altfel indiscutabil\, se impune, `n realitate, `n via]a de

zi cu zi, precum [i `n situa]iile concrete, ele se combin\ [i se `ntrep\trund continuu.
Efectele violen]ei simbolice se pot materializa, pot deveni vizibile (tulbur\ri psihosomatice,
conduit\ autodestructiv\), iar violen]a fizic\ e aproape totdeauna purt\toare de semnifica]ii.
~ns\, mai ales, violen]a simbolic\ corespunde `n mod curent unui moment din procesele
[i rela]iile sociale de unde apar dup\ aceea violen]e materiale, fizice, care, ele `nsele, vor
alimenta, intensifica, re`nnoi, `n spiral\, alte manifest\ri de violen]\, unele simbolice,
iar altele concrete. [Astfel] tinerii de la periferii, care recurg la revolt\ sau care sunt
incita]i de ur\ sau de turbare, se definesc `n mod constant prin violen]a simbolic\ pe care
o `ndur\, dispre]ul, negarea persoanei lor, ceea ce constitue `n primul rând rasismul [i
descriminarea social\ (Wievorka, 1999: 17). A[adar, concomitent cu diferen]ierea
teoretic\ `ntre violen]a real\ [i cea simbolic\, nu poate fi neglijat\ nici combinarea lor
continu\.
Literatura de specialitate con]ine un mare num\r de defini]ii ale violen]ei. Datorit\
caracterului vag [i imprecis al limitelor [i al con]inuturilor sale, majoritatea autorilor
care au studiat violen]a au propus o defini]ie proprie a violen]ei. Toate aceste defini]ii
sunt articulate `n jurul unei `ntreb\ri centrale: ce se `n]elege prin violen]\? Este vorba
de un fenomen, ni[te fapte observabile [i cuantifiabile, având un anumit grad de
obiectivitate, sau se vorbe[te de reprezent\ri sociale relative, variabile `n func]ie de
norme sau valori ale grupurilor sociale? Dup\ p\rerea mea, op]iunile `n favoarea
defini]iilor obiective mai mult sau mai pu]in independente de criterii, opinii, valori,
norme colective sau individuale sau a celor subiective nu pot fi separate `ntru totul.
Violen]a nu poate fi redus\ la o pur\ obiectivitate, fiindc\ ceea ce este perceput drept
violent variaz\ `n timp [i `n spa]iu. Tot astfel, violen]a nu se reduce nici la reprezent\ri
sau norme propuse de cutare sau cutare grup ori societate (Wievorka, 1999). Totodat\,
situa]ia trebuie nuan]at\ ]inând cont de opiniile formulate asupra distinc]iei metodologice
`ntre abord\rile obiective sau subiective ale fenomenului: defini]iile obiective, fiind
cele mai utile, `[i g\sesc limitele `n compozanta subiectiv\ a violen]ei (criteriile juridice,
institu]ionale, valorile de grup, sensibilitatea personal\). ~ns\ nu poate fi o cale de mijloc
`ntre un punct de vedere [i cel\lat; nu este posibil decât corectarea unuia prin cel\lalt,
luând de fiecare dat\ distan]\, cu alte cuvinte schimbând perspectiva (Michaud, 1998: 14).
Subiectiv, violen]a este legat\ de norme mai mult sau mai pu]in recunoscute. Repre-
zent\rile sociale despre violen]\ sunt `ntotdeauna articulate `n leg\tur\ cu norme care
variaz\ de la un grup la altul, de la o societate la alta. ~n acest caz violen]a se opune
m\surii, re]inerii, controlului, ordinii normative (Michaud, 1998). Ideea de violen]\
apare atunci `n strâns\ leg\tur\ cu transgresiunea normelor sociale, dezordinea, insecuritatea
170 VIOLEN}A
[i, `n fine, haosul. Pe plan obiectiv, violen]a este [i for]a fizic\ (`n ac]iune) `ndreptat\
contra integrit\]ii fizice a pesoanei umane (sau `mpotriva bunurilor). Nu `ncape nici o
`ndoial\ c\, `n compara]ie cu transgresiunea sau `nc\lcarea ordinii normative, ac]iunea
fizic\, având o leg\tur\ cauzal\ cu efectul ilegal (daune materiale), este mult mai u[or
depistat\, calificat\ [i, eventual, judecat\.
Defini]iile juridice ale violen]ei. Criminalitatea intrafamilial\

~n Republica Moldova este utilizat\ no]iunea de criminalitate, expresia imediat\ a
violen]ei ce se manifest\ printr-o varietate larg\ de comportamente [i de ac]iuni (inac]iuni)
care pot fi calificate drept infrac]iuni conform normelor juridice. Dreptul penal folose[te
defini]ii stricte pentru calificarea ac]iunilor (inac]iunilor) umane drept infrac]ionale. Este
vorba atunci de utilizarea sau amenin]area cu utilizarea for]ei fizice `mpotriva unei
persoane, provocând sau creând pericolul de provocare a daunelor fizice.
Enun]urile privind problema penal\ `n Republica Moldova `n mod tradi]ional au fost
formulate de juri[ti, fapt ce ar putea fi explicat printr-o analiz\ a raporturilor de for]\
`ntre profesii. Perioada sovietic\, pe lâng\ toate atrocit\]ile pe care suntem obi[nui]i deja
s\ i le atribuim, a fost marcat\ [i de lipsa, la nivel de `nv\]\mânt superior, a form\rii
cadrelor `n domeniul [tiin]elor sociale precum sociologia, antropologia, filosofia sau
[tiin]ele politice, ceea ce nu a permis crearea p\turilor profesionale respective. Ast\zi,
de[i realitatea social\ s-a schimbat, discursul `n domeniul penal r\mâne dominat de
cadrul juridic `n care s-a [i constituit.
~n mod istoric, dreptul penal este chemat s\ desemneze rela]iile sociale (aceast\
desemnare impersonal\ a obiectului infrac]iunii, ne]inând cont de faptul c\ rolul victimei
devine tot mai explicit, r\mâne totu[i proprie sistemului penal moldav) ce pot fi
prejudiciate prin ac]iuni sau inac]iuni (fapte) identificate de aceea[i lege [i calificate `n
func]ie de forma, gravitatea efectelor lor, a formei de vinov\]ie [i care atrag aplicarea
pedepsei propor]ional cu fapta comis\. Utilizarea conceptului de violen]\ pentru faptele
concrete [i strict catalogate de Codul penal este considerat\ general\, imprecis\ [i
improprie legii penale, fiind l\sat\ `n seama sociologilor [i a istoricilor. Ceea ce e
perceput drept violent `n sensul s\u direct de utilizare a for]ei fizice, a energiei materializate
[i provocând sau creând un pericol de provocare a daunelor materiale poate ap\rea ca
circumstan]\ agravant\ pentru calificarea [i stabilirea m\rimii sau a tipului de pedeaps\
penal\.
No]iunea de criminalitate `n familie a ap\rut pe la mijlocul anilor 90, o dat\ cu
apari]ia `n mass-media a comunicatelor de pres\ ale Ministerului de Interne (`n leg\tur\
cu o explozie a infrac]iunilor `n familie) [i cu rubrica consacrat\ faptelor diverse a
cotidianului guvernamental Moldova Suveran\.
Ideea era doar de a prezen]a infrac]iuni grave, cuprinzând urm\toarele fapte:

omorul cu circumstan]e agravante (art. 88 Cp);
omorul simplu (art. 89 Cp);
pruncuciderea (art. 92 Cp);
v\t\marea corporal\ grav\ (art. 95 Cp);
v\t\marea corporal\ (art. 96 Cp).
No]iunea de criminalitate `n familie cuprindea ini]ial infrac]iunile sus-men]ionate,

comise de c\tre [i `mpotriva membrilor unei familii. Fixându-se aten]ia asupra acestui tip
de fapte, `n mod implicit s-a f\cut [i delimitarea cercului de infrac]iuni din care automat
au fost excluse:
majoritatea infrac]iunilor intrafamiliale, adic\ toate infrac]iunile care nu au acest
caracter de gravitate;
infrac]iuni contra familiei fapte ilegale provenind din exterior [i `ndreptate `mpotriva
familiei ca grup social;
infrac]iuni comise de familie ca un grup criminal [i `ndreptate `mpotriva celorlal]i
membri ai societ\]ii (Viano, 1995).
Aproape `n aceea[i perioad\, a fost propus proiectul unui nou Cod penal (care nici
pân\ `n prezent nu a fost adoptat), ce cuprindea un nou capitol, intitulat Infrac]iuni
contra familiei [i contra minorilor. De fapt, acest capitol nu f\cea altceva decât s\
regrupeze un anumit num\r de infrac]iuni cunoscute deja de legisla]ia penal\ moldav\,
`n majoritate infrac]iuni contra minorilor:
eschivarea de la plata pensiei alimentare sau de la `ntre]inerea copiilor;
eschivarea de la acordarea ajutorului material p\rin]ilor sau so]ului;
abuzul de drepturile sau obliga]iile de tutore;
divulgarea secretului `nfierii;
abuzul p\rin]ilor [i altor persoane la `nfierea copiilor;
vânzarea [i traficul de copii;
scoaterea ilegal\ a copiilor din ]ar\;
atragerea minorilor `n activit\]i criminale sau `mpingerea lor la fapte amorale;
atragerea minorilor la be]ie;
atragerea minorilor la consumarea nemedicinal\ a medicamentelor [i a altor mijloace
cu efect narcotizant;
antrenarea minorilor `n ac]iuni militare [i propagarea r\zboiului `n rândurile lor.
Doar dou\ articole noi au fost ad\ugate privind r\spunderea penal\ pentru urm\toarele
fapte:
t\inuirea circumstan]elor care `mpiedic\ `ncheierea c\s\toriei;
incestul.
De[i schimb\rile prev\zute de proiect aveau un caracter pur declarativ [i majoritatea

articolelor r\mâneau liter\ moart\ (nu era prev\zut nici un mecanism de realizare a
acestor norme), proiectul era explicit `n privin]a protec]iei drepturilor copilului prin art.
203 (vânzarea [i traficul de copii), precum [i prin art. 205 (incitarea minorilor la
activitate criminal\ sau amoral\). {i partea interesant\ a acestei poten]iale legifer\ri nu
consta `n agravarea r\spunderii penale a p\rin]ilor (termenul de priva]iune de libertate
pentru ei fiind cu un an mai lung decât pentru ceilal]i subiec]i), ci `n faptul c\ `n textul
legii era men]ionat c\ p\rin]ii sau oricine altcineva sunt supu[i r\spunderii [i pedepsei penale.
Prin acest capitol, cercul de infrac]iuni cuprinzând ini]ial doar infrac]iunile din
interiorul familei, ca spa]iu [i ca re]ea a leg\turilor de rudenie, s-ar l\rgi acoperind [i
infrac]iunile comise contra familiei ca grup social [i ca institu]ie social\. De fapt,
nic\ieri `n textele articolelor men]ionate nu apare no]iunea de criminalitate `n familie.
Ceea ce se poate explica ]inând cont de faptul c\ la proiectul noului Cod penal au lucrat
172 VIOLEN}A
`n majoritate juri[tii din mediile universitare, care de obicei au rezerve `n ceea ce prive[te
enun]urile practicienilor. ~n ambele cazuri `ns\, conceptualizarea nu este prev\zut\ decât
`n termeni juridici, domeniul penal r\mânând astfel o prerogativ\ a dreptului, iar solu]iile
nu sunt a[teptate decât de la sistemul penal.
No]iunea de criminalitate intrafamilial\ nu era explicit\ privind defini]ia familiei, atât
de naturale, evidente [i unanim recunoscute sunt reprezent\rile sociale ale familiei (de
altfel, nu e prima oar\ când oficialit\]ile publice lanseaz\ no]iuni f\r\ a le defini).
De fapt, unica form\ de familie legal recunoscut\ `n Republica Moldova este familia
bazat\ pe c\s\torie. Familia de fapt, natural\, sau concubinajul, precum [i uniunile
libere homosexuale nu sunt recunoscute de legisla]ie [i nu creeaz\ efecte juridice pentru
persoanele care fac parte din ele.
La `nceput, factorul de rudenie `ntre victim\ [i agresor pare s\ fi servit ca punct de
plecare `n definirea criminalit\]ii `n familie, f\r\ vreo diferen]iere `ntre leg\tura de sânge
sau cea de afinitate. Linia de rudenie direct\ sau colateral\ a jucat `ns\ un rol decisiv
deoarece `n statisticile Ministerului de Interne, pe care s-au [i bazat promotorii
no]iunii de criminalitate `n familie, nu este prev\zut\ obligativitatea indicelui de rudenie.
A[adar, unica posibilitate de determinare a existen]ei leg\turii de rudenie este numele de
familie, care se presupune comun la rudele apropiate pe linie direct\ ascendent\ sau
descendent\. Astfel, o anumit\ parte din cazurile implicând persoane `nrudite pe linie
colateral\ [i având nume de familie diferite `n mod automat nu au fost cuprinse de
no]iunea de criminalitate `n familie utilizat\ de sistemul penal moldav.
Mai apoi, s-a impus factorul de coabitare a mai multor genera]ii de rude sub acela[i
acoperi[: so]i, copii, bunici, socri, fra]i (dac\ era cazul). Din acest punct de vedere,
pare a fi extrem de interesant faptul c\ no]iunea de criminalitate `n cauz\ a fost articulat\
`n jurul no]iunii de familie, [i nu al celei de cuplu. Cert e c\ aceast\ problem\ ì atinge
`n diferit\ m\sur\, direct sau indirect, pe to]i membrii unei familii. ~ns\ situa]ia este mult
mai complex\: e o veche obi[nuin]\ sau tradi]ie `n spa]iul cultural est-european de a tr\i
`n acest tip de familie extins\ (`n opozi]ie cu cea de tip nuclear, cuprinzând cuplul de so]i
[i eventual unul sau mai mul]i copii ai acestora). Tradi]ia se men]ine ast\zi [i din cauza
situa]iei economice dificile a ]\rii. Un astfel de sens al colectivit\]ii pare a fi un mijloc
de supravie]uire `n perioada de regresiune pe care a cunoscut-o Republica Moldova dup\
destr\marea vechiului sistem de economie planificat\.
Este important s\ nu uit\m aceast\ diferen]\ esen]ial\ `ntre Europa Occidental\,
Europa Central\ [i cea de Est privind tipul de familie dominant sau preferat. Cercet\torii
occidentali, preocupa]i de demonstrarea `nr\d\cin\rii profunde a familiiei nucleare,
s-au gr\bit s\ trag\ concluzii universale asupra prezen]ei a 50% menaje de tip nuclear,
deci dominant, `n toate societ\]ile europene `ncepând din secolul al XVII-lea. Totodat\,
studiile antropologice asupra Estoniei, Rusiei [i Ungariei, confruntate cu situa]ii de
contrast cultural, economic [i social, au subliniat dificulatea de aplicare a clasific\rii
menajelor create [i propuse pentru modelele Europei Occidentale. Pe de alt\ parte,
aceste modele s-au dovedit a fi destul de problematice chiar [i `n cazul unei ]\ri
occidentale precum Fran]a (Burguière, Lebrun, `n Burguière [.a., 1986). Familia nuclear\
`n Europa Central\ [i de Est, fiind deja `n premodernitate modelul preferat, nu exista decât
`n proximitatea imediat\ un fel de cooperare `n afara coabit\rii reale sub acela[i acoperi[
`ntre mai multe grupuri conjugale (`nrudite sau nu), destinat\ reproducerii raporturilor
de autoritate, de solidaritate [i de `mp\rt\[ire a universului simbolic. ~n acela[i timp, nu
trebuie uitat nici faptul c\ formele familiale `n Europa premodern\ [i modern\ erau
extrem de vulnerabile [i depindeau de fluctua]iile socioeconomice, ceea ce f\cea din
familia extins\ o op]iune frecvent\ `n timpul situa]iilor de criz\, a c\rei reproducere
material\, ideologic\ [i simbolic\ era asigurat\ de cutumele succesorale.
Din punct de vedere legal, dup\ cum a fost deja men]ionat, este recunoscut\ familia
bazat\ pe c\s\torie. Constitu]ia Republicii Moldova (art. 48, 49) prezint\ familia bazat\
pe c\s\torie drept unitate fundamental\ natural\ a societ\]ii [i stabile[te protec]ia acesteia
de c\tre stat. Legitimitatea familei este astfel reclamat\ `n virtutea caracterului s\u
natural, biologic, `n ceea ce prive[te reproducerea, dar [i a celui psihologic, ca mijloc de
dezvoltare armonioas\ [i de socializare ale copilului. Astfel, preocuparea pentru tinerele
genera]ii este `n centrul politicii familiale a statului modern, `n opozi]ie cu ceea ce se
petrecea `n premodernitate.
Legisla]ia familial\ `n Republica Moldova face parte din mo[tenirea dreptului sovietic
profund ideologizat, centrat pe familia legal\. La momentul anex\rii definitive a Basarabiei
la Uniunea Sovietic\ `n 1944, ideile marxiste (comuniste) de respingere a familiei ca
mod de via]\ burghez, precum [i ca mijloc de aservire social\ [i sexual\ a femeii erau
deja de domeniul trecutului. Este important\ atunci stabilirea unei distinc]ii `ntre viziunea
marxist\ (care influen]at profund ideologia sovietic\ `n timpul primelor decenii de dup\
revolu]ia din 1917) [i luarea `n considerare [i sub protec]ie de c\tre statul sovietic a
familiei, [i `nainte de cel de-al doilea r\zboi mondial, dar mai ales dup\. Regimul
socialist, de altfel, era cunoscut pentru politica sa protectoare `n privin]a familiei [i a
c\s\toriei (Goody, `n Burguière [.a., 1986). Proiectul politic colectivist nu prevedea nici
un loc pentru individul autonom `n spa]iul de schimburi politice, culturale, domestice [i
economice (Parsons, Smelser, 1984). Orice schimb la nivelul societ\]ii, precum [i `n
via]a cotidian\ era orchestrat plecând de la colectivitate (loc de munc\, loc de trai etc.),
unde individul nu era reperabil decât `n calitate de membru al acelei colectivit\]i (politica
de angajare [i cea locativ\ a Uniunii Sovietice pot servi ca referin]\). Protec]ia oferit\ de
statul sovietic familiei legale reveleaz\ aceast\ tendin]\ normativist\ vizând integrarea [i
unificarea ansamblului societ\]ii `n proiec]ia construirii unui viitor comun.
Pe de alt\ parte, la cultivarea unui puternic sens al familiei a trebuit s\ contribuie [i
politica de colectivizare [i deport\rile `n mas\ ale basarabenilor `n Siberia (ce au urmat
acestei anex\ri), pentru care autoconservarea biologic\ [i identitar\ au avut un efect de
`nt\rire a leg\turii de familie.
Familia [i societatea moldav\ `n perioada de tranzi]ie

spre economia de pia]\
Scopul propus analiza trat\rii juridico-penale a violen]ei intrafamiliale `n Republica
Moldova ne situeaz\ la nivelul unei analize constructiviste a reac]iei sociale privind
fenomenul criminalit\]ii, ceea ce ne aduce la respingerea ideii de existen]\ `n sine a
acestuia. Totodat\, a afirma c\ orice crim\ este o construc]ie social\ nu `nseamn\
nicidecum negarea existen]ei reale a faptelor ce prejudiciaz\ material sau simbolic
persoana uman\ (sau bunurile) `n afara calific\rii juridice. Astfel, studiul reac]iei
sistemului represiv moldav la violen]a intrafamilial\ a fost confruntat la un moment dat
174 VIOLEN}A
cu `ntrebarea: este aceasta o confruntare cu o situa]ie nou\ (violen]a intrafamilial\ nu

era reglementat\ de dreptul sovietic [i era pe deplin ocultat\ de [tiin]a profund ideologizat\
a Uniunii Sovietice), o `ncercare de a lua `n considerare o situa]ie mai veche sau doar un
efort de modernizare profund\ a tân\rului stat prin recunoa[terea unei probleme, urmând
exemplul statelor occidentale?
~n orice caz, schimb\rile intervenite dup\ destr\marea Uniunii Sovietice [i efectul
perturbator, `n primul rând socioeconomic, pe care l-au avut asupra popula]iei ]\rii nu
pot fi neglijate.
Astfel, o dat\ cu destr\marea Uniunii Sovietice [i cu Declara]ia de Independen]\
(27 august 1991), leg\turile fundamentale de economie planificat\ ale ]\rii cu celelalte
republici unionale au fost destabilizate [i distruse. Pe urm\, situa]ia a fost completat\ cu
procesul de privatizare a patrimoniului na]ional, desf\[urat `n mai multe etape, `nso]it de
numeroase gre[eli, de abuzuri [i marcate de lipsa unei legisla]ii adecvate noilor rela]ii
economice. Toate acestea au avut, printre multe altele, urm\toarele consecin]e:
delapidarea utilajelor, a fondurilor fixe (`ntreprinderile mari, mai ales);
reduceri masive ale locurilor de munc\ (`ntreprinderile mici [i mijlocii).
Pentru marile uzine amplasate majoritar `n capital\, distrugerea vechilor leg\turi

interrepublicane a `nsemnat fie stoparea furniz\rii de materie prim\, fie stoparea comenzilor
[i `nchiderea pie]elor de desfacere. Prin urmare, atelierele au `nceput s\ nu mai aib\ de
lucru [i muncitorii erau deseori obliga]i s\ plece `n concediu f\r\ plat\, pe termen
nelimitat. Cu timpul, majoritatea atelierelor au fost `nchise [i `n final cre[terea num\rului
de [omeri b\rba]i, fo[ti muncitori `n uzine, a devenit realitatea acestei ]\ri.
Toate aceste evenimente au afectat noul patrimoniu (Glendon, 1981; Meulders-
-Klein, 1999), compus din munc\ [i din salariul pe care ea `l asigur\, precum [i din
protec]ia social\, legat\ [i ea de munc\ prin intermediul sistemului de asigur\ri sociale.
Criza locurilor de munc\ ce a decurs din criza economic\ a privat muncitorii [i familiile
lor de sursa imediat\ a mijloacelor de existen]\, creând astfel insecuritatea material\ [i
frica zilei de mâine, acestea din urm\ fiind surse de tensiuni [i conflicte poten]iale.
Consecin]ele pierderii locurilor de munc\ s-au f\cut resim]ite foarte repede la nivelul
familiei, `n mod obi[nuit locul construirii [i `nt\ririi identit\]ilor masculin\ [i feminin\
plecând de la rolurile stabilite a priori prin `mp\r]irea pe sexe a sarcinilor (care `mpreun\
cu prohibi]ia incestului/obliga]ia exogamic\ [i instaurarea unei forme recunoscute de
uniune constiuie cei trei piloni ai familiei [i ai societ\]ii, dup\ C. Lévy-Strauss). Astfel,
identitatea b\rbatului `n familie se sprijin\ `n mare m\sur\ pe munc\ (`n afara familiei),
ce constituie partea cea mai mare (ba chiar unic\) a bugetului familial [i contribuie la
men]inerea puterii masculine ap\rute din clivajul biologic b\rbat/femeie al ordinii
patriarhale. Or, statutul b\rbatului ca `ntre]in\torul financiar al familiei este `n pericol de
a se pr\bu[i o dat\ cu c\p\tarea statului de [omer, de jure sau de facto.
Pierderea statutului b\rba]ilor a fost amplificat\ [i de faptul c\ femeile au fost cele
care s-au descurcat mai bine `n perioada respectiv\, majoritatea p\strându-[i locurile
de munc\, practicând, `n acela[i timp, o activitate comercial\ artizanal\, mai mult sau
mai pu]in legal\ (`n privin]a impozitelor, `n special). Aceast\ activitate era orientat\ `n
principal spre cump\rarea/vânzarea de mici cantit\]i de marf\ (exportul produselor
agricole [i vinicole `n Ucraina [i Rusia, precum [i importul articolelor textile [i al
m\rfurilor de larg consum din Polonia, Turcia [i Rusia).
~n aceast\ perspectiv\, se creeaz\ impresia c\ asist\m ast\zi la reinversarea rolurilor:

femeile lucreaz\, b\rba]ii r\mân acas\. Urm\rind acest ra]ionament, ar trebui s\ admitem
c\ b\rba]ii se ocup\ de treburile casnice [i au grij\ de copii. Totodat\ `ns\, b\rba]ii
refuz\ s\ fac\ activit\]i considerate strict feminine. Atunci femeile, care nu pun sub
semnul `ntreb\rii vechile tradi]ii, efectueaz\ o sarcin\ dubl\: `ntre]inerea financiar\ a
familiei [i `ndeplinirea obliga]iilor menajere.
~n consecin]\, baza economic\ a puterii masculine se pr\bu[e[te o dat\ cu rigiditatea
insurmontabil\ a repartiz\rii sexuale a sarcinilor familiale. {i, `n urma pr\bu[irii puterii
economice, b\rba]ilor nu le r\mâne decât s\-[i reg\seasc\ identitatea `n puterea biologic\,
natural\, `nscris\ `n ordinea social\, s\-[i afirme Eul `n detrimentul altora, evocând
dimensiunea pozitiv\ a violen]ei ca o eliberare subiectiv\ [i o satisfac]ie moral\ (Martin,
Fichelet, Fichelet, 1977), fiindc\ scopul acestei violen]e e de ordin intim, subiectiv (mai
mult egoist), iar dac\ rezult\ [i ceva daune materiale, autorii nu se simt responsabili. ~n
aceste cazuri, violen]a real\ ca expresie a violen]ei simbolice, `n sensul ei de domina]ie
masculin\ istoric\, se manifest\ deja nu ca o exercitare a puterii, ci, dimpotriv\, ca
pierdere a puterii, a controlului. O pierdere completamente subiectiv\, c\ci construc]ia
social\ a rolului dominant al b\rbatului nu se bazeaz\ doar pe aportul financiar ci, `n
principal, pe statutul biologic, `n sens de constitu]ie [i de for]\ fizic\.
Aceast\ viziune macrosocial\ a structurii raporturilor sociale b\rbat-femeie eviden]iaz\
domina]ia masculin\ ce dureaz\ `n timp [i `n spa]iu [i care se exprim\ prin violen]a
simbolic\ exercitat\ asupra celor domina]i. Domina]ia, ce opune identicul diferitului
bazându-se pe clivajul de ordin biologic [i, astfel, considerat natural, necesit\ o lips\ de
rezisten]\ `n fa]a puterii, o acceptare automat\, existen]ialist\ [i necon[tientizat\ din
partea celor domina]i, care se sprijin\ pe necunoa[terea sau ocultarea existen]ei `ns\[i a
rela]iei de putere. {i pu]in conteaz\ forma pe care o adopt\ raporturile sociale `ntre sexe,
con]inutul r\mâne acela[i. Astfel, violen]a simbolic\, fiind la baza acestor raporturi, este
premerg\toare violen]ei fizice, care apare atunci ca o continuare logic\ a violen]ei
simbolice, de[i neobligatorie. Conform studiului registrelor de eviden]\ infrac]ional\,
efectuat de autor `n dou\ comisariate de poli]ie din Chi[in\u (anii 1995-1999), 95% din
cazurile de violen]\ intrafamilial\ nu au fost semnalate de victime (`n marea majoritate
femei), ci au fost aduse la cuno[tin]a poli]iei de c\tre spitalul de urgen]\ unde s-a adresat
victima pentru a primi `ngrijiri medicale. Absen]a plângerilor din partea victimelor, dar
mai ales declara]iile scrise [i semnate de c\tre acestea pentru a cere `ncetarea cercet\rilor
sub pretextul caracterului privat al situa]iei, revelate de studiul materialelor prealabile
urm\ririi penale `n acelea[i comisariate, demonstreaz\ universurile de gândire [i de
practici sexiste, segregate [i ierarhizate proprii sistemului de valori tradi]ionale. Ceea ce
exclude a priori apari]ia unei probleme care ar permite o con[tientizare la nivel societal.
Perioada ce a urmat proclam\rii independen]ei a fost marcat\ [i de un fel de
re`ntoarcere la familia extins\ tradi]ional\, legat\ de sfâr[itul sistemului sovietic de
reparti]ie a locuin]elor favorabil `n specilal tinerilor titulari ai diplomelor de `nv\]\m`nt
superior [i pe deasupra [i c\s\tori]i, care beneficiau de facilit\]i la ob]inerea apartamentelor
separate , precum [i de apari]ia unei noi politici locative.
Astfel, condi]iile obiective pentru crearea unei familii independente având un c\min
separat n-au mai existat. P\rin]ii nu mai erau capabili s\-[i `ndeplineasc\ rolul lor
economic, ce ar contribui la edificarea noilor unit\]i familiale [i ar garanta chiar [i o
anumit\ autonomie a cuplurilor tinere (Singly, 1993). Din cauza pre]urilor foarte mari pe
176 VIOLEN}A
pia]a imobiliar\, plecarea tinerilor adul]i din casele p\rinte[ti `ntârzia considerabil. Salariile
mizere, re]inerile la plata pensiilor, salariilor [i ajutoarelor sociale, pe de o parte, [i
infla]ia progresiv\ a monedei na]ionale, cre[terea pre]urilor, pe de alta, le determinau pe
rudele apropiate care posedau dou\ apartamente s\ dea `n chirie unul din ele [i s\ se
stabileasc\ to]i `mpreun\ `n cel\lalt. Astfel, coabitarea [i primatul grupului familial
asupra individului se impun `n mod obiectiv. ~n aceste condi]ii, rela]ia strâns\ (`n sensul
de spa]iu [i de control informal) din cadrul familiei extinse poate fi un factor frecvent de
tensiuni [i conflicte.
Bine`n]eles, ace[ti doi factori, ce pot fi califica]i de natur\ subiectiv\ (criza identit\]ii
masculine) [i de natur\ obiectiv\ (coabitatrea intergenera]ional\), pot avea `mpreun\ un
anumit impact asupra fenomenului de violen]\ intrafamilial\. Anumit, deoarece enun]ul
respectiv r\mâne la un nivel ipotetic, m\surarea lui empiric\ fiind propus\ prin intermediul
statisticilor infrac]ionale, complet inadaptate studiului violen]ei intrafamiliale. Dup\
p\rerea mea, `ntreb\rile nu pot fi puse doar `n termenii pragmatici de m\surare-prevenire-
-combatere, propu[i de sistemul represiv care, `n preocuparea sa major\ pentru ordinea
social\ sau moral\, uit\ de victim\. Or, problema violen]ei intrafamiliale este mai `ntâi
de toate o problem\ individual\ con[tientizat\, c\ci acolo unde universurile de gândire
[i de practici sociale sunt `n mod intens sexuate, adic\ separate [i ierahizate, unde orice
schimbare nu poate decât s\ `nt\reasc\ domina]ia sexual\, luat\ drept natural\, violen]a
intrafamilial\ ca problem\ social\ pur [i simplu nu exist\.
Concluzii
Explozia criminalit\]ii `n familie, anun]at\ la mijlocul anilor 90, a servit drept
baz\ pentru afirma]iile c\ familia ar deveni un mediu criminogen, o surs\ de insecuritate
[i de pericol social. Ceea ce permite partizanilor interven]iei tot mai mari a statului `n
sfera privat\ s\ cear\ penalizarea cât mai drastic\ a raporturilor familiale anormale.
Decaden]a moral\, pierderea vechilor tradi]ii patriarhale sunt evocate drept cauze ale
cre[terii criminalit\]ii `n familie (afirma]ie dubioas\ deoarece nu exist\ nici m\car
date statistice privind fenomenul respectiv pân\ la proclamarea independen]ei ]\rii).
Concluzia major\ `n ceea ce prive[te violen]a intrafamilial\ `n Republica Moldova `n
perioada independen]ei se bazeaz\ pe urm\toarea constatare: existen]a (con[tientizarea)
fenomenului `n calitate de problem\ social\ nu poate fi demonstrat\ [i nici m\surat\ `n
mod sistematic.
~n primul rând, evaluarea prin intermediul statisticilor infrac]ionale nu furnizeaz\
decât o imagine par]ial\ a fenomenului, datorit\ lipsei unei eviden]e statistice specializate,
precum [i lipsei de date statistice pentru anii preceden]i proclam\rii independen]ei [i `n
primii ani care i-au urmat, dar mai ales datorit\ cifrei negre din statisticile infrac]ionale,
legat\ de o dubl\ inciden]\: neinterven]ia agen]ilor de poli]ie [i caracterul secret al
rela]iilor familiale. Prin compara]ie, cre[terea num\rului denun]\rilor violen]ei intrafamiliale
`n ]\rile occidentale nu este legat\ de cre[terea fenomenului `n sine, ci mai ales de
schimbarea moravurilor, `nso]it\ de dezvoltarea mediilor asociativ [i juridic, devenite
mai apropiate [i mai receptive.
~n al doilea rând, no]iunea de criminalitate intrafamilial\, `n modul `n care a fost
propus\ de Ministerul de Interne, cuprinde doar faptele grave. Cazurile minore, cotidiene,
ce nu constituie prerogativele dreptului penal [i deci nu pot servi drept miz\ `n luptele
politice [i care nu reprezint\ nimic spectaculos pentru mass-media, sunt trecute cu
vederea. Or, chiar aceste cazuri prevaleaz\ `n violen]a intrafamilial\. La fel, o problem\
o constituie [i tratarea penal\ a violen]ei `n familie, ce presupune raportul pe vertical\ [i
direct stat-infractor `n procesul penal, precum [i ap\rarea intereselor statului, gândit\
prin prisma politicii penale, unde victima [i interesele ei nu-[i au locul.
~n al treilea rând, nici din partea victimelor nu se observ\ (`nc\) o sensibilitate `n
privin]a violen]ei `n familie. Nici condamnarea ei moral\, nici cererea de interven]ie a
comunit\]ii sau a publicului. B\taia administrat\ so]iei sau copiilor (sau altor membri ai
familiei) pare s\ fie un fel de ritual, ce-i drept dureros, `ns\ necesar. Dup\ acest exerci]iu
de afirmare de sine, ceilal]i membri ai familiei [tiu c\ va urma o perioad\ de lini[te
relativ\. Ei au reu[it s\-[i adapteze ritmul [i modul de via]\ `n func]ie de aceste explozii
narcisiste periodice: doar ele fac parte `n mod natural din via]a de familie, via]a de
adult. A[a a fost dat s\ fie este r\spunsul existen]ialist universal pentru orice. Astfel,
societatea moldav\, cu acordul tacit al membrilor s\i, continu\ s\ oculteze problema
violen]ei `n familie atât timp cât violen]a respectiv\, f\când parte natural\ din via]a de
familie, nu pune `n pericol existen]a `ns\[i a familiei.
Ariès, Ph. (1960), Lenfant et la vie familiale sous lAncien Régime, Plon, Paris.
Bourdieu, P. (1970), La réproduction, Minuit, Paris.
Bourdieu, P. (1994), Raisons pratiques: sur la théorie de laction, Ed. du Seuil, Paris.
Bourdieu, P. (1998), La domination masculine, Ed. du Seuil, Paris.
Burguière, A., Klapisch-Zubere C., Zonabend, F. (coord.) (1986), Histoire de la famille,
Armand Colin, Paris.
Cahiers de la sécurité intérieure (1997), Violences en famille, publica]ie trimestrial\ IHESI,
N28, Paris.
Cahiers de la sécurité intérieure (1998), Le lien familial, publica]ie trimestrial\ IHESI, N35, Paris.
Chesnais, J.-C. (1981), Histoire de la violence en Occident de 1800 à nos jours, Ed. Robert
Laffont, Paris.
Criminologie (1997), Vol. XXX, nr. 2, Violences familiales, Ed. Presse Universitaire de Montréal.
Héritier, F. (1996), De la violence, Odile Jacob, colec]ia Opus, Paris.
Giddens, A. (1993), Sociology, Polity Press, Cambridge.
Giddens, A. (1997), Sociology: introductory readings, Polity Press, Cambridge.
Girard, R., Baecque, A. de, Wievorka, M., Gluzman, S., Ricoeur P. (2000), Violences daujourdhui,
violence de toujours, Ed. LAge dHomme, Lausanne.
Glendon, M.A. (1981), The new family and the new property, Butterworth, Toronto.
Guillaumin, C. (1992), Sexe, race et pouvoir. Lidée de nature, Ed. Côté-Femmes, Paris.
Martin, D., Fichelet, M., Fichelet, R. (1977), Si la violence existe: discurs du violent, `n
Déviance et Société, vol. 1, nr. 3, Geneva, pp. 291-308.
Meulders-Klein, Th.-M. (1999), La personne, la famille et le droit. Trois décennies de mutation
en Occident, 1968-1998, Ed. LGDJ, Paris, Bruyant, Bruxelles.
Michaud, I. (1998), La violence, PUF, colec]ia. Que sais-je?, Paris.
Parsons, T., Smelser, N. (1984), Economy and society: a study on the integration of economic
and social theory, Routledge, Londra.
Singly, F. de (1993), Sociologie de la famille contemporaine, Ed. Nathan, Paris.
Shorter, S. (1981), Naissance de la famille moderne: XVIIe-XXe siècles, Ed. du Seuil, Paris.
Viano, E.V. (1995), The family and crime prevention, The American University of Washington, D.C.
Wievorka, M. (1999), Violence en France, Ed. du Seuil, Paris.
178 VIOLEN}A
TELEVIZIUNEA LA ORIGINEA VIOLEN}EI TINERILOR? 179
Judith Lazar*
Televiziunea la originea violen]ei tinerilor?
De câtva timp, exist\ o voin]\ aproape obsesional\ de a stabili o rela]ie cauzal\ `ntre
violen]a din mass-media [i violen]a tinerilor. Subiectul suscit\ dezbateri aprinse `n
Fran]a, unde profesori, p\rin]i [i responsabili ai unor canale TV discut\ pe aceast\
problem\ [i `ncearc\ s\ aduc\ o explica]ie valabil\. ~ntr-adev\r, dac\ exist\ o leg\tur\
`ntre violen]a de la televizor [i violen]a real\, atunci se impune stabilirea de urgen]\ a
m\surilor necesare pentru oprirea flagelului. Dac\ eviden]a unei astfel de rela]ii nu se
impune chiar din prima clip\, ea fiind mai curând voalat\ [i evaziv\, suntem obliga]i s\
o c\ut\m `n alt\ parte, unde te-ai a[tepta cel mai pu]in s\ o g\se[ti, [i nu pe c\r\rile deja
b\t\torite. ~n continuare, mi-am propus o reanaliz\ a acestei rela]ii.
Cu toate c\ nimeni nu `ndr\zne[te s\ afirme c\ violen]a face parte dintre fenomenele
sociale noi, se observ\ c\ prezen]a [i, mai ales, amplificarea ei regulat\ ridic\ probleme
`n cadrul societ\]ilor democratice. Desigur, istoria omenirii este br\zdat\ de scene
violente, `ns\, `n ]\rile democratice, geniul progresului [i al civiliza]iei rezid\ tocmai `n
eliminarea sau tentativa de eliminare a oric\rui act violent. Conform principiului
mo[tenit din filosofia Luminilor, dialogul bazat pe ra]iune `nlocuie[te treptat violen]a.
Prin urmare, violen]a ì incomodeaz\ [i ì revolt\ pe oamenii politici, c\ci ea pune `n
lumin\ e[ecul sistemului democratic. Se `ncearc\ atunci demascarea celor responsabili,
dar, neputând fi identifica]i adev\ra]ii vinova]i, ne mul]umim cu vinova]ii ideali.
Televiziunea pare a fi un astfel de vinovat iluzoriu.
O dat\ cu dezvoltarea televiziunii, `n ]\rile anglo-saxone, impactul violen]ei asupra
comportamentului mai ales asupra comportamentului copiilor a ocupat o pozi]ie
important\ printre studiile axate pe comunicare. Aten]ia sporit\ acordat\ acestui subiect
`n societ\]ile respective se leag\ cu siguran]\ de faptul c\ violen]a pe micul ecran este
aici prezent\ de mai mult timp, iar copiii americani sunt cei mai mari consumatori de
televiziune. Am putea ad\uga de[i motivul e rareori invocat c\ sl\biciunea sistemului
de `nv\]\mânt american este de mult timp, `n mod deschis, un subiect al dezbaterilor publice.
~n Fran]a, unde televiziunea s-a aflat mult\ vreme sub tutela statului, problema nu a
fost ridicat\ cu adev\rat decât `n 1984, atunci când canalele TV au devenit independente
[i când noi canale private au primit autoriza]ia de a emite. Din acest moment fatidic,
* Sociolog, cercet\tor la CURAPP (Universitatea din Amiens). O prim\ versiune a acestei

cercet\ri a fost publicat\ `n revista Le Débat, nr. 94, martie-aprilie 1997, pp. 151-161.
180 VIOLEN}A
problema violen]ei pe micul ecran [i-a f\cut, timid, sim]it\ prezen]a, `ns\ f\r\ a stârni
vreodat\ o aten]ie special\. S-a avansat ideea c\ unul dintre motivele care ar putea
explica o atare neglijen]\ este acela c\, `n mediul [colar, pragul violen]ei nu a fost
dep\[it, atitudinea antisocial\ a elevilor nefiind mai pregnant\ decât `n perioada când
televiziunea nu era omniprezent\. {i totu[i, violen]a televizual\ a ajuns s\ fie, la `nceputul
anilor 90, ]inta opiniei publice, deoarece violen]a `n [coal\ atinsese un nivel alarmant.
De atunci, se caut\ cu disperare stabilirea unei rela]ii cauzale `ntre violen]a [colar\ [i
violen]a televizual\, ceea ce ar permite inculparea televiziunii, pe de o parte, [i, pe de
alta, dezvinov\]irea altor institu]ii sociale.
Este important s\ subliniem c\ nu exist\ nici un studiu empiric mai amplu pentru
cazul Fran]ei [i c\, de fapt, subiectul nu a fost tran[at definitiv nici `n SUA. Nici un
cercet\tor nu a reu[it s\ demonstreze c\ mass-media ar fi cauza principal\ a com-
portamentelor agresive.
Conform unui bilan] realizat `n 1969 de The National Commission on the Causes and
Prevention of Violence (Baker, Ball, 1969), violen]a televizual\ nu este decât unul dintre
numero[ii factori care contribuie la un comportament agresiv [i antisocial din partea
tinerilor. Câ]iva ani mai târziu, un raport elaborat de National Institute of Mental Health
(Pearl, Bouthiler, Lazar, 1982) va confirma rezultatele. Totu[i, `n pofida concluziilor
desprinse din respectivele rapoarte, rela]ia cauzal\ dintre comportamentul agresiv [i
consumul de scene violente r\mâne un subiect controversat. ~n Fran]a, raportul f\cut de
Christine Boutin (1994) arat\ c\ este dificil s\ formulezi un r\spuns univoc `n aceast\
chestiune.
Scurt parcurs istoric al problemei

~n SUA, o dat\ cu apari]ia cinematografului, s-a n\scut [i `ntrebarea vizând posibila
rela]ie dintre con]inutul violent al filmelor [i delincven]\. Or, o explica]ie univoc\ nu s-a
dat niciodat\: nici un cercet\tor nu sus]ine existen]a unei cauzalit\]i virtuale. Mai
curând, `ntrebarea este dac\ mass-media contribuie la a suscita sau agrava comportamentul
antisocial al indivizilor.
Se cuvine, `nainte de orice altceva, s\ reamintim c\ violen]a reprezint\ un subiect
extrem de complex, ea desemnând un fenomen deopotriv\ psihologic, sociologic [i
istoric. Mai mult, cercetarea este frânat\ `n permanen]\ din cauza dificult\]ii pe care o
`ntâmpin\m `n m\surarea efectelor; nu dispunem de nici un mijloc empiric pentru a
delimita fenomenul.
Totu[i, dincolo de aceste piedici, lucr\rile teoretice consacrate violen]ei, mai precis
comportamentului violent atribuit mass-mediei, sunt foarte numeroase. Propun deci
gruparea lor `n func]ie de cinci axe fundamentale.
1. Abordarea catartic\
Din aceast\ perspectiv\, `n via]a de zi cu zi, indivizii se confrunt\ cu un anumit
num\r de situa]ii frustrante care pot degenera `n scene agresive. Catarsisul reprezint\
u[urarea de acest gen de frustrare, prin intermediul particip\rii imaginare la o scen\
agresiv\. Televiziunea serve[te a[adar drept mijloc de u[urare a agresivit\]ii indivizilor.
Cu alte cuvinte, mass-media permite telespectatorilor s\-[i elibereze agresivitatea. ~n
acest sens, putem spune c\ fenomenul e chiar salutar. Contrar succesului repurtat `n anii
60, teoria nu i-a convins cu adev\rat pe oamenii de [tiin]\.
2. Analizele f\cute `n termeni de stimuli agresivi

Berkowitz (1962), situându-se la polul opus tezei catartice, vede `n mass-media o
surs\ de indici agresivi, capabil\ s\ amplifice comportamentul agresiv. Expunerea la
stimuli agresivi va amplifica tensiunea emo]ional\ a individului, care, la rândul s\u, va
cre[te probabilitatea unui comportament agresiv. Modul de a prezenta o scen\ agresiv\
constituie o variabil\ determinant\ pentru reac]ia spectatorului. Dac\ actul agresiv este
prezentat ca justificat, atunci va cre[te [i probabilitatea unui r\spuns agresiv din partea
spectatorului. Aceast\ tez\, vizând efectele pe termen scurt, este foarte r\spândit\ `n
rândul psihologilor.
3. Ucenicia prin observa]ie

Propus\ de doi psihologi, Bandura [i Walters (1963), abordarea const\ `n a demonstra
cum copiii observând scenele agresive din mass-media pot deprinde astfel de
comportamente [i, `n func]ie de context, ajung s\ le practice.
Cercet\torii nu invoc\ aici o imitare automat\ a conduitelor violente, ci o adev\rat\
ucenicie ce produce efecte pe termen lung `ntr-o situa]ie propice. Psihologii insist\
asupra no]iunii de ucenicie, care presupune c\ `n func]ie de recompensare ori
pedepsire modelul v\zut la televizor este mai mult sau mai pu]in adoptat de c\tre copil.
4. ~nt\rirea
Aceast\ tez\ sugereaz\ c\ agresiunea prezentat\ de mass-media `nt\re[te agresivitatea
natural\ a indivizilor. Dup\ Klapper (1960), unul dintre sus]in\torii ideii, violen]a din
mass-media nu contribuie direct la cre[terea agresivit\]ii, ci activeaz\ predispozi]ia
individului (ceva ce deja exist\). Perceperea mesajului agresiv variaz\ de la individ la
individ, `n func]ie de m\sura `n care normele [i valorile culturale, rolurile sociale [i
caracteristicile personale sunt determinante pentru comportamentul violent. Imaginile
violente ce apar pe ecran pot astfel `nt\ri normele stabilite `n cazul individului violent.
~n schimb, persoana mai pu]in violent\ va efectua un gen de selec]ie a imaginilor
agresive [i nu va percepe decât mesajele conforme cu normele sale nonviolente. Aceast\
abordare `mp\rt\[e[te cu celelalte accentul pus pe diferen]ele individuale. Totu[i, dac\
adep]ii tezei efectului catartic [i cei ai uceniciei prin observare au inserat doar câteva
variabile sociale `n afirma]iile lor, partizanii ideii de `nt\rire pun accentul `n special pe
cadrele sociale [i pe rela]iile sociale dintre indivizi. Pe de o parte, ei pretind c\ indivizii
din categorii sociale similare au tendin]a de a `mp\rt\[i acelea[i valori, atitudini [i
comportamente [i, pe de alt\ parte, c\ indivizii ale c\ror rela]ii sociale sunt stabile nu `[i
modific\ reac]iile (agresive) `n func]ie de scenele violente vizionate. Aceasta ar `nsemna
c\ emisiunile violente nu ac]ioneaz\ decât asupra comportamentului indivizilor pu]in
echilibra]i, instabili, prost integra]i `n societate.
5. Cultura violen]ei
Aceast\ tez\, elaborat\ de echipa lui George Gerbner `n cadrul Annenberg School of
Communication, Universitatea din Pennsylvania, propune un cu totul alt tip de abordare.
La originea ei fiind sociologii, accentul cade mai curând asupra dimensiunii sociale, [i
182 VIOLEN}A
nu psihologice, a audien]ei. Aten]ia se `ndreapt\ exclusiv `nspre televiziune, deoarece

acest mijloc de comunicare `n mas\ a devenit arma cultural\ a societ\]ii americane,
care a generat un fel de mediu cultural simbolic. ~n acest univers simbolic, violen]a
face parte din cotidian, [i, `n majoritatea cazurilor, este exercitat\ de c\tre personajele
din programele fic]ionale ca instrument al puterii. Fenomenul se r\sfrânge extrem de
negativ asupra tinerilor telespectatori, afla]i `n c\utare de modele [i având tendin]a de a
percepe lumea a[a cum este prezentat\ pe micul ecran. Contrar celorlalte teze, care se
concentreaz\ asupra comportamentului violent, aici accentul cade mai ales pe emo]ii,
cum ar fi teama [i anxietatea generate de emisiunile televizate. Cu cât prive[te mai mult
`nspre lumea simbolic\, tendin]a individului de a percepe lumea prin ochelari TV
cre[te, ceea ce, `n timp, va antrena o serie de implica]ii sociale asupra comportamentului
s\u. Factorii sociali sex, ras\, profesie, locuin]\, nivel de [colarizare... intervin
decisiv `n cadrul acestei abord\ri.
~n urma acestui scurt parcurs istoric, observ\m c\ nici o tez\ nu stabile[te o cauzalitate
direct\ [i incontestabil\ `ntre comportamentul violent [i mass-media. ~ns\ toate recunosc
c\ media constituie unul dintre factorii comportamentului agresiv.
Un paradox
Am putea deci s\ formul\m urm\toarea `ntrebare: de ce, `n absen]a unei dovezi clare
care s\ permit\ stabilirea unei leg\turi formale `ntre actele de violen]\ [i violen]a
televizat\, aceast\ problem\ stârne[te un asemenea interes? De fapt, ne afl\m `n fa]a
unei probleme paradoxale, ne confrunt\m cu un obiect de studiu cu atât mai fascinant cu
cât ne scap\ `n mod constant. ~ntr-adev\r, fenomenul nu `nceteaz\ s\-i intrige pe
cercet\tori, care se `ntorc mereu la el, ad\ugând noi `ntreb\ri, `ncercând s\-[i modifice
ipotezele, s\-[i l\rgeasc\ zonele de investiga]ie, s\ perfec]ioneze instrumentele de
investiga]ie, chiar dac\, dup\ toate aceste eforturi, de multe ori se trezesc `n punctul din
care au plecat. ~ns\, dup\ un timp oarecare, violen]a din mass-media este redescoperit\
[i intr\ din nou `n discu]ie, `n special atunci când au loc evenimente `n care sunt implica]i
tineri ce par a fi reprodus acte vizionate pe micul ecran.
~n octombrie 1994, atunci când, `n Norvegia, trei b\ie]i de 5 ani au omorât-o pe una
dintre tovar\[ele lor de joac\, o feti]\ de aceea[i vârst\, Silje Marie Redergaard, toat\
lumea s-a gr\bit s\ desemneze drept vinovat\ violen]a televizual\. ~n c\utarea disperat\ a
unei explica]ii plauzibile pentru gestul acelor copii, cauzalitatea respectiv\ trecea drept destul
de reconfortant\. De aceea, decep]ia a fost uria[\ atunci când s-a aflat c\, de fapt, copiii `n
cauz\ nu vizionaser\ niciodat\ emisiuni violente. Explica]ia trebuia c\utat\ `n alt\ parte...
Cercetarea sociologic\ a influen]ei exercitate de violen]a televizual\ se love[te de
atâtea dificult\]i deoarece izolarea fenomenului ca variabil\ independent\ este dificil
de f\cut. ~n formarea unui comportament intervin [i se combin\ o serie `ntreag\ de
factori; prin urmare, pe plan empiric, este cu adev\rat problematic\ izolarea efectului
de televiziune de restul fenomenelor care structureaz\ conduita. Majoritatea cercet\rilor
au `ncercat s\ stabileasc\ o rela]ie `ntre prezen]a violen]ei pe micul ecran [i comportamentul
agresiv (eventual) suscitat la telespectator. Aceste studii au avut `n vedere `n special
emisiunile de fic]iune. {tim mult mai pu]ine lucruri despre emisiunile informative sau
despre documentare.
~n mod bizar, ipoteza conform c\reia comportamentul agresiv ar putea fi stârnit de o

emisiune considerat\ nonviolent\ nu a f\cut obiectul nici unei cercet\ri. Or, dup\ cum
[tim cu to]ii, violen]a are numeroase `nf\]i[\ri. Vom gre[i dac\ o vom limita doar la
expresia ei fizic\; [i violen]a verbal\ face parte din agresivitate. Putem spune c\ nu
este exclus ca un comportament agresiv s\ nu fie declan[at de emisiuni ce prezint\
nemijlocit acte de violen]\, ci de alte programe care, la o prim\ vedere, nu par violente.
Propun a[adar s\ analiz\m acest aspect mai `n detaliu.
Dup\ p\rerea mea, violen]a televizual\ ]ine mai pu]in de actele de violen]\ propriu-zise
[i mai curând de caracterul anumitor emisiuni [i de dezinvoltura afi[at\ `n abordarea
problemelor vie]ii cotidiene. Altfel spus, afirm c\ decalajul dintre lumea simbolic\
(realitatea a[a cum apare ea pe ecran) [i realitatea cotidian\ a telespectatorului este la
originea unui fel de disconfort (malaise) din care va rezulta (ulterior deci) reac]ia
violent\. La fel, con]inutul anumitor emisiuni pare uneori foarte `ndep\rtat de cotidianul
spectatorilor. Putem deci presupune c\ indivizii tinerii cu prec\dere sunt dezorienta]i,
chiar agresa]i de astfel de emisiuni. Cu alte cuvinte, propun s\ ne concentr\m aten]ia
asupra decalajului dintre lumea real\ [i lumea simbolic\ (prezentat\ pe ecran).
Mass-media [i socializarea
Dar `nainte de a ne continua investiga]ia, sugerez o parantez\ ce mi se pare fundamental\
pentru a surprinde leg\tura dintre mass-media [i violen]\. Inten]ionez s\ discut rolul pe
care radioul [i televiziunea `l joac\ `n cadrul socializ\rii tinerilor. Nu va fi vorba despre
o analiz\ a procesului de socializare, ci despre punerea `n valoare a rolului capital de]inut
de mass-media `n articularea acestui fenomen.
De[i impactul mass-media asupra procesului de socializare este cunoscut [i admis de
toat\ lumea, studiile care s\ analizeze acest rol lipsesc cu des\vâr[ire. Or, `n absen]a unei
teorii generale asupra ac]iunii mass-media `n ceea ce prive[te transmiterea modelelor [i-a
valorilor, este inutil s\ `ncerci a stabili o leg\tur\, oricare ar fi ea, `ntre violen]a
mediatizat\ [i violen]a propriu-zis\ a tinerilor.
~nc\ de la apari]ie, mass-media a avut parte de o reputa]ie proast\: factor ce
deranjeaz\ ceilal]i agen]i socializan]i, care provoac\ tulbur\ri `n cadrul transmiterii
tradi]ionale a valorilor, perturbator al `nv\]\rii progresive etc. Ceea ce `nseamn\ s\ uit\m
c\ mass-media nu ac]ioneaz\ `n mod independent, ci se insereaz\ `n ac]iunea celorlal]i
agen]i, completând-o. Dac\ a dobândit un loc mai important `n procesul de socializare,
asta s-a `ntâmplat poate, de fapt, pentru c\ ceilal]i agen]i socializan]i i-au cedat locul.
Teoria dependen]ei `[i are originea `n ipoteza conform c\reia, pentru satisfacerea diferitelor
lor nevoi, indivizii depind de numeroase institu]ii sociale. Pe m\sur\ ce societ\]ile devin
tot mai complexe, mass-media, furnizând servicii tot mai sofisticate, ajung treptat s\ fie
indispensabile. Mass-media nu furnizeaz\ doar diverse informa]ii fundamentale, ci [i
multiple posibilit\]i de evadare. Prin urmare, devenind un difuzor dominant de informa]ii
[i divertisment, mass-media `nl\tur\ progresiv alte surse, fapt ce ì permite s\-[i desf\[oare
efectele, simultan, pe plan cognitiv, afectiv [i comportamental. Bine`n]eles, mediul `n
care se afl\ individul joac\ un rol capital `n structurarea acestei rela]ii. Ca urmare, copiii
provenind din medii modeste, care tr\iesc `n cartierele m\rgina[e, vor fi aceia care vor
dezvolta o dependen]\ sporit\ vizavi de mass-media, influen]a exercitat\ fiind mai mare
`n cazul lor decât `n acela al copiilor din familii mai `nst\rite.
184 VIOLEN}A
~n general, psihologia s-a preocupat de problema socializ\rii plecând de la dou\

no]iuni centrale: imita]ia [i identificarea. Imita]ia este considerat\ un factor de dezvoltare
a copilului. F\r\ `ndoial\, televiziunea incit\ la jucarea scenelor, `ns\ nu este vorba
despre o simpl\ repetare, ci despre inspira]ia care provine dintr-o scen\ sau dintr-o
secven]\. ~n acest sens, televiziunea declan[eaz\ la copil activit\]i creatoare. De altfel,
se pare c\ cei mici nu imit\ decât persoanele aprobate, apreciate `n mediul lor. Nu este
`ns\ mai pu]in adev\rat c\ un copil agresiv poate fi fascinat de un model violent v\zut pe
micul ecran [i astfel determinat s\-l p\streze `n memorie sub forma unei scheme cognitive
pe care, dac\ se ive[te ocazia, o va pune `n func]iune. Se pune problema de a [ti pân\ `n
ce punct imit\ copilul [i din ce moment se identific\ el cu personajele. Grani]a dintre
cele dou\ procese nu pare foarte clar definit\. {i totu[i, nu putem nega c\ imitarea
trimite la ac]iune, `n timp ce identificarea, mai curând la apropierea comportamentului
celuilalt (Zazzo, Gratiot-Alphandéry, 1970).
De-a lungul dezvolt\rii sale, copilul ar avea tendin]a de a se `ndep\rta de la valorile
[i normele transmise de familie [i de a deveni mai receptiv la modelele admise de
prieteni sau transmise prin intermediul mass-media. Este vorba `n primul rând despre
programele care se adreseaz\ celor de o vârst\ cu el. Astfel, copiii afro-americani [i
meti[i devoreaz\ filmele americane ce aduc `n prim-plan tineri de culoare. De asemenea,
posturile de radio destinate tinerilor, o dat\ ap\rute `n Fran]a, au dobândit o cot\ de
`ncredere mai mare decât cea a p\rin]ilor. Fenomenul `n sine nu este nou; chiar [i
`nainte de epoca audiovizualului prietenii ocupaser\ pozi]ii mult mai importante decât
adul]ii `n socializarea adolescen]ilor. Nici importan]a grupului de egali nu e legat\ de
mass-media. Noutatea fenomenului este c\, `nainte de apari]ia respectivelor posturi,
mass-media erau sub controlul adul]ilor, care asigurau o filtrare a emisiunilor ce nu se
limita doar la nivelul evenimentelor relatate, ci urm\rea [i planul discursului [i stilul
limbii. ~n ultimii ani, de când numeroase posturi a[a-zise tinere `[i disput\ audien]a
format\ din tineri, asist\m la o adev\rat\ nebunie verbal\.
Chiar dac\ pare pripit s\ `ncerci o paralel\ `ntre stilul ce caracterizeaz\ limbajul
anumitor posturi [i cel utilizat de majoritatea tinerilor, nu putem ignora fenomenul de
mimetism, de[i, `n acest caz, este vorba mai curând despre recunoa[terea unui stil de
c\tre o institu]ie (radioul) care, la rândul s\u, devine `n ochii tinerilor un fel de referin]\.
Altfel spus, f\când apel la un stil, mass-media ì confer\ legitimitate.
Cât prive[te limbajul utilizat la televizor, discursul este aproape irepro[abil. Televiziunea,
ca [i radioul, este supus\ unui control mai strict. Datoria CSA (Consiliul Superior al
Audiovizualului) este chiar aceea de a supraveghea buna func]ionare a mass-media. Dac\
se produce o abatere, amenda vine imediat, iar postul respectiv este penalizat. Un prim
caz a fost cel al unui prezentator de la Funradio, care a ridiculizat moartea unui paznic:
el a fost nevoit s\ plece din radio. A urmat apoi un prezentator de televiziune, Patrick
Sébastien, care, `n cursul emisiunii sale, Osons!, a intonat un cântec rasist: Casser
du Noir. {i totu[i, `n pofida acestor sanc]iuni, devierile nu sunt tocmai rare. ~ns\ de aici
[i pân\ la a trage concluzia c\ televiziunea se `ndep\rteaz\ de normele general admise
de societate e drum lung. Majoritatea emisiunilor sunt pe deplin conforme cu exigen]ele
stabilite de CSA. Rezult\ deci c\ dimensiunea repro[abil\ a televiziunii trebuie c\utat\
`n alt\ parte.
Am considerat obligatorie aceast\ scurt\ parantez\ `n ideea de a atrage aten]ia asupra
faptului c\ mass-media intervin semnificativ `n procesul de socializare a tinerilor.
Desigur, nu reprezint\ decât unul dintre agen]ii socializan]i, `ns\, dat\ fiind omniprezen]a
lor pe parcursul `ntregii vie]i, influen]a pe care o au este mai decisiv\ decât `n cazul altor
agen]i. {i, mai ales, s\ subliniem c\ mass-media ac]ioneaz\ pe termen lung `n via]a
indivizilor. Altfel spus, de la `nceputul vie]ii, mass-media joac\ un rol fundamental `n
geneza concep]iilor, `n dezvoltarea ideilor, `n structurarea percep]iilor [i a gândirii. Din
acest motiv, m\surarea influen]ei lor este extrem de dificil\. Orice m\surare se
limiteaz\ la efectele pe termen scurt (o emisiune), `n condi]iile `n care mijloacele
mass-media sunt asemenea unui fluviu care ia cu sine spectatorii.
Lumea simbolic\ [i raportul ei cu realitatea

S\ revenim la un aspect semnalat mai sus, [i anume decalajul dintre lumea real\ [i
lumea simbolic\. Lumea, a[a cum apare pe ecranul televizorului, este un univers creat
conform unui sistem de coduri definite din punct de vedere cultural. Acest sistem de
mesaje este un produs construit [i/sau inventat de produc\tori [i de al]i creatori care au
drept obiectiv informarea [i/sau divertismentul publicului (diferen]a dintre cele dou\
func]ii nu este `ntotdeauna evident\). Or, rela]ia dintre virtual [i real, dintre mediul
simbolic [i realitate nu e de la sine `n]eleas\. Desigur, exist\ o reflectare reciproc\, iar
o schimbare `n sistemul economic [i social se va reg\si mai devreme sau mai târziu [i `n
lumea simbolic\. Nu `nseamn\ `ns\ c\ universul simbolic ar fi oglinda realit\]ii sociale,
nici c\ imaginea televizual\ s-ar afla la originea unui fenomen social. Putem chiar
observa c\ nu prea exist\ un paralelism `ntre cele dou\.
Principalele caracteristici ale universului simbolic sunt spectacularul [i artificialul.
Totul trebuie s\ se supun\ acestor dou\ imperative. E de la sine `n]eles c\ suntem departe
de bine cunoscutul triptic ini]ial, conform c\ruia func]iile televiziunii sunt: informarea,
divertismentul [i educarea. ~n prezent, putem reduce televiziunea doar la func]ia de
divertisment: suntem sc\lda]i `ntr-o ambian]\ de relaxare general\, `n special la orele de
maxim\ audien]\. Cât prive[te fic]iunea, aceast\ lume simbolic\ [i special\, inventat\
sut\ la sut\, este populat\ de indivizi perfec]i, splendizi. E o lume care plesne[te de
fericire, de bun\ dispozi]ie, de bucuria de a tr\i. Aici, to]i sunt amabili [i frumo[i,
problemele sunt excluse ori pur [i simplu nu exist\ decât pentru a pune `n valoare
dimensiunea feeric\ a acestui univers. Orice-ar fi, nepl\cerile sunt `n cele din urm\ `nvinse.
~n aceast\ lume de basm, singura valoare pare s\ fie banul. {i nu este vorba
numaidecât despre banii câ[tiga]i prin munc\, ci, pur [i simplu, despre banii pe care ì
ai. Adeseori, se dovede[te c\ orice mijloc de a-i ob]ine e bun. {i-atunci, cum s\ nu-]i
dore[ti aceast\ lume minunat\? De asemenea, cum s\ nu te sim]i frustrat din cauza
propriei incapacit\]i de a-]i dep\[i condi]ia? Cum s\-i ceri unui copil s\ ia distan]\?
S\ aib\ bun-sim]? Dac\ banul a devenit etalonul societ\]ilor occidentale e pentru c\
televiziunea a contribuit din plin la universalizarea acestui mit.
Copiii care, `nc\ de la na[tere, tr\iesc `ntr-un atare mediu cultural artificial sunt
obi[nui]i cu o solicitare constant\. Reclamele le propun de-a lungul `ntregii zile
diferite produse, iar ei nu [tiu c\ respectivele minun\]ii au un pre], pre] din cauza c\ruia,
uneori, acele produse devin inaccesibile pentru ei. Un copil american vede `n jur
de 22.000 de spoturi publicitare pe an. ~n pofida acordului semnat `n vara anului 1966
de TF1 [i M6, televiziunea francez\ se situeaz\ `n continuare cu pu]in sub aceast\ cifr\.
186 VIOLEN}A
Solicitarea permanent\ este `ns\ identic\ [i de o parte, [i de cealalt\ a Atlanticului.

Nimic surprinz\tor deci `n a vedea cum copilul, de la cea mai fraged\ vârst\, `[i dore[te
s\ dobândeasc\ m\rfurile minunate ce sunt l\udate pe micul ecran.
Universul simbolic acest comer] al fericirii se define[te, `nainte de orice, prin
voin]a lui de a vinde ceva spectatorilor-consumatori. ~ntr-adev\r, televiziunea este un
mijloc de comunicare `n mas\ care nu caut\ s\ r\spund\ unei nevoi a publicului; ea se
str\duie[te mai curând s\ creeze nevoi. Teza formulat\ de George Gerbner se `nscrie `n
perspectiva de mai sus. Autorul repune `n discu]ie argumentul ce pretinde c\ televiziunea
ofer\ publicului ceea ce acesta cere. Realitatea, spune Gerbner, este c\, de fapt, televiziunea
cultiv\ gusturile, opiniile [i concep]iile care vor ghida alegerile viitoare ale telespectatorilor.
Astfel se explic\ vânz\rile excep]ionale la care ajung produsele prezentate pe micul
ecran. Totodat\ `ns\, fenomenul st\ la originea sentimentului crescut de insecuritate [i a
unei percep]ii amplificate a violen]ei `n rândul marilor consumatori de televiziune.
Sentimentele de insecuritate [i de angoas\ suscit\ atitudini represive din partea anumitor
politicieni care `ncearc\ s\ le exploateze.
Programele informative trebuie [i ele s\ asculte de acelea[i imperioase reguli ale
divertismentului. Toate informa]iile vizeaz\ spectaculosul. Cine poate uita agonia oripilant\
a micu]ei columbiene pe cale de a se `neca `n fa]a milioanelor de spectatori din lumea
`ntreag\? Nu pretindem c\ misiunea televiziunii ar fi aceea de a exhiba latura mizerabil\
a realit\]ii. Ar fi nu doar inutil, dar [i prea pu]in de dorit s\ cerem televiziunii s\ etaleze
mizeria lumii, cu atât mai mult cu cât [tim c\ majoritatea cet\]enilor se uit\ la
televizor pentru a se relaxa. Totu[i, s\ ne reamintim c\ televiziunea este `nainte de orice
un mijloc de comunicare `n mas\, deci, `n aceast\ calitate, se adreseaz\ maselor. Or,
aceast\ mas\ nu este nici pe departe omogen\; tipurile de public care o compun sunt
foarte diverse. Ne putem `ntreba dac\ directorii posturilor TV sunt con[tien]i de asta.
Clasa de mijloc [i cea superioar\ nu constituie singurul lor public. Discursul anumitor
invita]i te las\ adeseori cu gura c\scat\. ~n timpul unei emisiuni axate pe un subiect
foarte pertinent Cum s\-]i salvezi cuplul , invitatul din platou, o personalitate, ì
sf\tuia pe oamenii de rând s\-[i ia dou\ apartamente [i s\ se `ntâlneasc\ doar din când
`n când cu partenerul de cuplu. ~n mod clar, el nu avusese timp, `nainte de emisiune, s\
afle care e, pentru francezul din clasa de mijloc, situa]ia real\ `n ceea ce prive[te
locuin]ele. Iar aducerea pe scen\ a clasei privilegiate nu e chiar ceea ce a[teapt\ mediile
populare. Televiziunea ar trebui atunci s\ fie [i un instrument al evaziunii sociale.
Celelalte grupuri sociale sunt pu]in reprezentate pe ecran; totu[i publicul a[a-zis
popular e cel care se uit\ la televizor `n orice moment al zilei, pe când publicul a[a-zis
cultivat alege anumite emisiuni. Copiii din clasele defavorizate sunt aceia care se reg\sesc
cel mai adesea singuri `n fa]a ecranului. {i, tot pentru copiii din mediile modeste, televiziunea
este sursa principal\ de ob]inere a cuno[tin]elor din diferite domenii. Un studiu realizat `n
SUA `n 1964 a demonstrat c\ exist\ copii care nu au auzit decât de la televizor despre
existen]a diverselor meserii practicate `n societatea lor. {tiind c\ la televizor sunt
preponderent prezentate profesiunile liberale, `n defavoarea celor mai pu]in prestigioase,
ne putem `ntreba care este de fapt imaginea pe care o au ei despre munc\. Sau ce anume
gândesc despre meseriile p\rin]ilor. Raportat la o lume feeric\, unde se va situa un copil
`nconjurat numai de adul]i a c\ror situa]ie este precar\? Care vor fi modelele, reperele
lui? Cu ajutorul micului ecran, copilul va `n]elege rapid c\, `n spatele ora[ului, exist\ o
alt\ lume, o lume mai bun\, lipsit\ de probleme, de [omaj, de s\r\cie. ~ns\ ce va gândi
el despre aceast\ diferen]\? Cum va putea el face leg\tura `ntre cele dou\ lumi?
Dac\ lu\m ca exemplu o emisiune destinat\ adolescen]ilor, `ns\ vizionat\ [i de cei

mai mici, [i anume serialul Hélène et les garçons care, conform mass-media, s-a
bucurat de un succes r\sun\tor, [i nu doar `n Fran]a , vom g\si toate ingredientele
falsei realit\]i. Fal[ii-studen]i, provenind dintr-o lume aseptizat\, urmeaz\ ni[te false-studii
(nimeni nu [tie cu precizie despre ce fel de studii este vorba), tr\iesc `ntr-un fals-campus,
`[i petrec timpul `ntr-o fals\-cafenea [i discut\ despre falsele lor probleme. ~n realitate,
nu exist\ con]inut `n sensul propriu-zis al termenului; pur [i simplu, sunt prezentate
imagini neghioabe ale unor tineri lene[i. Spectacularul [i artificialul nu lipsesc nici o
clip\. Deviza Aici to]i sunt amabili [i frumo[i func]ioneaz\ din plin. Desigur, televiziunea
este mijlocul de comunicare `n mas\ care le permite spectatorilor `n cel mai `nalt grad
[i cu bani pu]ini s\ evadeze. Imaginea, acest vehicul al visului, se potrive[te mai bine
decât orice alt\ form\ de comunicare cu fuga din cotidian, din real. Televiziunea nu
trimite la un real preconstituit. Ceea ce ne ofer\ ea nu reprezint\ copia realit\]ii,
televiziunea func]ioneaz\ mai curând ca un model. Atunci când privim la televizor,
suntem gata s\ renun]\m la adev\rata realitate pentru a primi o alta. De unde [i
problema violen]ei. O violen]\ care nu se aga]\ de nici o reprezentare a violen]ei fizice, ci
violen]a cu mult mai profund\ a rupturii dintre lumea ideal\ unde am vrea s\ tr\im, unde
tr\im cu procur\, [i lumea real\ la care trebuie s\ ne adapt\m. {i distan]a cre[te mereu.
Mai demult, programele destinate copiilor ofereau adesea ocazia reafirm\rii principiilor
fundamentale ce ]in de morala tradi]ional\. Erau, probabil, pu]in dep\[ite. ~ns\ con]inutul
lor se `nr\d\cina `n realitatea de zi cu zi. ~n prezent, când competi]ia dintre posturi e una
care nu cunoa[te mila, aceste emisiuni sunt dominate de legea junglei.
Un num\r tot mai mare de telespectatori au sentimentul c\ televiziunea, difuzând din
ce `n ce mai multe imagini violente, ar fi cauza determinant\ a cre[terii criminalit\]ii `n
rândul tinerilor. Aceast\ tez\ beneficiaz\ de un sprijin confortabil din partea cercet\torilor
americani. La un examen atent, paralela Fran]a-SUA nu rezist\; `ntr-adev\r, `ntre
practicile TV din cele dou\ ]\ri, diferen]a este semnificativ\. ~n SUA, televiziunea este
mai violent\ decât `n Fran]a, dar este [i consumat\ de tineri practic pe parcursul
`ntregii zile. Un copil american prive[te la TV `n medie [apte ore pe zi, ceea ce `nseamn\
c\, `n procesul de socializare a tinerilor, televiziunea intervine mai puternic decât al]i
agen]i socializan]i. Spre deosebire de SUA, Fran]a are un sistem de `nv\]\mânt centralizat,
ce joac\ un rol (`nc\) important `n transmiterea modelelor. Copiii, chiar [i aceia care
sunt mari consumatori de imagini, petrec `n continuare mai mult timp la [coal\ decât `n
fa]a televizorului. ~n Fran]a, comunicarea `n mas\ nu a `nlocuit deocamdat\ comunicarea
interindividual\, ce r\mâne baza oric\rui tip de comunicare.
Evident, nici `n Fran]a programele TV nu sunt sut\ la sut\ inocente. Dac\ audiovizualul
transmite o mare cantitate de imagini violente nu `nseamn\ c\ violen]a este o caracteristic\
a epocii moderne. Violen]a actual\ este perceput\ ca o tar\ deoarece societ\]ile occidentale
tind spre o pacificare progresiv\, iar copiii sunt din ce `n ce mai implica]i. Pe fondul unei
securit\]i sporite, comportamentele criminale sunt percepute cu o anxietate exagerat\
(raportat\ la volumul real), prin compara]ie cu ceea ce se `ntâmpl\ `n alte ]\ri: Brazilia,
Algeria, fosta Iugoslavie etc.
Violen]a din mediul urban nu este apanajul unui mediu oarecare, al unei [coli
oarecare. Cu toate c\ fenomenul s-a generalizat vizibil `n ultimii ani, el r\mâne localizabil,
indiferent de ora[: Los Angeles sau Paris. Este vorba despre zonele urbane defavorizate,
cu un procentaj foarte mare de emigran]i. Locuitorii din aceste cartiere, marea majoritate
188 VIOLEN}A
tineri, se confrunt\ cu diferite probleme grave: [omaj, droguri, sc\derea autorit\]ii

p\rinte[ti. Astfel de tineri formeaz\ un public privilegiat al emisiunilor TV, deoarece,
`n lipsa altor practici culturale mai costisitoare, ei ajung la un supraconsum. ~n plus,
acest mijloc de comunicare `n mas\ este adeseori [i singura lor referin]\. Situa]ia precar\
`n care se afl\ li se poate p\rea cu atât mai umilitoare cu cât o compar\ cu aceea din
lumea imaginar\.
Televiziunea nu inventeaz\ violen]a; o pune `n scen\ [i o ajut\ s\ p\trund\ `n casele
noastre. Nu putem `ns\ stabili o rela]ie cauzal\ `ntre violen]a real\ [i violen]a televizual\.
Totu[i, dac\ accept\m argumentul conform c\ruia privarea relativ\ este cauza determinant\
a violen]ei, atunci trebuie s\ analiz\m mai serios con]inutul televiziunii. {i nu din cauz\
c\ difuzeaz\ scene violente, ci pentru c\, punând `n valoare o lume sclipitoare, ea ar
putea `nt\ri o stare de disconfort a tinerilor care sunt deosebit de vulnerabili la mesajul
ei. Mai mult decât orice alt mijloc de comunicare `n mas\, televiziunea red\ imaginea
unei lumi divizate `ntre cei care consum\ [i cei care ì privesc pe ceilal]i cum consum\.
Declan[area periodic\ a panicii morale, caracterizat\ prin c\utarea unui ]ap isp\[itor,
e o component\ a societ\]ilor occidentale. De la apari]ia ei, televiziunea a fost dispre]uit\
`n exces de c\tre o lume modern\ unde valorile estetice au acordat `ntotdeauna prioritate
rarit\]ii, capodoperelor, unicatelor. Din nou acuzat\, televiziunea risc\ s\ fie condamnat\
pentru o gre[eal\ pe care, de fapt, nu a comis-o. Nu spunem c\ ar fi inocent\, dimpo-
triv\: gre[eala ei s-ar putea s\ fie chiar mai grav\ decât aceea pe care i-o imput\m. ~ns\
aceast\ eroare de apreciere s-ar putea s\ ne coste foarte scump.
Baker, R., Ball, S. (1969), Violence and the Media, US Government Printing Office, Washington, D.C.
Bandura, A., Walters, R. (1963), Social Learning and Personality Development, Holt, Rinehart &
Winston, New York.
Berkowitz, L. (1962), Agression. A Social Psychological Analysis, McGraw-Hill, New York.
Boutin, C. (1994), Enfant et télévision. Rapport dinformation, Assemblée Nationale,
12 octombrie, Paris.
Gerbner, G., Gross, L. [i Melody, W. (ed.) (1973), Cultural indicators: the third voice, `n
Communications Technology and Social Policy, John Wiley, New York, pp. 555-573.
Klapper, J. (1960), The Effects of Mass Communication, Free Press, New York.
Loraux, N. (1985), Façons tragiques de tuer une femme, Hachette, Paris.
Pearl, D., Bouthiler, L., Lazar, J. (ed.) (1982), Television and Behavior: Ten Years of Scientific
Progress and Implications for the Eighties, (vol. 1-2), US Government Printing Office,
Washington, D.C.
Zazzo, R., Gratiot-Alphandéry, H. (ed.) (1970), Traité de psychologie de lenfant, PUF, Paris.
REEDUCAREA UN EXPERIMENT PSIHOSOCIOLOGIC 189
Adrian Neculau*
Reeducarea un experiment psihosociologic
Mai multe observa]ii [i `ntâmpl\ri m-au determinat s\ abordez fenomenul anun]at `n titlu.
Am `ncercat, de mai multe ori, s\ discut cu unii dintre cei ce au cunoscut, prin
proprie experien]\, regimul de de]inut politic, solicitându-i s\ m\ ajute s\ descifrez
impactul presiunii fizice [i psihice asupra personalit\]ii umane. ~n majoritatea cazurilor
am fost refuzat. Atunci când am putut asculta unele relat\ri, mi s-a interzis s\ le
`nregistrez sau s\ le folosesc. Cei mai mul]i dintre cei care au suportat nesfâr[ite violen]e
[i umilin]e mi-au declarat dificultatea (chiar imposibilitatea) rememor\rii suferin]elor
`ndurate. Unul dintre ace[tia, care n-a petrecut `n recluziune decât ceva mai mult de
un an, mi-a m\rturisit frica lui nesfâr[it\ de r\zbunarea fo[tilor tor]ionari, ast\zi
pensionari respectabili. Dup\ mai multe `ncerc\ri, am renun]at.
Unii `ns\ au spart aceast\ barier\ psihologic\ [i [i-au pus pe hârtie dureroasele
amintiri. Am g\sit o bogat\ literatur\ ce aduce m\rturii zguduitoare despre regimul
`nchisorilor politice, al lag\relor de munc\ [i gulagurilor, `n mai toate fostele ]\ri
comuniste, dar `ndeosebi `n URSS [i România. Unele dintre aceste documente-m\rturii
mi-au oferit baza de informa]ii pe care am supus-o analizei.
Am constatat c\ fenomenul (cu toate caracteristicile sale presiune psihic\, violen]\
fizic\, teroare) nu i-a preocupat pe psihologi, ci doar pe istorici sau pe scriitori. Am
`ntâlnit totu[i, `ntâmpl\tor, `ntr-un manual de psihologie pentru `ncep\tori (Lifton, 1988)
o descriere a metodelor de reformare a gândirii, practicate de regimul comunist din
China, prin metode cum ar fi controlul comunic\rii umane, manipularea mistic\,
imperativul purit\]ii, cultul m\rturisirii, `nc\rcarea cu noi sensuri a limbajului, primatul
ideologiei asupra persoanei, eliminarea celor care fac parte din categoria non-poporului
(non-people). Singurul psiholog român care a relatat despre experien]a de de]inut politic
este, dup\ [tiin]a mea, Nicolae M\rgineanu. Al]ii, pe care i-am cunoscut [i i-am sondat
cu precau]ie (Traian Herseni, Constantin Bontila, Constantin Zahirnic), au refuzat orice
dialog pe aceast\ tem\. Cartea lui M\rgineanu, Amfiteatre [i `nchisori (1991), publicat\
postum, m-a impresionat profund [i m-a stimulat s\ `ncerc s\ aprofundez fenomenul. Ea
a fost republicat\ recent, `ntr-o versiune complet\, sub titlul M\rturisiri asupra unui
veac zbuciumat (Editura Funda]iei Culturale Române, 2002).
* Profesor universitar doctor la Facultatea de Psihologie [i {tiin]e ale Educa]iei a Universit\]ii

Al.I. Cuza, Ia[i.
190 VIOLEN}A
Am `ncercat, `n mai multe rânduri, s\ explic mecanismele psihologice prin care s-a
ob]inut un comportament obedient [i conformist din partea unui segment important al
popula]iei, s\ dezv\lui tehnicile condi]ion\rii sociale, modul `n care se poate ob]ine o
reac]ie controlat\ din partea actorului social. Un inventar realizat `n urma acestor prime
investiga]ii mi-a relevat urm\toarele modalit\]i de implementare: alimentarea cu o
informa]ie selectat\, dirijat\, chiar impus\; situarea insului `n contexte modelate de
gardieni ai con[tiin]ei; gruparea indivizilor `n structuri construite artificial [i bine
controlate; antrenarea lor `n ac]iuni colective, cu scopuri comune, livrate din afar\
(Neculau, 1991, 1992, 1998, 1999, 2000, 2001).
~n 1998 am `ntreprins o prim\ lectur\ psihosociologic\ a experimentului de la
Pite[ti, prin care s-a urm\rit schimbarea, prin metode violente, prin teroare, a structurii
interioare a personalit\]ii, mergându-se pân\ la d\râmarea pilonilor acesteia [i transformarea
subiec]ilor `n robo]i ascult\tori. Metoda a dat roade orice individ eliberat din `nchisoare
devenea incapabil s\ se mai opun\, s\-[i p\streze individualitatea [i independen]a de
gândire. Cei care i-au chestionat pe supravie]uitori au constatat c\ doar pu]ini au rezistat.
{i nici ace[tia `n `ntregime.
Am mai fost stimulat `n acest demers [i de constatarea c\ fenomenul este total ignorat
`n literatura de specialitate de la noi. Psihosociologii abordeaz\, de regul\ (cu pu]ine
excep]ii), fenomene nonsituate, rupte de un context specific, descoper\ legit\]i ale
comportamentului social valabile oriunde [i oricând, dar ignor\ adesea realitatea imediat\,
cu unele excep]ii, `n cadrul Laboratorului de psihologie social\ de la Universitatea din
Ia[i. Cele câteva c\r]i de analiz\ psihosociologic\ a unor fenomene din istoria recent\,
datorate colegelor Lavinia Betea [i Aurora Liiceanu, nu par s\ fi avut ecou. Se `nregistreaz\
o adev\rat\ `ntrecere `n publicarea de sinteze din literatura celor din Vest, dar trecutul
nu prea `ndep\rtat, `nc\ accesibil prin existen]a martorilor, trecut care ar putea conduce
la unele explica]ii asupra a ceea ce se `ntâmpl\ acum, nu intereseaz\. Cu atât mai mult
fenomene terifiante ca cel de care ne ocup\m aici.
Câteva repere teoretice

Vom `ncerca s\ evoc\m acum câteva teorii care ne pot sluji `n `n]elegerea mecanismelor
schimb\rii personalit\]ii [i a reperelor sale.
Vom enun]a, mai `ntâi, cunoscuta idee conform c\reia persoana [i grupurile sociale
se articuleaz\ mediului [i ac]ioneaz\ `n func]ie de reprezent\rile lor sociale. Ar trebui s\
invoc\m mai multe cercet\ri [i elabor\ri teoretice care ar putea ilustra aceast\ op]iune.
Sub influen]a interac]ionismului [i situa]ionismului, a teoriei constructelor sociale sau a
{colii de la Chicago ({coala antropologiei culturale), s-a n\scut o nou\ perspectiv\ `n
abordarea personalit\]ii: consisten]a acesteia, specificul s\u sunt rezultatul rela]iilor
interpersonale `n care individul este plasat, al mediului s\u social [i cultural [i al
activit\]ilor `n care este implicat.
Concep]ia constructivist\ (Hampson, 1982, 1984) asupra form\rii personalit\]ii vine
cu aportul s\u specific: personalitatea este o construc]ie social\, esen]a sa putând fi
identificat\ `n cadrul desf\[ur\rii interac]iunii, al procesului social ce are loc `ntre
indivizi. Construc]ia aceasta unic\ personalitatea se sprijin\ pe trei chei de bolt\:
comportamentul pe care Actorul social, ca individ biologic distinct, `l aduce pe scena
social\; semnifica]iile pe care le ata[eaz\ el acestui comportament; accep]iunile,

sensurile pe care ceilal]i le atribuie ofertei sale comportamentale. Iar dac\ personalitatea
este o construc]ie format\ din contribu]ia celor trei perspective, rezult\ c\ Actorii
sociali `[i proiecteaz\, `n evalu\rile lor asupra celorlal]i, convingerile lor despre participarea
social\ a fiec\rui individ, ignorând adesea realitatea. Evalu\rile celor mai mul]i sunt
rezultatul convingerilor formate `ntr-un anumit context social, al teoriilor cu care
au fost alimenta]i, [i nu al informa]iilor concrete ce provin din realitatea imediat\.
Teoria dezvolt\rii sociale a inteligen]ei (Doise, Mugny, 1981, 1998; Mugny, 1991),
de[i elaborat\ `ntr-un alt tip de mediu social, ne poate oferi chei pentru `n]elegerea
dezvolt\rii cognitive `n condi]ii sociale [i politice caracterizate prin presiune psihologic\
asupra individului. ~n esen]\, potrivit acestei teorii, evolu]ia cognitiv\ a copilului [i
maturizarea sa ulterioar\ nu pot fi disociate de mediul social ([coal\, context social);
structurile cognitive ale individului se dezvolt\ nu numai prin maturizare [i exerci]iu
individual, cum credea Piaget, ci [i prin sau mai ales interac]iune social\ [i transmisia
stilurilor cognitive agreate (preferate, promovate) `ntr-un anumit context social. ~n
manualul genevez de psihologie social\ experimental\ se g\se[te urm\toarea fraz\:
R\spunsul nostru (`n dezbaterea dintre cei care sus]in natura social\ a inteligen]ei [i cei
care o reduc la caracteristici individuale nota noastr\) pleac\ de la postulatul c\
interac]iunea social\ este un loc privilegiat al dezvolt\rii cognitive. Interac]iunea joac\
aici un rol cauzal (Mugny o nume[te cauzalitate `n spiral\): fiecare interac]iune permite
elaborarea unor noi instrumente cognitive, iar acestea stimuleaz\ participarea la alte
tipuri de interac]iuni, mai elaborate, favorizând o nou\ restructurare cognitiv\, `n
conformitate cu stilul interac]ional `ncurajat. Astfel, orice schimbare cognitiv\ `ncorporeaz\
[i caracteristici ale contexului social `n care au loc interac]iunile, `ntregul proces este
marcat social de specificul situa]iilor `n care are loc un conflict cognitiv `ntre vechile [i
noile structuri mentale.
Cogni]iile umane posed\ deci o caracterstic\ specific\: ele se nasc [i se dezvolt\ `n
contextul social [i cultural ce asigur\ inser]ia social\ a individului, orice modificare
`ncorporeaz\ [i situa]ia câmpului social, precum [i configura]ia evenimentelor care le-a
generat. Universul cognitiv uman traduce rezultatele tratamentului la care a fost supus
subiectul social; integrarea lui `n evenimente prezint\ propriet\]i ce se men]in `n memoria
individual\ cu semnifica]ia pe care au avut-o atunci când au fost `ncorporate (Monteil, 1993).
Dezvoltarea structurilor cognitive nu poate ignora atunci practicile sociale frecvent
utilizate, tipurile de interac]iuni sociale, apartenen]a categorial\, normele [i valorile puse
`n eviden]\ `n procesul de `nv\]are. Desf\[urate `n condi]ii adesea dramatice, de opozi]ie,
presiune, confruntare sau conflict, procesele de `nv\]are social\ sunt marcate de carac-
teristicile câmpului social.
Ideea de conflict sociocognitiv, ca regul\ de aur a dezvolt\rii inteligen]ei umane,
promovat\ de [coala de la Geneva, con]ine deci [i o consecin]\ ce se poate manifesta `n
anumite condi]ii. Conflictul sociocognitiv, considerat condi]ie a progresului individual,
promovând schimbarea prin interac]iune, destructurarea [i tensiunea `ntre participan]i, `n
vederea dobândirii unui nou echilibru, poate `mbr\ca `n anumite condi]ii haina
ideologic\ a contextului social; procesul poate fi marcat de op]iunile celor ce dirijeaz\
`nv\]area. Abordarea tripolar\ pe care o propune aceast\ teorie (Subiect Altul Obiect)
include câmpul ac]iunii, situa]ia concret\, cadrul social-ideologic `n care are loc procesul.
Acestea se pot insinua `n structurile cognitive ale subiectului, marcându-l `n mod
192 VIOLEN}A
consistent. De altfel, inspiratorul teoriei men]ionate, psihologul sovietic Vigotski,

recunoscut ca mentor de c\tre cei de la Geneva, a spus-o explicit: procesele cognitive nu
func]ioneaz\ `ntr-un vid social, iar forma `n care se exprim\ nu este independent\ de
influen]ele socioculturale. Factorii sociali, la rândul lor, nu pot fi analiza]i f\r\ referire
la procesele cognitive ale indivizilor din câmpul social. Structurile cognitive sunt deci un
produs al genezei sociale, istoric-culturale, transmise prin intermediul semnelor [i al
limbajului.
Nu putem ignora, se `n]elege de ce, aportul marxismului `n `n]elegerea esen]ei umane
[i a dezvolt\rii personalit\]ii. Modelul marxist vine cu acea cunoscut\ tez\ a `n]elegerii
esen]ei umane ca rezultând din ansamblul rela]iilor sociale. Materialismul istoric impune
ideea primatului factorului social-istoric asupra individului. Socialul este transplantat
`n individ; acesta nu este el `nsu[i generator de personalitate, ci doar purt\tor al
esen]ei z\mislite `ntr-un anumit cadru sociocultural (Popescu-Neveanu, 1978). Se
`n]elege atunci c\ modul de organizare a personalit\]ii, orientarea [i structurarea schemelor
sale mintale este subordonat devenirii istorice, adic\ specificului de clas\ sau de grup,
epocii [i societ\]ii. Personalitatea se afirm\ deci `ntr-un anumit context social-politic, [i
nu `ntr-un mod general [i abstract. De aici ideea c\ orânduirea social\, modul de
organizare [i func]ionare a societ\]ii se repercuteaz\ asupra vie]ii indivizilor. Concluzia?
Evolu]ia personalit\]ii, transformarea sa social\ nu pot fi concepute decât raportate la un
context specific, la o situa]ie dat\, la activit\]ile `n care individul este implicat.
Poate c\ cea mai productiv\ pentru demonstra]ia de fa]\ este teoria psihosociologic\
conform c\reia reprezent\rile sociale sunt produse ale contextului social sau, dup\ cum
scrie Moscovici (1961), aspecte ale mediului social. Reprezent\rile despre realitate
orienteaz\ interpret\rile [i ac]iunile individului, stimuleaz\ produc]ia sa intelectual\ [i
mobilizeaz\ energia actorului social, inspir\ dorin]a sa de ac]iune. Dar, mai ales,
reasambleaz\ realitatea, propune strategii de tratare a informa]iei, facilitând accesul la
un anumit tip de cunoa[tere cea furnizat\ de dimensiunea ideologic\ a socialului. Orice
op]iune individual\ (= adeziune), de[i poart\ amprenta subiectivit\]ii, a implic\rii
afective a individului, de[i are logica sa intern\, are [i o investitur\ institu]ional\, nu se
poate distan]a mult de contextul ideologic, organiza]ional, sociocultural al realit\]ii
furnizoare de informa]ii. Pentru a descrie modul `n care reprezentarea social\ se inspir\
din caracteristicile contextului social, W. Doise apeleaz\ la teoria despre câmpul social,
propus\ de P. Bourdieu, care leag\ reprezentarea social\ de locul actorului social `ntr-un
câmp al rela]iilor ierarhice [i al opozi]iilor valorice. Agen]ii câmpului distribuie
semne de recunoa[tere, omologheaz\ contribu]iile, stabilesc raporturi interne [i norme
de func]ionare. Se instituie astfel reguli ale jocului, se produc bunuri simbolice
destinate publicului larg, criterii de evaluare a produselor. Câmpul produce un anumit tip
de discurs, iar acesta are efecte practice asupra actorilor sociali implica]i. S\ rezum\m:
semnifica]ia reprezent\rilor sociale este alimentat\ de context, `n primul rând prin natura
condi]iilor ce elaboreaz\ discursul [i care `nlesnesc formularea unor idei, decoperirea
unor teorii. Discursul este totdeauna situat `n timp [i `n spa]iu [i presupune raporturi
concrete, modele interac]ionale, patternuri de conduit\.
Reprezent\rile formate `ntr-un anumit context vor contribui decisiv scrie Doise la
procesele de formare a conduitelor [i de orientare a comunic\rii sociale, vor forma
practici sociale noi care se vor `nscrie `n altfel de raporturi colective concrete. Am putea
formula, plecând de la aceast\ constatare, o legitate: cine stapâne[te contextul, cine-l
controleaz\, poate comanda formarea reprezent\rilor sociale (Neculau, 2000), poate

dirija elabor\rile cognitive individuale [i colective, poate orienta interac]iunile actorilor
sociali, comportamentul lor diurn.
Contextul, fie el social-global, ideologic, fie imediat, concret, situa]ional (Abric,
Guimelli, 1998), ia forma unei anumite realit\]i sociale [i istorice care-l `nvele[te pe
individ `ntr-o pânz\ de repere, f\r\ alternative, silindu-l s\ prelucreze anumite informa]ii
(singurele furnizate de context) [i s\-[i formeze anumite imagini, credin]e, reprezent\ri.
Dac\-[i alimenteaz\ reprezent\rile dintr-un context dat, individul (grupul, colectivitatea)
va `nv\]a anumite semnifica]ii [i interpret\ri ale fenomenelor sociale [i va construi
anumite modele de raportare la context. Contextul global (istoric [i ideologic) induce
norme de conduit\, marcheaz\ situa]iile [i raporturile dintre indivizi, determin\ grile de
evaluare, mobilizeaz\ [i/sau polarizeaz\ actorii sociali. ~n fine, el produce o anumit\
logic\ social\ care orienteaz\ activitatea cognitiv\ a individului, `l familiarizeaz\ cu
normalul, `l ajut\ s\ ra]ionalizeze informa]ia din mediu, subordonând-o concep]iei de
baz\, [i-l `ndrum\ s\ resping\ necunoscutul, anormalul, excep]ia, atitudinea sau
conduita ce contravine reprezent\rii sociale dominante, livrate de context.
Se `n]elege, toat\ aceast\ demonstra]ie, de[i inspirat\ de literatura despre construirea
reprezent\rilor sociale, nu poate fi reg\sit\ `n lucr\rile colegilor din Europa de Vest. Ei
nu au putut elabora o teorie a form\rii reprezent\rilor sociale `n condi]ii de control [i
constrângere pentru simplul motiv c\ nu au putut lua contact cu o asemenea realitate.
Noi consider\m `ns\ c\ referirile pe care le fac S. Moscovici, W. Doise, Ivana Markova,
M.-L. Rouquette, J.C. Abric [i Ch. Guimelli la rolul contextului `n formarea reprezent\rilor
sociale pot servi `n analiza pe care inten]ion\m s\ o `ntreprindem.
Teroarea politic\ ca model cultural

Am `ncercat, `n mai multe rânduri, s\ dovedesc, utilizând modele de analiz\ de
inspira]ie psihosociologic\, faptul c\ un anumit tip de context social-politic, modelat
`n numele unei ideologii, dup\ un program elaborat de c\tre un grup dominant (grup de
putere), livreaz\ beneficiarilor o experien]\ social\ [i de cunoa[tere dirijat\, util\
consolid\rii puterii grupului respectiv. Totul `ntr-o formul\ educativ\, controlat\ de
c\tre gardieni ai gândirii bine coordona]i, având ca efect formarea unor reprezent\ri
sociale balizate de reguli rigide, tabele de orient\ri, repertorii de norme. Individul
format `n asemenea condi]ii nu are decât solu]ia adapt\rii la cerin]e. El nu mai are
un discurs normal, nu comunic\ personal, ci caut\ formula just\, cum scrie Markova,
dezvoltând strategii de supravie]uire. ~ntr-un text publicat `n 1991 am `ncercat s\ identific
mecanismele ce au f\cut posibil\ realizarea unui program de anihilare a gândirii inde-
pendente: crearea unor modele organiza]ionale rigide, dirijate, veritabile aparate destinate
controlului total al individului, generatoare de fric\, stimulând comportamentul birocratic,
ritualizarea [i dela]iunea. Dac\ respectivul context este construit astfel `ncât s\ controleze
individul [i grupul `n articula]iile sale importante, atunci ace[tia vor reac]iona dup\ schema
cognitiv\ cu care au fost obi[nui]i. Dac\ se precodeaz\ realitatea, dac\ se livreaz\
ghiduri de ac]iune, se pot determina anumite anticip\ri [i a[tept\ri (Flament, 1995).
Prin controlul sistemului de formare (a con]inuturilor, a metodelor didactice, a stilului
interac]ional), de exemplu, se pot ob]ine serii de indivizi modela]i dup\ forma dorit\.
194 VIOLEN}A
Modelul de educa]ie evocat mai sus avea ca obiectiv formarea individului mediu,
a omului muncii dispus s\ se `ncadreze `ntr-un program care-l `narma cu instrumente
ce-i permiteau adaptarea f\r\ probleme. Ce se putea face `ns\ cu cei care, prin forma]ia
ini]ial\ sau posibilitatea accesului la o cunoa[tere alternativ\, rezistau unui proces de educa]ie
pentru to]i? Cum puteau fi ace[tia determina]i s\ accepte noile standarde culturale?
Pentru indivizii considera]i irecuperabili prin metode normale s-au g\sit alte
mijloace cu ajutorul c\rora s\ li se `nfrâng\ rezisten]a la schimbare: dec\derea din
drepturile civice, `nchisoarea, inducerea fricii prin organizarea terorii, dup\ modelul
sovietic. Analiza acestui model ac]ional o g\sim la Hannah Arendt: totalitarismul la
putere, pentru a ob]ine domina]ia total\, organizeaz\, `n faza sa ini]ial\, teroarea
extraordinar de sângeroas\, cu scopul explicit de a-l `nfrânge pe oponent [i de a face
imposibil\ orice opozi]ie mai departe. Stabilitatea regimului totalitar depinde de izolarea
oponen]ilor, de sustragerea acestora din lumea celorlal]i, din lumea celor vii `n general.
Instaurarea guvernului Groza, la 6 martie 1945, a avut drept consecin]\ subordonarea
total\ a institu]iilor statului fa]\ de noul regim politic, fapt ce a condus, cum se exprima
istoricul englez Dennis Deletant, la instalarea regimului totalitar. Au fost desfiin]ate
principalele partide de opozi]ie [i s-a impus modelul partidului unic, au fost `ndep\rta]i
vechii magistra]i, `nlocui]i cu adep]i fanatici, unii f\r\ o minim\ forma]ie juridic\, au
`nceput valurile de arest\ri, adversarii politici au fost taxa]i drept elemente du[m\noase
[i sabotori, recomandându-se lichidarea lor f\r\ mil\, pe baza unui nou sistem
juridic, copiat dup\ cel sovietic, s-au impus normele [i practicile staliniste `n via]a
social\. Ie[it din ilegalitate, unde lupta frac]ionist\ [i eliminarea adversarilor func]iona
ca o lege a supravie]uirii, partidul ajuns acum la putere prelunge[te aceast\ metod\ `n
noul context, proiectând, la nivel na]ional, un fanatism uluitor pentru neofi]i [i terifiant
pentru cei aviza]i (Tism\neanu, 1996). Cum descrie politologul româno-american
aceast\ psihologie comunist\, cum o nume[te el? Intoleran]a, exclusivismul [i rigiditatea
`n tratamentul aplicat eventualilor adversari [i `ndârjirea `mpotriva celor de alt\ factur\
spiritual\, combinate cu inapeten]a pentru comunicare, s-ar datora unui complex
anti-intelectual, resim]it acut de activi[tii de origine muncitoreasc\ (`n viziunea leninist\
intelectualii ap\reau ca elemente [ov\ielnice, fragile, lipsite de convingeri ferme [i
principii solide). Era normal deci ca statutul de intelectual s\ genereze suspiciuni,
rezerve sau chiar ur\ f\]i[\. Era valorizat, `n schimb, profilul individului ata[at, credincios,
disciplinat. Cultura politic\ a stalinismului românesc s-a construit deci din caracteristici
precum autoritarismul, centralismul exacerbat, venerarea instan]elor conduc\toare [i
persecutarea pu]inilor militan]i cu spirit critic, frac]ionarismul, rigiditatea doctrinar\ [i
refuzul dezbaterilor teoretice, intoleran]a, exclusivismul, loialitatea ne]\rmuit\ fa]\ de
centrul mondial al comunismului [i desconsiderarea tradi]iilor na]ionale. Un tablou
social-politic cât se poate de complex, generator al unor consecin]e devastatoare `n plan
psihosociologic, pentru indivizi [i grupuri. Aurora Liiceanu (2003) observa cu pertinen]\:
regimul de tip sovietic `n spa]iul românesc s-a consacrat utilizând dou\ pârghii
psihologice, `ntr-o succesiune bine gândit\: teroarea [i obedien]a. Prima etap\ s-a
caracterizat prin teroare [i a avut drept consecin]\ instaurarea fricii ca mod de via]\, a
doua etap\ a fost una de consolidare a rezultatelor ob]inute, adic\ supunerea generalizat\,
cu consecin]ele sale pasivitatea [i izolarea mintal\.
Exist\ multe m\rturii asupra modului `n care a `nceput [i s-a desf\[urat teroarea ce a
indus un sentiment de fric\ generalizat\ `ntregii popula]ii, dup\ instaurarea regimului
comunist. Vom apela la m\rturia unei persoane marcate decisiv de evenimentele `n care
a fost implicat\ so]ia unui fost de]inut politic: Anul 1947 a `nsemnat, pentru so]ul
meu, ceea ce a `nsemnat pentru foarte mul]i tineri din vremea aceea. ~n primul rând a
`nsemnat distrugerea vie]ii lor: via]a personal\, via]a intelectual\, pentru c\ 47 a fost
anul `n care s-a instaurat regimul comunist [i au `nceput arest\rile `n mas\, cu scopul de
a demonstra prin for]\ c\ comunismul e pe baricade [i poate fi impus (vezi Neculau, 2001).
Primul val a `nceput la 5 mai 1947, cu arestarea tuturor celor considera]i suspec]i sau
m\car ostili noului regim, `ntre ace[tia foarte mul]i studen]i (so]ul martorei noastre era
student la Drept `n anul I). S-a pornit din nordul Moldovei [i au adunat 600-700 de
persoane `ntr-un tren al groazei [i al nenorocirii [i al mizeriei [i au fost du[i la Gherla.
Era pentru prima dat\ când la Gherla au ap\rut de]inu]ii politici. De acolo, cei mai
periculo[i au fost tranfera]i la Aiud, unde au fost prelua]i de vestitul Mare[, directorul
adjunct al `nchisorii, un cinic [i un sadic, care a introdus b\taia ca regul\ de corec]ie.
(L-am g\sit pe Mare[ `n Lexiconul Doinei Jela: Un ins aproape analfabet, cu comport\ri
inegale [i contradictorii, alcoolic. Aproape normal când era treaz, la be]ie devenea
fioros, chiar bestial. Lua mit\ de la familiile de]inu]ilor, c\rora le promitea c\ le va
`mbun\t\]i tratamentul.) La Aiud, ne mai informeaz\ intervievata, de]inu]ii cunosc
vestita zarc\, cu regim de izolare total\, [i au fost hr\ni]i cu turt\ [i cu ciorb\ de ardei
iu]i [i cu ciorb\ de mur\turi, `ncât `n dou\ luni so]ul meu ajunsese la greutatea de 48 kg,
le[inând de mai multe ori de foame. ~nainte de a doua arestare, de[i `n libertate, ca
to]i fo[tii condamna]i, so]ul martorei era socotit `n afara legii, tr\ia ca un fugar, a stat
la diferite rude `ndep\rtate, la prieteni, schimbând des domiciliul. Al\turi de el,
`ntreaga familie a avut de suferit; nici eu nu mai aveam drepturi. Ultima fraz\
sintetizeaz\ turnura acestei biografii marcate de o continu\ fric\.
S\ mai apel\m la o m\rturie, a profesorului de psihologie de la Universitatea din
Cluj, Nicolae M\rgineanu, fost bursier Rockefeller [i om având convingeri de stânga,
care a stat [aisprezece ani [i dou\ luni `n `nchisoare. Mai multe paragrafe din memoriile
sale, publicate postum, ne dezv\luie programul de supunere prin foame, frig [i b\t\i
a de]inu]ilor: Obsesiile lor (ale celor tineri, de 20-25 de ani), ca [i a celor mai `n
vârst\, erau numai acelea ale mânc\rii, ca s\ ne potolim cât de cât s\lbatica foame.
Uneori ne chior\iau `n a[a fel ma]ele de crâncena foame, `ncât puteau fi auzite [i din
camerele vecine. ~n cele din urm\, am `nceput s\ roadem firele de rogojin\. Mai târziu,
când am ajuns mai mul]i `n celul\, conversa]ia despre tot ceea ce ]inea de mâncare era
interzis\, ca s\ nu ne mai am\râm degeaba m\rindu-ne suferin]a. O descriere exact\
despre foametea din `nchisoare g\sim [i `n amintirile istoricului Constantin Giurescu:
Din p\cate, timp de trei ani [i dou\ luni, de la 8 mai 1950 pân\ la 3 iulie 1953, arpaca[ul
a fost mâncarea dominant\ `n pu[c\rie, existând perioade, ca `ntre 20 decembrie 1950 [i
5 ianuarie 1951, când l-am primit `ncontinuu la prânz [i seara. Masa de prânz este iar\[i
arpaca[ fiert; seara, tot arpaca[, dar mai sub]ire, sup\ de arpaca[, `n realitate un fel
de sp\l\tur\ de vase... Chiar din a treia zi a deten]iunii la Sighet, `ncepe s\-mi fie foame,
o foame aproape permanent\ [i care, `n ultimele zile, ajunge o adevarat\ obsesie. La o
jum\tate de ceas dup\ ce ai ispr\vit de mâncat pr`nzul, ]i-e foame; senza]ia cre[te treptat
[i atinge maximum la cinci [i jum\tate seara, când, de obicei, sun\ clopotul de cin\.
Dup\ zeama chioar\ de sear\, nu ai nici m\car jum\tatea de ceas de r\gaz de la prânz,
]i-e foame chiar din momentul când ai terminat de mâncat.
196 VIOLEN}A
Arpaca[ul `nc\ putea fi considerat mâncare. Se putea [i mai r\u. Iat\ [i m\rturia
scriitorului Nicolae Balot\: Nu mult dup\ ce fusesem adu[i cei câ]iva din celula de sub
acoperi[ul smuls de vijelie [i vârâ]i printre cei vreo [aizeci-[aptezeci `nghesui]i `n
subp\mânta, am observat cu to]ii, nedumeri]i la `nceput, `ngrijora]i mai apoi, mul]i cu
disperare `n cele din urm\, c\ din gamelele `n care ni se d\dea, m\car la câteva zile o
dat\, câte un polonic de arpaca[, felul acesta de mâncare pe care `l socoteam, pe drept,
cel mai de temei din traiul nostru atât de mizer, a `nceput s\ lipseasc\. Azi a[a, mâine
a[a, arpaca[ul nu mai ap\rea. ~n locul acelui p\sat, atât de bun, gros, s\]ios, mai ales
atunci când gamelele erau umplute cu ceea ce r\m\sese pe fundul butoaielor, polonicul
turna invariabil doar aceea[i zeam\ lung\ de varz\ sau de te miri ce coji [i cotoare.
Foamea, endemic\ `n pu[c\rie, se agrava sim]itor. {i Nicolae Balot\ relateaz\ cum
majoritatea de]inu]ilor contacteaz\ boli de subnutri]ie, schimbându-le v\dit `nf\]i[area
fizic\ [i sl\bindu-le rezisten]a psihic\.
Relatarea lui M\rgineanu continu\ cu a doua metod\ de ob]inere a supunerii: Mai
cumplit\ decât foamea a fost frigul. Dup\ ora nou\ seara, ne trezeam `n momentul când
duceam `n somn mâna ca s\ ne acoperim [i ne d\m seama, cu infinit\ durere, c\ nu
suntem acas\, c\ nu suntem `n pat; c\ nu aveam p\tur\, iar toat\ `mbr\c\mintea,
inclusiv al doilea schimb de albituri, era pe noi.
A treia pârghie pedagogic\ era b\taia: Purtarea gardienilor era foarte dur\, `[i
aminte[te Nicolae M\rgineanu. Pe coridor, când ie[eam la plimbare, aruncau cu be]e
dup\ noi, ca dup\ vite, ca s\ ne loveasc\ peste picioare. Duminicile, pe de alt\ parte,
directorul Maromete, care `mpreun\ cu Goiciu de la pentitenciarul din Gherla au omorât
mai mul]i de]inu]i `n b\t\i, t\b\ra cu geala]ii s\i, ale[i dintre gardienii cei mai cruzi, [i
ne luau cu cozile de m\tur\ la b\t\i, ca s\ se distreze. Singura ap\rare pe care o aveam
era s\ strângem mâinile pe corp ca s\ nu ne fie rupte, cum, din nenorocire, uneori s-a
`ntâmplat. (Despre cele dou\ persoane invocate am g\sit informa]ii ample `n cartea
Doinei Jela: Maromete era un individ cu o inteligen]\ de limit\, sadic, de o cruzime
neobi[nuit\, autor al mai multor omoruri, iar Goiciu era [i el un vestit b\t\u[, brut\
sadic\, uciga[ al mai multor de]inu]i.) S\ mai apel\m la `nc\ dou\ m\rturii: istoricul
Deletant de]ine, de la rudele sale din România, relat\ri la fel de cutremur\toare despre
tratamentul la care erau supu[i de]inu]ii: ei erau pedepsi]i pentru orice abatere de la
reguli cu interdic]ia de a vorbi `n timpul activit\]ilor. Cei ce `nc\lcau regulamentul erau
biciui]i [i obliga]i s\ stea `n pozi]ia «calul», `n timp ce temnicerii s\reau peste ei, sau erau
trimi[i la carcer\, la «neagra», o celul\ f\r\ ferestre. Cei pedepsi]i `n acest fel erau
`nchi[i acolo numai `n c\ma[\ [i chilo]i sau complet goi. Constantin Giurescu, la rândul
s\u, descriind pe unul dintre gardieni, `[i aminte[te: Nu ezita uneori s\-i loveasc\ pe
de]inu]i: el e unul din cei patru gardieni care m-au b\tut `n miez de noapte, pe când
eram singur `n celula 21. Am auzit c\ a b\tut [i pe al]ii. Iat\ tratamentul la care a fost
supus unul dintre de]inu]i, care nu s-a ridicat `n picioare când a intrat el, gardianul
atotputernic, `n celul\: Individul `l pusese, drept pedeaps\, s\ stea timp de o jum\tate
de ceas pe vine, cu mâinile `ntinse `nainte [i f\r\ s\ aib\ voie a se sprijini, fie [i numai
o clip\, de pat. Aceast\ pozi]ie, c\reia noi ì ziceam «dropia», devenea dup\ câteva
minute obositoare, iar dup\ un sfert de or\ de-a dreptul chinuitoare. Colegul de celul\
al lui Giurescu a devenit curând congestionat [i-l durea capul; suferind de artritrism,
de atrerioscleroz\, putea s\ aib\ o criz\.
~ntr-o carte de memorii din `nchisoare, recenzat\ nu de mult de Mircea Iorgulescu [i

pentru talentul de narator al autorului, Florin Constantin Pavlovici, acesta ne descrie [i
alte modalit\]i de a educa prin b\taie, utilizate la Jilava. ~ntoarcerea de la scurta plimbare
`n aer liber avea un ceremonial distractiv pentru supraveghetori; ei `[i foloseau
`nzestrarea fizic\ [i bâtele f\r\ nici o grij\. Se repezeau la noi, `njurau, chiuiau, fluierau,
hohoteau, loveau la `ntâmplare, iar prizonierii, ca r\spuns la asalt, se retr\geau, se
`mbulzeau, se ciocneau, se `mpingeau unii pe al]ii [i o luau la goan\, `ncercând fiecare
s\ ajung\ primul `n celula salvatoare. Cei ce r\mâneau ultimii, b\trânii, de regul\, erau
ciom\gi]i f\r\ mil\. De frica b\t\ilor, dar [i din neputin]\, câ]iva octogenari ajunseser\
s\ refuze plimbarea Tot atât de pl\cut le era s\-l alerge pe ghinionist prin mijlocul lor,
dintr-un cap\t al altuia al gangului, [i s\ se ia la `ntrecere care dintre ei reu[e[te s\-i
aplice mai multe lovituri. Mai târziu, `ntr-o colonie de munc\ din delt\, se instituise
ceea ce `n limbajul formalizat al proceselor-verbale se numea b\taia organizat\. Intram
organizat, unul câte unul. Ca la doctor. Fiecare [edin]\ dura mult, nespus de mult pentru
nervii no[tri `ncorda]i, st\team cumin]i, f\r\ a manifesta vreo ner\bdare. Se vedea de la
o po[t\ c\ tor]ionarii munceau, nu glum\. Unul dintre colegii autorului observa: Am
stat la coad\ la cantina studen]easc\, am stat la coad\ la bilete la teatru, la cinema, la
oper\, dar la coad\ pentru b\taie n-a[ fi crezut c\ se poate. Ce urma dup\ `ndelunga
a[teptare? Când mi-a venit rândul, am stat `n `nc\perea plin\ de spectatori solda]i [i
grada]i, laolalt\ [i m-am supus ritualului ca `n trans\. Pe la a zecea lovitur\ n-am mai
rezistat. Am scos un urlet
M\rturiile acestea sunt importante deoarece autorii, oameni de [tiin]\ sau scriitori
capabili s\ se deta[eze, de[i marca]i de umilin]ele [i de emo]iile ce le-au acompaniat, `[i
p\streaz\ intact\ capacitatea de distan]are [i obiectivitatea, obi[nui]i fiind cu relat\rile
exacte. Competen]a de participant-observator a psihologului clujean ne uime[te, el oferind
diagnostice pertinente [i descrieri cât se poate de obiective, chiar dac\ cel supus
experimentului este el `nsu[i: Doi geala]i m-au legat de mâini [i de picioare, mi-au
introdus genunchii printre mâini [i apoi `ntre genunchi [i mâini mi-au b\gat un b\]. M-au
ridicat, a[ezând b\]ul pe doi stâlpi. Corpul `mi r\m\sese astfel `n aer, cu capul `n jos, iar
picioarele `n sus. {eful arestului a `nceput s\ m\ loveasc\ peste fese cu un baston de
cauciuc `n\untrul c\ruia era sârm\ `mpletit\. ~n starea de emo]ie `n care eram, durere
prea mare nu am sim]it. O descriere rece, parc\ deta[at\, de experimentalist. Avem aici,
cumulate, toate mijloacele prin care cineva poate fi total `nfrânt: umilirea, `njosirea
pân\ la pierderea stimei de sine, provocarea durerii atroce care anihileaz\ judecata,
r\pirea demnit\]ii umane.
Fran] Tandara, tor]ionarul-spovedit, rezuma cinic filosofia de via]\ a celui care
provoac\ aceste suferin]e, inspirat\ de op]iunea sa ideologic\: Eram, zice, `nr\it
`mpotriva burgheziei la maxim, `ncât i-a[ fi omorât pe to]i. Iat\ [i punerea `n
practic\: Dac\ aveam oftic\ pe cineva, `l terminam cu b\taia. Al\turi de b\taia
pur\, mai erau utilizate [i alte tehnici, perfec]ionate: b\taia cu creionul peste testicule,
zdrobirea degetelor `n canatul u[ii, sugrumarea, asfixierea, lovitura dup\ ceaf\, capabil\
s\ provoace moartea, electrocutarea la t\lpi, b\taia cu s\cule]ii de nisip [i cu cearceafuri
ude pân\ când individului i se dezlipeau pl\mânii [i scuipa sânge
Mai apel\m o dat\ la relatarea istoricului, cu privire la atitudinea unuia dintre vesti]ii
temniceri, Cioplan. ~ntr-o zi, unul dintre de]inu]i, exasperat de suferin]\, i-a spus: Mai
bine ne-a]i `mpu[ca. Cinic, Cioplan r\spunde: Noi, comuni[tii, nu omorâm, avem
198 VIOLEN}A
metodele noastre care s\ te fac\ s\ te dai singur cu capul de pere]i. {i iat\ comentariul
lui C. Giurescu: ~n ce prive[te Sighetul, vorba lui s-a adeverit: n-au fost executa]i
oameni; s-au sinucis ei de disperare, au pierit de boal\, lipsi]i de `ngrijire medical\, sau
au `nnebunit. Cred c\ nu exist\ `n toata ]ar\ o alt\ `nchisoare care s\ dea un procent a[a
de mare de mor]i, de sinuciga[i [i de nebuni.
Am ales, dintr-un mare num\r de c\r]i [i de articole publicate prin reviste, doar
câteva exemple pentru a ilustra ideea c\ sistemul de teroare era organizat pentru a anihila
orice `mpotrivire, fie eliminând fizic, fie anulând orice posibilitate de rezisten]\ psihic\.
Nici mai târziu, dup\ era stalinist\, când metodele de exterminare fizic\ au fost oarecum
abandonate, sistemul de presiune nu era mai blând. Iat\ m\rturia unui romancier sas,
Eginald Schlattner, care a f\cut `nchisoare `n România [i apoi carier\ literar\ `n Germania
(tradus recent [i `n limba român\). El a fost arestat pentru un delict de cavaler, adic\
omisiunea denun]\rii. Iat\ cum evoca atmosfera anchetelor pe timp de noapte:
F\r\ s\ te brutalizeze, s\ te bat\, ca `nainte, `n era stalinist\. Era un interogatoriu `n
cruce: trei in[i te `ntrebau [i sugerau anumite idei, f\r\ s\ pronun]e nici m\car un nume.
Erai astfel for]at s\ m\rturise[ti anumite lucruri ce nici nu s-au `ntâmplat. La sfâr[itul
unei asemenea nop]i, eram [i eu convins c\ le-am f\cut. Abia `n celul\ `mi d\deam
seama c\ m\rturisisem cu totul altceva fa]\ de realitate. Erau metode de teroare psihic\ (s.n.).
Aici v\d eu tragicul. Când l-au arestat pe fratele meu dup\ [ase luni, i-au ar\tat: uite
acest proces-verbal, fratele t\u te-a turnat.
Desigur, toate aceste metode de presiune urm\reau un scop precis: `nfrângerea
capacit\]ii de rezisten]\ fizic\ [i psihic\ a celor supu[i tratamentului, schimbarea structurii
interioare a personalit\]ii lor prin eliminarea reperelor sale, `ndeosebi prin anihilarea
`ncrederii `n valorile colective, `n solidaritatea de grup. O specialist\ `n antropologie,
Mary Douglas (2002), care a studiat grupurile de mici dimensiuni, ne explic\: supravie]uirea
[i schimb\rile grupurilor latente sunt rezultatul interdependen]ei complexe [i al schimburilor
reciproce multiple. Individul ra]ional este prins `ntr-un set de rela]ii [i obliga]ii, f\r\
alternativ\ (sau, dac\ exist\ alternativ\, alegerea acesteia duce la distrugerea e[afodajului),
refuzul colabor\rii fiind penalizat prin aplicarea unor sanc]iuni. Nu e vorba aici de
cooperare sau de `ncredere, pentru c\ nu exist\ o posibilitate de alegere, singura op]iune
este cea a supunerii. Cei supu[i presiunii sunt ni[te factori pasivi care vor ac]iona ca
urmare a unor constrângeri, f\r\ a li se oferi posibilitatea judec\]ii personale sau a
ini]iativei. Schimb\rile au loc datorit\ unei irezistibile for]e coercitive venite de undeva
din exterior. Cum au loc schimburile dintre grupuri, `n cazul abordat aici? Grupul de
de]inu]i este supus unor formidable presiuni de c\tre grupul de supraveghetori. Se
ac]ioneaz\ concomitent atât asupra fiec\rui individ, cât [i asupra grupului ca `ntreg. Când
indivizii cedeaz\ unul câte unul, pe rând, grupul `[i schimb\ [i el reperele, renun]\ treptat
la setul de valori, putându-se ajunge pân\ la abandonarea total\ a tr\s\turilor ce-l definesc.
Nu se cunosc cifrele exacte ale celor care au fost de]inu]i politici `n `nchisorile din
România. Numai `n deceniul 1948-1958 se pare c\ au fost arestate peste 100.000 de
persoane. Deletant crede c\ aceast\ cifr\ este modest\. Recent, el estimeaz\ c\ `n coloniile
de munc\, organizate `n scopul reeduc\rii prin munc\ a elementelor ostile RPR, erau
de]inu]i prin anii 50 aproximativ 180.000 de persoane, dintre care numai 40.000 se
g\seau la Canal. Iar Dej a recunoscut el `nsu[i c\ au fost aresta]i 80.000 de ]\rani care
nu voiau s\ se `nscrie `n colectiv. Se mai adaug\ acestor cifre [i victimele deport\rilor `n
mas\ ale celor care erau considera]i persoane nesigure: fo[ti ofi]eri, judec\tori, avoca]i,
industria[i, agricultori care de]ineau peste 10 ha de p\mânt. Cifra de 300.000, avansat\

de unele surse pentru aceast\ perioad\, nu pare nerealist\. ~n cartea de memorii din
`nchisoare a lui Pavlovici se avanseaz\ `ns\ o cifr\ halucinant\: dou\ milioane de
persoane ar fi avut de suferit din motive politice re]inu]i, ancheta]i, condamna]i,
interna]i `n colonii de munc\ sau `n clinici de psihiatrie, deporta]i. Dintre acestea, cred,
au pierit `n celule sau `n lag\re de exterminare cam 300.000. (2001: 74) S\ ne gândim
apoi c\ fiecare arestat avea o familie p\rin]i, so]ie, copii. Putem multiplica aceast\
cifr\ de cel pu]in trei-patru ori. Mai erau [i alte rude, vecinii, colegii, cunoscu]ii.
Exemplul avea efect multiplicator. Frica st\pânea o bun\ parte din popula]ie.
Am abordat acest subiect frica `n timpul unei convorbiri cu Serge Moscovici.
Desigur, ne raportam la alt context, la perioada terorii legionare, dar concluziile sale se
aplic\ la orice situa]ie asem\n\toare, ca cea la care ne referim. Frica, ne-a `mp\rt\[it
psihosociologul francez, `nseamn\ ceva ce vine din interiorul t\u. E ca [i cum, un timp,
ai fi adunat lucruri amenin]\toare, agresive etc., dar frica o sim]i chiar [i `n absen]a a
ceea ce a generat-o. Ea cuprinde organismul, individual sau social, determinând o
modificare a conduitei normale. Exist\ ceva patologic `n fric\: ea provine dintr-o sum\
de amenin]\ri, spaime, umilin]e [i cuvinte s\ nu uit\m cuvintele, pentru c\ ele
cânt\resc destul de mult `n declan[area fricii Supus acestui cumul de termeni constitutivi
ai fricii, ajungi s\ faci aproape orice pentru a o evita, pentru a sc\pa de ea Situa]ia nu
se schimb\ `n mod esen]ial dac\, dep\[ind individualul, trecem la nivelul colectivit\]ii,
deoarece frica func]ioneaz\ contagios, e `ntr-adev\r ca o boal\ care «se ia», se transmite
cu rapiditate, de la individul contaminat la cei s\n\to[i.
Frica generalizat\, multiplicat\, transmis\ prin diferite canale de comunicare nu-i
afecta numai pe cei care erau considera]i opozan]i ai regimului. Ea ì st\pânea, deopotriv\,
[i pe adep]i, pe cei care s-au orientat la timp. Unul dintre interlocutorii no[tri, care a
f\cut carier\ `n timpul regimului comunist, ajungând pân\ la statutul de [ef de cadre
`ntr-o `ntreprindere, de[i avusese o situa]ie material\ bun\ `n vechiul regim (Am pierdut
p\mânt, am pierdut o cas\), m\rturise[te: ~mi era fric\ mereu s\ nu p\[esc al\turi...
s\ nu fac vreo prostie; s\ nu-i vorbesc de r\u pe comuni[ti c\ a doua zi nu mai eram
acas\. {i explica: Pe vremea comuni[tilor, cum s\ v\ spun eu, au fost oameni care au
f\cut pu[c\rie pe nedrept, adic\, dac\ `nainte de a veni comuni[tii, eu am avut ciud\ pe
tine c\ tu erai chiabur, acum a venit rândul meu eu m\ duceam cu minciuna [i spuneam
c\, uite, X a fost legionar, a fost au fost cazuri `n care cineva avea ciud\ pe un om [i
acesta a f\cut pu[c\rie pe nedrept.
Frica aceasta generalizat\ nu putea fi ob]inut\ decât prin organizarea unui climat de
violen]\ institu]ionalizat\, prin violen]a de stat. Exista [i o `ntemeiere ideologic\ a
acestei strategii, furnizat\ de Lenin: Caracteristica necesar\, condi]ie sine qua non a
dictaturii proletariatului, o constituie reprimarea prin violen]\ a clasei exploatatorilor [i,
`n consecin]\, violarea democra]iei pure, adic\ a egalita]ii [i a libert\]ii fa]\ de aceast\
clas\. Recomandarea lui Lenin era lupta crâncen\, sângeroas\, violent\ `mpotriva
for]elor [i tradi]iilor vechii societ\]i. Specificul regimului comunist din România,
constata recent un istoric care a studiat fenomenul, a fost un tip special de violen]\ de
stat, o violen]\ ce s-a manifestat f\r\ cru]are `mpotriva oricui era considerat oponent
al regimului, `ntotdeauna `n numele binelui comun. Marius Oprea ilustreaz\ afirma]ia
de mai sus cu o fraz\ dintr-un discurs al fostului ministru de Interne din anii 1948-1952,
Teohari Georgescu, care credea c\ dictatura proletariatului `nseamn\ violen]\ nelimitat\
200 VIOLEN}A
`mpotriva burgheziei, pentru a zdrobi `mpotrivirea ei. ~n Cuvântul `nainte la volumul

amintit, el justifica titlul ales volumului s\u de documente prin ideea generaliz\rii
represiunii, cotidianiz\rii brutalit\]ii, a teroriz\rii popula]iei prin violen]\ gestionat\ de
stat. Sintagma propusa de Hannah Arend banalitatea r\ului pare s\ se potriveasc\
ca o m\nu[\ realit\]ii descrise de istoricul român. R\ul devenise o caracteristic\
banal\, curent\, un mod de existen]\ pentru majoritatea popula]iei. O tr\s\tur\
esen]ial\ a contextului social [i cultural. R\ul impregnase universul cotidian, se
banalizase, inoculând frica maladiv\ fa]\ de orice `mpotrivire, construind reprezentarea
social\ a unei for]e implacabile, a unei puteri malefice de-a dreptul supranaturale.
Reprim\rile violente ale oric\ror acte de `mpotrivire sau de simplu refuz erau astfel
receptate ca reac]ii aproape normale, anesteziind orice atitudine critic\, orice comportament
de distan]are. Din `nchisori [i lag\re de munc\, frica a ajuns `n strad\ [i a intrat `n
casele oamenilor, a devenit un fapt cotidian, un comportament de ap\rare normal.
Normalitatea aceasta `nsemna reprimarea interioar\ a oric\rei reac]ii de opunere, supunerea
incon[tient\, oarb\ `n fa]a for]ei brutale, obedien]a `n orice gest. La `nceput exterior,
determinat de frica de represalii, acest comportament a devenit, cu timpul o caracteristic\
a personalit\]ii pentru majoritatea popula]iei.
~n finalul acestei p\r]i relu\m titlul propus: teroarea ca model cultural. Un regim
de teroare `nv\luie fiecare individ ([i grupurile) `ntr-o plas\ de constrângeri cognitive, `l
determin\ s\-[i (auto)cenzureze judec\]ile [i atitudinile, `l silesc s\ elimine din stilul s\u
cognitiv orice op]iune care ar putea provoca represiune. O dat\ fixate, aceste modele
comportamentale nu mai au nevoie de multe `nt\riri.
Experimentul Pite[ti
Fenomenul Pite[ti, numele sub care sunt descrise ororile ce s-au petrecut la
`nchisoarea din Pite[ti `ncepând cu 1949, nu s-a n\scut din senin. Terenul a fost preg\tit
prin institu]ionalizarea unor rela]ii de control total asupra de]inu]ilor, utilizându-se
mijloacele descrise `n sec]iunea anterioar\. Pite[tiul a fost `ns\ laboratorul `n care s-au
aplicat, `ntr-o formul\ concentrat\, toate metodele invocate mai sus.
Exist\ acum, despre a[a-zisul experiment de la Pite[ti, numeroase documente [i
m\rturii, dar mult timp s-a p\strat un secret des\vâr[it cu privire la ceea ce s-a `ntâmplat
acolo. Nici chiar de]inu]ii vechi, care au trecut prin mai multe `nchisori, n-au aflat adesea
decât `ntâmpl\tor, prin aluzii vagi, despre evenimentele respective. Anchetele declan[ate
la câ]iva ani de la `ncheierea acestui teribil experiment pe subiec]i umani, `n 1952, scot
la lumin\ fapte [i comportamente ce nu au mai fost `ntâlnite nici chiar `n cele mai
represive regimuri. Desigur, ne referim la regimurile oarecum cunoscute, familiare
nou\. F\când-o compara]ie cu unele metode utilizate `n Cambodgia sau America de Sud,
atunci chiar [i Pite[tiul p\le[te (Cesereanu, 2001).
Principala desf\[urare a evenimentelor a avut loc la Pite[ti, `n anul 1949, dar [i la
Gherla sau la Suceava, cu pu]in `nainte, unde s-a preg\tit strategia. Un participant-victim\
la Pite[ti ne informeaz\, recent, c\ fenomenul Pite[ti s-a extins, `n forme specifice, [i
`n alte `nchisori, cum ar fi Târgu Ocna, Ocnele Mari, Targsor, Baia Sprie, Aiud, dar,
datorit\ num\rului mai mic de «reeduca]i» trimi[i s\ aplice tehnicile de tortur\, precum
[i curajului de]inu]ilor, care `n unele `nchisori (Târgu Ocna), s-au opus pe fa]\, nu a luat
formele apocaliptice de la Pite[ti [i Gherla (Boldur-L\tescu, 2002). Cei interoga]i cu

privire la statutul lor de victime neag\ adesea faptele, atât de mare a fost spaima ce li s-a
inoculat. Editorii unui volum de documente ale reeduc\rii de la Pite[ti [i Gherla cred
c\ ac]iunea este unic\ `n lume, atât prin brutalitatea metodelor `ntrebuin]ate, cât [i prin
`ntinderea lor.
Se pare c\ ini]iativa a apar]inut unui grup legionar, dar la ac]iuni, cum dovedesc
m\rturii recente, au participat [i de]inu]i apar]inând altor partide [i mi[c\ri sau chiar
oameni care nu aveau o apartenen]\ politic\ (Popescu, 2002). S-ar putea spune c\ au fost
recruta]i (sau s-au oferit) cei care aveau `n sistemul lor de personalitate o component\
agresiv\ mai pronun]at\. Cei mai mul]i participan]i prezentau, `n structura lor, tr\s\turi
patologice vizibile. N. Ioni]\*, subiect supus macabrului experiment, de profesiune
medic, crede a fi depistat la fo[tii s\i tor]ionari câteva tr\s\turi specifice: supraestimarea
propriilor calit\]i, hipertrofierea patologic\ a propriei persoane, delir paranoic, dezordine
mintal\ progresiv\, gândire confuz\. El a observat, treptat, la cei ce [i-au asumat rolul
de a-i educa pe ceilal]i un proces de disociere a persoanei, spargerea `n buc\]i a unit\]ii
[i integrit\]ii personalit\]ii, lipsa de coeziune [i de sincronizare a proceselor psihice
fundamentale. Când intra `n misiune, observa doctorul Ioni]\, fiecare dintre ei
devenea un altul. Ei nu-[i mai apar]ineau, nu mai aveau istorii individuale, renun]au la
trecutul lor [i la convingerile lor. Ei tr\iau o continu\ stare de tensiune, `[i f\ceau un
merit din afi[area indiferentismului agresiv, aveau o pl\cere instinctual\ de a provoca
suferin]\. Se prezentau ca personalit\]i scindate. Iat\ numai dou\ exemple: de[i inteligent
[i dotat cu o voin]\ puternic\, Eugen }urcanu, tor]ionarul-[ef, avea, dup\ m\rturiile
unui fost de]inut, o perseveren]\ de dement, nu-l speria sângele [i moartea, era
sentimental [i sadic, dar [i obsedat de corectitudinea rela]iilor m\runte. Probabil torturat
[i el cândva. Dan Deaca, celebru pentru lovitura diac\ la ficat, `[i asuma cu mândrie
firea de criminal [i se l\uda c\ se antrenase pentru a avea sânge rece t\ind cozile pisicilor.
S\ rememor\m faptele: totul a `nceput `n penitenciarul din Suceava, `n 1948, unde
conducerea institu]iei experimenteaz\ o strategie de reeducare asupra unui grup de
de]inu]i-studen]i, fo[ti legionari. Metoda utilizat\? Lectura `n comun a unor bro[uri de
propagand\ [i discu]ii de grup pe marginea celor citite, urm\rindu-se schimbarea
concep]iei ideologice a celor implica]i. O metod\ elaborat\ `n aceea[i perioad\ `n Statele
Unite de c\tre Kurt Lewin [i colaboratorii s\i, `n urma unor cercet\ri de formare
psihosocial\ prin dezbateri de grup. Grupul de antrenament (Training-group) inventat de
Lewin [i variantele sale ulterioare, cum ar fi grupul de `ntâlnire de orientare rogerian\,
devine o cale democratic\ de interven]ie asupra personalit\]ii, prin decizii de grup [i
influen]are interpersonal\ (De Visscher, Neculau, 2001). Nu [tim dac\ cineva a adus
respectiva metod\ `n România dup\ numai un an de la experimentul de la Bethel,
probabil ca a fost o intui]ie pedagogic\ local\. Unul dintre participan]i `ns\, Eugen
}urcanu, se declar\ nesatisf\cut de eficien]a acestei metode pedagogice prea lente [i
propune autorit\]ilor s\-i aduc\ `mbun\t\]iri, `n vederea ruperii cu trecutul `n mod
definitiv. Autorit\]ile dau curs cererii sale, `l `ncurajeaz\ [i `l consiliaz\ s\ schimbe
procedeul. ~n prim\vara lui 1949, grupul de reeduca]i de la Suceava este transferat la
Pite[ti [i `ncepe o nou\ etap\. De]inu]ii sunt repartiza]i `n celule dup\ planul lui }urcanu,
* La sfâr[itul articolului de fa]\ am inclus m\rturia cutremur\toare a doctorului Nicu Ioni]\,

victim\ a experimentului Pite[ti.
202 VIOLEN}A
`n a[a fel `ncât participan]ii-complici, ca `n toate experimentele psihosociologice, s\

poat\ deturna la un moment dat direc]ia grupului, `n func]ie de noile variabile manipulate
de conduc\torii experimentului. Paricipan]ii naivi la experiment (de]inu]ii neinforma]i
asupra scopului final) sunt mai `ntâi supu[i unor amenin]\ri verbale sau li se aplic\ mici
corec]ii de c\tre noii lor colegi de celul\, `n scopul de a-i convinge s\ renun]e la
concep]iile lor vechi, reac]ionare. Uimirea celor supu[i acestui tratament n-a fost
mic\: Prima reac]ie a de]inu]ilor, la declan[area violen]elor, m\rturise[te un fost
participant ca subiect la experiment, a fost surpriza [i nedumerirea. Ei erau obi[nui]i cu
torturile Securit\]ii, dar nu reu[eau s\ `n]eleag\ cum e posibil ca fra]ii lor de suferin]\
s\-i bat\ [i s\-i chinuiasc\ cu sadism. Aceast\ reac]ie a fost [i primul element ce a sl\bit
puterea de rezisten]\ a celor supu[i reeduc\rii (Boldur-L\tescu, 2002). Apoi, `n noaptea
de Cr\ciun 1949, `n camera 4 Spital, o celul\ mai mare, de aproximativ 100 de
persoane, dup\ apelul adresat celor care rezistaser\ pân\ atunci, se trece la metode mai
radicale. ~ncepe o b\taie generalizat\, aplicat\ de c\tre reeduca]i celor care nu
`n]elegeau s\ renun]e, cu bâte [i scânduri de la pat. ~ntrucât rezultatul p\rea, la un
moment dat, incert, n\v\lesc `n celule gardienii, care ì masacreaz\, timp de câteva ore,
pe cei ce se opun reeduc\rii. Acesta a fost `nceputul. Continuarea: b\t\i sistematice,
torturi, unele mai ingenioase decât altele, aplicate de grupul }urcanu, cu aprobarea [i
asisten]a autorit\]ii, celor care `nc\ rezistau. Se cereau m\rturisiri complete [i sincere,
renun]area la convingerile anterioare [i blamarea valorilor [i simbolurilor ce constituiau
repere ale rezisten]ei. ~n grupul de presiune sunt coopta]i [i aderen]i apar]inând altor
op]iuni ideologice [i sunt supu[i procesului de prelucrare to]i cei care nu manifestau
conving\tor dorin]a lor de schimbare radical\. Bine`n]eles, tor]ionarii treceau, ei `n[i[i,
mai `ntâi, prin opera]iunea de reeducare. Metodele de convingere? B\taia, supunerea la
ne`nchipuite umilin]e fizice [i psihice, pedepse inumane, dela]iunea, izolarea. Rezultatul?
Ob]inerea unui climat de ne`ncredere [i suspiciune, surparea total\, modificarea interiorului
`n a[a mod `ncât cei supu[i experimentului erau ulterior de nerecunoscut. Mul]i dintre
cei antrena]i ca subiec]i `n experiment au fost uci[i, unii au r\mas invalizi, to]i au fost
mutila]i psihic pentru restul vie]ii. Unii dintre cei care au fost implica]i la Pite[ti au
exprimat opinia dup\ care nici un participant nu a ie[it neschimbat din acest proces de
modificare controlat\ a organiz\rii sale interne. Iat\ opinia unui analist al fenomenului:
To]i au devenit `n cele din urm\, nu import\ cât timp au rezistat, simple elemente docile
pe care inspiratorii le vor `ntrebuin]a mai departe dup\ un plan bine chibzuit. N-au
existat excep]ii. Numai cei care au avut norocul s\ moar\ `n timpul schingiuirilor au
putut sc\pa ne`ntina]i (Bacu, 1991: 66). Se instalase `n rândul de]inu]ilor o asemenea
fric\, de toate [i de to]i, `ncât cei mai mul]i nu [i-au putut reveni niciodat\. Scopul nu
era lichidarea fizic\ (existau [i alte c\i), ci schimbarea structurii personalit\]ii prin
distrugerea reperelor, a ancorelor sale: a credin]elor religioase, a valorilor familiei, a
`ncrederii `n prieteni. Doctorul Ioni]\ rezum\ astfel mesajul ce i s-a transmis: Trebuia
s\ renun] la propria mea identitate, s\-mi reneg familia [i s\ o acuz de cele mai oribile
crime [i fapte necugetate, s\ recunosc c\ [coala [i Biserica mi-au pervertit sufletul, c\
societatea `n care am crescut [i m-am format este putred\ [i, ca atare, trebuie s\ piar\,
s\ m\ lep\d de credin]a str\bun\, s\ lovesc [i eu `n colegii [i prietenii mei.
Specificul experimentului pe care l-am putea numi psihosociologic era acela al
parcurgerii unei proceduri deosebit de elaborate, d\râmând treptat stâlpii de sus]inere
interioar\ ai personalit\]ii, `n scopul transform\rii subiec]ilor `n robo]i ascult\tori.
Metodele utilizate erau tortura [i sugestia, `n aceast\ succesiune. Dup\ suplicii, li se

sugera subiec]ilor c\ ar putea sc\pa de un astfel de tratament sau c\ ar putea fi diminuate
suferin]ele dac\ accept\ programul de demascare. Tortura, descrie Virgil Ierunca, el
`nsu[i fost de]inut politic, acest montaj experimental, era cheia reu[itei. De-a lungul
tuturor acestor faze, confesiunile erau regulat `ntrerupte de torturi. Orice ai fi spus,
oricâte infamii ai fi inventat, }urcanu nu era niciodat mul]umit. De tortur\ nu puteai sc\pa.
Era doar posibil, acuzându-te de cele mai mari mâr[\vii, s\ scurtezi perioada de
schingiuiri.
~ntregul proces cuprindea patru faze:

a) prima se numea demascarea extern\ [i se solda cu afirmarea lealit\]ii fa]\ de
autorit\]i, fa]\ de partid, de]inutul fiind obligat s\-[i dema[te toate leg\turile pe
care le avusese [i pe care nu le dezv\luise la anchet\. Se pare `ns\ c\ unii subiec]i
afi[au o cedare formal\, de fa]ad\, nerenun]ând la convingerile lor, fapt ce n-a
sc\pat celor ce conduceau experimentul;
b) `n a doua faz\, numit\ demascarea intern\, se solicita de]inutului s\-i denun]e pe
cei care-l ajutaser\ s\ reziste `n interiorul `nchisorii. Dela]iunea era considerat\ o
pârghie important\ `n acest proces de schimbare, individul care pierdea respectul
celorlal]i [i `ncrederea `n sine era mult mai vulnerabil;
c) demascarea moral\ public\ `nsemna un pas mai departe pe linia disolu]iei
individualit\]ii. De]inutul trebuia s\ calce `n picioare tot ce avea mai scump
so]ia, familia, prietenii, credin]a (subiectul trebuia s\ inventeze fapte abjecte, pe
care s\ le pun\ `n sarcina celor apropia]i uneori chiar perversiuni sexuale,
incesturi , pentru a fi cât mai credibil);
d) `n faza a patra, individul trebuia s\ demonstreze c\ este reeducat, fiind obligat s\
conduc\ procesul de reeducare al celui mai bun prieten, supunându-l la suplicii
cât mai savante. Recompensa era primirea sa `n rândul ODCC (Organiza]ia
De]inu]ilor cu Convingeri Comuniste).
Modalitatea practic\ de fixare [i `nt\rire a noilor convingeri era b\taia, violen]a fizic\,
obligarea la gesturi de supunere neuzuale, umilirea `n chip neobi[nuit a celui vizat. Programul
`ncepea de diminea]\, to]i cei supu[i reeduc\rii erau supraveghea]i de plantoane selec]ionate
dintre reeduca]i, care le cereau s\ adopte o pozi]ie rigid\ de supunere, de umilin]\. Cei care
`ncercau gesturi de destindere erau readu[i imediat la ordin prin lovituri; gestul supra-
veghetorului era spontan, de team\ c\ ar putea fi observat de c\tre al]ii sau de team\ c\
cel supravegheat ar putea divulga el `nsu[i lipsa sa de vigilen]\. De altfel, pozi]iile
c\l\u-victim\ se schimbau adesea, orice reeducat putea re`ncepe procesul de perfec]ionare
dac\ se considera c\ nu era destul de ferm `n conduita sa. Servirea mesei era o alt\ modalitate
de interven]ie asupra indivizilor. Li se cerea s\ consume alimentele f\r\ linguri, cu
limba, din gamele sau de pe jos, f\r\ a avea permisiunea s\ spele gamelele. Orele de
somn erau [i ele riguros controlate, trebuiau s\ doarm\ numai cu fa]a `n sus, f\r\ a avea
permisiunea s\ schimbe pozi]ia. Orice gest spontan de schimbare a pozi]iei `n somn era
imediat sanc]ionat cu lovituri de ciomag. Extenuat, cel supus acestui tratament a[tepta ca
pe o eliberare programul de diminea]\. Un ciclu care avea ca efect cedarea, renun]area,
abandonarea necondi]ionat\. Cei considera]i reeduca]i erau apoi promova]i `n posturi de
educatori sau trasfera]i `n alte `nchisori [i lag\re, pentru a aplica tehnicile `nv\]ate aici.
204 VIOLEN}A
Nu insist\m, cu alte exemple, asupra unor asemenea metode de educa]ie, parcurgerea

literaturii despre acest experiment provoac\ cititorului groaz\ [i o dorin]\ irepresibil\ de
a se elibera. Vom consemna doar c\ efectul unui astfel de tratament a fost cel scontat:
demoralizarea total\, surparea interioar\, ruperea leg\turilor cu lumea normal\, modificarea
organiz\rii social-cognitive a personalit\]ii, transformarea individului `ntr-o ma[in\ care
ac]ioneaz\ la comand\.
Interpret\ri posibile
Am utilizat, ca material documentar, `ndeosebi lucr\ri ale unor speciali[ti `n domeniu
(istorici, politologi, analizele unui cunoscut psiholog, interpret\rile unui medic) [i doar
câteva lucr\ri memorialistice. Din punctul de vedere al ilustr\rii prin fapte, textul de fa]\
are serioase lacune. Amintirile fo[tilor de]inu]i politici sunt, majoritatea, marcate afectiv,
de[i con]in informa]ii de o valoare important\. Am renun]at, prin urmare, la multe dintre
ele. Mi-am asumat acest risc pentru a nu putea fi acuzat de retoric\ anticomunist\ sau
de partizanat ideologic, modalitate de anulare a abord\rilor de acest tip.
~n `nchisorile din România au fost supu[i unor diferite programe de schimbare
dirijat\ a personalit\]ii, prin represiune, oameni apar]inând tuturor op]iunilor politice [i
convingerilor extrem de diferite, de la legionari [i fasci[ti la sociali[ti [i comuni[ti. Au
apar]inut [i tuturor etniilor: români, germani, evrei, maghiari, sârbi. Nu to]i puteau fi
`ncadra]i `n categoria opozan]ilor la noua orânduire. ~n afara celor care au adoptat, de pe
pozi]ii ideologice, o atitudine ferm\ `mpotriva noului regim, ceea ce aveau cei mai mul]i
`n comun era, cred, capacitatea lor de a analiza critic ceea ce se `ntâmpl\, gândirea
alternativ\, distan]area fa]\ de o realitate pe care o considerau anormal\ [i care le
devenise ostil\. Dac\ intelectualii ancheta]i [i condamna]i puteau fi acuza]i de opozi]ii
doctrinare, ]\ranii (români, germani, sârbi) sau muncitorii erau doar oameni care se
formaser\ `ntr-o anumit\ normalitate [i nu `nv\]aser\ mecanisme de adaptare la o
realitate ce li se p\rea str\in\ lumii lor [i inadecvat\.
Am putea interpreta faptele descrise `n paginile de mai sus, dar mai ales com-
portamentele actorilor implica]i `n aceste scenarii, `n dou\ chei:
a) ca o strategie de instituire a unor noi reguli morale [i a unui nou proiect de om;
b) ca un conflict sociocognitiv, ca o lupt\ interpersonal\: r\zboiul unui grup
marginal pentru a dobândi pozi]ii [i roluri sociale, putere cognitiv\ (concomitent
cu deposedarea vechilor de]in\tori de aceste atribute).
~n primul caz avem de-a face cu o tehnic\ de deviere a proceselor de transfer [i

identificare de la grupul de apartenen]\ c\tre un model utopic, justificat ideologic
omul nou. Scopul era recuperarea celor diagnostica]i cu o identitate nes\n\toas\,
victime ale unei sistem explicativ defectuos, [i c\l\uzirea lor c\tre un obiect de identificare
dezirabil. ~n vederea recuper\rii ulterioare, procesul presupunea mai `ntâi dec\derea
celor considera]i opozan]i (dar uneori [i a propriilor partizani [i chiar a inocen]ilor, cum
bine observa Hannah Arendt) din statutul de persoane normale psihic, articulate contextului;
`nsemna o denaturare a adversarilor (la un moment dat oricine putea deveni adversar!),
degradarea lor pentru a nu mai fi recunoscu]i ca parteneri diligen]i, ca individualit\]i
independente [i demne. Sub tutela unei ideologii strivitoare, promovând controlul total
asupra vie]ii indivizilor [i a mijloacelor de informare, s-a ales tactica demoniz\rii

oponen]ilor, etichetarea acestora ca suboameni (non-persoane) pentru a se justifica
aplicarea unor tratamente neuzuale. Jocul ia forme grote[ti. Actorii sociali implica]i,
c\l\i [i victime, prin contagiune [i schimb de informa]ii, `[i pierd caracteristicile esen]iale
personalit\]ii (individualitate, unicitate, stabilitate, concrete]e [i corolarul lor totalitate)
[i se scindeaz\, se fragmenteaz\, cunosc un proces de depersonalizare. Lavinia Betea
ilustreaz\ modul `n care se petrece metamorfoza tor]ionar-victim\ pe câteva exemple
luate din istoria proceselor staliniste, cazurile Zinoviev, Kamenev [i Buharin. Fiecare
dintre ace[tia [i-au recunoscut vini imaginare, s-au umilit [i autoacuzat, [i-au clamat
sentimentele de iubire [i ata[ament fa]\ partid, s-au predat total c\l\ului lor, Stalin.
Pentru a fi convin[i s\ adopte aceast\ pozi]ie, pentru a se identifica cu idealul propus,
se utilizau metode `ncruci[ate, de la presiunea psihic\ la tortura rafinat\: interogatorii
de noapte, metoda convingerii, injuria grosolan\, atacul prin alternarea comportamentelor,
umilirea [i intimidarea, exploatarea ata[ametului fa]\ de cei dragi, dep\[irea pragurilor
senzoriale absolute, lipsirea anchetatului de hran\, ap\, aer [i somn, izolarea total\
(carcera), b\taia, tortura fizic\. Nu e de mirare, `n atare condi]ii, ca victima s\ se
identifice cu c\l\ul, s\-l privesc\ ca pe un salvator, s\-i trasfere acestuia (sau grupului
ori institu]iei pe care-o reprezint\) dorin]ele [i proiectele sale cazul Belu Zilber, fostul
ilegalist comunist, implicat `n procesul P\tr\[canu.
Un cunoscut psihanalist francez, Tobie Nathan, ne ofer\ o cheie de interpretare a
rela]iei dintre traum\ [i afiliere, pe care o nume[te tehnica traumatic\: un dispozitiv
traumatizant extern, creat deliberat, devine capabil s\ provoace o transformare radical\
a unui univers psihic, s\ distrug\ eul, s\ reorganizeze reperele individului, s\ modifice
identitatea persoanei [i s\ provoace un recurs la alte grupuri de referin]\. Strategia pe
care o utilizeaz\ logica traumatiz\rii, comenteaz\ o elev\ a lui Nathan, aceast\ tehnic\
de schimbare planificat\, const\ `n inducerea unor emo]ii forte, atacarea p\r]ilor vitale
ale corpului (capul, sexul), utilizarea unor mesaje paradoxale, capabile s\ provoace
individului confuzie, dezorientare. Efectul va fi c\utarea unei noi anvelope psihice, a
unei noi forme de protec]ie, a unui nou obiect de afiliere (Talaban, 1999). Mecanismele
psihologice utilizate de tor]ionari erau: [edin]ele prelungite de tortur\ individual\ [i
colectiv\; solicitarea repetat\ a unor declara]ii orale, scrise [i rescrise, urm\rindu-se
negarea convingerilor victimei, abolirea leg\turilor sale psihosociale; interpret\rile
absurde ale informa]iilor ob]inute, cu scopul de a dezorienta [i a paraliza victima;
crearea confuziei generalizate asupra organiz\rii structurilor psihice [i sociale. Laboratorul
de la Pite[ti a func]ionat ca un spa]iu de dresaj pentru a modifica natura interioar\ a
subiec]ilor, ca o ramp\ pentru construirea prototipului de om nou. Irina Talaban ne
ofer\ câteva repere pentru a putea interpreta aceast\ punere `n scen\: a) nu `ntâmpl\tor
grupul ]int\ a fost elita, viitorul na]iunii (studen]ii, elevii), cei care ar fi putut asigura
genera]ia viitoare de deciden]i; b) efectul secundar al ac]iunii distructive de la Pite[ti a
`nsemnat [i distrugerea leg\turilor `ntre genera]ii, a mecanismelor de transmisie social\;
c) `ntre obiectivele prioritare au fost `nscrise surparea `ncrederii `n valorile tradi]ionale
ale societ\]ii române[ti, a leg\turilor cu grupurile de apartenen]\ (modelele istorice,
familia, religia). Finalitatea era negarea reperelor, spargerea coeren]ei, distrugerea
`ncrederii condi]ii pentru punerea `n scen\ a noului proiect de om.
O alt\ posibil\ interpretare a fenomenului Pite[ti s-ar putea realiza prin referire la
achizi]iile recente ale psihologiei sociale cognitive. Ne referim la teoria conflictului
sociocognitiv [i la teza marcajului social.
206 VIOLEN}A
S\ vedem, mai `ntâi, care sunt nivelurile de analiz\ ale unei construc]ii sociocognitive.
Doise (1982) identific\ patru niveluri: a) primul este cel intraindividual individul este
considerat un organism independent, ce trateaz\ informa]ia utilizând schemele cognitive
de care dispune; b) cel interindividual, când persoana este obligat\ s\ se raporteze la o
situa]ie dat\, s\ se angajeze `n interac]iuni, s\ prelucreze datele `n func]ie de informa]iile
ce-i sunt furnizate de un poten]ial partener; c) nivelul pozi]ional: subiectul este obligat
s\ ]in\ seama de diferen]a de pozi]ie dintre el [i interlocutor; aceast\ inegalitate precede
interac]iunea [i o marcheaz\, stabile[te statusul fiec\rui actor `n scenariul distribuit,
fixeaz\ rolurile permise `n aceast\ ]es\tur\ de rela]ii sociale; d) ultimul este nivelul
ideologic, interac]iunea se desf\[oar\ pe fundalul unui sistem de credin]e, reprezent\ri [i
norme permise, a produc]iei culturale [i ideologice autorizate. ~n toate aceste situa]ii,
individul nu poate judeca [i decide independent. Chiar `n primul caz, el este `n realitate
limitat de informa]iile [i de schemele cognitive deprinse `ntr-un anumit context. ~n
celelalte trei cazuri, depinde direct de context [i de interlocutor. }inând seama de faptul
c\ interac]iunea, `n cazul la care ne referim, este asimetric\, `nv\]area unor scheme noi
se fondeaz\ pe invita]ia explicit\ la imita]ie [i pe tutela exercitat\ de experimentator.
~n cazul al doilea, subiectului i se furnizeaz\ informa]ii [i scheme admise [i i se
sugereaz\ c\ aceasta este singura alternativ\ de progres. ~n cazul al treilea, antrenorul
face presiuni asupra subiectului, `ndemnându-l s\ intre `n rolul prescris. ~n ultima
situa]ie, se balizeaz\ un spa]iu de mi[care [i se furnizeaz\ subiectului o schem\ cu
traseele permise. Dup\ exerci]ii [i `nt\riri repetate, el `nva]\ calea corect\ de rezolvare a
problemei, exclude parcursurile incorecte [i-[i consolideaz\ o schem\ general\ de
ac]iune, singura posibil\.
Dezvoltarea sau schimbarea schemei cognitive poate fi `nt\rit\ prin metode specifice.
Teza conflictului sociocognitiv a fost propus\ de grupul de la Geneva (Doise, Mugny,
Perret-Clermont, 1975) [i dezvoltat\ apoi prin cercet\ri empirice asupra procesului de
`nv\]are. Pentru a accelera structurile cognitive ale grupului ]int\ se organizeaz\ situa]ii
interac]ionale specifice, de conflict `ntre partenerii care trebuie s\-[i schimbe schemele
cognitive de baz\. Conflictul este conceput ca o surs\ de schimbare a individului [i a
sistemului `n care acesta evolueaz\ (vezi Neculau, 1998). Paradigma minimal\ const\ `n
confruntarea punctelor de vedere, `ntr-o interac]iune `n care unul (sau câ]iva) dintre
participan]i manifest\ o dorin]\ de schimbare. Demersul presupune mai `ntâi o destructurare,
o dezechilibrare prin tensiune socioafectiv\ a vechiului echilibru cognitiv [i apoi o
reconstruc]ie, prin interac]iune cu actori sociali competen]i. Subiec]ilor viza]i li se
creeaz\ o stare de a[teptare, `mbinând dorin]a de schimbare cu nevoia de a ajunge `ntr-un
nou echilibru. Dimensiunea social\ joac\ un rol important, subiec]ii supu[i experimentului
sunt sensibiliza]i la a[tept\rile celorlal]i, ei sunt motiva]i s\ se angajeze `n interac]iuni
ce urm\resc, mai `ntâi, dezechilibrarea interindividual\, pentru a ajunge apoi la dezechi-
librarea intraindividual\. {i, `n final, prin acela[i procedeu al pa[ilor mici, la noua
construc]ie. Procesul e interactiv, subiec]ii sunt ajuta]i, cu fiecare pas, s\ corijeze
reac]iile inadecvate, s\ tind\ spre modelul propus. Totul depinde aici de priceperea
educatorului de a inventa situa]ii de confrunt\ri sociocognitive, de a propune montaje
pedagogice corespunz\toare. Acest tip de `nv\]are, ce se bazeaz\ pe for]a de persuasiune
a lui Alter `n confruntarea dintre Subiect [i Obiect, de[i inventat pentru uzul [colar, se
poate transfera, cum s-a [i procedat, `n lumea adult\. Partenerii intr\ `ntr-o confruntare
sociocognitiv\ cu privire la solu]ia unei probleme. Cercet\rile `n [coli au dovedit c\ prin
confruntare se `nva]\ mai bine [i noile cuno[tin]e se consolideaz\ mai repede. Perspectiva
aceasta interac]ionist\, plecându-se de la experien]e cumulative [i progresive, a demonstrat
practic cum o nou\ construc]ie cognitiv\ `ncepe cu o destructurare a celei vechi.
Experimentul Pite[ti a dovedit c\ paradigma e valabil\ [i `n cazul `nv\]\rii la adul]i, dac\
se creeaz\ situa]ia de conflict sociocognitiv [i dac\ antrenori competen]i asigur\ desf\-
[urarea demersului practic.
O extensiune a paradigmei conflictului sociocognitiv este con]inut\ de teza marcajului
social. Sintagma este propus\ tot de grupul de la Geneva. Ei c\utau o explica]ie cauzal\
a semnifica]iilor [i practicilor sociale `n situa]ii de progres cognitiv. {i au ajuns la
conluzia c\ orice evolu]ie cognitiv\ prin interac]iune este marcat\ de norme, reguli [i
conven]ii sociale, de contextul ideologic `n care se desf\[oar\ interac]iunea. Plasat
`ntr-un context corect, cel ce `nva]\ va dezvolta strategii cognitive adecvate, marcate
de tr\s\turile situa]iei, va `nv\]a schemele cognitive promovate de acest context. Progresul
s\u va consta `n internalizarea treptat\ a normelor propuse, mediul social sus]inându-l `n
efortul s\u de restructurare a gândirii sale [i de schimbare personal\.
~n primele pagini ale acestui text am invocat posibilitatea apel\rii la teoria dezvolt\rii
sociale a inteligen]ei, pentru a explica evolu]iile care au avut loc `ntr-o situa]ie de
`nv\]are specific\: un montaj pedagogic creat dup\ schemele unei teorii ce se va
dezvolta mai târziu. Ipoteza noastr\ a fost confirmat\ de faptele descrise. Vom apela, `n
final, la cercet\ri recente din domeniul sociologiei `nchisorii. Se pare c\ mediul
penitenciar func]ioneaz\ ca o societate care dezvolt\ o subcultur\ aparte. Mediul carceral
se comport\ ca o organiza]ie ce propune norme [i-i `ncurajeaz\ pe cei viza]i s\ `nve]e
prin interac]iune cu supraveghetorii (Combessie, 2001). Acest spa]iu social recomand\
valori [i un mod de via]\ specifice, recomandând (autorizând) unele ac]iuni [i stiluri de
comunicare [i interzicând altele. ~nchisoarea se prezint\ ca o institu]ie total\ ce
propune `ncarcera]ilor un nou stil de adaptare social\, dac\ vor s\-[i conserve s\n\tatea
fizic\ [i mintal\. Unele cercet\ri au degajat ideea c\ interac]iunea supraveghetor-supra-
vegheat se desf\[oar\ dup\ o logic\ aparte, primii asumându-[i rolul de misionari,
chema]i s\-i apropie de realitatea vie]ii pe cei situa]i `n afara normelor [i a logicii sociale.
Fenomenul Pite[ti a func]ionat ca un experiment avant la lettre, a premers teoriilor [i
modelelor de abordare cunoscute ast\zi. Poate c\ ar merita un interes mai sus]inut din
partea psihologilor [i pedagogilor.
Martor [i victim\ Nicu Ioni]\

O incursiune `n universul concentra]ionar românesc dezv\luie cumplita dram\ tr\it\
aici timp de jum\tate de secol [i, totodat\, explic\ starea actual\ de tranzi]ie perpetu\,
regizat\ [i interpretat\ de aceia[i actori `n travesti. Vecin\tatea apropiat\ ne-a fost
fatal\. Sub protec]ia trupelor de ocupa]ie, o minoritate de extrem\ stâng\, ignorant\ [i
incompetent\, dar grobian\ [i rapace, care din frust\ri `[i `nsu[ise obedien]a, a devenit
cel mai fidel [i zelos executant al dispozi]iilor de la centru, instituind cel mai crunt
regim de opresiune din lag\rul socialist.
Care a fost ra]iunea unui astfel de recurs la teroare? Comunismul a contestat totul,
nimeni [i nimic nu a fost cru]at, totul a fost pus `n discu]ie, societatea cu institu]iile ei,
omul cu modul lui de gândire [i de trai, au condamnat valorile tradi]ionale [i au declarat
208 VIOLEN}A
r\zboi total creatorilor [i purt\torilor acestor valori. Fascina]i de o ideologie cu caracter

exclusivist [i ultimativ [i, mai ales, cu preten]ii de universalitate, comuni[tii s-au
considerat a fi singurii de]in\tori ai adev\rului [i, ca atare, salvatorii lumii. Asumându-[i
destinele omenirii, au pornit `n for]\ la demolarea vechii orânduiri [i la construirea unei
noi ordini sociale. O nou\ ordine Nu poate fi realizat\ decât cu distrugerea ordinii
sociale existente [i cu eliminarea fizic\ a celor care se `mpotrivesc, spune Marx. Pentru
realizarea acestui deziderat, a fost necesar\ instituirea dictaturii proletare [i, spune
Lenin, Dictatura `nseamn\ putere ne`ngr\dit\, bazat\ pe for]\, nu pe lege [i astfel
comuni[tii au n\v\lit `n istorie, provocând cel mai cutremur\tor carnaj pe timp de pace.
Preocuparea de seam\ a comuni[tilor a fost crearea omului nou, utopie ce caracterizeaz\
toate mi[c\rile sociopolitice [i confesionale de-a lungul istoriei. Omul, prin infrastructura
sa biologic\, reprezint\ limita maxim\ la care a ajuns natura, iar prin suprastructura sa
psihologic\ generat\ de creier, dep\[e[te cu mult tot ceea ce a creat natura pân\ `n
prezent. Psihicul omului a `nceput s\ se contureze [i s\ se afirme târziu, o dat\ cu
dezvoltarea [i definitivarea scoar]ei cerebrale [i a modului de existen]\ social. Putem
vorbi a[adar de o dubl\ dependen]\ a psihicului uman, pe de o parte de calitatea
creierului, de organizarea sa structural-func]ional\ `n calitate de mecanism generator al
psihicului [i, pe de alt\ parte, de mediul sociocultural, ca factor determinant cauzativ al
psihicului. De subliniat c\ nici un act psihocomportamental nu se poate realiza `n afara
creierului. ~n cazul `n care contextul sociocultural este f\uritor de destine [i dac\ omul
este structurat conform unor standarde unanim acceptate [i r\spunde `ntru totul nevoilor
societ\]ii normale, `n care respectul fa]\ de semeni [i fa]\ de valorile morale face posibil\
convie]uirea, atunci acest mediu trebuie schimbat din temelii, iar omul restructurat prin
violen]\. A[a se face c\ dictatura comunist\ s-a impus prin for]\ [i a st\pânit prin teroare.
Pentru realizarea acestui ]el, trebuia `nl\turat orice obstacol [i astfel, cu o grab\
suspect\, dup\ ce au `nfeudat ]ara du[manului eliberator, au procedat la r\v\[irea
structurilor sociale existente [i au purces la lichidarea elitelor politice, militare [i
intelectuale, `nlocuindu-le, pe loc, cu elemente de `ncredere, multe sub standardul
preg\tirii, dar dispuse la orice compromis [i cu numeroase elemente alogene dornice
s\-[i achite poli]ele acumulate `n timp. Dup\ o preg\tire minu]ioas\, au ac]ionat `n for]\
la lichidarea du[manilor poporului, no]iune pe cât de vag\, pe atât de atotcuprinz\toare.
Au fost inclu[i `n aceast\ categorie oameni de ambele sexe, de toate vârstele [i etniile,
apar]inând diverselor orient\ri social-politice [i confesionale [i din rândul tuturor
straturilor sociale: ]\rani, muncitori, intelectuali, elevi, studen]i, militari, sociali[ti,
comuni[ti [i chiar securi[ti. To]i ace[ti oponen]i ai regimului, reali sau prezumptivi, au
fost izola]i `n `nchisori [i lag\re de munc\ for]at\ [i supu[i unui regim de exterminare.
~n acest climat `nfrico[\tor, de]inu]ii au fost supu[i unui proces complex de reeducare,
urm\rindu-se, mai `ntâi, depersonalizarea [i apoi, printr-un proces de condi]ionare [i
psihoinduc]ie negativ\, transformarea acestora `n oameni noi, practic `n instrumente
docile, obediente, care s\ slujeasc\ `n mod necondi]ionat partidul, ac]iune mult mai
profitabil\ [i deloc costisitoare pentru regim.
Acest proces de inversiune psihologic\, de reeducare prin teroare a avut loc `n tot
lag\rul comunist, din China [i Coreea pân\ `n inima Europei, dar `n nici o ]ar\ n-a
cunoscut amploarea, duritatea [i genocidul practicat `n `nchisorile din România. ~n
România, reeducarea a fost un fenomen de mas\ `n care au fost inclu[i nu numai de]inu]ii
politici, ci `ntreaga popula]ie. ~ntreg poporul a fost supus la un astfel de experiment,
nevoit s\ suporte acela[i regim de destr\mare a personalit\]ii. La noi, reeducarea a

cunoscut formele cele mai monstruoase, s-a recurs la cele mai bestiale metode de tortur\
[i a durat mult mai mult timp decât `n celelalte ]\ri. Nu este de mirare, pentru c\ [i
reeducarea se `nscrie `n cadrul specific al comunismului românesc, cel mai dur [i mai
odios regim, cu num\rul cel mai mare de `ncarcera]i [i deporta]i raportat la totalul
popula]iei [i cu num\rul cel mai mare de mor]i.
Un loc aparte `n peisajul sumbru al gulagului românesc `l ocup\ experimentul Pite[ti.
Evenimentele care au avut loc la Pite[ti se `nscriu `n cadrul acestui terifiat co[mar ce s-a
ab\tut peste ]ar\.
~nchisoarea Pite[ti a fost transformat\ `ntr-un laborator experimental de psihologie
aplicat\, organizat\ dup\ criterii [tiin]ifice. Orice experiment [tiin]ific `[i propune s\
verifice un enun] teoretic sau s\ elucideze controversele ap\rute `n urma unor rezultate
neconcludente sau contradictorii. ~n acest scop se stabilesc parametrii cercet\rii, se
anun]\ tema, se selec]ioneaz\ materialul adecvat cercet\rii, se stabile[te metodologia de
lucru [i colectivul de cercetare. Regula de aur a cercet\rii [tiin]ifice cere obiectivitate `n
abordarea problemei, rigurozitate `n execu]ie [i o interpretare corect\. Experimentul
Pite[ti se `ncadreaz\ perfect `n aceast\ schem\, numai c\, [i `n acest caz, ca, de altfel,
`n toate ac]iunile `ntreprinse de comuni[ti, s-a recurs la o abordare anormal\ a temei, ca
urmare a unui viciu de fond al gândirii, `n sensul c\ mai `ntâi au fost anticipate
rezultatele, dup\ care `ntreaga metodologie de lucru a trebuit, `n mod necondi]ionat, s\
conduc\ la rezultatele stabilite ab initio. Nu a fost luat `n calcul spiritul critic, nu a
interesat rigoarea [tiin]ific\ [i, cu atât mai pu]in, acurate]ea `n execu]ie. A fost vorba de
o siluire a judec\]ii logice, rod al unei gândiri patologice [i al unei inten]ii criminale.
Gh. Pintilie, ministru adjunct al MAI, spunea: S\ nu se aleag\ metodele, ci numai
scopul s\ fie realizat.
Tema experimentului a fost formulat\ de la `nceput clar [i f\r\ echivoc: transformarea
omului `n contrariul s\u. Metoda de lucru stabilit\ a fost teroarea, s\pt\mâni [i luni de
zile, teroarea exercitat\ de toate tehnicile [i instrumentele de tortur\, `n toate variantele
posibile. Echipa de lucru a fost alc\tuit\ de un grup de de]inu]i politici recruta]i cu grij\
de Securitate [i instrui]i corespunz\tor, echip\ condus\ de Eugen }urcanu. Ace[tia,
clona]i ideologic [i cu tehnica torturii `nsu[it\, au fost `nvesti]i cu puteri nelimitate, cu
dreptul de via]\ [i de moarte asupra celor care nu vor s\ colaboreze [i s\ accepte
reeducarea. Reu[ita ac]iunii a impus o bun\ organizare. De la `nceput au fost stabilite trei
etape de lucru bine delimitate [i cu finalitate precis\.
Prima etap\ a constituit-o faza de preg\tire a experimentului [i a cuprins obiective
distincte:
1. alc\tuirea echipelor de informatori [i instruirea acestora;
2. realizarea unui studiu atent [i competent al de]inu]ilor care vor face obiectul
prelucr\rilor ulterioare.
Etapa a doua a constat din demascarea propriu-zis\ [i a urm\rit trei obiective

majore:
1. continuarea [i completarea anchetelor `ncepute de Securitate;
2. tehnica de sp\lare a creierului, ac]iune extrem de complex\ [i laborioas\, vizând
desprinderea de]inutului de trecutul s\u, negarea [i condamnarea acestui trecut [i
pierderea identit\]ii proprii;
3. recompunerea unei noi identit\]i.
210 VIOLEN}A
Etapa a treia a constituit apogeul odioasei [i condamnabilei ac]iuni, [i anume

acceptarea proasp\tului neofit `n rândul tor]ionarilor, bucurându-se de acelea[i drepturi
[i obliga]ii ca [i ace[tia, dreptul [i obliga]ia de a-i tortura, maltrata [i schingiui pe
prietenii [i colegii s\i.
Prima etap\ a `nceput o dat\ cu sosirea la Pite[ti a grupului de studen]i reeduca]i de
la Suceava, `n aprilie 1949, [i a durat pân\ `n ziua de 6 decembrie a aceluia[i an, când
s-a dat startul pentru etapa a doua.
Primele m\suri au fost de ordin administrativ. S-a procedat la reorganizarea `nchisorii.
Reparti]ia de]inu]ilor `n celulele [i camerele `nchisorii s-a f\cut dup\ criterii precise,
stabilite de c\tre ofi]erul politic, `mpreun\ cu }urcanu. Concomitent, a fost instituit un
regim sever de izolare, plimb\rile au fost suspendate, ziarele, revistele [i c\r]ile confiscate,
coresponden]a [i primirea de pachete sistate, hrana s-a `nr\ut\]it `n mod substan]ial, la
fel [i comportamentul gardienilor.
~ntre timp, }urcanu s-a ocupat de instruirea informatorilor. Misiunea acestora era foarte
dificil\ [i de aceea au fost ale[i dintre cei mai inteligen]i [i cu o mai mare capacitate de
disimulare. Rolul lor a fost precis conturat; prospectarea universului psihologic al
de]inu]ilor lua]i `n obiectiv [i cartografierea profilului uman, a capacit\]ilor [i poten]ialului
de care dispun ace[tia. Informatorii, bine instrui]i `n arta de a se infiltra `n sufletele colegilor
lor [i de a le câ[tiga `ncrederea, au fost introdu[i `n fiecare celul\. Atitudinea lor prietenoas\,
sincer\ [i combativ\ i-a impus `n fa]a colegilor [i mul]i dintre ace[tia [i-au deschis sufletul,
dest\inuindu-le multe din faptele lor t\inuite. Pe lâng\ datele ob]inute despre oameni [i
faptele nem\rturisite la anchetele anterioare, trebuia ca informatorii s\ fac\ [i o evaluare
aproximativ\ a capacit\]ii de rezisten]\ fizic\ [i psihic\, a disponibilit\]ilor intelectuale [i
spirituale, a cuantumului de cultur\ [i preg\tire profesional\, pentru ca `n func]ie de ace[ti
parametri s\ se aplice metode de tortur\ diferen]iate, adecvate fiec\rui caz `n parte. ~n
paralel, trebuia s\ fie depistate [i eventualele sl\biciuni care puteau fi speculate `n etapa
urm\toare. Pentru prevenirea unor defec]iuni ce ar fi putut interveni pe parcurs, au fost luate
m\suri de urm\rire [i control ale informatorilor. Pentru ca nu cumva vreunul dintre ei s\
deconspire ceea ce se preg\te[te [i astfel s\-i pun\ `n gard\ pe colegii lor, `n fiecare celul\
[i camer\ au fost introdu[i câte doi sau trei informatori care, desigur, nu [tiau unul de cel\lalt
[i care urmau s\ raporteze de `ndat\ orice defec]iune. Din când `n când, informatorii erau
sco[i din celule [i du[i `n biroul lui }urcanu, care `nregistra toate datele culese despre cel
luat `n obiectiv. A[a se face s\ }urcanu dispunea de informa]ii precise despre de]inu]i.
Fiind `n posesia atâtor date, a putut s\ monitorizeze via]a multor de]inu]i [i mul]i au
pl\tit cu via]a, al]ii cu infirmit\]i [i traume psihice, sechele ce i-au urm\rit toat\ via]a.
La 6 decembrie 1949 a debutat etapa a doua, cunoscut\ sub denumirea de demascare
reeducare. A fost etapa principal\, esen]ial\ a experimentului. Demascarea a fost o
ac]iune impus\ [i imperios cerut\ de c\tre Securitate. Partidul, prin bra]ul s\u `narmat,
Securitatea, urm\rea cu prec\dere:
1. depistarea [i anihilarea tuturor formelor de rezisten]\ care ar mai putea fi active
`n libertate;
2. istoricul complet [i cât mai exact al tuturor mi[c\rilor de rezisten]\, modul de
organizare, metodele [i mijloacele de lupt\ de care dispun, depozitele de armament,
activit\]ile de spionaj [i leg\turile cu exteriorul;
3. biografii cu caracter negativ ale oamenilor politici, ale comandan]ilor militari
[i ale tuturor demnitarilor [i personalit\]ilor care au monitorizat destule ]\ri pân\
la instaurarea regimului comunist.
Anchetele au fost conduse [i executate de c\tre colegii [i prietenii no[tri. Inteligen]i,

cu o imagina]ie bogat\ [i mult mai inventivi decât brutele de securi[ti, au recurs la
metode de tortur\ fizic\ [i psihic\ mult mai sofisticate, au fost mai cruzi [i mult mai eficien]i.
Demascarea a debutat brusc, printr-o ac]iune fulger, extrem de dur\, cu o brutalitate
greu de imaginat. ~n camera `n care m\ aflam, `n diminea]a zilei de 6 decembrie 1950,
când nimeni nu se a[tepta, am fost lua]i prin surprindere. Sub o ploaie de lovituri de
ciomag n\ucitoare, cele mai multe fiind loviturile la cap, am fost, pur [i simplu,
paraliza]i. Eu, cel pu]in, mi-am revenit abia dup\ ce am fost cules de pe jos [i aruncat
pe prici. Eram complet ame]it, cu un ochi nu mai vedeam, `mi curgea sânge din nas, din
gur\ [i din ambele urechi, eram `nf\[urat `n durere. Buim\cit [i nerealizând ce se
`ntâmpl\ cu mine, m-am trezit ascultând lu\rile de cuvânt ale lui }urcanu [i ale celorlal]i
tor]ionari. To]i vorbitorii ne-au cerut s\ ne hot\râm singuri soarta, demascare complet\
[i colaborarea cu organele de represiune sau moartea, alt\ op]iune nu exista.
Bandi]ilor, criminalilor, dac\ nu v\ ve]i face demascarea, dac\ nu ve]i declara tot
ceea ce nu a]i spus la anchete [i la proces, dac\ nu ve]i deconspira pe to]i cei r\ma[i `n
libertate, bandi]i ca [i voi... dac\ nu ve]i demasca tot ce [ti]i, nu v\ ve]i putea reeduca
[i nereeduca]i nu ve]i ie[i de aici, s\ v\ lua]i gândul de la libertate, moartea este singura
voastr\ [ans\, acum sau mai târziu, de mâna noastr\ ve]i muri da, Marx redivivus, o
via]\ nou\ nu poate fi dobândit\ decât dup\ dispari]ia celor vechi. Fapta urmeaz\ gândul
[i pentru a opri fapta trebuie, mai `ntâi, ucis gândul; [i, dac\ nu este posibil acest lucru,
trebuie ucis\ ideea cu tot cu cel care gânde[te. Surpriza a fost [i mai mare când am v\zut
`n tab\ra lui }urcanu colegi [i prieteni la care nu m\ a[teptam [i care, acum `mi d\deam
seama, de fapt, au fost informatorii lui. A urmat un adev\rat masacru, am fost târâ]i jos
de pe prici [i lovi]i cu s\lb\ticie, c\lca]i `n picioare, fiecare lovitur\ fiind `nso]it\ de
sudalme, injurii, amenin]\ri, dup\ care au fost fixate noile reguli de vie]uire `n camera
noastr\. Din clipa aceea, via]a s-a desf\[urat pe alte coordonate, dup\ reguli stricte
impuse de c\tre cei care `[i asumaser\ dreptul de via]\ [i de moarte asupra noastr\.
Dintr-o dat\, noi, victimele, am fost deposeda]i de toate drepturile, dreptul de mi[care
[i de odihn\, dreptul la hran\ [i la somn, dreptul de a-]i rezolva necesit\]ile fiziologice.
Ni s-au fixat locurile pe priciuri [i am fost obliga]i s\ p\str\m o pozi]ie fix\, a[eza]i, cu
genunchii aduna]i la piept [i prin[i cu ambele bra]e, capul plecat, privirea `n p\mânt,
pozi]ie incomod\, chinuitoare, obositoare [i foarte dureroas\, c\reia eu i-am dat numele
de Gânditorul de la Hamangia. Orice mi[care f\r\ `nvoire era sanc]ionat\ pe loc, cu o
lovitur\ de ciomag. Tor]ionarii ne supravegheau `n permanen]\, se plimbau printre
priciuri cu ciomegele `n mân\ pentru a pre`ntâmpina orice `ncercare de revolt\. Nu
aveam voie s\ privim `n camer\ [i nici pe un coleg de suferin]\ sau un tor]ionar. Când
un bun prieten, proasp\t convertit, a venit la mine [i a `nceput s\ m\ insulte [i s\ m\
loveasc\, am `nc\lcat consemnul, am ridicat capul [i l-am privit drept `n ochi. Reac]ia a
fost prompt\ [i violent\, a `nceput s\ urle la mine: Vrei s\ m\ `ntorci din drum, vrei
s\ m\ domini [i a continuat s\ m\ loveasc\ mai tare, m-a tras jos de pe prici [i m-a
c\lcat `n picioare.
De la nemi[care, eram trecu]i la eforturi ce dep\[eau cu mult puterile noastre:
manejul mersul `n patru labe, ore `n [ir, `n spa]iul liber dintre priciuri, supraveghea]i
de c\tre amicii no[tri tor]ionari, care ne zoreau cu bâtele. Dac\ manejul simplu era
oarecum suportabil, `n schimb manejul cu sarcin\ era extrem de greu, trebuia s\ purt\m
`n spate o victim\ [i când, epuiza]i, ne pr\bu[eam, eram activa]i cu lovituri dure de ciomag.
212 VIOLEN}A
Hrana cea de toate zilele, insuficient\, era distribuit\ de c\tre tor]ionarul-[ef [i ni se

d\dea atât cât considera el c\ merit\m, `n func]ie de mersul demasc\rilor, iar de mâncat,
o mâncam când [i cum vroiau ei, fie ni se luau lingurile [i, astfel, trebuia s\ sorbim
zeama cu mare dificultate, din pozi]ii umilitoare, fie ni se turna zeama fierbinte pe gât.
Ap\ nu aveam voie s\ bem [i setea era cumplit\, amplificat\ [i de transpira]iile abundente
din cauza supraeforturilor.
Necesit\]ile fiziologice puteau fi satisf\cute nu la scaden]\, ci atunci când ]i se d\dea
voie. Igiena personal\, complet absent\, constituia un mijloc `n plus de degradare [i
umilire la care eram supu[i. Baie nu f\cusem din libertate, purtam aceea[i lenjerie de
corp de la arestare, rupt\ acum [i numai petice, murdar\ [i `mbâcsit\ cu mirosuri greu
de suportat. Unghiile le rodeam sub strict\ supraveghere, numai atunci când ni se d\dea
voie [i, bine`n]eles, trebuia s\ le `nghi]im, iar cele de la picioare se rupeau singure.
Tunsul [i b\rbieritul erau un chin pentru noi, victimele erau executate de c\tre tor]ionari,
cu instrumente vechi, uzate, [i, dac\ schi]ai un gest de nemul]umire, o dat\ cu insultele,
primeai [i loviturile de rigoare. Somnul, atât cât era, era chinuit de co[maruri. Ne
culcam numai la ordin, `ntotdeauna dup\ miezul nop]ii [i dup\ reguli bine stabilite:
`ntin[i pe spate, `nveli]i cu p\tura pân\ sub b\rbie, cu mâinile pe p\tur\ [i drept pern\
aveam gamela. Orice `ncercare de a-]i modifica pozi]ia din cauza durerilor era imediat
amendat\ cu o lovitur\ de ciomag [i chiar mi[c\rile involuntare din timpul somnului,
datorate co[marurilor, erau sanc]ionate tot cu o lovitur\ de ciomag din partea plantoanelor
care ne supravegheau somnul. Grija de a nu te mi[ca, atât `n stare de veghe, cât [i `n
timpul somnului, devenise o dominant\ c\reia ì subordonasem toate func]iile fiziologice
[i psihice printr-un autocontrol sever, dar foarte eficace.
Dac\ ar fi fost numai atât, [i tot ar fi fost bine, dar nu, r\ul nu-i r\u destul dac\ nu
merge pân\ la cap\t, dac\ nu-[i epuizeaz\ `ntreg torentul de ur\ [i de impulsuri negative
ce-l mân\ din urm\. Restric]iile [i chinurile amintite mai sus reprezentau doar fundalul
vie]ii cotidiene peste care se suprapunea tortura pe care o suportam mult mai greu pentru
c\ era opera colegilor [i prietenilor mei. Torturile cumplite, b\t\ile, schingiurile s\lbatice
repetate zilnic, `n mai multe reprize, dup\ un ritual de magie neagr\, contribuiau la
crearea unui climat sumbru [i amenin]\tor. S\ fii `nconjurat de o ceat\ de oameni
`nnebuni]i de groaz\ care te lovesc `n disperare, cu pumni, cu picioare, cu bâte, pân\ `]i
pierzi con[tiin]a, este o experien]\ ce nu se poate uita.
Rezultatele nu s-au l\sat a[teptate. Exist\ o limit\ `n toate, o limit\ ce nu poate fi
dep\[it\ decât cu riscul dezintegr\rii formei de existen]\ asupra c\reia se exercit\ o
agresiune. Este exact ce s-a `ntâmplat la Pite[ti: rând pe rând, unii dintre colegi, ajun[i
la limita suportabilit\]ii, au cedat. Pentru a sc\pa de tortura zilnic\, au declarat tot ceea
ce [tiau [i ceea ce nu [tiau. Când nu au mai avut ce spune, au `nceput s\ confabuleze [i
au f\cut dezv\luiri senza]ionale, care m\ duceau cu gândul la science-fiction, dezv\luiri
ce nu aveau nici un suport real [i care nu erau crezute nici de cel care le spunea [i nici
de cei care ascultau [i le `nregistrau, dar nu ce se spunea conta, ci faptul c\ se spunea,
dovada sigur\ a declinului celui care f\cea asemenea declara]ii [ocante, pentru c\ el
gândea ceea ce spunea, [i când `ncepi s\ gânde[ti astfel, `ncepi s\ crezi `n ceea ce spui
[i nu-i departe clipa când tr\ie[ti cu adev\rat ceea ce gânde[ti. Toate aceste m\rturisiri
contribuiau la crearea unei atmosfere de marasm moral, `n care totul devine posibil.
Demascarea a fost obligatorie, prima [i pentru mul]i singura etap\ pe care au parcurs-o,
dar totul a depins de inteligen]a de a nu implica pe absolut nimeni. Cine spune c\ nu se
putea, nu are dreptate. Nimic nu este imposibil [i `n orice `mprejurare exist\ o cale de
a-]i proteja con[tiin]a [i de a da o interpretare ce scap\ incrimin\rii.
Cât a durat acest abominabil masacru? Pentru unii câteva zile sau s\pt\mâni, pentru
al]ii dou\ sau trei luni, iar pentru mul]i al]ii timpul nu a mai avut nici o valoare. Totul a
depins de capacitatea de rezisten]\ fizic\ [i psihic\, de bog\]ia de resurse interioare
mo[tenite sau acumulate `n timp, de istoria de via]\ [i baza de cuno[tin]e, de flexibilitatea
gândirii care mediaz\ `n]elegerea realit\]ii, de dimensiunea anticipativ\ ce intuie[te
desf\[urarea evenimentelor `n devenire,
Noi, cei considera]i ireeducabili, fuseser\m condamna]i la moarte de la `nceput, iar
aceast\ sentin]\ ni se repeta zilnic [i eram convin[i c\ a[a se va `ntâmpla. Exist\ o
instan]\ suprem\ peste vrerea oamenilor. La 6 luni de la `nceputul brusc al ac]iunii, tot
a[a de brusc s-a [i terminat. ~ntr-o diminea]\ de la jum\tatea lunii iunie 1951, u[a celulei
noastre se deschide brusc [i directorul `nchisorii `nconjurat de `ntreg corpul de ofi]eri [i
gardieni p\trund `n camer\. Cine-[i aude numele `[i ia bagajul [i iese afar\. Rând pe
rând, colegii mei, tor]ionari [i victime, p\r\sesc `nc\perea. Dup\ ce u[a s-a `nchis, `n
camer\ am r\mas numai eu [i `nc\ un coleg. Din fericire, colegul nu f\cea parte din
grupul celor reeduca]i, nu era tor]ionar. Ce s-ar fi `ntâmplat [i cum am fi putut convie]ui?
Nu [tiu, o mul]ime de scenarii `mi trec prin minte. Este o `ntrebare care [i ast\zi m\
tulbur\ [i nu pot da nici un r\spuns.
La `nceputul ac]iunii nu am `n]eles [i nu mi-am putut explica furia oarb\, ura cu care
tor]ionarii se n\pusteau asupra noastr\ ca s\ ne tortureze. Curând, am descifrat drama
acestor naufragia]i ai sor]ii, victime ale unui regim criminal. ~n `nchisoarea Pite[ti noi
tr\iam `n lumea paradoxului. Paradoxal, tragedia nu era a noastr\, noi ne alegeam cu
capete sparte, cu ochi umfla]i, cu coaste rupte, cu oase frânte, `ns\ drama lor interioar\,
disperarea lor, spaima lor `n c\dere liber\, sim]indu-se `nghi]i]i de neant, erau mult mai mari.
Noi, victimele, eram un reper la care ei se raportau mereu, eram oglinda `n care `[i
vedeau chipurile deformate, eram paradisul din care ei se exilaser\, eram obstacolul de
netrecut pentru lini[tea lor, pentru a[ezarea lor. Noi eram o piedic\ a salv\rii lor [i de
aceea se n\pusteau cu atâta furie asupra noastr\ [i ne torturau `n mod bestial, ca s\
ced\m [i noi o dat\, ca la rândul lor s\ fie [i ei liberi, s\ se lini[teasc\, s\ se adune, s\
se reg\seasc\. {i un alt paradox noi eram de vin\, noi ì obligam s\ ne tortureze, c\ci
dac\ n-am fi fost noi, cu `nc\p\]ânarea noastr\, cu neputin]a noastr\ de a ne reeduca, ei
nu ar mai fi f\cut ceea ce f\ceau, rezisten]a noastr\ ì incita la violen]\. Este greu de
crezut [i un om cu mintea normal\ nu poate crede, nu poate `n]elege aceast\ r\sturnare
de planuri existen]iale; [i totu[i, aceste fapte abominabile s-au petrecut, ele au avut loc.
Cum de a fost posibil\ o asemenea inversiune psihologic\, cum s-a putut transforma
omul `n contrariul s\u?
Ca unul care a cunoscut `nceputurile acestei monstruoase ac]iuni [i, totodat\, [i pe
mul]i dintre cei care au ini]iat, au condus [i au executat acest odios masacru, unii dintre
ei fiindu-mi colegi [i chiar prieteni, `ncerc s\ aduc o contribu]ie la elucidarea fenomenului
Pite[ti. Ca martor [i victim\ a acestui experiment [i ajutat [i de forma]ia mea [tiin]ific\,
am urm\rit cu mare aten]ie, etap\ cu etap\, `ntregul proces de restructurare [i disociere
ale psihicului uman, `ncercând s\ descifrez resorturile psihologice ale comportamentului
colegilor mei, medierea fiziologic\ a proceselor psihice fundamentale, precum [i procesul
de restructurare, de modelare [i remodelare la care au fost supu[i o parte dintre ei [i
transformarea lor `n contrariul lor. Sub ochii mei, colegi [i prieteni, strivi]i de teroare,
214 VIOLEN}A
au devenit altfel de oameni, captivi ai unei ideologii criminale, cu totul dependen]i de

voin]a celor care-i manipulau, executan]i perfec]i ai dispozi]iilor acestora. Sub ochii
mei, `n camera unu subsol a `nchisorii Pite[ti, s-au transformat `n tor]ionari [i criminali.
Cum de a fost posibil? Oare nu aveam noi o percep]ie gre[it\ despre om? Noi avem, `n
general, o imagine standard despre om, ca [i despre noi `n[ine. Este imaginea idealizat\,
turnat\ `n tipare sofisticate [i a[ezat\ pe un soclu din ce `n ce mai `nalt, de unde ne
prive[te cu `ng\duin]\, [i nu [tim dac\ zâmbetul s\u enigmatic ascunde dispre]ul sau
`n]elegerea fa]\ de ignoran]a noastr\. Toate religiile [i toate filosofiile, din toate timpurile,
au trudit din greu la alc\tuirea acestei imagini care nu ni se potrive[te, este omul care am
vrea s\ fie [i care, de fapt, nu este. Ei bine, Pite[tiul vine s\ restabileasc\ adev\rul despre
om. Pite[tiul a spulberat imaginea omului ideal, a d\râmat statuile zeilor, a `nlocuit
metafora cu adev\rul gol-golu] [i figurile de stil cu enun]uri [tiin]ifice corespunz\toare
realit\]ii. Pite[tiul, dintr-o suflare, l-a distrus pe om, tot a[a cum, alegoric vorbind,
dintr-o suflare a fost readus la via]\. Aceast\ imagine ce ne-a convenit [i care ne-a
satisf\cut orgoliile a fost o construc]ie artificial\, rod al unor medita]ii speculative, f\r\
a se ]ine seama de realitate.
Omul este o realitate psihosocial\ [i biofizic\, la alc\tuirea sa participând mai multe
niveluri ontice: fizico-chimice, biologice, psihosociale. Toate aceste realit\]i ontice,
aparent f\r\ nici o leg\tur\ `ntre ele, contribuie la proiec]ia unei individualit\]i distincte,
având ca zon\ comun\ de contact sfera tr\irilor umane. Omul apar]ine, `n primul rând,
biologiei, este o entitate biologic\ situat\, deocamdat\, pe ultima treapt\ a evolu]iei [i,
ca atare, se afl\ sub jurisdic]ia legilor naturale, legi care guverneaz\ `ntreaga existen]\.
S\ nu uit\m c\, `nainte de apari]ia primului gând, a primului `ndemn con[tient la
ac]iune, a primei reflexii asupra lumii ce ne `nconjoar\ [i a primului cuget despre sine,
se `ntinde existen]a biologic\ a omului, pe o perioad\ nem\surat\ de timp, perioad\ `n
care [i-a definitivat structurile anatomo-fiziologice [i [i-a edificat comportamentul
reflexual [i instinctual comportament biologic ce l-a ajutat pe om s\ `nfrunte
vitregiile naturii [i s\ str\bat\ milenii de timp pân\ ast\zi, comportament la care mai
recurge [i ast\zi, `n caz de nevoie, [i de care ne izbim, mai ales acum, la tot pasul.
Evolu]ia omului e direct dependent\ de evolu]ia [i dezvoltarea sistemului nervos.
Acesta este interfa]a `ntre om [i mediul `nconjur\tor [i l-a ajutat pe om s\ se adapteze la
mediul `n care tr\ie[te [i s\ se integreze `n fluxul normal al existen]ei. Dezvoltarea
sistemului nervos s-a f\cut progresiv [i ierarhic, atât `n plan ontogenetic, cât [i filogenetic,
de la structuri nervoase simple, cu organizare simpl\, dar rezistent\ la agresiuni, dotate
cu func]ii simple, automate, la structuri complexe [i foarte complexe [i `n curs de
organizare permanent\, dar mai fragile, pu]in rezistente la diversele agresiuni, dotate cu
func]ii complexe, rezultate din integr\ri succesive ale func]iilor anterioare [i cu trecerea
de la r\spunsuri automate la ac]iunile voluntare. Paralel cu dezvoltarea centrilor nervo[i,
cu func]iile lor adiacente, se dezvolt\ [i func]iile psihice `n acela[i mod, progresiv [i
ierarhic, de la func]ii simple la func]ii complexe [i hipercomplexe, prin integr\ri
succesive, astfel c\ fiecare func]ie psihic\ are reprezent\ri multiple la nivelul sistemului
nervos; de aceea, o func]ie psihic\ nu se pierde complet niciodat\, se pierd func]iile
psihice corespunz\toare centrilor nervo[i care sufer\ leziuni temporare sau definitive.
Ultima achizi]ie a omului `n plan structural a fost creierul [i `n special cortexul
cerebral, cea mai complex\ structur\ a sistemului nervos, centrul de integrare a tuturor
func]iilor neuropsihice, structur\ complex\ [i multifunc]ional\ care a f\cut posibil\
apari]ia structurii psihologice, ce l-a scos pe om din anonimatul biologic [i l-a ajutat s\
fac\ saltul `n istorie. Din clipa aceea a `nceput marea aventur\ a omului, aventur\ la care
[i noi suntem p\rta[i. A[adar, complexitatea structural-func]ional\ a sistemului nervos a
generat psihicul uman, dar influen]a hot\râtoare [i definitorie `n evolu]ia sistemului
neuropsihic a avut-o modul de existen]\ social\ a omului, mod care a determinat
transformarea esen]ial\ `n organizarea creierului [i implicit a psihicului prin dezvoltarea
de capacit\]i func]ionale de comunicare cu lumea extern\, de receptare [i procesare a
informa]iilor [i de elaborare a unor r\spunsuri adecvate, creierul devenind astfel motorul
activit\]ii psihice. Nici un proces psihic nu se poate realiza `n afara creierului, a
func]ion\rii lui sub ac]iunea informa]iilor din mediul biologic [i social-cultural, informa]ia
devenind astfel materia prim\ a creierului, realizând `n felul acesta un psihic de natur\
sociocultural\ [i de esen]\ informa]ional\. ~n sprijinul celor afirmate mai sus, preciz\m
c\ informa]ia genetic\ transmite tiparul noii entit\]i biologic [i, o dat\ cu aceasta,
transmite atât structura fiec\rui organ `n parte, cât [i programul de func]ionare a acestuia,
adic\ func]ia este inclus\ `n structur\. De la aceast\ regul\ face excep]ie sistemul nervos.
Informa]ia genetic\ transmite structura [i numai un num\r redus de func]ii elementare
care asigur\ automatismul neurologic [i visceral, iar programul de func]ionare a sistemului
nervos se dobânde[te pe parcurs, de-a lungul vie]ii, `n cadrul unui context social local,
prin `nv\]are, imita]ie, educa]ie, cultur\. La na[tere, creierul omului este s\rac `n
programe de func]ionare, dar foarte bogat `n posibilit\]i, iar de felul cum aceste
poten]ialit\]i vor fi exploatate depinde viitorul individului respectiv, profilul s\u moral [i
statutul s\u social. Este `ndeob[te cunoscut c\ bunul-sim] nu se mo[tene[te, nici onoarea,
nici demnitatea [i nici cultura [i c\ fiecare e nevoit s\ o ia de la `nceput, s\-[i `nsu[easc\
modul de a gândi, comportamentul civic [i ancorarea `n via]a social\, iar dac\ mediul `n
care se dezvolt\ [i se formeaz\ ì ofer\ condi]ii optime [i modele competente [i bine
inten]ionate, poate face progrese rapide [i ob]ine performan]e neb\nuite.
Comportamentul uman traduce `n mod fidel `ntreaga activitate neuropsihic\. Orice
act psihocomportamental este mediat fiziologic, este ini]iat [i sus]inut de un ansamblu
complex de procese fiziologice care, la rândul lor, sunt expresia unor reac]ii biochimice
[i bioelectrice multiple [i extrem de complexe. Desigur, nu trebuie s\ fiziologiz\m
activitatea psihic\, dar trebuie s\ subliniem c\ activitatea psihic\ normal\ este strict
dependent\ de integritatea structural-func]ional\ a creierului, a sistemului nervos `n
totalitate.
Diverse cauze biologice, fizico-chimice sau psihice pot determina modific\ri structu-
ral-func]ionale la nivelul sistemului nervos, reflectate `ntr-o gam\ foarte variat\ de
tulbur\ri psihocomportamentale. Deten]ia a fost un puternic factor perturbator al func]iilor
neuropsihice [i când, la condi]iile inumane din `nchisori, s-a ad\ugat [i teroarea, teroarea
total\, fizic\ [i psihic\, teroare continu\, zi [i noapte, 24 din 24, zile, s\pt\mâni [i luni
`ntregi, [i când tortura f\r\ discern\mânt a fost exercitat\ de c\tre prietenii [i colegii
no[tri de suferin]\, a[a cum s-a `ntâmplat la Pite[ti, impactul a fost devastator.
Teroarea este o form\ de agresiune psihic\ complex\, e o arm\ psihologic\ de temut,
o arm\ inteligent\, penetrant\, cu difuzie `n mas\, ac]ioneaz\ discret [i selectiv [i este
precis direc]ionat\ asupra psihicului individual [i colectiv, producând modific\ri structu-
ral-func]ionale la nivelul creierului, `n urma c\rora cortexul cerebral `[i pierde func]ia de
comand\ [i control asupra etajelor inferioare care, urmând s\ func]ioneze autonom,
antreneaz\ tulbur\ri fiziologice majore, cu repercusiuni asupra `ntregii economii a
216 VIOLEN}A
organismului. Teroarea exercitat\ f\r\ discern\mânt suscit\ pulsiuni de moarte [i induce

frica [i groaza de nimicire, iar o spaim\ teribil\ pune st\pânire pe `ntreaga fiin]\ uman\,
cu urm\ri imprevizibile. Frica de moarte declan[eaz\ o suit\ de fenomene subiective [i
obiective, cum ar fi sc\derea capacit\]ii de coordonare a r\spunsurilor psihomotorii, cu
diminuarea aten]iei, a vigilen]ei, cu `ngustarea st\rii de con[tien]\ [i a gândirii [i
dificult\]i `n luarea deciziilor adecvate situa]iei, blocând orice m\suri de ap\rare. M\
a[teptam s\ mor `n orice clip\, `n mod tragic, nu a[a cum a[ fi dorit, dar nu puteam s\
intervin cu nimic, eram complet paralizat. Sub impactul terorii, orice `mpotrivire este
sf\râmat\, iar când mecanismele de ap\rare sunt anulate, nici o reac]ie nu mai este
posibil\. Dup\ acumularea unei cantit\]i apreciabile de stimuli negativi, teroarea ac]ioneaz\
ca o bomb\ cu explozie `ntârziat\, zdruncinând arhitectonica structurii psihologice,
urmat\ de dereglarea profund\ a func]iilor psihice [i instalarea unei st\ri de confuzie [i
derut\ general\. ~n aceste condi]ii, victima `[i pierde propria identitate, nu mai [tie cine
este, ce vrea [i de unde vine, se dezice de sine `ns\[i, de idealul s\u, de convingerile sale
care ì devin str\ine, le reneag\ [i se decide s\ lupte `mpotriva lor, adic\ `mpotriva sa
`ns\[i. Spectrul terorii paralizeaz\ orice gând, orice ini]iativ\ [i orice `ncercare de
evadare din prezent, din contextul traumatic `n care se afl\ [i, astfel, victima r\mâne
prizonierul prezentului `n care este antrenat, simte ap\sarea ce o strive[te [i, `n clipa
aceea dramatic\ de sfâr[it imprevizibil, izbucne[te, cu o for]\ de nest\vilit, singura voce
autorizat\ a viului: salveaz\-te, supravie]uie[te tu ca s\ asiguri supravie]uirea speciei.
Este strig\tul din urm\ [i cel mai autentic al legii fundamentale a viului `nscris\ `n
structura noastr\, `n fiecare celul\ care intr\ `n alc\tuirea entit\]ii noastre biologice, [i
de la care nu se poate sustrage nimeni. Supravie]uirea nu ne apar]ine nou\ ca individ, ea
nu este o op]iune personal\, ci apar]ine speciei, noi, cu existen]a noastr\ efemer\,
suntem doar instrumente prin care specia `[i clameaz\ dreptul la eternitate, noi `ndeplinim
doar func]ia de pasaj, prin care specia `[i testeaz\ inten]iile ce nou\ ne scap\. Noi to]i
suntem prin[i `ntr-o vast\ experien]\ a naturii, prin noi, mama noastr\, natura, [i-a atins
una din limitele propuse [i, astfel, suntem una dintre etapele devenirii [i, totodat\,
reprezent\m un punct de plecare pentru alte forme superioare de existen]\.
Dac\ prietenii no[tri tor]ionarii s-ar fi limitat numai la torturile fizice, la b\t\i [i
schingiuiri bestiale, urm\rile n-ar fi fost atât de devastatoare, dar teroarea fizic\ a fost
`nso]it\ [i urmat\ `ndeaproape de teroare psihic\, teroare care a determinat pr\bu[irea
multora. Dintr-o dat\ deveniser\m bandi]i [i criminali. De mâna noastr\ o s\ muri]i,
criminalilor ni se repeta mereu [i, sub ploaia de lovituri, insultele, `njur\turile, necuviin]ele,
amenin]\rile se rostogoleau peste noi ca un torent de lav\ ucig\toare. Nimic nu a fost
cru]at, totul a fost pus `n discu]ie, totul a fost contestat [i totul a fost pâng\rit, societatea,
[coala, Biserica, familia.
Demascarea, `n afar\ de informa]iile cerute de Securitate, a urm\rit [i a ob]inut mult
mai mult. Condus\ cu profesionalism, dup\ o schem\ precis\, demascarea a constituit
tehnica perfect\ de sp\lare a creierului. Informa]iile cerute erau, mai `ntâi, relatate
tor]ionarului [ef de camer\, dup\ care, `mpreun\ cu acesta, se mergea la biroul de
anchet\ al lui }urcanu, unde se d\deau declara]ii scrise, [i, `n final, erau expuse `n
public, `n fa]a celor din camer\; de data aceasta `ns\, trebuia s\ fie `nso]ite de o
interpretare negativ\, de autoacuzare [i autocondamnare. Cel `n cauz\ trebuia s\-[i
recunoasc\ vina, s\-[i asume r\spunderea pentru activitatea sa criminal\ `ndreptat\
`mpotriva clasei muncitoare, s\ condamne `n termeni hot\râ]i ideologia `n numele c\reia
a ac]ionat, s\ `nfiereze [i s\ denigreze [efii [i tovar\[ii cu care a activat, s\-[i renege

trecutul, s\-l condamne, s\ renun]e la modul lui de gândire [i de trai de pân\ atunci [i
s\ declare solemn c\ este hot\rât s\ lupte `mpotriva celor care mai nutresc asemenea
gânduri [i mai au acelea[i inten]ii. Prin aceast\ renun]are la trecutul s\u de rezisten]\
anticomunist\, s-a produs prima mare fractur\ `n structura personalit\]ii, ruptur\ de
statutul civic al unei persoane, desprinderea de rolul [i locul `n societate, de]inutul fiind
obligat s\ renun]e la idealul s\u social-politic, dac\ l-a avut cu adev\rat. A fost primul
pas de altfel, hot\râtor.
A urmat apoi un proces lung [i `ntortocheat de iscodire a celor mai ascunse cute ale
forului interior, de sondare prin str\fundurile fiin]ei umane, demontând bucat\ cu bucat\
structura psihologic\, parcurgându-se drumul invers evolu]iei fire[ti al alc\tuirii persoanei.
Când con[tiin]a a fost golit\ de con]inut, a fost atacat\ [i zona de nep\truns a incon[tientului,
ce p\streaz\ `ntreaga mo[tenire, fondul de tain\ al fiec\rei fiin]e umane, sinteza experien]ei
de via]\ a omenirii, de la `nceputurile ei. ~ntreaga structur\ a societ\]ii [i a fiin]ei umane
au fost disecate `n am\nun]ime, analizate [i interpretate negativ.
Societatea `n care ne-am n\scut [i am tr\it [i care, implicându-ne, ne-a oferit [ansa de
`mplinire a fost injust\ [i amoral\, putred\ [i de-a dreptul odioas\ [i, ca atare, trebuie
sf\râmat\ din temelii [i aruncat\ la lada de gunoi a istoriei [i `nlocuit\ cu o nou\
societate, mai bun\ [i mai dreapt\, dup\ modelul oferit cu m\rinimie de ]ara sovietelor.
Structura administrativ\ a statului a fost condamnat\ `n bloc, ca [i `ntreaga clas\ politic\
acuzat\ de tot dezastrul ]\rii, de s\r\cirea popula]iei [i `mpilarea clasei muncitoare.
{coala `n care am `nv\]at [i care ne-a definit personalitatea, `nscriindu-se `n orizontul
de cultur\ al umanismului cre[tin, n-a fost decât un instrument de pervertire a educa]iei
noastre, contribuind la deformarea gândirii [i la mutilarea con[tiin]ei tinerelor genera]ii,
la amputarea viselor [i la sufocarea aspira]iilor, [i acum noi, noi cei de aici, suntem
victimele acestui perfid sistem educa]ional. Lumina vine de la r\s\rit, Makarenko este
farul c\l\uzilor, Lenin [i Stalin sunt dasc\lii omenirii, s\ fim vrednici s\ ne `nsu[im
`nv\]\turile lor. Cumplit\ r\t\cire [i mul]i au c\zut victime acestui machiavelic demers.
Biserica `n care am crescut [i care a contribuit din plin la conturarea profilului nostru
moral, cultivându-ne partea cea mai de tain\ a fiin]ei, n-a fost decât o surs\ inepuizabil\
de otrav\ ce a `nveninat sufletele oamenilor, adormindu-le ra]iunea, `nrobindu-i pentru
totdeauna unui mod de via]\ smerit, de supu[enie [i renun]are, de condamnabil\ sclavie.
~n camera noastr\ s-a recurs la practici [i ritualuri greu de descris, la desacrilizarea
sentimentului religios, la negarea lui Dumnezeu [i a moralei cre[tine, sco]ându-se `n
eviden]\ superioritatea moralei socialiste.
Armata, prin rolul s\u formativ, condus\ de slugile mo[ierimii [i `n burghezie, a
indus ura `n sufletele tinerilor, ura `ntre popoare, [i i-a incitat la lupt\ `mpotriva lag\rului
socialist. Aceast\ armat\ trebuie distrus\ [i `nlocuit\ cu armata poporului, condus\ de
reprezentan]ii clasei muncitoare.
Asaltul final [i cel mai dureros [i greu de suportat a fost `ndreptat asupra familiei.
Familia, leag\nul sfânt al copil\riei, izvorul nesecat al tuturor resurselor biologice [i
spirituale, sprijinul de n\dejde al dezn\dejdilor noastre [i sursa de lini[te a vie]ii noastre,
precum [i inocen]a noastr\ de copii au fost speculate `n vederea structur\rii unui robot
insensibil [i amoral, a unui monstru cu chip de om, produs anistoric [i, de aceea, aceast\
familie, cuib de viespi, trebuie renegat\ [i sfâ[iat\. Ascultam `ngrozit [i total neputincios
la gravele acuze aduse p\rin]ilor, surorilor, fra]ilor, so]iilor [i iubitelor noastre [i mintea
218 VIOLEN}A
mea refuza s\ `n]eleag\ cum puteau ace[ti tineri care aveau p\rin]i [i fra]i [i so]ii s\
`mproa[te cu noroi `n tot de aveau ei mai scump [i sfânt pe lume [i s\ siluiasc\ amintirea
familiilor lor. Parc\ nici un sacrilegiu nu a fost mai mare, mai oribil, decât invectivele,
blasfemiile [i hulirea mamelor noastre.
Patria, marea noastr\ familie na]ional\ [i simbol al devenirii noastre istorice, a fost
contestat\, repudiat\. Ea, patria, reprezint\ un amalgam de etnii `n care elementul slav
este preponderent [i, de aceea, prezen]a al\turi [i `n sânul marii patrii a comunismului
sovietic, a proletariatului interna]ionalist este singura justificare a existen]ei noastre. ~n
fa]a acestor afirma]ii eram `nsp\imântat, mai ales c\ erau f\cute de cei care, nu cu mult
timp `nainte, f\ceau apologia celui mai fervent patriotism [i na]ionalism.
De-ar fi fost numai atât, [i tot ar fi fost mai bine, dar nu. ~ntreaga noastr\ existen]\
a fost pus\ `n discu]ie. Nimic nu a fost cru]at, nici modul nostru intim de via]\, nici
cercul nostru de prieteni, nici valorile cu atribute profanatorii [i scandaloase [i, de aceea,
trebuia ca ele s\ fie puse la zidul ru[inii, iar noi trebuia s\ ne lep\d\m de ele cu
patologic\ frenezie. Nu a fost trecut nimic cu vederea, nici cele mai tainice cute ale
sufletului n-au sc\pat de analiz\, de `mpro[care, de siluire. Nici un gând, nici o dorin]\,
nici o pasiune n-au fost l\sate s\ s\l\[luiasc\ `n memorie, totul a trebuit s\ fie scos la
iveal\, terfelit [i apoi `necat `n mâlul unei existen]e disperate, dar singura, spuneau
tor]ionarii, posibil\. Cât de mult au fost batjocorite candorile noastre [i cât de dureros
au fost sugrumate speran]ele, credin]ele, aspira]iile noastre. Fiecare a fost analizat [i
obligat s\ se autodisece, s\-[i prezinte textura intim\ a fiin]ei sale [i s\ condamne tot
ceea ce ì apar]inuse, c\ci numai repudiind trecutul, numai evidat de propria identitate,
numai astfel po]i fi apt de restructurare, de remodelare [i de asimilare a unei alte
identit\]i. Cât de mult am t\cut [i scump am mai pl\tit t\cerea mea. M\ cutremuram la
auzul vorbelor grele de ocar\ ale prietenilor mei [i plângeam `n sufletul meu pentru
r\t\cirile lor, dar `n]elegeam c\ limitele lor de suportabilitate fuseser\ dep\[ite [i ei,
acum, nu mai erau ei, erau contrariul lor. Priveam cu spaim\ cum zi de zi prietenii mei
`[i schimbau `nf\]i[area [i comportamentul, observam pe viu disocierea personalit\]ii,
spargerea `n buc\]i a unit\]ii [i integrit\rii persoanei lor, `ntr-o mare varietate de modele
comportamentale, care mai de care mai abnorme, ceea ce traducea lipsa de coeziune [i
de sincronizare a proceselor psihice fundamentale. Desprin[i dintre noi printr-un proces
de inversiune psihic\, afi[au cu non[alan]\ o apreciere deformat\ a propriei lor persoane
[i a rolului ce-l aveau `n monitorizarea vie]ilor noastre. De noi depinde soarta voastr\,
ne repetau mereu [i, din demersul lor de pân\ acum, ì credeam `n stare de orice gest
necugetat. Supraestimarea propriilor calit\]i, drepturi [i obliga]ii exprima o hipertrofie
patologic\ a propriei lor persoane. Acest delir paranoic `ntre]inea o permanent\ stare de
tensiune care-i f\cea s\ sufere, dar [i s\ provoace suferin]\ [i, totodat\, explic\ [i
impulsivitatea, crizele de mânie exploziv\, precum [i violen]a `mpotriva noastr\. Compor-
tamentul, limbajul [i rigiditatea atitudinilor lor exprimau o dezordine mintal\ progresiv\,
o gândire confuz\, delirant\, ce-i plasa `ntr-un raport anormal cu realitatea. Constatam
la colegii mei ruperea leg\turilor cu lumea real\, cea de afar\ tr\it\ `mpreun\, ei tr\iau
`ntr-o lume aparte, axat\ pe imaginar, a[a cum li se sugerase de c\tre cei care ì
monitorizau. Constatam cu stupoare lipsa de coordonare a tuturor func]iilor psihice, atât
`n gândire, cât [i `n manifest\rile lor haotice de-a lungul unei zile. Orice agresiune fizic\
sau psihic\ se adreseaz\ individului `n totalitate, interesând deopotriv\ atât psihicul, cât
[i biologicul, cu subsistemele sale biofizic [i biochimic, [i provoac\ traume, `n grade
diferite, la toate nivelurile ontice. O traum\ psihic\ masiv\ [i persistent\, a[a cum a fost
la Pite[ti, se poate conecta u[or cu o constela]ie de tulbur\ri fiziologice care ajung s\
domine tabloul clinic, realizând ceea ce se cheam\ fiziologizarea nivelului psihologic. ~n
atare situa]ii, capacitatea omului de a elabora scheme de orientare [i de comportament
corect, de a lua decizii [i de a planifica ac]iuni adecvate sufer\; debusolat, el cade prad\
celor interesa]i, l\sându-se manipulat cu u[urin]\. ~n situa]ii limit\, omul face saltul `n
biologic, adoptând, `n mod pragmatic [i incon[tient, comportamentul biologic ce ì
asigur\ supravie]uirea, c\ci dac\ via]\ nu e, nimic nu e.
Fiecare dintre noi avem un univers spiritual propriu, o sintez\ o zestrei ereditare
conjugat\ cu influen]ele mediului sociocultural, un patrimoniu bogat de idei [i credin]e,
de aspira]ii [i mentalit\]i care dau specificul [i autenticitatea persoanei. Când acest fond
spiritual este pus `n discu]ie, discreditat [i amenin]at cu dezintegrarea, se creeaz\ o stare
de conflict, de tensiune intrapsihic\, cu mare valoare traumatizant\. Orice `ncercare de
schimbare a unui mod de via]\ experimentat de veacuri produce traume profunde atât
la nivel biologic, cât [i psihic greu de st\pânit. Dac\ traumele fizice sunt vizibile [i pot
fi tratate, `n schimb, traumele psihice sunt invizibile [i nu au o loca]ie, ele intereseaz\ psihicul
uman `n `ntregul s\u. Psihotraumele au o identitate proprie, apar]in fiec\rui individ `n
parte sub forma unei tr\iri intense, adesea insuportabile, dar t\cute [i bine mascate [i de
aceea nu pot fi inventariate [i nici nu se poate face o evaluare a `ntinderii [i gravit\]ii lor.
Psihotrauma este o secven]\ de via]\ sfâ[ietor de trist\, resim]it\ ca o strivire a fiin]ei
umane invadate de temeri nedefinite, devoratoare [i tr\it\ ca o ap\sare cople[itoare care
suprim\ orice gând, orice ini]iativ\ [i orice `ncercare de `mpotrivire, ca o alunecare `n
gol f\r\ speran]\ de salvare, ca o abandonare a destinului. Dac\ psihotrauma nu este
gestionat\ `n timp util [i `n mod responsabil, urm\rile devin catastrofale, ea se constituie
`n placa turnant\ a dezintegr\rii psihice, cu r\v\[irea total\ a func]iilor cognitive,
afectiv-emo]ionale [i de execu]ie, cu blocajul gândirii proprii [i o discontinuitate a
personalit\]ii psihice, cu o r\sturnare de planuri existen]iale [i anularea sentimentului de
coeziune uman\, aruncând victima `ntr-o stare de moarte psihic\. Ajuns aici, cel `n
cauz\ devine apt pentru restructurare, modelare [i remodelare [i pentru adoptarea unei
noi identit\]i, conform cu inten]iile celor interesa]i de formarea omului nou. Este
momentul psihologic cel mai dificil [i hot\râtor pentru `ntreaga evolu]ie a destinului [i
se asigur\ supravie]uirea, `n schimb, pre]ul pl\tit este enorm, trebuie s\ participi la
ma[ina infernal\ de m\cinat suflete [i de amputat vie]i. De]inutul astfel prefabricat
prime[te binecuvântarea echipei de tor]ionari [i este `nvestit cu dreptul de via]\ [i de
moarte asupra colegilor lui de suferin]\. Timid, neofitul `[i `ncepe activitatea. Prima
lovitur\ dat\, [i nu oricui, ci celui mai bun prieten care, din fericire, se afl\ de cealalt\
parte a Rubiconului, apoi urmeaz\ o alta [i multe altele [i gustul puterii [i al violen]ei
cre[te, iar o dat\ cu el [i dorin]a de a se elibera de trecut [i de a se integra `n noul flux
al vie]ii. Cu cât sentimentul de u[urare devine mai puternic, cu atât [i pofta de a lovi [i
de a ucide este mai mare, c\ci, ucigând pe altul, ucizi `n tine chiar [i amintirea altei lumi
de care ai fost dezmo[tenit [i care totu[i mai d\inuie `n tine [i de care vrei s\ scapi
definitiv. Lovind, c\lcând `n picioare trupuri istovite, stâlcind m\dulare [i mutilând
chipuri, `]i cl\de[ti noua ta via]\, de altfel, singura posibil\, crezi tu, dac\ `]i mai este
dat s\ tr\ie[ti. O dat\ supravie]uirea asigurat\ pe seama prietenilor [i colegilor t\i, `]i
`ncepi restructurarea universului psihomintal potrivit modelului oferit de ini]iatorii
experimentului.
220 VIOLEN}A
Ceea ce s-a petrecut la Pite[ti, ca de altfel `n toate centrele de reeducare din lag\rul
socialist, nu a fost o inova]ie comunist\ [i nici o descoperire novatoare a secolului XX.
O practic\ veche, `ndelung exersat\ `n societ\]ile primitive, viza transformarea omului.
Este vorba de practicile ini]iatice, o suit\ de ceremonii lugubre, de torturi groaznice la
care era supus un ales al tribului, `nso]it\ de un ritual al mor]ii [i re`nvierii simbolice,
practic\ izvorât\ din mitul regener\rii. Alesul, prin parcurgerea probelor ini]iatice, putea
accede la o nou\ existen]\, cu mult superioar\ membrilor de rând, putea stabili leg\turi
cu zeii `n folosul tribului. Primitivi, primitivi, dar mai maturi `n gândire decât comuni[tii
secolului nostru. Ini]ierea viza un singur individ, [i nu `ntreg tribul, iar acesta se bucura
de un loc aparte `n cadrul tribului, având acces la o treapt\ superioar\ de existen]\. ~n
comunism, `ntreg poporul a fost supus practicilor ini]iatice, fiind ruinat suflete[te [i adus
sub pragul demnit\]ii, `n slujba partidului. Aici, la Pite[ti, probele ini]iatice au urm\rit
un scop precis [i meschin, renun]area la trecutul nostru, la lumea `n care tr\iser\m [i ne
formaser\m, la valorile ei morale [i, mai presus de toate, renun]area la propria identitate.
Renun]area [i condamnarea trecutului au constituit, pentru mul]i, piatra de `ncercare, iar
cei care, sub presiunea terorii, au capotat s-au trezit `n anticamera mor]ii. O dat\ primul
pas f\cut, cel `n cauz\ a fost nevoit s\ fac\ [i pasul urm\tor, apoi altul [i altul, pân\ la
disolu]ia total\ a personalit\]ii.
Ceea ce evolu]ia, `ntr-un timp nem\surat `nc\, prin taton\ri riscante [i `ncerc\ri
disperate, a selectat structuri eficiente, stabile [i integratoare, reu[ind s\ contureze o
entitate complex\, armonios asamblat\ [i cu sim] de r\spundere, demn\ de a purta
numele de om, `n schimb, experimentul de la Pite[ti, `ntr-un timp record, a reu[it s\
parcurg\ etapele `n sens invers [i s\ ne ofere un anti-om. Cine a avut ochi s\ vad\ [i
minte s\ priceap\ a avut [ansa s\ fie martor la un spectacol faustic de inversiune
psihologic\. S\ asi[ti la disecarea fiin]ei umane, s\-i studiezi m\runtaiele [i apoi s\ fii
martor la reasamblarea lor `n a[a fel `ncât s\ rezulte o copie fidel\ a celui care a executat
opera]ia este o ocazie unic\, un fenomen tulbur\tor, ce-]i deschide noi orizonturi,
neb\nuite, cu privire la om [i la crea]ia sa, [i ar fi p\cat s\ nu-l explorezi `n totalitate.
S\ avem curajul s\-l regândim pe om, s\-l punem `n adev\rata sa valoare, s\-l judec\m
nu dup\ o anumit\ schem\ prefabricat\ cu grij\ de el `nsu[i, ci a[a cum este el adev\rat,
cu partea lui de bine [i de r\u, cu aspira]iile [i cu pr\bu[irile lui, cu biologicul lui condus
de legi oarbe, dar absolut necesare pentru supravie]uirea sa [i a speciei, cu psihicul mult
prea bogat `n posibilit\]i, dar, adesea, risipit `n m\run]i[uri care nu-i fac cinste, cu
oscila]iile lui `n raport cu societatea pe care el a creat-o [i pe care tot el o calc\ `n
picioare.
Amintirile m\ cople[esc, co[marurile nici acum nu m\ ocolesc. Timpul singur nu
vindec\ toate r\nile [i nici climatul social `n care tr\im ast\zi nu poate [terge r\ul f\cut
[i este departe de a permite un `nceput calitativ nou de via]\. Doar un fragment de via]\,
stâlcit\ `n b\t\i, o frântur\ din tot ceea ce am gândit [i am tr\it [i p\timit, `ntr-un timp
nefast, aflat sub obl\duirea comunist\. Ce bine ar fi s\ nu se mai repete pentru urma[ii
urma[ilor no[tri.
Abric, J.C., Guimelli, C. (1998), Représentations sociales et effets de contexte, `n Connexions, 72, 2.
Arendt, H. (1994), Originile totalitarismului, Humanitas, Bucure[ti.
Bacu, D. (1991), Pite[ti. La Buchenwald se murea mai u[or, Atlantida, Bucure[ti.
Balot\, N. (2001), Abisul luminat, `n Aldine, supliment al ziarului România Liber\, anul V, nr. 257.
Betea, L. (2001), Psihologie politic\, Polirom, Ia[i.
Boldur-L\tescu, G. (2002), Fenomenul Pite[ti un experiment menit s\ impun\ dubla gândire,
`n Aldine, supliment al ziarului România liber\, 8 iunie.
Cesereanu, R. (2001), Panopticum. Tortura politic\ `n secolul XX, Institutul European, Ia[i.
Combessie, Ph. (2001), Sociologie de la prison, La Découverte, Paris.
Deletant, D. (2001), Teroarea comunist\ `n România, Polirom, Ia[i.
Deletant, D. (2002), Studiu introductiv la Oprea, M., Banalitatea r\ului. O istorie a securit\]ii
prin documente, Polirom, Ia[i.
De Visscher, P., Neculau, A. (2001), Dinamica grupurilor. Texte de baz\, Polirom, Ia[i.
Documente ale procesului reeduc\rii din `nchisorile Pite[ti, Gherla (1995), Vremea, Bucure[ti.
Doise, W., Mugny, G. (1981), Le développement social de lintelligence, Interédition, Paris.
Doise, W. (1982), Lexplication en psychologie sociale, PUF, Paris.
Doise, W. (1990), Les représentations sociales, `n Bonnet, G., Ghiglione, G., Richard, J.F. (ed.),
Psychologie cognitive, vol. 3, Bordas, Paris.
Doise, W., Deschamp, J.-C., Mugny, G. (1996), Psihologie social\ experimental\, Polirom, Ia[i.
Doise, W., Mugny, G. (1998), Psihologie social\ [i dezvoltare cognitiv\, Polirom, Ia[i.
Douglas, M. (2002), Cum gândesc institu]iile, Polirom, Ia[i.
Flament, C. (1997), Structura, dinamica [i transformarea reprezent\rilor sociale, `n Neculau A.
(ed.), Reprezent\rile sociale, Polirom, Ia[i.
Giurescu, C. (1994), Cinci ani [i dou\ luni `n penitenciarul de la Sighet, Editura Funda]iei
Culturale Române, Bucure[ti.
Hampson, S. (1982), The construction of personality: An Introduction, Rontledge and Kegan
Paul, Londra.
Hampson, S. (1984), The Social Construction Of Personality, `n Bonarius, H., Heck, G. van, Smid,
N. (ed.), Personality in Europe: Theoretical and Empirical Developments, Swets and Zeitlinger,
Lisse.
Ierunca,V. (1990), Fenomenul Pite[ti, Humanitas, Bucure[ti.
Ioni]\, N. (2000), Deten]ia factor de psihopatizare a personalit\]ii, Analele Sighet. Anii
1954-1960. Fluxurile [i refluxurile stalinismului, Editura Funda]iei Academia Civic\, Bucure[ti.
Jela, D. (1999), Drumul Damascului. Spovedania unui tor]ionar, Humanitas, Bucure[ti.
Jela, D. (2001), Lexiconul negru. Unelte ale represiunii comuniste, Humanitas, Bucure[ti.
Lenin,V.I. (1948), Stângismul, boala copil\riei comunismului, Editura PCR.
Lifton, R.J. (1988), Totalism and Thought Reform, `n Lindzey, G., Thompson, R.F., Spring, B.,
Psychology, Worth Publishers, Inc., New York.
Liiceanu, A. (2003), R\nile memoriei. Nuc[oara [i rezisten]a din mun]i, Polirom, Ia[i.
Markova, I. (1999), Sur la reconnaissance sociale, Psychologie et societé, 1.
M\rgineanu, N. (1991), Amfiteatre [i `nchisori, Dacia, Cluj-Napoca.
Monteil, J.-M. (1993), Soi et le contexte, Armand Colin, Paris.
Moscovici, S. (1961). La psychanalyse, son image et son public, PUF, Paris
Moscovici, S. (2002), Urmele timpului. Iluzii române[ti, confirm\ri europene (dialog cu Adrian
Neculau), Polirom, Ia[i.
Mugny, G. (1991), Psychologie sociale du développement cognif, Peter Lang, Berna.
Nathan, T. (1991), Lart de rena`tre, La Nouvelle revue dethnopsychiatrie, nr. 18, Grenoble.
Neculau, A. (1991), Roumanie: le changement difficile, Connexions, nr. 58.
Neculau, A. (1992), Les «secrets» de lEst: le modèle roumain, Connexions, nr. 60.
222 VIOLEN}A
Neculau, A. (1998), Intervention et manipulation, Connexions, nr. 71.

Neculau, A. (1998), Conflictul socio-cognitiv, `n Stoica-Constantin, A., Neculau, A. (coord.),
Psihosociologia rezolv\rii conflictului, Polirom, Ia[i.
Neculau, A. (1999), Memoria pierdut\, Polirom, Ia[i.
Neculau, A. (2000), Controlul contextului [i manipularea reprezent\rilor sociale, Psihologia
social\, nr. 5.
Neculau, A. (2001), Cum se construie[te azi memoria social\, Psihologia social\, nr. 7.
Oprea, M. (2002), Banalitatea r\ului. O istorie a securit\]ii `n documente, Polirom, Ia[i.
Pavlovici, F.C. (2001), Tortura pe `n]elesul tuturor, Cartier, Chi[in\u.
Popescu, T. (2002), Din nou despre experimentul Pite[ti, `n Aldine, supliment al ziarului
România liber\, nr. 311, 6 aprilie.
Rouquette, M.-L. (2002), Despre cunoa[terea maselor. Eseu de psihologie politic\, Polirom, Ia[i.
Schlattner, E. (2001), ~n `nchisoare am `nv\]at limba român\ a inimii, interviu acordat lui C. Coroiu,
`n Adev\rul literar [i artistic, nr. 579.
Talaban, I. (1999), Terreur communiste et résistance culturelle, PUF, Paris.
Tism\neanu, V. (1996), Arheologia terorii, Alfa, Bucure[ti.
IMAGINARUL LINGVISTIC VIOLENT AL ROMÂNILOR 223
Ruxandra Cesereanu*
Imaginarul lingvistic violent al românilor
Cine suntem noi, românii, dup\ cum scriem [i vorbim, mai ales atunci când este vorba
de pamflet vitriolant, atac la persoan\, calomnie, injurie etc.? Voi inventaria [i decoda,
`n cele ce urmeaz\, nou\ registre ale limbajului violent, specifice mentalului românesc,
cu prec\dere `n secolele al XIX-lea [i XX.
Cel dintâi este registrul subuman, prin care se urm\re[te declasarea celui incriminat
prin raportarea sa la un statut diferit de cel omenesc. Acest registru se refer\ la structura
de rebut [i paria a celor acuza]i, dar exist\ cazuri când subumanizarea este realizat\
printr-un atac corporal `n care subiectul vizat este desconsiderat fizic [i umilit. Termeni
precum nimicuri, retarda]i, pleav\, scursuri sunt completa]i, `n cazul atacului corporal,
de cuvinte precum handicapat, paralitic, pitic etc.
Cel de-al doilea registru este cel pe care l-a[ numi igienizant, `ntrucât acuzele
detecteaz\ `ntotdeauna `n cel criticat un venin, o cangren\, o infec]ie, o molim\, ce
trebuie deratizate, salubrizate, astfel `ncât societatea s\ se `ns\n\to[easc\ (m\car teoretic).
Prin acest al doilea registru avem acces, de fapt, la un nucleu tipic `n mentalul colectiv
general, cel al impurilor din cetatea antic\, care erau alunga]i, dac\ nu cumva chiar
uci[i, astfel `ncât cetatea s\ fie purificat\, dac\ nu de bun\ voie, atunci cu de-a sila.
Impurii respectivi erau `ns\, de obicei, ni[te ]api isp\[itori. A[a-zi[ii droga]i din Pia]a
Universit\]ii, `n timpul manifesta]iei maraton din 1990, au fost cataloga]i mai cu seam\
prin acest registru, ce `ncerca, de fapt, s\ justifice aprioric evacuarea brutal\ a protestatarilor
`n 13 iunie [i violenta mineriad\ din 14-15 iunie, patronat\ de c\tre Putere.
Cel de-al treilea registru este acela infrac]ional; deconstrui]i pân\ la stadiul delincven]ilor,
cei incrimina]i sunt, de obicei, taxa]i prin intermediul acestui registru care, uneori, are
[i o tent\ argotic\. Declasarea lor este ridicat\ la rang institu]ional, pentru a se demonstra
un statut dec\zut `n mod public. De obicei, infrac]ionalitatea este una de drept comun,
dar adesea func]ioneaz\ [i o infrac]ionalitate politic\: `n cazul mentalului românesc (fie
el manipulat propagandistic sau nu), acuza este de extrem\ dreapt\. De la golani [i
derbedei la contrarevolu]ionari [i bande legionare, cei acuza]i trec prin mai multe nuan]e
infrac]ionale: `n toate situa]iile `ns\, acuzatorii `ncearc\ s\ anuleze prezum]ia de
nevinov\]ie. Cazul tipic este [i de data aceasta felul `n care a fost taxat pe nedrept
fenomenul Pia]a Universit\]ii, `n 1990.
* Lector doctor la Facultatea de {tiin]e Politice, sec]ia Jurnalism, din cadrul Universit\]ii
Babe[-Bolyai, Cluj.
224 VIOLEN}A
Cel de-al patrulea registru este acela de tip bestiar, prin animalizarea adversarului;
unii anali[ti folosesc, de altfel, termenul de zoopolitic\ pentru a taxa spectacolele
electorale din mass-media. Animalizarea adversarului este un registru la care se apeleaz\
la fel de des ca [i la cel infrac]ional. Dar `n cazul acestui al patrulea registru intervine
un element `n plus, ce teatralizeaz\: ideea de circ, de menajerie ori de gr\din\ zoologic\,
locuit\ de o faun\ degradat\, abject\. Este o arc\ a lui Noe maculat\, dominat\ de
animale [i insecte ce stârnesc repulsie oameni-viermi sau [obolani, p\duchi, plo[ni]e
sau c\pu[e, bovine [i porcine care au fost, cândva, oameni. Pentru a acorda acestui
registru o contextualizare adecvat\, injuriatorii propun, de asemenea, o spa]ializare
anume: o ferm\, jungl\ sau ograd\ unde animalele mi[un\, groh\ie, se zvârcolesc. {i
sunt ar\tate cu degetul de c\tre cei r\ma[i `nc\ oameni, nemetamorfoza]i, adic\.
Al cincilea registru este acela religios; el poate fi religios-punitiv (incrimina]ii sunt
proiecta]i ca ni[te mon[tri ai Apocalipsului, de pild\), apoi desacralizant [i, `n al treilea
rând, satanizator. Acuzatorii mar[eaz\, de obicei, pe ideea de blasfemie pus\ `n cârca
celor acuza]i, care ar reprezenta, astfel, o sect\ de eretici. Sindromul liturghiilor negre
este [i el adus `n discu]ie, uneori. Mefistofelizarea incrimina]ilor este necesar\, `n acest
registru, pentru a legitima suprimarea lor `n for]\ (de acest lucru a avut parte, de pild\,
manifesta]ia din Pia]a Universit\]ii, `n 1990). Alteori, registrul este folosit la chiar
demitizarea Bisericii na]ionale (a se vedea persiflarea ierarhilor ortodoc[i `n pamfletele
argheziene sau `n Academia Ca]avencu).
Cel de-al [aselea registru este acela al putridului [i al excremen]ialului: la el se
apeleaz\ cu o voluptate agresiv\, prin tehnica preschimb\rii `n ordur\ sau a fecaliz\rii
adversarului. Miasme pestilen]iale, dejec]ii, putregaiuri `ncheag\ viziuni ale haznalei ori
latrinei ridicate la rang existen]ial. Prin acest registru, adversarul este batjocorit `n mod
absolut: ca dejec]ie, el este implicit [i ridiculizat grotesc, spre a fi neantizat. Scatologia
aceasta vizeaz\ macularea lui complet\, dar nu oricum, ci `n chipul cel mai abject cu putin]\.
Al [aptelea registru este cel sexual sau libidinos. Este extrem de violent, pentru c\
`ncalc\ cele mai intime tabuuri. Ca [i `n cazul registrului excremen]ial, [i `n acesta
injuriatorii manifest\ o voluptate orgasmic\ atunci când atac\. Organele sexuale ale celor
incrimina]i sau cutumele lor erotice sunt ironizate direct sau prin aluzii, fiind preferate
porecla denigratoare, anagrama licen]ioas\, jocuri de cuvinte cu efect libidinos, metafore
[i metonimii jignitoare. Fantezia este exploziv\ `n acest registru, tocmai fiiindc\ ea
râvne[te s\-l spurce pe adversar `n chip iremediabil.
Registrul al optulea este cel funebru. Prin intermediul lui este vizat\ senectutea celor
incrimina]i, mizându-se pe acuza unei decrepitudini cu efect repulsiv. De obicei, acest
registru apeleaz\ la un atac corporal frontal, scopul fiind anihilarea existen]ial\ a celui
incriminat, extinc]ia sa.
~n sfâr[it, ultimul registru, al nou\lea, este cel xenofob [i rasist. ~n România, acuza
la adresa veneticilor a f\cut carier\ de-a lungul vremurilor `n chip mai mult sau mai
pu]in motivat: aceast\ acuz\ era justificat\ `n timpuri de sclavie na]ional\ [i nejustificat\
`n cele ale suveranit\]ii `nf\ptuite definitiv. Antisemitismul [i-a avut punctul s\u nodal `n
perioada interbelic\, dar el a func]ionat [i `nainte, [i dup\. ~n comunism s-a remarcat
antioccidentalismul cultivat de liderii români fie din subordonare politic\ fa]\ de sovietici
(epoca Gheorghiu-Dej), fie din na]ionalism megalomanic (epoca Ceau[escu). ~n post-
comunism, alte dou\ reac]ii au izbucnit când [i când: antimaghiarismul stimulat de
na]ionalismul [ovin al câtorva partide extremiste [i anti]ig\nismul catalizat de excesele
infrac]ionale ale unei etnii greu de controlat administrativ [i social; acestea au fost
secondate, mai rar, de puseuri antisemite.
Iat\, prin urmare, cele nou\ registre ale imaginarului lingvistic violent care func]ioneaz\
`n mentalul românesc. Dar patru au f\cut carier\ aparte pentru modul spectaculos-inventiv
`n care s-a apelat la ele: registrul infrac]ional, cel de tip bestiar, cel putrid-excremen]ial
[i cel libidinos. ~n cazul ultimelor dou\, voluptatea agresorilor a atins cote orgasmice. ~n
alt\ ordine de idei, apoi, atacul corporal este emblematic pentru mentalul românesc,
obsedat de materialitatea c\rnii, de greutatea ei ignobil\, de sanc]ionarea ei acid\. {i
aceasta nu fiindc\ românii ar prefera dimensiunea sufleteasc\, acordând spiritului o
valoare major\, ci fiindc\, sim]indu-se consisten]i mai ales `n materialitatea trupeasc\,
cei care critic\ atac\ ceea ce este mai apropiat [i mai vulnerabil pentru ei `n[i[i, ceea ce
le este mai la `ndemân\.
Imaginarul lingvistic violent din postcomunismul românesc ocup\ un loc special, din
mai multe motive. Mai `ntâi, fiindc\ defularea lingvistic\ a fost o urmare fireasc\, la
nivel emo]ional, dup\ c\derea regimului comunist `n care func]ionase atât cenzura, cât
[i faimoasa limb\ de lemn. Explozia verbal\ de dup\ decembrie 1989 ar putea fi, de
aceea, `n]eleas\ prin metafora nou-n\scutului care `nva]\ s\ vorbeasc\. Aceast\ violen]\
lingvistic\ desc\tu[at\, instaurat\ dup\ c\derea comunismului, a devenit, la un moment
dat, `nc\lc\toare de tabuuri, promovând derapaje verbale mai mult sau mai pu]in
inten]ionate. Cea mai vizibil\ a fost tendin]a de sexualizare a limbajului. ~n campaniile
electorale, ce au fost dure, violen]a lingvistic\ a ]inut [i de o teatralitate ce implica
rivalitatea incorect\, reglarea de conturi, supravie]uirea dup\ legea junglei etc. Nu `n
ultimul rând, anumite segmente din mass-media au promovat o violen]\ lingvistic\ `n
sens comercial, pentru a seduce subliminal publicul (`ntr-o captatio benevolentiae de tip
morbid-insidios, s\ spunem). ~n comunism, violen]a lingvistic\ fusese disciplinat\ [i
exact orientat\, ea fiind `ng\duit\ doar `mpotriva du[manilor poporului; altfel, limba
de lemn nu permitea nici o derogare de la demagogia vremurilor. ~nainte de comunism,
România fusese marcat\ de democra]ii integrale sau par]iale, dar care, cu toate, nu
limitaser\ decât efemer libertatea de exprimare [i de opinie, astfel `ncât violen]a
lingvistic\ [i imaginarul s\u putuser\ s\ func]ioneze `n voie. Dup\ patruzeci [i cinci de
ani de comunism `ns\, verva s-a dovedit a fi incendiar\, adesea dep\[ind limitele
bunei-cuviin]e.
Iat\ acum, pe scurt, o sintez\ a imaginarului lingvistic violent, prin intermediul unor
autori-cheie ori gazete [i reviste pe care le-am considerat reprezentative pentru anumite
epoci [i pentru mentalul românesc.
Ca pamfletar p\tima[ la Timpul, Eminescu poate fi taxat ast\zi, printr-un americanism
la mod\, drept incorect politic: el a fost xenofob coleric mai ales `mpotriva grecilor
liberali (proiecta]i ca vampiri) [i de-abia apoi a evreilor (v\zu]i ca otr\vitori).
Desfrâul corup]iei politice, politicienii-cocote, pornocra]ia moral\, orgia demagogiei au
sporit efectul de infec]ie a na]iei, supralicitat de publicistul de la Timpul. Când patetic,
când ironic-inflamat, Eminescu a func]ionat `n\untrul unei mistici a României [i a
românismului, c\rora le-a c\utat r\d\cinile `ntr-o Dacie mitizat\. Alergia lui la venetici
[i-a c\utat motiva]ia `ntr-o românofagie practicat\ de ace[tia `n scop degenerator [i
uzurpator. Ca profet p\tima[, Eminescu s-a temut de o posibil\ metamorfoz\ a României
`ntr-o Americ\ dun\rean\, o Belgie a Orientului sau un Eldorado al raselor str\ine.
Veneticii reprezentau ideea de gangren\, gunoi ori putrejune, pe care chirurgul [i
226 VIOLEN}A
autopsistul moral Eminescu se sim]ea dator s\ le sanc]ioneze. Patetismul s\u l-a f\cut s\
corporalizeze imaginea României, mizând pe efecte emo]ionale: ]ara era ar\tat\ ca un
trup desangvinizat, r\nit [i bubos sau, `n caz extrem, ca un cadavru sângerând [i mutilat.
~ns\ na]ionalismul lui Eminescu ajunsese s\ func]ioneze furibund `n anumite cazuri.
Percep]ia acestei mânii de profet na]ionalist, pe care o simpatiza, de altfel, l-a f\cut pe
Mircea Eliade s\ considere c\, `n secolul XX, Eminescu ar fi fost un adept al extremei
drepte române[ti, iar pe Ioan Petru Culianu s\-l catalogheze pe Eminescu, na]ionalistul
patetic, un virtual Corneliu Zelea Codreanu.
Limbajul colorat al lui Caragiale publicistul re]ine imediat aten]ia, al\turi de
histrionismul s\u buf [i verva acid\. Ceea ce nu-i iart\ Caragiale României este structura
de ]ar\ a bac[i[ului [i a hatârului, adic\ bizantinismul ramificat. Componenta etic\, la
Caragiale, are sim] deratizator, f\r\ patosul eminescian. Ochiul s\u sintetizeaz\ bufoneria,
des\vâr[ind-o prin grotesc. Din când `n când [i Caragiale are puseuri lingvistice `mpotriva
veneticilor, f\r\ s\ ajung\ `ns\ la viziunea românofag\ pe care le-o atribuia Eminescu. ~n
schimb, el taxeaz\ românismul verde, [ovin, acuzând, `n plus, l\tr\tura patriotic\ [i
exemplificând toate aceste anti-virtu]i `n Mofturi. Invectivele sale au totu[i, la nivel de
limbaj, destule `n comun cu Eminescu publicistul. Greciz\rile [i turcismele sale acuzatoare
aduc `ns\ nuan]e noi: politica[trii [i, `n general, indivizii corup]i din toate sferele
sociale sunt malaxalele, caradalele, budalalele [i paciaurile, termeni pe care Eminescu
nu ì folosea, de pild\. Previzibil, [i Caragiale decreteaz\ o stare de infec]ie a na]iei,
produs\ `n trepte ierarhice, de la l\sarea unor bale patriotice la orduri. Corporalizarea
]\rii pe care `ncerca s\ o corecteze este `nrudit\ cu viziunea lui Eminescu: aceasta are
trup bubos, dac\ nu cumva a devenit deja un cadavru sângerând. Mai pu]in brutal [i
inflamat decât Eminescu, dar la fel de demolator etic acolo unde decripteaz\ un viciu,
Caragiale este violent-moderat doar fiindc\ nu uit\ niciodat\ pl\cerea produs\ de
spectacolul de circ. Dar el nu este decât extrem de rar na]ionalist.
Insolen]a ori, de ce nu, ferocitatea lingvistic\ a lui Tudor Arghezi, publicistul (care
a activat cel pu]in treizeci de ani, `n mod constant, la zeci de gazete), este una `nc\lc\toare
de tabuuri `n mod absolut. Adept al ]epe[ismului pe care el `nsu[i `l formuleaz\, adic\ al
tragerii `n ]eap\ a viciilor române[ti, Arghezi se dore[te un justi]iar, dar deloc disciplinat,
dimpotriv\, imprevizibil [i, uneori, chiar spectaculos de grotesc (cel pu]in prin apelul
masiv la registrul putrid-excremen]ial). Pamfletarul nu evit\, de altfel, s\ foloseasc\
verbul a `njura pentru a-[i califica insolen]a dus\ pân\ la extrem. ~i plac artificiile
morbide, pentru c\ subliniaz\ indecen]a lumii pe care o sanc]ioneaz\: de aceea, `nchipuie
un mare circ al lumii (populat cu bestii [i bestiole care, din când `n c`nd, mai au tr\s\turi
umane), pentru c\ vede `n zoomorfism un bun instrument moralizator. Virulen]a sa
absolut\ se manifest\ `ns\ prin aplicarea unei chirurgii majore catalizate de infectarea
na]iei (`mpu]iciunea sau `mpu]irea este simptomul ce decreteaz\ starea de urgen]\ [i
de asediu a na]iei) cu tot felul de boli etice, descompuse `n materii fetide. Putregaiul, de
pild\, este ridicat la rang de materie primordial\, dar `n sens ironic, fire[te. Din dejec]ii,
Arghezi construie[te, de asemenea, un uria[ edificiu-hazna al politicii. Ca arhitect
moral, el nu uit\ nici templul-bordel al unor institu]ii precum aceea[i politic\, presa, dar
[i Biserica. Indivizii sunt culpabili prin faptele [i vorbele lor, dar [i fiindc\ ei sunt tara]i
din na[tere, fiind ivi]i dintr-un coit defectuos. Nu este vorba, din fericire, de români,
`n general, ci de românii corup]i, impostori, lichele (lista este `ns\ mult mai lung\).
~n perioada interbelic\ [i `n timpul celui de-al doilea r\zboi mondial, imaginarul

lingvistic violent practicat de extrema dreapt\ româneasc\ a apelat, previzibil pentru
starea politic\ european\, la antisemitism [i la minarea ideii de democra]ie. Tot ceea ce
fusese `nainte era declarat putred-confuz, de aici urgen]a deparazit\rii, respectiv a
des-judaiz\rii. Extremi[tii se doreau a fi chirurgi salubrizatori, practicând epur\ri
lingvistice care au dus, `n cele din urm\, [i la epur\ri cu efect letal. Sloganurile tip\rite
cu litere uria[e pe frontispiciul gazetei Porunca Vremii a]â]au românii la violen]\ `mpotriva
evreilor, dar ì a]â]au [i pe români `mpotriva românilor, `ntrucât, `n aceast\ logic\
fratricid\, românii care nu practicau antisemitismul erau vinova]i de tr\dare de neam. Se
miza, `n acest caz, pe o publicitate subliminal\, cu strategiile ei hipnotice [i tehnicile ei
de seduc]ie la adresa popula]iei. Erija]i `n `ngeri p\zitori ai na]iei, extremi[tii na]ionali[ti
[i-au `ng\duit, astfel, derog\ri demonstrative de la conduita gazet\reasc\ decent\,
practicând agresiunea explicit\, cu aere de investire misionar\.
Comuni[tii vor prelua de la antecesorii lor tot ceea ce se putea mo[teni ca violen]\
lingvistic\, `nlocuindu-i pe fo[tii dizgra]ia]i ai extremei drepte (evreii, `n principal) cu
oricine putea s\ intre `n categoria de du[man al poporului (o categorie foarte permisiv\
la nivel de abuzare socio-politic\, dar [i existen]ial\). Afirmându-[i viril propaganda de
stânga (mai cu seam\ `n oficiosul Scânteia), comuni[tii, prin intermediul gazetelor [i
proceselor publice, aplic\ violul [i castrarea lingvistice celor pe care ì consider\
indezirabili [i inamici, la nivel politic. Falusul (verbal al) Partidului Muncitoresc
(Comunist) ac]ioneaz\ vigilent [i agresiv de câte ori are ocazia, pentru a-i taxa pe cei
presupu[i a fi culpabili de anti- sau non-comunism (ori chiar de indiferentism). La
aceast\ ma[in\rie falic\ particip\ [i femeile-comisar, virilizate nu doar propagandistic.
Falusul se dore[te a fi unul igienizator, violând sau castrând `ntru salubrizare, pentru
a `ndep\rta plaga, molima, cloaca, reprezentat\ de du[manii poporului. Func]io-
neaz\ mai ales la `nceputul primei etape a comunismului românesc o verbalizare ierarhic\
a secven]elor punitive la care sunt expu[i inamicii comunismului: de la a demasca pân\
la a lichida, drumul e lung [i tenden]ios-inchizitorial. Pentru c\ epur\rile [i purificarea
riscau s\ nu fie `ndeajuns de igienizante, violen]a lingivstic\ a extremei stângi apeleaz\
la lin[area mediatic\ a celor incrimina]i. Viola]i [i castra]i, ace[tia au dou\ posibilit\]i:
ori s\ piar\ `n propria lor lege (f\r\ s\ fi cedat `n fa]a Puterii comuniste, fiind arunca]i
`n `nchisori [i lag\re), ori s\ se reeduce [i s\ accepte sp\larea creierului.
Proasp\tul postcomunism românesc instaurat dup\ revolu]ia din decembrie 1989 nu
a uitat manierele lingvistice ale comunismului, pe care `l continua `n mod criptic. Ziarele
Adev\rul, Azi [i Diminea]a, precum [i postul na]ional de televiziune (TVR 1), care, cel
pu]in `n 1990, au sus]inut politica Frontului Salv\rii Na]ionale (organul votat majoritar
la primele alegeri libere din România postcomunist\, marcat de sechele ale mentalit\]ii
totalitare) [i a pre[edintelui Ion Iliescu (fost aparatcik comunist, c\zut `n dizgra]ia lui
Ceau[escu [i considerat, `n cultura politic\ subteran\ din timpul ultimei etape a ceau[ismului,
drept dizident), au apelat la un imaginar violent pentru a-i incrimina pe românii anti-FSN
[i anti-Iliescu, grupa]i `n jurul partidelor istorice ren\scute (PN}CD [i PNL fiind cele
mai importante), uni]i `n cadrul manifesta]iei maraton din Pia]a Universit\]ii sau `n jurul
unei organiza]ii apolitice precum Alian]a Civic\. {i `n acest caz se poate vorbi de o
verbal\ ma[in\rie falic\, ori de un viol sau o castrare lingvistice la adresa celor care
nu conveneau Puterii postcomuniste nou-instituite. Aceea[i serie de verbe a]â]\toare
(cultivate [i `n prima etap\ a comunismului românesc), con]inând toate nuan]ele, de la a
228 VIOLEN}A
`nfiera la a lichida, este vizibil\ `n 1990. Libertatea de exprimare, `n]eleas\ anarhic, a

completat, de aceea, violen]a oricum tenden]ioas\, dup\ model comunist, care a râvnit
s\-i schimonoseasc\ mediatic pe cei care se ab\teau de la canonul politic majoritar.
Tot `n 1990 apare [i revista România Mare (condus\ de Eugen Barbu [i Corneliu
Vadim Tudor, ambii fiind fo[ti sus]in\tori ai regimului Ceau[escu), ce va practica cea
mai mare violen]\ de limbaj, la modul ritualic [i programatic, `mpotriva fo[tilor diziden]i
ai vechiului regim, intelectuali de elit\ insulta]i [i calomnia]i pentru vina de a fi
protestat contra regimului Iliescu din primii ani ai postcomunismului românesc (pre[edintele
Ion Iliescu [i primul ministru de atunci, Petre Roman, au fost cei care au permis strategic
apari]ia revistei România Mare). Batjocorirea personalit\]ilor culturale ale României [i a
liderilor partidelor istorice ren\scute dup\ revolu]ia din decembrie 1989 implica `n mod
demonstrativ ideea de circ, cu scop defulatoriu la adresa cititorilor care ar fi v\zut
spurcate metodic figuri de marc\ ale României contemporane. Limbajul pung\[esc, pe
care `l admirau Eugen Barbu [i Corneliu Vadim Tudor, a fost utilizat, de aceea, cu
voluptate injuriatoare. Nimic nu a prisosit `n [tiin]a infamiei, limba român\ devenind,
sub pana gazetarilor de la România Mare (consacrat\, de fapt, ca gazet\ scatologic\) o
materie dejec]ional\.
Dar postcomunismul românesc este marcat [i de un imaginar lingvistic violent ce
dore[te s\ sanc]ioneze prin umor negru [i zeflemea viciile na]iei: este cazul revistelor
Academia Ca]avencu [i Plai cu boi care, cârcota[e [i hâtre, apeleaz\ fie la un stil
inten]ionat argotic, fie la ironia fin\, f\când din b\[c\lie o manier\ sanificatoare na]ional.
Efectul este hilar, dar [i moralizator, fiindc\ grotescul coroziv produce reac]ii etice. Se
apeleaz\ la un carnavalesc adaptat pentru România postcomunist\, secondat de un ludic
[ugub\] ce are darul de a corecta [i `ndrepta, cel pu]in teoretic. Insolen]a de tip arghezian
este mo[tenit\ de histrionii de la cele dou\ reviste, care râvnesc s\-[i afirme voca]ia de
mucali]i [i teatralitatea de tricksteri. Politica curv\ este ironizat\ copios, dar [i
na]ionalismul verde, fiind folosit registrul excremen]ial pentru a fi taxat\ corup]ia ce a
transformat ]ara `ntr-o hazna. Dublul t\i[ al imaginarului violent promovat de Academia
Ca]avencu [i Plai cu boi este limpede: pe de o parte sunt ridiculizate defectele românilor
(mai ales ale politicienilor) la sfâr[it [i `nceput de milenii, pe de alt\ parte este afirmat\
o etic\ a pamfletului, acesta fiind singurul apt (oricât de dur) s\ sanc]ioneze pe m\sur\
ceea ce se `ntâmpl\ `n postcomunismul românesc.
Astfel se `nf\]i[eaz\ mentalitatea româneasc\ radiografiat\ prin intermediul imaginarului
lingvistic violent pe parcursul a mai bine de un secol. Perspectiva de mai sus nu se
dore[te `ns\ a fi un `ndreptar, ci o fotografie de grup. Fie c\ aceast\ fotografie de grup
va fi privit\ cu ochiul liber, cu lupa sau cu lornionul, autoarea a gândit-o doar ca pe o
`ncercare subiectiv\ de a-[i `n]elege propriul popor [i nimic mai mult.
EVENIMENTELE TRAUMATIZANTE INTEN}IONALE... 229
Dana Bichescu*
Evenimentele traumatizante inten]ionale

[i efectele acestora asupra personalit\]ii
Conceptul de traum\: defini]ii, clasific\ri

Experien]ele traumatizante au constituit o preocupare mai veche a psihanalizei, `n
timp ce psihologia clinic\ nu le-a luat decât mult mai târziu `n considerare. Din punct de
vedere psihanalitic, trauma a fost considerat\ ca fiind un eveniment din via]a subiectului
ce se define[te prin intensitatea sa, incapacitatea `n care se g\se[te subiectul de a-i
r\spunde `n mod adecvat, tulburarea [i efectele patogene durabile pe care le provoac\ `n
organizarea psihic\ (Laplanche, Pontalis, 1994). Cu toate acestea, psihanaliza consider\
traumatismele ca fiind evenimente ce survin `ntr-un plan secundar. Tulbur\rile posttraumatice
sunt considerate de psihanali[ti ca datorându-se unor predispozi]ii psihologice, iar
traumatismele nu fac decât s\ precipite debutul unei astfel de tulbur\ri, desemnate `n
termeni psihanalitici ca nevroz\ posttraumatic\. Dincolo de controversatele dimensiuni
culturale, sociale [i istorice ale traumei psihologice [i de variatele modalit\]i posttraumatice
de adaptare, evenimentele traumatizante sunt actualmente considerate realit\]i obiective
cu implica]ii majore asupra statutului s\n\t\]ii mintale.
~n zilele noastre, traumatologia constituie o ramur\ aparte a psihologiei clinice, care se
ocup\ `n mod special de studiul consecin]elor posttraumatice, precum [i de dezvoltarea stra-
tegiilor psihoterapeutice de evaluare a eficien]ei acestora. Câ]iva traumatologi contemporani
de renume au adus o serie de clarific\ri conceptuale `n acest domeniu. B.A. van der Kolk
a definit trauma ca fiind tr\irea unui eveniment inevitabil [i ap\s\tor ce cople[e[te
mecanismele de adaptare ale unei persoane. J.L. Herman consider\ c\ trauma produce
o dezorganizare total\ a echilibrului psihic al victimei: Evenimentele traumatizante
cople[esc sistemele obi[nuite care ofer\ oamenilor un sentiment de control, conexiune [i
semnifica]ie. Ea propune o clasificare a experien]elor traumatizante `n dou\ categorii:
dezastre [i atrocit\]i. Criteriul acestei diviziuni este tipul for]ei care ac]ioneaz\, `n
primul caz natura [i `n al doilea violen]a uman\.
Una din cele mai relevante clasific\ri ale evenimentelor traumatizante din punct de
vedere epidemiologic apar]ine lui D. Meichenbaum (1994). Se realizeaz\ o distinc]ie
* Doctorand\ la Departamentul de Psihologie Clinic\ al Universit\]ii Konstantz (Germania).

230 VIOLEN}A
fundamental\ `ntre traumele de scurt\ durat\ [i cele de lung\ durat\. O prezentare pe larg
a acestor evenimente este oferit\ `n tabelul 1.
Tabel 1. Clasificarea evenimentelor traumatizante (Meichenbaum, 1994)
Categorie Tipuri Exemple

Pericole naturale; inundaþii; uragane;
furtuni tropicale severe; tornade; furtuni
Dezastre naturale
severe; cutremure; erupþii vulcanice;
Evenimente avalanºe (Solomon, Smith, 1994).
traumatizante de
Accidente rutiere, feroviare, navale ºi
scurtã duratã (câteva Dezastre accidentale
aeriene; incendii; explozii.
minute câteva ore)
Bombardament; împuºcare; viol; atac
Dezastre cauzate în mod de-
terorist; luare de prizonieri; atac ºi
liberat de om
bãtaie; jaf; accident industrial.
Dezastre naturale ºi tehno- Boalã cronicã; accident nuclear,
Evenimente logice emanaþii toxice.
traumatizante de Luare de prizonieri; detenþie politicã;
lungã duratã (traumã prizonieri de rãzboi; victimizare precum
prelungitã ºi Design uman intenþional abuz sexual în copilãrie; violenþã
repetatã) domesticã; victimã a Holocaustului;
hãrþuire sexualã; refugiaþi.
Supravieþuitorii Holocaustului ºi copiii
Expunere prin Traumatizare secundarã/inter-
acestora; veteranii de rãzboi, soþiile ºi
transfer generaþionalã
copiii acestora.
O distinc]ie similar\ a fost realizat\ de Terr (1991) `ntre traumele sau stresorii de Tip I
evenimente traumatizante nea[teptate, de scurt\ durat\ [i traumele de Tip II, care au
fost definite ca fiind orori suferite `n mod repetat, serii de evenimente traumatizante sau
expunere la traum\ prelungit\. El a descris traumele de Tip II ca fiind de obicei
variabile, multiple, cronice, durabile, repetate, anticipate [i ca apar]inând cu cea mai
mare probabilitate traumelor cu design uman inten]ional. Cele mai tipice exemple de
astfel de traumatisme sunt abuzurile fizice [i sexuale repetate [i traumele de r\zboi. Ele
sunt tr\ite `n primul rând ca experien]\ traumatizant\ de Tip I, dar victima `ncepe s\
a[tepte [i s\ se team\ de reapari]ia acesteia.
Evenimentele traumatizante provocate de violen]a uman\

Datorit\ impactului lor impresionant asupra victimei, o categorie aparte `n cadrul
experien]elor traumatizante o constituie traumele produse de violen]a uman\. Printre
diferitele forme de violen]\ se disting: violen]a domestic\, terorismul [i violen]a
institu]ionalizat\. Ele au multe tr\s\turi comune, dar [i o serie de caracteristici distincte.
O tr\s\tura asociat\ de obicei traumelor de lung\ durat\ este, dup\ cum considera
J. Herman, situa]ia de captivitate. Acesta este motivul pentru care autoarea include
abuzurile domestice, traumele prizonierilor de r\zboi [i deten]ia politic\ `n aceea[i
categorie, [i anume cea a traumatismelor prelungite. Modul cum J. Herman a descris un
mediu familial abuziv tipic este relevant pentru orice situa]ie de captivitate [i aici ne
referim fie la situa]ia de ostatic al unui grup terorist, fie la deten]ia politic\ sau alte
cazuri similare. ~n aceste circumstan]e, metode precum tehnicile contradictorii [i cu
dubl\ leg\tur\ sunt foarte frecvente, instaurându-se un climat totalitar de control drastic,
violen]\ [i amenin]\ri. Sunt impuse nenum\rate reguli m\runte `n leg\tur\ cu lucruri
lipsite de importan]\, recompensele sunt intermitente, iar termenii de compara]ie sunt
elimina]i prin metode precum izolarea complet\ [i discre]ia total\. ~ntr-un astfel de
mediu abuziv [i lipsit de protec]ie, victimele se simt total neajutorate [i supuse bunului
plac [i capriciilor agresorilor. Regulile sunt contradictorii, iar pedepsele nedrepte,
victimele tr\ind continua teroare de a fi pedepsi]i.
Totu[i, spre deosebire de primele dou\, violen]a organizat\ [i consecin]ele sale pot
cunoa[te o amploare [i o complexitate ce o diferen]iaz\ net de violen]a domestic\ sau de
orice alt fenomen de natur\ catastrofic\. R\zboaiele [i regimurile totalitare pe care le-a
cunoscut umanitatea de-a lungul secolelor au adus nenum\rate m\rturii `n acest sens. ~n
numeroase rânduri s-a subliniat faptul c\ violen]a organizat\ are o natur\ cu totul diferit\ de
cea a altor tipuri de violen]\ de exemplu, violen]a domestic\ [i sexual\ (Amani, 1995).
Diferen]ele `ncep cu inten]iile, scopurile [i metodele ei [i se termin\ cu anumite
consecin]e directe [i pe termen lung asupra victimelor sale [i probabil chiar [i ale
genera]iilor urm\toare, dup\ cum au sugerat o serie de studii (Yehuda [.a., 1997).
Defini]ia violen]ei organizate, a[a cum a fost ea formulat\ de Organiza]ia Mondial\ a
S\n\t\]ii, este urm\toarea: Violen]a organizat\ este producerea de dureri [i suferin]e
semnificativ evitabile de c\tre un grup organizat conform unei strategii [i/sau unui
sistem de idei [i atitudini implicite. Ea include orice ac]iune violent\ ce este inacceptabil\
din punctul de vedere al standardelor generale umane [i care are leg\tur\ cu sentimentele
victimei. Violen]a organizat\ include orice tip de «tortur\, tratament sau pedeaps\ crud\,
inuman\ [i degradant\», dup\ cum este men]ionat `n Articolul 5 din Declara]ia Universal\
a Drepturilor Omului, emis\ de Na]iunile Unite (1984). ~ntemni]area f\r\ proces,
execu]iile false, luarea de prizonieri [i orice alt\ form\ de privare violent\ de libertate
stau de asemenea sub semnul violen]ei organizate. Efectele apartheidului, destabiliz\rii,
r\zboiului civil, domiciliului for]at al oamenilor [i violen]ei politice constituie forme ale
violen]ei organizate. Violen]a care se manifest\ `n aceste situa]ii ca o consecin]\ direct\
a represiunii politice, de[i poate p\rea `ntâmpl\toare, are o natur\ structural\, implic\
violarea drepturilor umane fundamentale [i poate disp\rea numai atunci când rela]iile
umane sociale [i politice vor suferi schimb\ri profunde.
O strategie fundamental\ a violen]ei organizate este tortura. Studiul victimelor torturii
i-a condus pe unii autori la credin]a c\ Tortura este un stresor produs de om care rezult\
`n simptome diagnostice specifice (Allodi, 1991). ~n regimurile totalitare, scopul torturii
era de a suprima libertatea [i capacitatea indivizilor de a ac]iona politic (Genefke, 1982).
Instrumentele utilizate `n atingerea acestor scopuri erau variate, `ncepând de la priv\ri
fundamentale pân\ la cele mai ingenioase metode de tortur\ fizic\ [i psihologic\. ~n
1984, `n timpul Conven]iei Na]iunilor Unite ~mpotriva Torturii [i Altor Tratamente sau
Pedepse Crude, Inumane [i Degradante, a fost formulat\ o defini]ie a torturii ce a devenit
unanim acceptat\ `n 1987: Orice act prin care dureri sau suferin]e severe, fie fizice, fie
mintale, sunt produse `n mod inten]ionat unei persoane `n scopuri precum ob]inerea de
informa]ii sau confesiuni despre sine sau despre o ter]\ persoan\, pedepsirea pentru un
act pe care el sau o ter]\ persoan\ l-a comis sau se crede c\ l-a comis, intimidarea sau
232 VIOLEN}A
coerci]ia sa ori a unei ter]e persoane sau oricare alte motive bazate pe discrimin\ri de
orice fel, când astfel de dureri sau suferin]e sunt produse de sau la instigarea sau cu
consim]\mântul sau cuno[tin]a unui func]ionar public sau a altei persoane care ac]ioneaz\
`ntr-o pozi]ie oficial\. Nu sunt incluse dureri sau suferin]e ce sunt numai `ntâmpl\tor produse
`n timpul sau inerente sanc]iunilor legale. Prin aceast\ defini]ie au fost introduse criterii
relevante pentru luarea `n considerare a torturii [i, concomitent, a fost precizat\ public o
pozi]ie clar\ a Na]iunilor Unite `mpotriva oric\rui act de tortur\. Din punct de vedere
medical, tortura este producerea deliberat\, sistematic\ sau inutil\ a unei suferin]e fizice
sau mintale de c\tre una sau mai multe persoane care ac]ioneaz\ singure sau la ordinele
unei autorit\]i pentru a for]a o alt\ persoan\ s\ dea informa]ii, s\ fac\ o confesiune sau
pentru un oricare alt motiv (World Medical Assembly, Declara]ia de la Tokio, 1975).
Clasificarea torturilor
Numero[i autori au `ncercat s\ clasifice tipurile existente de tortur\ (Genefke, 1995).
De[i p\rerile acestora se interfereaz\ uneori, to]i sunt de acord asupra `mp\r]irii
metodelor de tortur\ `n dou\ mari categorii: fizice [i psihologice. Cu toate acestea,
specificarea unei delimit\ri clare `ntre ele este dificil\ deoarece, dup\ cum relat\rile
victimelor au confirmat `n mod repetat, procedurile fizice [i psihologice sunt aplicate de
obicei `ntr-o manier\ combinat\, iar efectele acestora sunt de asemenea diverse. }inând
cont c\ dezvoltarea metodelor de tortur\ a cunoscut `n timp un avans `n continu\ cre[tere
aplicarea variatelor tipuri de tortur\ [i combina]iilor lor complexe s-a realizat uneori
cu participarea medicilor, psihiatrilor [i psihologilor , astfel `ncât la un moment dat
aproape c\ au c\p\tat tr\s\turi [tiin]ifice, examinarea metodelor de tortur\ [i a efectelor
acestora devine cu atât mai dificil\.
Am trecut `n revist\ unele lucr\ri asupra clasific\rii metodelor de maltratare pentru
a ob]ine o sistematizare a acestor proceduri. Pentru a nu acorda o aten]ie mai mare
vreuneia dintre ele, le vom enumera `n ordine alfabetic\ (tabelul 2).
Tabel 2. Clasificarea procedurilor de maltratare
Categorie Tip Exemple

privarea de somn
izolarea completã
lipsa sau insuficienþa hranei ºi a apei de bãut
Privãri de orice tip limitarea miºcãrilor prin întemniþarea în celule mici
ºi/sau supraaglomerate
precaritatea condiþiilor igienice ºi restricþia vizitelor
Metode la toaletã privaþiuni senzoriale (de exemplu,
fizice întemniþarea în condiþii de întuneric complet, legarea
la ochi)
bãtãi nesistematizate (de exemplu, bãtaia prin
utilizarea sau nu a diferite instrumente, biciure)
Maltratare fizicã bãtaie sistematicã/torturã (de exemplu, bãtaia la
tãlpi/falange; arderea unor suprafeþe de piele cu þi-
gara sau cu fierul înroºit; mutilare; ºocuri electrice
Categorie Tip Exemple

aplicate `n diverse zone corporale; expunerea la
temperaturi extreme; extracþia dinþilor fãrã
anestezie; forþarea de a rãmâne mult timp în posturi
inconfortabile sau suspendarea corpului de mâini,
Metode picioare sau pãr; metoda submarinului, constând
Maltratare fizicã în forþarea capului sub apã pânã la sufocare;
fizice
suprastimularea prin zgomot continuu sau luminã
intensã etc.)
ofense sexuale (viol, rãnire, inserþie de obiecte în
vagin sau în rect)
ameninþãri adresate persoanei
Ameninþãri ameninþãri cu represalii împotriva familiei sau
prietenilor
execuþii simulate
Jigniri ºi umiliri de fizice
Metode tot felul spirituale
psihologice
confiscarea bunurilor personale
Deprivãri
psihologice lipsa contactului social ºi/sau a accesului la infor-
maþii
Asistarea la rãnirea asistarea la tortura fizicã a altora
sau moartea altor asistarea la tortura psihologicã a altora
persoane asistarea la moartea violentã a altora
~n regimurile de deten]ie politic\, combinarea procedurilor de maltratare psihologice

cu cele fizice urm\reau un efect coercitiv. Aceste tehnici vizau `n mod obi[nuit scopuri
precum ob]inerea de confesiuni sau informa]ii despre ter]e persoane, recunoa[terea unor
fapte neadev\rate comise de victime sau de ter]e persoane sau consim]irea la unele
lucruri ce erau `mpotriva convingerilor [i principiilor morale ale victimelor. Scopul mai
general al torturii este anihilarea personalit\]ii [i identit\]ii victimei. Printre aceste
tehnici se num\rau [i a[a-numitele alegeri imposibile, prin care victima era obligat\ s\
se decid\ `ntre dou\ op]iuni indezirabile (adic\ asistarea la tortura unei persoane apropiate
[i confesiunea etc.). Alte proceduri cunoscute ce urm\reau sl\birea personalit\]ii
victimelor sunt abuzul metodelor farmacologice [i institu]iilor psihiatrice. Metodele
medicale [i psihologice erau utilizate ca instrumente de provocare a distrugerii mintale,
de inducere a sentimentelor de anxietate [i tulbur\rilor psihologice, producere de dureri,
imobilizare a victimei [i ob]inere de informa]ii. Cel mai frecvent utilizate substan]e `n
astfel de circumstan]e erau medicamentele neuroleptice, sedative, psihotropice (cu alte
cuvinte, halucinogene) [i medicamentele cu efecte de blocaj neuromuscular.
Tot mai numeroase dovezi provenind din domeniul clinic sugereaz\ c\ implica]iile
psihologice ale torturii sunt mult mai severe [i mai d\un\toare decât cele fizice. De[i la
prima vedere s-ar putea crede c\ metodele fizice vizeaz\ `n primul rând scopuri fizice,
Somnier [i Genefke (1986) au indicat faptul c\ principalul impact al acestora este de o
natur\ psihologic\ definit\. Afirma]iile lor sunt sprijinite [i de convingerea c\ scopul
fundamental al torturii este distrugerea bun\st\rii fizice [i psihologice a victimei.
Conform concluziei la care au ajuns membrii [i colaboratorii Consiliului Interna]ional de
234 VIOLEN}A
Reabilitare a Victimelor Torturii dup\ ani de investiga]ii medicale [i psihologice ale

victimelor torturii din diferite p\r]i ale lumii, exist\ un pattern universal al metodelor de
tortur\ din `ntreaga lume: Africa, America Central\ [i de Sud, Europa [i Asia.
Din analiza unui e[antion extensiv de studii de caz asupra torturii, Somnier [i
Genefke (1986) au schi]at impactul diferitelor metode de tortur\, precum [i consecin]ele
lor `n termeni de tulbur\ri neuropsihologice pe termen lung. Având `n vedere inten]ia
presupus\ a fiec\rei metode de tortur\, ei au delimitat dou\ categorii `n cadrul c\rora
toate aceste proceduri ar putea fi incluse: a) tehnici de sl\bire psihologic\, ce urm\resc
crearea sentimentelor de neajutorare [i extenu\rii victimelor [i b) tehnici de distrugere a
personalit\]ii, care ]intesc c\tre inocularea sentimentelor de vinov\]ie, team\ [i pierdere
a respectului de sine.
Schulz (1965) a aderat la acela[i tip de `mp\r]ire pe categorii a metodelor de
maltratare. El considera c\ principalele tehnici de sl\bire psihologic\ constau `n diversele
depriv\ri ce au drept rezultat reducerea stimul\rilor produse de mediul `nconjurator.
Aplicate simultan sub diferite forme, acestea conduc la tulbur\ri cognitive, dezorientare
`n timp [i spa]iu, dificult\]i de concentrare, tulbur\ri de memorie [i chiar reac]ii psihotice
precum halucina]ii. Printre efectele pe termen lung au fost identificate probleme de
identitate [i instabilitate emo]ional\. Dimpotriv\, tehnicile de distrugere a personalit\]ii,
pe care el le nume[te tehnici de constrângere, `[i propun de obicei preluarea controlului
asupra victimelor prin impunerea unor serii de reguli [i regulamente ce ì for]eaz\ pe
ace[tia s\ ac]ioneze `n maniera dorit\. Orice desconsiderare a regulilor impuse se
soldeaz\ cu pedepsirea [i umilirea victimei.
Mergând pe considerentul c\ cele mai multe metode de tortur\ intr\ `n categoria
tehnicilor de distrugere a personalit\]ii, Schulz a discutat pe larg metodele de tortur\ ce
s-au dovedit a fi deosebit de eficiente, precum [i scopurile lor: a[a-numita alegere
imposibil\ [i execu]iile simulate. Alegerea imposibil\ confrunt\ victima cu situa]ii
dificile `n care aceasta se vede for]at\ s\ aleag\ `ntre dou\ sau mai multe comportamente
negative ce sunt neconforme cu credin]ele [i regulile ei morale. Nu rareori, victimelor li
se solicita s\ divulge diverse informa]ii, dar scopul major al acestor metode este de fapt
distrugerea voin]ei [i personalit\]ii victimei. Execu]iile simulate sunt de asemenea v\zute ca
metode de constrângere care distrug demnitatea [i `ncrederea `n sine a victimei. El considera
c\ metodele de sl\bire psihologic\ (adic\ toate tipurile de amenin]\ri directe sau amenin]\ri
cu represalii `mpotriva familiei [i prietenilor) poten]eaz\ eficien]a tehnicilor de distrugere
a personalit\]ii prin `nt\rirea sentimentelor de insecuritate [i neajutorare ale victimei.
Efectele evenimentelor traumatizante asupra personalit\]ii

Tr\irea evenimentului traumatizant este caracterizat\ de st\ri afective intense precum
frica intens\, sentimentele de neajutorare, pierderea controlului [i amenin]area cu
anihilarea (Comprehensive Textbook of Psychiatry). Astfel de emo]ii au drept consecin]\
tulbur\ri psihologice care, la rândul lor, afecteaz\ percep]ia, cogni]ia [i memoria (Ehlers,
Clark, 1999). Ca urmare, persoana va manifesta reac]ii anormale la stimuli obi[nui]i, ce
amintesc de evenimentul ini]ial. Dac\ aceste reac]ii se perpetueaz\, ele se vor transforma
`n simptome posttraumatice prin deconectarea de sursa ini]ial\ [i `nceperea unei existen]e
independente de ea.
Tulburarea de stres posttraumatic (`n limba englez\, Posttraumatic Stress Disorder

PTSD) este o afec]iune psihic\ ce a fost clasificat\ `n rândul tulbur\rilor de anxietate.
Din perspectiva modelului cognitiv, anxietatea este rezultatul unei amenin]\ri resim]ite
ca iminent\ (Ehlers, Clark, 1999). ~n cadrul criteriilor diagnostice europene ICD-10,
codificarea PTSD este F43.1. Aceast\ tulburare apare `n urma tr\irii sau asist\rii la
evenimente care pun via]a `n pericol, precum atacuri armate, evenimente teroriste,
accidente severe, atacuri sau abuzuri violente. Ea afecteaz\ sute de mii de oameni care
au suferit astfel de traumatisme; estim\rile psihiatrice afirm\ c\ pân\ la 10% din totalul
popula]iei a fost afectat\ de PTSD [i c\ aceast\ tulburare afecteaz\ femeile mai mult
decât b\rba]ii. Defini]ia ICD-10 a tulbur\rii respective este apari]ia unui r\spuns
`ntârziat [i/sau prelungit la un eveniment sau o situa]ie stresant\ (fie scurt\, fie de durat\)
de natur\ amenin]\toare sau catastrofic\ excep]ional\, care e probabil s\ cauzeze o
suferin]\ profund\ aproape oricui.... Categoriile traumatice incluse sunt: dezastru
natural sau cauzat de om, lupt\, accident serios, martor la moartea violent\ a altora,
victim\ a torturii, terorismului, violului sau a altor acte criminale.
Tulburarea apare de obicei nu mai târziu de trei luni de la traum\, dar nu rareori se
`ntâmpl\ s\ debuteze luni sau chiar ani mai târziu. ~n unele cazuri, simptomele post-
traumatice dispar `n timp, `ns\ `n altele persist\ mul]i ani. ~n func]ie de debut [i de
durat\, PTSD cunoa[te trei categorii: tulburare acut\, târzie [i cronic\. Aceast\ tulburare
apare adesea `n combina]ie cu sau conduce la alte tulbur\ri psihice, precum depresia. Nu
toate persoanele care au tr\it traume au nevoie de tratament; unele `[i `nving suferin]ele
cu ajutorul familiei, prietenilor sau partenerului de via]\. Totu[i, numeroase victime
necesit\ ajutor profesional pentru a-[i reveni din detrimentul psiohologic produs `n urma
tr\irii, asist\rii sau particip\rii la un eveniment cople[itor.
Conform criteriilor diagnostice ICD-10, un diagnostic de tulburare de stres posttraumatic
nu poate fi inferat numai din expunerea la un eveniment traumatizant sever. Exist\ dou\
motiva]ii principale pentru a adera la aceste criterii: (1) nu to]i indivizii care au tr\it o
asemenea traum\ dezvolt\ `n mod necesar o tulburare posttraumatic\ `n urma evenimentului
[i (2) dezvoltarea PTSD ca o consecin]\ a expunerii la un eveniment traumatizant este doar
una dintre posibilit\]ile de dezvoltare a altor probleme de s\n\tate mintal\ (Burnam, 1988).
De aceea este `ntotdeauna necesar s\ se coroboreze examinarea nivelului de expunere
la stresori cu simptomatologia posttraumatic\. Manifest\rile posttraumatice care `mpiedic\
func]ionarea psihosocial\ normal\ a persoanei sunt `mp\r]ite din punct de vedere clinic
`n patru categorii: simptome de retr\ire, simptome de hiperactivare, simptome de
evitare [i tr\s\turi asociate.
a) Retr\irile constau `n `ntip\riri puternice ale traumei `n memorie, reflectând o

dezorganizare neuropsihologic\ ce poate fi observat\ la trei niveluri: memorie, vise [i
comportament. Ele apar sub forma unor amintiri bru[te [i foarte vii, ce sunt `nso]ite de
tr\iri afective tulbur\toare [i acapareaz\ aten]ia victimei. Amintirile [i visele traumatice
iau forma unor retr\iri intense ale unor fragmente foarte vii ale evenimentelor trecute. La
nivel comportamental, con[tient sau incon[tient, persoana parcurge diferite momente ale
traumei `ntr-o manier\ direct\ sau deghizat\, periclitant\ sau adaptativ\. Retr\irile
includ simptome precum:
re`nscen\ri ale traumei (a[a-zisele flashback-uri); acestea sunt amintiri intense
percepute ca fiind de fapt o retr\ire a experien]ei sau ca [i cum persoana ar urm\ri
236 VIOLEN}A
din nou evolu]ia concret\ a evenimentului care se petrece `n fa]a ochilor s\i. La
copii, retr\irile traumei apar adesea sub forma unui joc repetitiv;
dac\ flashback-ul este sever, persoana intr\ `ntr-o stare disociativ\. Ea se comport\
ca [i cum ar retr\i cu adev\rat evenimentul. Persoana nu este complet con[tient\
de ceea ce face [i uneori un astfel de comportament poate fi confundat cu
somnambulismul;
fantezii diurne (reverii) despre eveniment, `nso]ite de obicei de panic\, groaz\,
oroare, triste]e [i disperare;
co[maruri tulbur\toare, care sunt atât de intense, `ncât persoana se treze[te ]ipând
de spaim\, ca [i cum ar retr\i trauma `n somn. La copii, aceste vise iau adesea
forma co[marurilor cu mon[tri, cu persoane salvate de la pericole sau cu amenin]\ri
la adresa propriei persoane sau a altora;
o rev\rsare brusc\ [i dureroas\ de emo]ii care par s\ nu aib\ nici un motiv. Din
relat\ri, se pare c\ aceste st\ri afective sunt mult mai frecvente decât amintirile
sau visele despre evenimentul traumatizant. Cel mai adesea, este vorba de sentimente
de p\rere de r\u, ce provoac\ mâhnire [i senza]ia de nod `n gât, dar pot fi prezente
[i afecte precum furia sau frica.
b) Hiperactivarea este similar\ cu cea observat\ `n st\ri de panic\ sau `n tulbur\rile

de anxietate generalizat\, manifestându-se sub forma simptomelor de hipervigilen]\ [i
tres\riri intense. Aceasta este o psihonevroz\ care const\ `ntr-o iritabilitate crescut\,
cauzat\ aparent de o sensibilitate accentuat\ a sistemului nervos. Persoana sufer\ de
insomnie, co[maruri, anxietate, hipersensibilitate la zgomote [i alte tipuri de stimuli
nea[tepta]i, comportându-se ca [i cum ar fi `n permanen]\ amenin]at\ de experien]a
traumatizant\. Printre aceste reac]ii de hiperactivare se num\r\:
st\ri bu[te de iritabiliate [i nervozitate;
probleme de concentrare sau de memorie;
insomnii;
reac]ii exagerate la stimuli (tres\riri intense).
Prelungirea acestor reac]ii poate evolua ulterior `n afec]iuni psihosomatice.
c) Evitarea cuprinde strategii cognitive, emo]ionale [i comportamentale menite s\

reduc\ gradul de expunere la stimulii traumatizan]i, precum [i r\spunsul emo]ional la
astfel de stimuli. Evitarea const\ `n st\ri de alterare a con[tiin]ei, de amor]ire emo]ional\
ca efect al `ncerc\rii de evadare dintr-o situa]ie disperat\. O deformare a conceptelor de
timp [i spa]iu este de asemenea prezent\, persoana reac]ionând ca [i cum evenimentul nu
i s-ar fi `ntâmplat ei, ca [i cum ar fi fost doar un observator extern a ceea ce i s-a
`ntâmplat altcuiva. ~n cazuri extreme, aceast\ deta[are poate fi o modalitate de protec]ie
`mpotriva unei suferin]e insuportabile (Herman, 1992), similar\ st\rii de trans\ hipnotic\,
ceea ce afecteaz\ `n principal rela]iile cu ceilal]i, precum [i alte arii ale func]ion\rii
cotidiene a persoanei. Aceste simptome se manifest\ sub diferite forme:
evitarea situa]iilor ce reamintesc de evenimentul traumatizant. Simptomele pot fi
agravate de situa]ii sau activit\]i similare traumei originale sau care amintesc de
aceasta. ~n timp, persoana poate deveni atât de anxioas\ `n anumite situa]ii, `ncât
via]a ei cotidian\ este guvernat\ de `ncercarea de a le evita;
evitarea accept\rii responsabilit\]ii pentru alte persoane. Aceasta este o consecin]\

a sentimentelor de ratare [i vinov\]ie care apar `n perioada ulterioar\ evenimentului.
Persoanele respective pot manifesta de asemenea o schimbare marcant\ `n orientarea
spre viitor, tr\ind sentimentul c\ nu vor reu[i s\ tr\iasc\ niciodat\ normal, s\
`ntemeieze o familie sau s\ se realizeze pe plan profesional;
senza]ia de amor]ire (`ncremenire emo]ional\). Aceasta survine atunci când
persoana tr\ie[te emo]ii atenuate [i poate sus]ine doar activit\]i mecanice sau de
rutin\. Ulterior, o dat\ cu apari]ia simptomelor de retr\ire, emo]iile intense vor
alterna cu incapacitatea de a sim]i sau manifesta vreo emo]ie;
inabilitatea de a dep\[i sentimentele de p\rere de r\u [i furie legate de suferin]a
sau pierderea resim]ite ca urmare a evenimentului traumatizant. Acestea conduc
de obicei la depresie [i sentimente de vinov\]ie.
d) Tr\s\turi asociate pot completa paleta simptomelor posttraumatice, ca urmare a

tentativei de a diminua intensitatea acestora din urm\:
abuzul de alcool sau de droguri;
auto-medica]ia;
controlul slab al impulsurilor, care poate conduce la tentative de sinucidere.
O persoan\ care sufer\ de PTSD manifest\ o tulburare semnificativ\ la nivelul tuturor

ariilor de func]ionare: munc\, rela]ii, activit\]i, sex, satisfac]ie. O explica]ie a complexit\]ii
traumei ar consta `n co-producerea unor procese patogenice ce `ncep `n timpul experien]ei
propriu-zise [i continu\ s\ se dezvolte ulterior:
1) alterarea proceselor neurobiologice responsabile pentru discriminarea stimulilor
care se exprim\ prin hipervigilen]\ [i `ngustarea câmpului aten]iei;
2) formarea unei reac]ii condi]ionate la stimulii care au leg\tur\ cu trauma ini]ial\;
3) modificarea schemelor cognitive [i a modalit\]ilor social-adaptative, rezultat\
dintr-o profund\ disonan]\ `ntre experien]a traumatizant\ [i cuno[tin]ele despre
lume ale persoanei (Shalev, 1992: 94).
Judith Herman afirma existen]a unei dialectici a traumei, caracterizat\ prin oscilarea
`ntre simptomele intruzive [i cele de evitare sau constrictive, creând un dezechilibru
psihic care se autoperpetueaz\ sub forma unui cerc vicios. Aceast\ dialectic\ este v\zut\
ca având o evolu]ie gradual\: `n prima perioad\ (`n medie de 3-6 luni) predomin\
simptomele de retr\ire intens\ a traumei, ce sunt cu atât mai persistente cu cât trauma a
fost mai sever\. Ele apar cam la 48 de ore dup\ eveniment, `n majoritatea cazurilor
(Shalev, 1992). ~n a doua parte, sunt preponderente simptomele de hiperactivare care, cu
timpul, devin din ce `n ce mai evidente, aproape confundându-se cu tr\s\turi durabile de
personalitate. ~n cazurile mai grave se `nregistreaz\ repetate tentative de sinucidere.
Adesea, persoanele traumatizate declar\ c\ o parte din ei a murit.
Bessel A. van der Kolk (1993) identific\ trei aspecte critice care caracterizeaz\
procesarea informa]ional\ `n cazul persoanelor care sufer\ de PTSD:
suprainterpretarea stimulilor obi[nui]i ca elemente care reamintesc trauma ini]ial\:
stimuli minori pot provoca retr\irea traumei;
starea generalizat\ de hiperactivare [i dificultatea de a distinge `ntre ceea ce este
[i ceea ce nu este relevant;
238 VIOLEN}A
continuarea utiliz\rii disocia]iei ca modalitate de adaptare la stimuli care amintesc

de traum\ [i la alte evenimente stresante [i dup\ dep\[irea experien]ei traumatice.
PTSD se asociaz\ frecvent cu tulbur\ri precum: st\ri anormale ale con[tiin]ei

(disociere, halucina]ii, iluzii), tulbur\ri de memorie, tulbur\ri de personalitate (`n special
borderline [i tulburare multipl\ de personalitate), abuz de substan]e, depresie, tulbur\ri
somatice. Cercet\rile din acest domeniu au confirmat existen]a unei comorbidit\]i `ntre
aceste psihopatologii. ~n aceast\ privin]\, evenimentele traumatizante pot constitui factori
majori `n debutul [i dezvoltarea unor tulbur\ri precum: tulbur\ri de personalitate,
depresie, anxietate, fobii, tulbur\ri somatice, tulbur\ri alimentare, tulbur\ri paranoide,
simptome disociative [i abuz cronic de substan]e. Pacien]ii psihiatrici cu cele mai frecvente
antecedente traumatice sunt de obicei cei diagnostica]i cu tulbur\ri de personalitate, `n
special borderline [i tulburare multipl\ de personalitate.
Dup\ includerea diagnosticului de tulburare de stres posttraumatic `n sistemul diagnostic
DSM-IV, au fost recunoscute din punct de vedere clinic rela]iile dintre traum\, disociere,
somatizare [i diferitele manifest\ri ale tulbur\rilor de autoreglare emo]ional\, precum
impulsuri agresive, autoagresive [i sexuale necontrolate, tendin]e suicidare cronice,
tulbur\ri cronice de hipervigilen]\ [i `ngustare a câmpului aten]iei. Se pare c\ aceast\
combina]ie de tulbur\ri are un impact negativ asupra dezvolt\rii personalit\]ii, reflectat
`n simptome ale confuziei de identitate, cum ar fi: distorsiuni ale imaginii corporale,
sentimente de neajutorare, ineficien]\ [i sl\biciune, pierderea `ncrederii, dificult\]i `n
rela]iile sociale [i afirmarea de sine (van der Kolk, Pelcowitz [.a.,1996). Cercet\rile
clinice au ar\tat c\, de fapt, este o tulburare complex\, comorbid\ cu alte tulbur\ri
psihologice (Herman, 1992; Silk [.a., 1995; Mueser [.a., 1998; Levitan [.a.,1998).
Procesele disociative sunt fenomenele cele mai specifice care se asociaz\ efectelor
posttraumaice, incluzând fragment\ri emo]ionale [i senzoriale ale experien]ei, depersonalizare
[i derealizare la momentul traumei, depersonalizare continu\ [i distorsiune a conceptelor
de spa]iu [i timp, reten]ia amintirilor traumatizante sub forma diferitelor fragmente ale
personalit\]ii. Aceste procese sunt intercorelate [i au loc de obicei `n diferite combina]ii.
Simptomele disociative au fost observate ca fiind mecanisme cu rol auto-protector `n
timpul experien]ei traumatizate [i dup\ aceea. ~n timpul traumei are loc o senza]ie de
distan]are afectiv\ [i spa]ial\. Persoana devine deta[at\ de propria sa corporalitate;
posttraumatic, deta[area este men]inut\ prin refuzul integr\rii senza]iilor [i emo]iilor din
timpul traumei sub forma unei scheme cognitive con[tiente. Studiile au confirmat faptul
c\ disocierea peritraumatic\ este un predictor semnificativ al disocierii posttraumatice
(Holen, 1990; Marmar [.a., 1994; Spiegel, 1991, Shalev, Orr, Pitman, 1993). Cu cât
sunt mai prelungite aceste procese disociative, cu atât mai mare este probabilitatea ca ele
s\ devin\ modalit\]i adaptative curente, care vor sta la baza fragment\rii personalit\]ii.
B.A. van der Kolk a subliniat faptul c\ imposibilitatea de a integra aspectele traumatice
`ntr-o schem\ cognitiv\ explicit\ constituie punctul central al patologiei posttraumatice.
~n opinia sa, chiar dac\ disocierea poate fi adaptativ\ `n condi]ii extreme, se presupune
c\ lipsa de integrare a amintirilor traumatizante este agentul patogenic care conduce la
dezvoltarea schimb\rile biocomportamentale complexe ce constituie manifestarea clinic\
a PTSD. Legat de aceast\ idee, Shalev a sus]inut c\ teza potrivit c\reia PTSD ar reflecta
un r\spuns adaptativ normal la un eveniment extraordinar ar trebui reconsiderat\. Chiar
dac\ simptomele PTSD sunt foarte similare cu cele ale victimelor imediat dup\ tr\irea
evenimentului traumatizant, simptomele respective nu mai au o utilitate adaptativ\, ci

mai degrab\ reflect\ afec]iuni permanente. Amintirile intruzive recurente pot genera `n
timp disfunc]ii ale memoriei; r\spunsurile condi]ionate de fric\ pot deveni tr\s\turi de
personalitate imposibil de `nl\turat cu ajutorul terapiilor de desensibilizare. Rezisten]a
simptomelor PTSD la tratament sugereaz\ caracterul lor ireversibil, ce poate avea la
baz\ modific\ri neurologice definitive.
O serie de cercet\ri recente au sugerat c\ urm\rile evenimentelor traumatizante sunt
mai complexe decât categoriile simptomatice men]ionate `n cadrul diagnosticului PTSD.
Un studiu condus de Bessel A. van der Kolk, M.D. Pelcowitz [.a. (1996) a relevat faptul
c\ frecven]a [i intensitatea tulbur\rilor disociative, somatoforme [i de reglare emo]ional\
scade o dat\ cu remisia simptomelor posttraumatice. De asemenea, urm\rile traumelor
interpersonale sunt semnificativ mai severe decât cele ale dezastrelor, iar vârsta traumatiz\rii
este hot\râtoare pentru gravitatea simptomelor posttraumatice, acestea fiind semnificativ
mai numeroase `n cazurile când astfel de evenimente au fost tr\ite `n copil\rie. A[adar,
se pare c\ PTSD [i celelalte tulbur\ri mai sus men]ionate reprezint\ un spectru de
modalit\]i adaptative la experien]ele traumatizante. Ele pot interveni `mpreun\, dar persoanele
traumatizate pot manifesta diverse combina]ii simptomatice la momente diferite.
Consecin]ele psihologice ale abuzurilor [i torturii

Experien]ele traumatizante pot fi [i sursa unor tulbur\ri de comportament precum
automutilarea, tentativele repetate de sinucidere [i abuzul de substan]e psihoactive
(van der Kolk, McFarlane, Weisaeth, 1991; Herman, 1992). Rezultatele unor studii au
indicat faptul c\ antecedente precum abuzul fizic [i sexual `n copil\rie sunt predictori
semnificativi ai automutil\rii [i tentativelor de suicid, iar severitatea experien]e-
lor traumatizante coreleaz\ pozitiv cu intensitatea comportamentelor autodistructive
(van der Kolk, Perry, Herman, 1991). ~n cazul abuzurilor sexuale suferite `n copil\rie,
frecven]a acestora coreleaz\ semnificativ cu frecven]a comportamentelor autodistructive,
`n special a actelor de automutilare (Romans [.a., 1995). Se pare c\ experien]ele
traumatizante din copil\rie contribuie la ini]ierea comportamentelor autodistructive, iar
lipsa rela]iilor afective protective contribuie la men]inerea unor astfel de comportamente
(Green, 1995). Ulterior, unele experien]e, cum ar fi conflicte interpersonale sau st\ri
emo]ionale tensionate, pot precipita episoadele disociative [i comportamentul autodistructiv
datorit\ tendin]ei acestor persoane de a reac]iona la tensiunile cotidiene prin re`ntoarcerea
la experien]ele din copil\rie.
Exist\ indica]ii conform c\rora expunerea la violen]\ este asociat\ `n general cu mai multe
simptome. O prevalen]\ crescut\ a unor astfel de experien]e traumatizante (51-98%) a fost
observat\ `n rândul pacien]ilor cu boli mintale (Goodman [.a., 1997; Mueser [.a., 1998).
De asemenea, se pare c\ debutul unor tulbur\ri psihotice precum schizofrenia, psihozele
maniacale [i depresive este precedat, `n majoritatea cazurilor (97%), de un exces de
evenimente traumatizante, `n special `n cursul ultimelor trei luni de dinaintea debutului
psihotic (Bebbington [.a., 1993).
Unele studii au sugerat faptul c\ unele simptome psihotice halucina]ii, deliruri [i
tulbur\ri de ra]ionament , de[i specifice schizofreniei, se pot manifesta [i ca urmare a
abuzurilor severe. Apari]ia acestor manifest\ri este mai probabil\ `n cazul abuzurilor
240 VIOLEN}A
suferite `n timpul copil\riei. Mai mult, dup\ cum au ar\tat majoritatea studiilor, se pare
c\ experien]ele traumatizante constituie un element obi[nuit al antecedentelor biografice
ale persoanelor cu afec]iuni psihotice. Halucina]iile sunt mai frecvente decât celelalte
simptome `n cazul pacien]ilor care au relatat experien]e de abuz sexual, `n special al
celor care au tr\it experien]e de incest, iar delirurile sunt mai frecvente la cei care au
raportat abuzuri fizice (Read [.a., 1999). Abuzurile, `n special cele din copil\rie, sunt de
asemenea predictori semnificativi ai tulbur\rilor alimentare (bulimie [i anorexie), ai
tulbur\rilor de anxietate, depresive, ai comportamentului suicidar [i ai dependen]ei de
alcool [i de droguri (Mullen [.a., 1993; Read [.a., 1997; Pribor, Dinwiddie, 1992). A
fost de asemenea g\sit\ o conexiune semnificativ\ `ntre severitatea abuzurilor [i pro-
babilitatea de a deveni pacient `ntr-o clinic\ psihiatric\. Rate semnificativ mai ridicate de
PTSD au fost raportate `n rândul pacien]ilor psihotici `n compara]ie cu popula]ia `n
general. Cele mai ridicate procente de PTSD (Mueser [.a., 1998) au fost `nregistrate `n
rândul pacien]ilor depresivi (58%), al celor cu tulbur\ri de personalitate borderline (54%),
cu tulbur\ri afective bipolare (40%) [i cu alte tulbur\ri de personalitate (40%). Rate mai
sc\zute s-au observat la pacien]ii cu tulbur\ri schizoafective (37%) [i schizofrenice (28%).
S-a ar\tat de asemenea faptul c\ tulbur\rile disociative se asociaz\ [i cu alte tulbur\ri
comorbide `n afar\ de PTSD: depresie major\, tulburare de personalitate borderline [i
abuz cronic de substan]e (Saxe [.a., 1995). Aceasta sugereaz\ c\ disocierea nu este decât
un element al spectrului mai larg de probleme al pacien]ilor cu antecedente traumatizante.
Procentul ridicat de experien]e traumatizante relatate de pacien]ii cu tulbur\ri disociative
i-a condus pe clinicieni la ipoteza c\ tulbur\rile disociative joac\ un rol important `n
dezvoltarea unor tulbur\ri mai severe.
Printre consecin]ele violen]ei organizate au fost identificate tulbur\ri multiple [i de
lung\ durat\. Deoarece astfel de experien]e invadeaz\ identitatea [i demnitatea persoanei,
perioada posttraumatic\ este caracterizat\ cel mai adesea de sentimente reprimate de
vinov\]ie [i fric\, respect de sine sc\zut [i remu[c\ri. Pe termen lung, amintirea acestor
experien]e este profund umilitoare sau retr\it\ sub forma sentimentelor de vinov\]ie.
Dat\ fiind complexitatea disfunc]iilor fizice [i psihologice care apar ca urmare a torturii,
clasificarea sistematic\ a consecin]elor torturii este o sarcin\ foarte dificil\. Tortura [i
traumele de r\zboi sunt prin excelen]\ predictori semnificativi ai tulbur\rilor disociative,
somatoforme [i ai afec]iunilor cu tr\s\turi psihotice (Butler [.a., 1996; Yehuda [.a., 1996;
van Ommeren [.a., 2001; Hamner [.a., 1999). Asocierea tr\s\turilor psihotice cu
stresul posttraumatic cronic la persoanele cu experien]e traumatizante severe ar putea
reflecta un tip de tulburare distinct, ca o complica]ie cronic\ a simptomelor posttraumatice
(Hamner [.a., 2000). Cercetând consecin]ele pe termen lung ale deten]iei politice `n
fosta Republic\ Democrat\ German\, Bauer (1993) a diagnosticat un set de simptome
specifice format din depresie, anxietate asociat\ cu simptome vegetative [i de hipervigilen]\.
Criteriile diagnostice europene, ICD-10, au introdus un alt diagnostic care `nsumeaz\
mai cuprinz\tor simptomele ce se dezvolt\ de obicei `n urma unei traume prelungite [i
severe: schimbarea durabil\ de personalitate dup\ o tr\ire catastrofic\ (F62.0). Aceasta
este codificat\ ca fiind o complicare cronic\ a evolu]iei PTSD, care apare dup\ unul sau
mai multe decenii de la tr\irea experien]ei traumatizante sau ca o tulburare `n sine, ce nu
a fost precedat\ de PTSD, dar cu atât mai probabil\ ca apari]ie cu cât trauma a survenit
mai timpuriu, a fost mai sever\ [i mai prelungit\. Exemple de astfel de experien]e
catastrofice sunt: prizonier `ntr-un lag\r de concentrare, victim\ a torturii, dezastrelor,
expunerii prelungite la situa]ii periclitante pentru via]\ (ostatic, victim\ a terorismului

sau captivit\]ii prelungite cu periclitarea vie]ii resim]it\ ca fiind iminent\). Persoanele
afectate devin inflexibile [i inadaptabile, incapabile de a func]iona pe plan interpersonal,
social [i ocupa]ional, devenind ostile [i suspicioase, izolându-se de ceilal]i [i tr\ind
permanent un sentiment de alienare. Ele se confrunt\ cu probleme de reglare a afectelor
[i tr\iesc o permanent\ stare de hipervigilen]\ [i iritabilitate, ca [i cum s-ar confrunta `n
permanen]\ cu un pericol iminent (van der Kolk, McFarlane, Weisaeth, 1991).
Cercet\rile [i observa]iile clinice au remarcat existen]a unui grup de tulbur\ri corelate
cu trauma, care, cu toate acestea, au fost omise din cadrul criteriilor moderne de
diagnostic al tulbur\rii de stres posttraumatic (van der Kolk [.a., 1991). Au fost propuse
o serie de criterii pentru clasificarea tulbur\rilor consecutive unor traume intense [i
prelungite, ce nu sunt specificate `n criteriile de diagnostic (tabelul 3).
Tabel 3. Tulbur\ri nespecificate ap\rute `n urma stresului extrem

(Disorders of Extreme Stress Not Otherwise Specified, DESNOS)
A. Modificãri ale reglãrii afective Deficienþa cronicã a reglãrii afectelor; dificultate în

modularea furiei; comportament autodistructiv ºi
suicidar; dificultãþi în reglarea comportamentului
sexual; comportamente impulsive ºi riscante.
B. Modificãri ale atenþiei ºi conºtiinþei Amnezie, tulburãri ºi simptome disociative.
C. Somatizare Tulburãri nonorganice, simptome de conversie.
D. Schimbãri caracterologice cronice Modificãri în autopercepþie: sentimente cronice de
vinovãþie ºi ruºine; autoînvinovãþire, sentimente de
ineficienþã, ratare ºi tulburare permanentã; schimbãri
în percepþia agresorului, precum adoptarea unor
credinþe false ºi idealizarea agresorului.
E. Modificãri în relaþiile cu ceilalþi Incapacitatea de a acorda încredere ºi de a menþine
relaþiile cu ceilalþi; tendinþa de a fi revictimizat;
tendinþa de a-i victimiza pe ceilalþi.
F. Modificãri ale sistemului de Disperare ºi sentimentul neajutorãrii; pierderea
credinþe credinþelor ºi convingerilor anterioare.
A[adar, domeniul traumatologiei se leag\ organic de toate celelalte ramuri ale

psihologiei clinice. Problemele victimelor experien]elor traumatizante afecteaz\ toate
nivelurile proceselor psihice, precum [i modalit\]ile adaptative. Unii autori au subliniat
necesitatea de a investiga mai `n profunzime acest domeniu `n vederea clarific\rii
conexiunii dintre traum\ [i psihoz\, ca [i a elabor\rii unor modele terapeutice adecvate
pentru reabilitarea persoanelor afectate. ~n special victimele traumelor prelungite manifest\
numeroase alte tulbur\ri mintale [i somatice, care complic\ enorm diagnosticul PTSD.
Prin urmare, investigarea paralel\ a respectivelor tulbur\ri devine necesar\ `n aceste
cazuri. Studiul consecin]elor traumatice are, de asemenea, implica]ii importante `n
domeniul socio-politic [i de aceea, nu `ntâmpl\tor, traumatologii sunt `n general [i
ap\r\tori ferven]i ai drepturilor omului. Reabilitarea social\ a victimelor constituie o
parte integrant\ a unei interven]ii terapeutice de succes.
242 VIOLEN}A
Allodi F., Randall, G.R., Lutz, E. (1985) Physical and psychiatric effects of torture: two
medical studies, `n Stover, E., Nightingale, E.O., The Breaking of Bodies and Minds,
W.H. Freeman & Co, New York.
Allodi, F. (1991), Assesment and treatment of torture victims: a critical review, Journal of
nervous and mental disease, 179, pp. 4-11.
Amani Trust (1997), Assessment of the Consequences of Torture and Organized Violence A
Manual for Field Workers (manuscris nepublicat).
Bebbington, P., Wilkins, S. [.a. (1993) Life Events and Psychosis. Initial Results from the
Camberwell Collaborative Psychosis Study, British Journal Of Psychiatry, 162, pp. 72-79.
Burnam, M., Stein, J., Golding, J., Siegeö, J., Sorenson, S., Forsithe, A., Telles, C. (1988),
Sexual assault and mental disorders in community population, Journal of Consulting and
Clinical Psychology, 56, pp. 843-851.
Butler, R.W., Mueser, K.T., Sprock, J. Braff, D.L. (1996), Positive Symptoms of Psychosis in
Posttraumatic Stress Disorder, Biologic Psychiatry, 39, pp. 839-844.
Ehlers, A., Steil, R. (1995), Maintenance of intrusive memories in Posttraumatic Stress Disorder:
a cognitive approach, Behavioral and Cognitive Psychotherapy, 23, pp. 217-249.
Ehlers, A., Clark, D. (1999), A cognitive model of posttraumatic stress disorder, Department of
Psychiatry, University of Oxford, Warnford Hospital, Oxford.
Genefke, I.K. (1982), Morbidity spectrum amongst torture victims, Acta Neurologica Scan-
dinavica, 65, p. 320.
Goodman, L.A., Rosenberg, S.D., Mueser, K.T., Drake, R.E. (1997), Physical and Sexual
Assault Hystory in Women Serious Mental Illness: Prevalence, Correlates, Treatment, and
Future Research Directions, Schizophrenia Bulletin, vol. 23. nr. 4, pp. 685-696.
Green, A.H. (1995), Comparing child victims and adult survivors: clues to the pathogenesis of
child sexual abuse, American Academy of Psychoanalysis, 23, pp. 655-670.
Hamner, M.B., Frueh, C., Ulmer, H.G., Arana, G.W. (1999), Psychotic Features and Illness
Severity in Combat Veterans with Chronic Postraumatic Stress Disorder, Biol Psychiatry, 45,
pp. 846-852.
Hamner, M.B., Frueh, C., Ulmer, H.G., Huner, M.G., Twomey, T.J., Tyson, C., Arana, G.W.
(2000), Psychotic Features in Chronic Postraumatic Stress Disorder and Schizophrenia,
Journal of nervous and mental disease, vol. 188, 4, pp. 217-221.
Herman, J.L. (1992), Trauma and Recovery, Basic Books, New York.
Holen, A. (1990), A Long-Term Outcome Study of Survivors from Disaster, University of Oslo
Press, Oslo.
Laplanche, J., Pontakis, J.B. (1994), Vocabularul Psihanalizei, Humanitas, Bucure[ti.
Levitan, R.E., Parikh, S.V. (1998), Major Depression in Individuals With a History of Childhood
Physical or Sexual Abuse: Relationship to Neurovegetative Features, Mania, and Gender,
American Journal of Psychiatry, 155, 12.
Marmar, C.R., Weiss, D.S., Schlenger, W.E., Fairbank, J.A., Jordan, B.K., Kulka, R.A., Hough,
R.L. (1994), Peritraumatic dissociation and posttraumatic stress in male Vietnam Theater
veterans, American Journal of Psychiatry, 151, pp. 902-907.
Meichenbaum, D. (1994), A clinical handbook/practical therapist manual for assessing and
treating adults with posttraumatic stress disorder, Institute Press, Waterloo, Ontario.
Mueser, K.T., Trumbetta, S.L., Rosemberg, S.D. (1998), Trauma and Posttraumatic Stress
Disorder in Severe Mental Illness, Journal of Consulting and Clinical Psychology, vol. 66, nr. 3,
pp. 493-499.
Mullen, P.E., Martin, J.L., Anderson, J.C., Romans, S.E., Herbison, P.G. (1993), Childhood
Sexual Abuse and Mental Health in Adult Life, British Journal of Psychiatry, 163, pp. 721-732.
Pribor, E.F., Dinwiddie, S.H. (1992), Psychiatric Correlates of Incest in Childhood, American
Journal of Psychiatry, 149, 1.
Read, J. [.a. (1997), Child Abuse and Psychosis: A Literature Review and Implications for
Professional Practice, Professional Psychology; Research and Practice, vol. 28, nr. 5,
pp. 448-456.
Read, J. [.a., (1999), Hallucinations, Delusions, and Thought Disorder Among Adult Psychiatric
in Patients With a History of Child Abuse, Psychiatric Services, 50: 1467-1472, American
Psychiatric Association.
Romans, S.E. [.a. (1995), Sexual Abuse and Deliberate Self-Harm, American Journal of
Psychiatry.
Saxe, G.N., van der Kolk, B.A., Berkowitz, R., (1993), Dissociative Disorders in Psychiatric
Inpatients, American Journal of Psychiatry, 150, 7.
Saxe, G.N., Chinman, G., Berkowitz, R., Hall, K., Lieberg, G., Schwartz, J., van der Kolk, B.A.
(1995), Somatization in Patients with Dissociative Disorders.
Shalev, A., Orr, S., Perri, T., Schreiber, S., Pitman, R. (1992), Psychophysiological responses
to loud tones in Israeli patients with posttraumatic stress disorder, Archives of General
Psychiatry, 49, pp. 870-875.
Silk, K.R., Lee, S. [.a. (1995), Borderline Personality Disorder Symptoms and Severity of
Sexual Abuse, American Journal of Psychiatry, 152, 7.
Solomon, S., Smith, E. (1994), Social support and perceived control as moderators and responses
to dioxin and flood exposure, `n Ursano, R.J., Fullerton, C.S., McCaughey, B.G. (ed.),
Individual and community responses to trauma and disaster: The structure of human chaos,
Cambridge University Press, Cambridge, pp. 179-200.
Somnier, F.E., Genefke, I.K. (1986), Psychotherapy for Victims of Torture, British Journal of
Spiegel, D., Cardena, E. (1991), Disintegrated experience: the dissociative disorders revisited,
Journal of Abnormal Psychology, 100, pp. 366-378.
van der Kolk, B.A., Perry, C., Herman, J.L. (1991), Childhood Origins of Self-Destructive
Behavior, American Journal of Psychiatry, 148, pp. 1665-1667.
van der Kolk, B.A., McFarlane, A., Weisaeth, L. (1996), Traumatic Stress. The Effects of
Overwhelming Experience on Mind, Body, and Society, Guilford Press, New York.
van der Kolk, B.A., Pelcowitz, D. [.a. (1996), Dissociation, Somatization and Affect Dysregulation:
The Complexity of Adaptation to Trauma, American Journal of Psychiatry, 153, July Fetschrift
Supplement, p. 7.
van der Kolk, B.A. (1997), The Psychobiology of Posttraumatic Stress Disorder, Journal of
Clinical Psychatry, 58 (supl. 9).
van Ommeren, M., de Jong, J., Sharma, B., Komproe, I., Thapa, S.B., Cardena, E. (2001),
Psychiatric Disorders Among Tortured Bhutanese Refugees in Nepal, Archives of General
Yehuda, R., Elkin, A., Binder-Brymes, K., Kahana, Boaz, Southwick, S.M., Schmeidler,
J., Giller, El. (1996), Dissociation `n Aging Holocaust Survivors, American Journal of
Psychiatry, 153:3.
Yehuda, R., Schmeidler, J., Elkin, A., Houskmad, E., Siever, L., Binder-Brymes, K., Wainberg,
M., Alferiot, D., Lehman, A., Guo, L.S., Yang, R.K. (1997), Phenomenology and Psychobiology
of the Intergenerational Response to Trauma.
244 VIOLEN}A
VIOLEN}A ~N LIMBAJ LIMBAJUL VIOLENT 245
Tatiana Slama-Cazacu*
Violen]a `n limbaj limbajul violent
0. Dac\ a[ pune un moto acestui text, cuvintele urm\toare ar constitui, `n fond, un

succint rezumat: Violen]a na[te violen]\; [i, ca un adaos: Ea o `ntre]ine [i o
intensific\.
0.1. Nu `ncerc deocamdat\ s\ propun explica]ii ale unei realit\]i pe care, dintru
`nceput, m\ limitez s-o constat. Lumea actual\ tr\ie[te o epoc\ de aproape nemai`ntâlnit\,
diversificat\ [i complex\ violen]\ (V), pe care totodat\ pare s-o sus]in\ inten]ionat sau
nu , oricum s-o tolereze [i, adesea, s-o agreeze. Uneori se prefer\ [i astfel se `ncurajeaz\,
nem\rturisit, V, prin refuzul unei oferte considerate paseiste, desuete, dep\[ite fa]\ de
ritmul [i particularit\]ile a[a-zisei «vie]i moderne», `ncurajând (fie [í pasiv) V uman\ sau
`ndurând-o cu o bizar\ resemnare, ca `n erele primitive ale omenirii pe cea a
naturii. De[i se infatueaz\ cu aceast\ epoc\ de «`nalt\ tehnologie», de aventuri `n
spa]iul cosmic, de experimente [tiin]ifice («clonare» etc.), concurând puterea genetic\ a
Divinit\]ii, omul actual la scara individual\, banal\, dar [í la aceea de suprem poten]ial
[tiin]ific, politic, social, financiar devine la rândul lui violent sau cel pu]in un suporter al V.
0.2. M\ voi referi aici [í la fenomenele generale din spa]iul Terrei, `ns\ datele
invocate cele mai concrete, precise, direct cunoscute (de[i se adaug\ influen]e nefaste
clare) sunt cele din ]ara numit\ «România». Atâ]ia factori de stres, generatori de V: de
la for]e cosmice [i minunate medii naturale, alternându-[i calmul paradisiac cu bru[te
dezl\n]uiri1 care influen]eaz\ corpul [i psihicul [i `n care se pierd vie]i, locuin]e [i avutul
comunitar, `n elogiatul «mileniu trei», sau de la furtuni n\prasnice [i n\pustiri de ape ori
cutremure c\rora nu le rezist\ falnice cl\diri la schimbarea ritmurilor climatice benefice
sau cu care, `n orice caz, s-au obi[nuit locuitorii fiec\rei por]iuni din planeta lor; la
cohorte de câini urbani care se reped la fe]ele copiilor sau latr\ necontenit, `n puterea
nop]ii, `ntrerupând somnul [í a[a agitat de co[marul câ[tig\rii traiului, de s\r\cie, [omaj,
infla]ie crescând feroce sau de precaritatea locului de munc\, la existen]a real\ [i psihoza
* Profesor doctor docent la Universitatea din Bucure[ti.

1. Redactasem acest text când, la 16 iulie 2001, un redactor vorbea, pe canalul «Radio
România-Actualit\]i», ca introducere relativ\ la informa]ii meteorologice, despre violen]ele
naturii (nu a fost un caz izolat).
246 VIOLEN}A
(fie [í creat\ de perspectiva r\spândirii flagelului) a «maladiei vacii nebune» ori a «febrei
aftoase», a «trichinelozei», a insectelor, a viermilor atacând legume care trebuie apoi
ap\rate prin pesticide nocive «consumatorului», ori «conservan]i» sc\pa]i de sub control,
precum «Ucenicul vr\jitor». {i: brutalele imagini ale s\r\ciei nu apei, nu
electricit\]ii sau `nc\lzirii, nu hranei substan]iale sau medicamentelor, fie [i «compensate»;
[i violentarea prin afi[area opulen]ei dezm\]ate, a VIP-urilor marcând r\sturnarea
sistemelor de valori morale, intelectuale, artistice, politice; bancnote cu chipuri de
martiri politici sau culturali, tragic murd\rite de frecven]a utiliz\rii ca urmare a sc\derii
valorii `n iure[ul infla]iei; [i izbucniri târzii de scandaluri ce arat\ fantastica `mbog\]ire
a celor care-[i scurg valuta forte `n bine p\zite ascunz\tori din str\in\tate, agresând pân\
la s\r\cirea suprem\ o ]ar\ bogat\. {i «terori[ti» care ucid pe al]ii `n sacrificiu de
sinucidere cu bombe cu efect aleatoriu c\zând prad\ victime absolut independente de
]inta real\ a crimei, precum copii , mul]imi care url\ frenetic pe stadioane [i atac\
perdan]ii, ori calc\ `n picioare [i agreseaz\ chiar pe cei din publicul neutru. {i
zgomote feroce zise «muzic\», sau mi[c\rile sc\l\mb\iate, agita]ia isteric\ a dansului sui
generis de «discotec\», tineri care se automutileaz\ sau cad prad\ drogurilor, geamuri de
vitrine ce se sparg sub r\ngile unor bande indigene ca de Ku-Klux-Klan, copii care
asasineaz\, adul]i care agreseaz\ copii, pu[tani care-[i iau lumea-n cap, evadând din
familie, din «Casele de copii» («Centre de plasament»!), din noile «ad\posturi», create
pentru ei (dar, brusc, prea roze sau lipsite de buni educatori) [i le prefer\ strada,
gara ori mai bine ascun[i canalele. {i, la o ap\sare pe un buton al televizorului,
nuduri exibate `ntr-o publicitate agresiv\, trupuri goale care a]â]\, imperios, la V,
corpuri ce se zdrobesc `n b\t\i reciproce, pocnete de pistol [i sânge care ]â[ne[te,
revolvere silen]ioase [i brusc via]a trece `n moarte. Câte alte imagini terifiante a[
putea, `nc\, s\ evoc. Nu este Apocalipsa, scenele se petrec aevea, s\ nu se spun\ c\
redau o viziune «catastrofic\» sau c\ sunt exager\ri: este o realitate ce a luat amploare,
aproape brusc (mai ales `ntr-o ]ar\ sc\pat\ din chingile dictaturii care impunea cenzura
violen]ei, dar o practicase pentru interesul propriu sau o mai continua, `n carcere
ascunse ori `n clinici psihiatrice). S\ nu o mai ascundem ori s\ refuz\m s\-i vedem
amploarea, rolul [i sensul, fiecare b\gându-[i capul `n nisipul incon[tien]ei. Imaginile
evocate (care sunt, e drept, mult difuzate de «mediile» sc\pate de cenzur\ [i dornice de
cre[terea tirajelor, dar care exist\, nu sunt n\scociri, sunt realit\]i deloc deformate de
oglinzile care m\resc) produc starea de «V» cristalizat\ `n sentimentul V dar [í
ac]iunile violente la rândul lor.
1.0. Ce este «violen]a»? Cine sunt actan]ii ei [i factorii sau circumstan]ele `n care se
realizeaz\?
1.1. Conceptul de V pare, probabil, atât de clar, `ncât, de pild\, numero[i autori care
contribuie la [ase-[apte volume franceze recente, privitoare mai ales la «violen]a `n
[coli», nu se ostenesc (cu sporadice excep]ii) s-o defineasc\ sau, men]ioneaz\
E. Chardonnens [i P. Panchaud (`n Doudin, Erkohen-Marküs, ed., 2000: 211), defini]iile
sunt variate, iar `nse[i «cuno[tin]ele noastre despre V `n [coli sunt lacunare» (nu sunt
clare nici cauzele, nici consecin]ele acestora asupra dezvolt\rii copilului). Dintre rarele
defini]ii, men]ionez, de pild\, pe cea extras\ din al]i autori de J. Hébert [i S. Hamel (`n
Doudin, Erkohen-Marküs, 2000: 140), care hipostaziaz\ efectul: «préjudice physique
ou non, causant dommage, douleur, blessure ou peur» sau pe aceea propus\ de J. Dardel
Jaouadi (`n Doudin, Erkohen-Marküs, 2000: 120) ca provenind de la Ministerul Educa]iei
din Quebec [i care este atât de lung\, de complex\ [i de confuz\ (`ncercând s\ men]ioneze
caracteristici, efecte, cauze etc.) `ncât nu voi prelua decât primele trei cuvinte («lusage
dun pouvoir»), pentru a continua apoi circumscrierea fenomenului `n esen]a sa: ac]iunea
prin folosirea unei puteri de orice natur\, spre a leza integritatea 2 fizic\ sau moral\ ori,
`n particular, psihic\ a unei persoane sau colectivit\]i (pân\ la cele organizate la nivel
Statal). Dar a[ ad\uga [í ipostaza `n care agresiunea se exercit\ asupra propriei persoane
(cf. [i B. Brusset, `n Chapellier, Privat, 1999: 20) nu numai `n cazul limit\, al sinuciderii,
sau al unor st\ri psihice (uneori, legate de practici religioase, de pild\ autoflagelarea),
dar [í automutil\rile (prin tatuaje, belciuge `n nas, despic\ri ale limbii etc.).
Se pot ad\uga, desigur, scopurile definitorii ale V: `n folosul propriu (sau al unui
grup), ofensiv `n genere, dar [í defensiv (`ns\[i ap\rarea sau riposta la V poate deveni V).
Forma de manifestare a acestor ac]iuni: fie cele de ordinul for]ei, prin ac]iuni fizice
(loviri cu obiecte, sau cu mijloace corporale pumnul, piciorul, inclusiv cele vocale,
toxice etc.), fie prin imagini sau limbaj (expresiile verbale, de care ne vom ocupa mai
departe [i care este surprinz\tor c\ sunt ignorate de mul]i autori). Sau efectele: de
suferin]\ corporal\ (pân\ la distrugerea total\, adic\ moartea) sau moral\ (pierderea
unor bunuri etc.) sau direct psihic\, dar [í de transferare agresiv\ prin mijloace directe
de ac]iune sau indirecte (prin «media» etc.). Sau ]intele: corpul uman (sau al unor
animale), psihicul, bunuri ale persoanei (sau colectivit\]ii), pagube sau distrugere `n
organizarea social\ etc. A[ sublinia c\ scopurile, formele, efectele, mijloacele, ]intele de
ordin psihic sunt chiar mai puternice, uneori, decât cele fizice, materiale.
1.2. Cine sunt actan]ii cei care iau parte la ac]iunile din sfera V? ~ntotdeauna: cel
care face ac]iunea atacatorul [i victima, cel care suport\ ac]iunea, actantul pasiv
(care poate deveni, la rândul lui, activ, atacator defensivo-ofensiv; ori, poate, agresiv\
este, legal, circumstan]a, care nu este mai pu]in important\ ca efect psihic, ca transformare
a personalit\]ii).
1.3. V se manifest\ `n exterior ca ac]iune (fizic\, moral\ sau verbal\), dar ea este [í
o stare afectiv\, sentimental\, la ambii actan]i. La atacator, tr\irea paroxistic\, de
obicei a impulsului ini]ial c\tre atac, a dorin]ei de lezare a celuilalt, realizat\ apoi
activ mereu mai frecvent observ\m acest caz , deci ca ac]iune exterioar\, agresiunea
fizic\, psihic\ (inclusiv de limbaj). La victim\ (ulterior, poten]ial atacator), pe
lâng\ afectul primar al surprizei [i al fricii, adesea al durerii (fizice), dar [i al sentimentului
de frustrare, poate s\ dureze, adesea, cel al r\zbun\rii, al ripostei active, prin V. Efectele
ulterioare, la copil `n primul rând, sunt adesea terifiante (cf. [í: California Commission
on Teacher Credential [...], 1993, apud J. Hébert, S. Hamel, `n Doudin, Erkohen-Marküs,
ed., 2000: 149). V este, probabil, una dintre ac]iunile a c\ror gravitate nu deriv\ din
gradele ei de intensitate (exist\ [i V `n absolut), ci gravitatea depinde de efectele produse
fizic [i `ndeosebi psihic, `n func]ie de fiecare individ.
2. A[ spune, mai simplu: pentru a agresa `ns\ `n acest caz ar trebui definit [í conceptul de
agresiune.
248 VIOLEN}A
1.4. Factorii generatori ai V sau circumstan]ele `n care se desf\[oar\ V au o mai mare

pondere decât o putem expune aici, `ntr-o prezentare succint\. Unii, ca [coala, familia,
«mediile», au beneficiat treptat de o mai mare aten]ie `n bibliografia ([tiin]ific\ sau de
«media», relativ\ la V. M\ opresc aici, deocamdat\, la V generat\ de factori care constituie
contexte relative la copii sau la adolescen]i [i tineri sau la V manifestat\ de ace[tia.
Prima ambian]\ `n care, `n genere, persoana uman\ cunoa[te V este familia. ~n acest
mediu, copilul simte agresiunea fizic\ b\taia, `n primul rând , dar adesea [i pe cea
verbal\3. ~n conformitate cu cele men]ionate mai `nainte, el le va imita imediat sau ulterior.
Desigur, [í permisivitatea excesiv\, itrafamilial\, poate duce la «rupturi» sau la opozi]ii
nejustificate ale adolescen]ilor, mai `ntâi fa]\ de p\rin]i, iar apoi la conduite manifest
extrafamiliale, la asocierea cu «grupuri» sau «bande»4. Dar, `n orice caz, maltrat\rile familiale
sunt `n genere o V care na[te V: efectele se `ntip\resc [i se amplific\ apoi, pân\ la
consecin]ele tragice asupra dezvolt\rii frustrate, pân\ la fuga de acas\, cu alegerea str\zii
ca refugiu («copiii str\zii» din «canale», g\ri sau pie]e, din boschete cât permite vremea
de afar\, din ghene ale blocurilor, din subsolurile p\r\site: ascunz\tori [i ad\posturi).
{coala devine nu rareori o ambian]\ a V: din partea colegilor, dar [í a cadrelor didactice
(sunt cazuri cunoscute, dar adaug altul, concret, aflat mai recent de la studen]ii cursului meu
de la Timi[oara: un profesor care izbea de tabl\ capul elevului). Dar V `n [coal\ se manifest\
[í din partea unor persoane din afara [colii, la poarta acesteia, sau din partea elevilor asupra
unor profesori mai vulnerabili (pe lâng\ crudele feste clasice, s\ men]ion\m cazurile
relatate de Philippe Coslin `n Charlot, Émin, coord., 1999: 182 : «agresiuni verbale din
partea elevilor, `n clas\ [subl. T. Slama-Cazacu], strig\te, urlete de animale», «insulte la adresa
profesorului», chiar «lovirea» acestuia, pentru c\ l-a certat pe un elev). Un factor ignorat de
obicei este reac]ia ca atare: `n lipsa unei supravegheri atente [i din cauza amplific\rii
necesit\]ii de desc\rcare, de compensa]ie `n diverse forme, s-au semnalat recent, de c\tre
cercet\tori francezi, rolul zgomotului intens `n recrea]ii; nu numai `n jocuri, dar [í pentru
a se face auzit, elevul recurge la «cre[terea decibelilor la utilizarea sunetelor acute [i
contribuie astfel la amplificarea nivelului sonor!» (Lapoujade, Lecourt, 2001: 176); elevii
declar\ c\ zgomotul «le face r\u la urechi» (Lapoujade, Lecourt, 2001: 176). Din p\cate,
tocmai factorul fundamental pentru dezvoltarea individului, tocmai educa]ia [colar\, care
include [í predarea culturii [i a normelor civiliza]iei [i care ar putea fi un paliativ esen]ial `n
calea V, se pare c\ nu se mai ridic\ la un nivel satisf\c\tor5 (iar aceasta se constat\ `n diverse
p\r]i ale lumii: faptul este constatat [í de autori care discut\ despre V `n [colile din Fran]a).
3. ~ntr-o emisiune Radio despre «Violen]a `n familie» (expus\ pe larg `n Radio România, nr. 215,
26 februarie-4 martie, 2001), col. Gh. R\suceanu ({eful Serviciului de Prevenire a Criminalit\]ii
din Poli]ia Capitalei) preciza c\ Poli]ia se poate auto-sesiza sau poate fi sesizat\ cu privire la
manifest\ri grave de V familial\, dar «nu se intervine cu promptitudine» din cauz\ c\ «prevederile
Legii 107 din 2000» nu sunt cunoscute [de c\tre cine [i de ce nu se poate preveni teama de
represaliile ulterioare asupra celui care sesizeaz\?].
4. Vezi [i C. Olivier, Logre intérieur. De la violence personnelle et familiale, Paris, Fayard, 1998,
apud Antip, 2001.
5. Cum s\ coment\m r\spunsurile date, pe strad\, unor reporteri de la Televiziunea «Antena 1»,
cu prilejul zilei de na[tere (15 ianuarie) a lui M. Eminescu, tem\ mult «mediatizat\», dar
semnificativ care cel pu]in nu re]ine aten]ia celor intervieva]i? O elev\ «mic\» a r\spuns c\
«are impresia c\ [Eminescu] e un autor», sau, `ntrebat\ ce se s\rb\torea `n acea zi, o
«b\trân\ cu broboad\» a spus sincer «nu [tiu, mamaie», iar o tân\r\ «[i-a amintit, fericit\: se
s\rb\tore[te Unirea!» (apud România literar\, 34, nr. 3, 24-30 ian. 2001, 18).
Copilul sau adolescentul `ntâlnesc V [i `n institu]ii «de ocrotire»: vechile «orfelinate»

erau totu[i ambian]e mai blajine (chiar [i cele din romanele lui Ch. Dickens!), fa]\ de
ceea ce a devenit educa]ia, dup\ 1949, `n «C\minele de copii», denumite, `n ultimii
ani, `n noua limb\ de lemn, «Centre de plasament». Nu sunt u[or de educat ace[ti copii
abandona]i sau provenind din familii «cu probleme», sau readu[i «din strad\» ([i ne-am
mirat când, `n anii 50, am aflat c\ `nsu[i Makarenko nu a rezistat imboldului de a
trage o palm\ probabil c\ erau mai multe [i repetate unui pensionar dintr-o
asemenea institu]ie a falnicii pedagogii sovietice). «Educatorii» nu str\lucesc `ntotdeauna
prin competen]\, printr-o bun\ forma]ie sau educa]ie la rândul lor, prin devotament, iar
adesea prin particularit\]i temperamentale. Regimul de b\t\i [i `njur\turi la adresa
pensionarilor din asemenea institu]ii se va perpetua pân\ la formarea unor buni «educatori»
pentru «Centre de plasament», «ad\posturi» sau «familii maternale» ori adoptive, cu
oferirea [í a unor mijloace normale de via]\, dar [í pentru evitarea trimiterii `napoi `n
familii s\race [i tr\ind sub nivelul existen]ei civilizate.
Nu pot fi neglijate ambian]ele generatoare de V fizic\ [i de limbaj precum «strada»
ca atare, «cartierul» dar [í medii exterioare (ca boschetele, p\durea etc.) sau «blocul»
(«scara blocului» loc de `ntâlnire al dependen]ilor de drog , sau liftul sau subsolurile
cu dependin]e, sau chiar propria locuin]\ atacat\ de jefuitori sau de persoane care au
alte mobiluri decât tâlh\ria). Acolo V se `ntâlne[te, desigur (ca atac sau ca influen]\), [í
la alte vârste decât copil\ria: tineri, adul]i, b\trâni. Se adaug\, `ndeosebi `n cazul
acestor etape de vârst\, cârciuma, discoteca, spectacolele (muzicale), `n aer liber mai
ales (cu urlete uniforme, comandate, desigur, iar apoi imitate, [i cu gesticula]ia frenetic\
a bra]elor `ntinse `n sus), sau arenele de box [i `n genere de lupte brutale, stadioanele,
unde patima trezit\ de `ntrecere sau de instinctul domin\rii prin al]ii, prin cei care
joac\, izbind violent obiectul mingea dar [í pe parteneri sau adversari, treze[te o
imens\ V aparent nea[teptat\ (chiar `n strad\ sau pe «terenuri» virane ori «parcuri de
joc», am v\zut copii imitând strig\tele auzite la reporteri sportivi isteriza]i «Goool!»
[i izbindu-se, `n acela[i timp, `n gambe, `n glezne, `n cap).
De[i enumerarea nu poate fi exhaustiv\, totu[i s\ nu neglij\m [í al]i factori de
generare a V: câteodat\, stagiul militar (cu V care fie se defuleaz\ `n «limbajul cazon»,
cunoscut de mult `n lingvistic\, fie exprim\ complexul de inferioritate-superioritate al
unor «grada]i» brutali), sau regimul penitenciar, sau al anchetelor-interogatorii politice (care
`n regimul comunist dictatorial includea [i groaznice tortúri cf. [i T. Slama-Cazacu, 1993);
sau demonstra]ii de strad\ care se transform\ `n izbiri cu lan]uri sau r\ngi, fug\riri de
oameni, terminate `n b\t\i adesea mortale; sau «bombele teroriste», incendierile de
ma[ini etc.
Aceste ambian]e sau factori de V cuprind agresiuni directe prin loviri, arme sau
limbaj asupra victimelor. ~ns\ al]i factori, de[i ofer\ adesea [í exemple incitante pentru
imita]ie, agreseaz\ indirect, de[i nu mai pu]in nociv, oferind imagini traumatizante [i
`ndeosebi sugestiv stimulatoare pentru imita]ie. Din acest punct de vedere, factorul de
cea mai mare amploare ca afi[are verbal\ [i imagistic\ a V [í de aici, a incit\rii c\tre
imita]ie este reprezentat de «mass-media».
Diverse ziare sau reviste, `n genere, `ncearc\ s\ reziste concuren]ei, m\rindu-[i tirajul
prin semnalarea actelor de V (tâlh\rii sau violuri, crime), cu descrierea am\nun]it\ a
corpurilor masacrate, cu titluri [i fotografii elocvente, cu «popularizarea» imaginii
f\pta[ilor, cu descrierea armelor [i procedeelor. Prin aceasta se r\spunde curiozit\]ii
250 VIOLEN}A
unor cititori, dar se contribuie [i la crearea obsesiei fa]\ de teroarea V, totodat\

stimulând-o prin imita]ie. Desigur, un asemenea rol `ndeplinesc [i numeroasele c\r]i
«poli]iste» (de mâna a zecea `n majoritate) ap\rute `n avalan[\ dup\ 1989; dar impactul
presei ca atare atinge o mai extins\ arie de cititori [i, prin frecven]a apari]iei zilnice,
amplific\ efectul6. Imitând stilul «occidental», cu texte [i imagini «porno», din diverse
publica]ii7 (r\spândite `ntr-o lume `n care anii ne`ntrerup]i de libertate ca [i de libertinaj
au mai atenuat apetitul cititorilor, iar o anumit\ cenzur\ oficial\ `ngr\de[te totu[i excesul
de «porno»), presa din România, dup\ 1989, s-a dezl\n]uit `n acest sens, oferindu-se
unor ochi `nc\ neobi[nui]i cu asemenea provoc\ri la «sex», o brutal\ [i nelimitat\
afi[are a tot ce poate stimula c\tre V un psihic fragil (`ntre altele, `ndat\ dup\ 1989, afi[e
enorme, cu nuduri fotografiate frontal [i `n genere f\r\ o postur\ sau tehnic\ imagistic\
estetic\, se ofereau privirii c\l\torilor, pe geamul dinspre [ofer al autobuzelor: la ce se
putea ajunge, la cap de linie `ndep\rtat de centrul Capitalei prin asemenea imagini
excitante pentru unii adolescen]i sau pasageri cu un psihic la limita normalit\]ii , fa]\ de
femei f\r\ ap\rare, `n bezna inter-blocurilor, nu era greu de prognozat, nu numai de
c\tre un specialist `n psihologie). Produc]iile porno au progresat, s-au acceptat ca
normale `n societatea româneasc\ dornic\ de «liberalizare» [i `n curs de «europenizare»:
pe lâng\ reviste relatând realiz\ri delincvente, au ap\rut, curând, publica]ii cu aureola
autorit\]ii Occidentului (care, repet, a avut timp a se obi[nui cu ele), ca versiunea
româneasc\ a Playboy (apoi Hustler), sau o autohton\ Plai cu boi care se bucur\ [í de
6. Este semnificativ\ interpretarea eronat\, transmis\ [í prin presa american\ (Psychology of

women quarterly) a unui fenomen, pe de-o parte p\c\tuind deontologic, pe de alt\ parte
denaturând cercetarea pretins [tiin]ific\: «o echip\ de psihologi» (universitari), f\când o
anchet\ pe «150 de femei `ntre 18 [i 24 de ani c\rora li s-au dat de citit romane sentimentale»
(depinde ce romane!), arat\ c\, prin prezentarea scenelor «de dragoste idealizate», aceste
romane sunt «un pericol pentru s\n\tatea public\»: cititoarele nu adopt\ m\suri de protec]ie
`n raporturile sexuale [i tind s\ imite conduita eroinelor, care nu folosesc «mijloace contra-
ceptive» (apud România literar\, 34, nr. 3, 24-30 ianuarie 2001, 23). Dac\ «romanele
siropoase» sunt un pericol, ce pot reprezenta romanele care expun cea mai brutal\ V?
7. O publica]ie apreciat\ `n primii ani 90 [i mult r\spândit\ a `nceput chiar (de[i prostitu]ia `nc\
nu este legalizat\ [i oricum revista pare s\ se adreseze prin stil, aluzii, citate latine etc. mai
ales unor cititori cultiva]i [i tineri) s\ ofere o «hart\ a prostitu]iei din România» cu fotografii
probabil menite, `n inten]ie, s\ fie atractive, dar `n genere de un prost-gust edificator (de pild\,
o inestetic\ postur\ jum\tate nud de la talie `n jos, a unei ie[ence, expunându-se la drumul
mare), sau a altui nud dizgra]ios, n\p\dit de celulit\ (România literar\, nr. 29, iulie 2001, 7;
cf. [i România literar\, nr. 30, 31 iulie-6 august 2001, 6: dou\ nuduri `n pozi]ie probabil de
lesbiene). ~n stilul umoristic care poate p\rea inofensiv, se face o abil\ reclam\ (care poate
cre[te [í tirajul?), sunt indicate pre]urile (`ntre 10 [i 250 de mii de lei, sau `n valut\), ca [i
locurile stradale ale «pepinierelor», specificându-se, de pild\, c\ multe ofertante sunt studente,
dar [í «fete de 14-15 ani», «eleve de liceu» (de pild\ de la «Liceul [...]»); [i, `n limbajul adecvat
considerat umoristic, se precizeaz\: «`n sediul {colii Copulare de Arte, sec]ia teatru clasic,
scurt [i oral» (România literar\, nr. 12, 27 martie-2 aprilie 2001, cu titlul «La Bac\u, sexul
e ceva normal»). Aceea[i revist\, care prezenta originala burs\ a prostitu]iei, denun]\ un
confrate: «Un cotidian care public\ `ntr-o singur\ zi nu mai pu]in de opt poze cu femei goale
[...], iar `ntr-o singur\ zi [...] un sondaj exploziv cu pozi]iile sexuale preferate ale vedetelor
(inclusiv Adrian Copilul Minune)» (România literar\, nr. 17, 1-7 mai 2001, 7). Dar, f\r\ jena
contradic]iei [i putând deruta pe cititorii fragili , ia `n derâdere `ncercarea de «lupt\
contra pornografiei» (România literar\, nr. 18, 8-14 mai, 2001).
sprijinul unor intelectuali mediatiza]i, afectând un liberalism `n]eles ad hoc sau neconformism,
sau vrând s\ arate c\ sunt `n pas cu vremea, al\turi de imagini nici m\car de bun gust,
de un sexy-kitsch incompatibil s\ apar\ lâng\ asemenea nume (ca de pild\ un nud
deplorabil de femeie cam trecut\, introdus\ la o coad\ tipic\ bietei popula]ii, `nc\ `n
mizerie, a liberalizatei tranzi]ii).
Dar un factor `nc\ mai provocator de V `l constituie (auditiv) radioul [i `n special
televiziunea (prin propagarea imaginilor, cu efect amplificat prin dinamica lor). Trebuie
ad\ugat ast\zi, la mai dep\[itele filme pe «video», mijlocul sofisticat, atractiv [i prin
comoditatea accesului, dar [í prin varietate [i prin mirajul modernit\]ii, al computerului
(`n special cu informa]iile de tot felul, prin Internet): p\rin]ii iar `n curând educatorii
din [coli etc. `[i `ncredin]eaz\ copiii [i adolescen]ii acestor «medii» care propag\,
insidios, [i un noian de imagini porno, de «sex virtual» sau de «jocuri» care fac apel la
V beneficiarului, ca poten]ial care poate oricând, prin stimulare [i prin imita]ie, s\
devin\ activ. Rela]ia dintre «porno» [i V este cert\, de[i nu `ntotdeauna este explicit\.
~ns\ televiziunea este, acum, principalul propagator de V, cu apel prin vizual, prin
auditiv (poate [í, poten]ial, prin empatia kinetic\ [i tactil\). Se exprim\ ineficient [i
doar declarativ preocuparea pentru stigmatizarea V sau a prevenirii influen]ei ei
directe, prin discu]ii televizate sau prin unele avertiz\ri (Film «nerecomandat copiilor
sub 12 ani» sau permisivul «pentru vizionarea acestui film de c\tre minori este recomandabil
acordul p\rin]ilor»). Totu[i, a[a cum sublinia Felicia Antip (T. Slama-Cazacu, 1993),
«televiziunile mai mult contribuie la diseminarea r\ului decât la st\vilirea lui». Chiar
Televiziunea «public\» de Stat (TVR 1), pl\tit\ din banii publici [i care este singura
receptat\ `n orice col] al ]\rii, parc\ selecteaz\ filmele violente. Se difuzeaz\ necontenit,
sear\ de sear\, la ore «de maxim\ audien]\» (de pild\, `n iunie 2001), cel pu]in un film
(`n genere de categorie inferioar\, ca luat de la solduri) care exprim\ `n mod exemplar
V (`mpu[c\turi, tâlh\rii [i crime ca o [coal\ pentru virtuali infractori , asasinate,
violuri, agresiuni cumplite, urlete, interjec]ii triviale, invective, amenin]\ri vulgare, `n
genere «limbaj suburban», subtitr\ri agramate, pe fond muzical de obicei adecvat temei
violente). ~njur\turile, amenin]\rile obscene [i `n genere invectivele americane au un
evantai redus [i sunt cu u[urin]\ `nv\]ate pe de rost (vedem, una mai ales, copiat\ mare,
pe ziduri, `n Capitala României, poate [i `n alte ora[e). Dar imaginile exprimând extrema
V, inclusiv cea porno, sunt abundente, iar recomand\rile p\rin]ilor nu pot avea loc
(familia, `n cel mai bun caz, nu poate [ti ce va ap\rea, iar majoritatea p\rin]ilor nu se
pricep ori nu se intereseaz\, sunt pleca]i de acas\, se duc la culcare). Desigur,
imaginile (statice de analiz\ a unor trupuri asasinate , sau acelea dinamice, de
insisten]\ asupra goanei frenetice `n urm\riri sau a impactelor violente `n «evenimente
rutiere», de incendiere a unor ma[ini8, de `ncrâncenate lupte corporale, de `mpu[care etc.)
sunt cele mai sugestive [i incitante la imitarea lor detaliat\. Totu[i, canalul auditiv, de[i
ac]ioneaz\ poate mai pu]in con[tient, este mai insidios, puternic, creând starea propice
oric\rei V: Rock-and-roll-ul pare calm ast\zi (este [í tocirea psihic\ banal\: cum a
putut ap\rea Jazz-ul când a ap\rut Rock-ul), fa]\ de variantele Punk (care a ad\ugat
Rock-ului, `n anii 70, «o agresivitate afi[at\ cu inele `n nas, tricouri sfâ[iate [...]» cf. Heavy
8. O [tire recent\ (iulie 2001) anun]a c\ poli]ia francez\ interzice ie[irea din cas\ dup\ ora 23 a
copiilor, deoarece se constat\ c\ incendierea de ma[ini se datoreaz\ `n special copiilor.
252 VIOLEN}A
metal magazine, nr. 6, iunie, 116), sau Hard, Death(metal), Gothic etc.9. Chiar dac\
rapper-ul Eminem se mascheaz\ sub inocen]\ [i bluff-uri (la Manchester, `n februarie 2001,
el s-ar fi justificat c\ «pilula de Ecstasy luat\» `n timpul spectacolului era doar «o gum\
de mestecat» cf. Formula AS, 11, nr. 452, februarie 2001), `n realitate acest «megastar»
idolatrizat de fani [i câ[tigând premii importante pe plan artistic `ndemna publicul: «[...]
fi]i furio[i, fi]i nebuni de indignare [i ur\», «a creat isterie, vacarm, lupte corp la corp
ale fanilor cu poli]ia», cânta pe fundal de filme «horror», cu «crime abominabile,
incesturi [i b\t\i sângeroase» [i este «cel mai violent cânt\re] din SUA» (Formula As, 11,
nr. 452, februarie 2001). Zgomotele feroce, decibelii dep\[ind, inten]ionat, pe aceia ai
avionului preg\tit pentru decolare10, muzica lipsit\ de melodie (fa]\ de care nu doar
produc]iile clasice culte, populare sau u[oare , ci Jazz-ul nostalgic sau chiar
Rock-and-roll-ul par divine) sunt produsul lovirii de metale sau de fragmente de lemn,
multiple tobe potrivite pentru percu]ia maxim\, [i produc ritmuri la care nu poate
rezista, empatic, nici un sistem nervos, oricât de echilibrat. Acestea sunt obiectiv unic
sau constituie doar un fond compatibil cu vizualul violent. Se adaug\, la acestea, faptul
c\ muzica (ritmul) primeaz\ fa]\ de componentele verbale care, `n genere, cuprind
foarte pu]ine cuvinte («textul» este redus, se repet\ hipnogen unele slogane devenite
«refren», de la benignul «Ia-m\ cu tine `n America ori `n Asia» sau «La mare, la soare
[...]», sau «Am fost fraier când tu ai plecat/ [...] când tu ai venit râzând [...]», pân\ la «I
am an antichrist, I am an anarchist», «In Gangland [...], In Gangland [...]» «Invaders [...],
Invaders [...]», (Iron Maiden Sex pistols Megadeath), «I am to kill you», «The
assassin» (Eminem). «Blood. God. Gun, Gun, Gun, hie, blood» (Eminem); [i, `n
român\: «Pune mâna pe pistol [...]», «Marihuana, Marihuanaaaa» [etc. repetat], «[...]
{i trag, [i trag, [i trag», «Pap, pap! 9 mm, g\urica-n cap» [repetat: «9»], «Doar o
mi[care-n plus [i glon]u pleac\-n cap/ B\ga-mi-a[ p[...]-n m\-ta/ Am un 9 [i te fac./
G-yeah! Nu te f[...] cu al meu 9/ Am mai p\strat [i pentru tine 2 [...]» (B.U.G. Mafia
«transcris de freak», H.S.). Aproape ciudat\ pare nota introdus\ `n revista Rocker (este
drept c\ `n 1991: 3, nr. 12) ca un avertisment, explicând c\ «o adev\rat\ conspira]ie
satanic\» «promoveaz\ o autentic\ Revolu]ie total\, plin\ de violen]\, `n[el\torie, depravare
moral\ [i de anarhie», ac]ionând [í prin «promovarea muzicii rock, care creeaz\ un efect
hipnotic», datorit\ «repeti]iei, ca un descântec african, preg\tind receptarea mesajului de
distrugere» etc. (`ntre altele, Bon Scott cânta: «sunt pe autostrada spre iad» [repetat]);
se men]ioneaz\ «sf\râmarea instrumentelor muzicale» la sfâr[itul unui spectacol, «`n
urletele aprobatoare ale audien]ei».
De fapt, nu este nevoie de o analiz\ foarte adânc\ a textelor pentru a constata care
este concep]ia despre lume propov\duit\ de Eminem sau de grupuri ca B.U.G. Mafia.
Domin\, `n genere: fie obsesia banilor («Refren [...] Da mie-mi place banu [i nu am
ce s\ fac» B.U.G. Mafia), fie un dispre] adresat celor care-i au, fie ata[ament, fie
dispre] fa]\ de femei («Pro[ti sunt \ia care cred c\ toate femeile sunt doamne/ Pentru
mine [...] toate femeile sunt curve/ A[a c\ d\-i ce vrea [...]» [apoi `ndemn la violen]\]
B.U.G. Mafia: Fete suspecte). {i: insisten]a asupra mizeriei vie]ii ([í a orfanilor
adesea), a «realit\]ii», pream\rire a lui «Satana» (Iron Maiden «Satanismul»), agresivitate
9. Au avut, `ndat\, succes reviste care s\ propage date interesante pentru noii fani, din
România, ca Rocker (`n 1991 ajuns la anul III), sau Heavymetal Magazine.
10. «Peste 160 decibeli» (Rocker, 3, nr. 12, 1991).
afi[at\, ur\, justific\ri ale crimelor de diverse feluri (de pild\, prin vârst\: singura crim\
este «my age»), evocare a `nchisorilor [i a partenerilor de acolo, ata[ament pentru «cartier»
(B.U.G. Mafia), revolt\ pentru supravie]uire cu `ndemn la anarhie, la asasinat («I can
murder you [...]» [Eminem] «M\ ridic [i lovesc f\r\ team\» [B.U.G. Mafia], «Our brains
are on fire/ With the feeling [...]» [Metallica], «Am f\cut un liceu [i degeaba» [B.U.G.
Mafia]). ~n genere, o viziune sumbr\ asupra vie]ii («Now we live in a world of uncertainty/
Fear is the key» Irod Maiden; «D\ Petric\ discotec\», «Mam\, de ce m-ai f\cut, ca s\
suf\r pe p\mânt» `n Plai cu boi, 1, nr. 1, noiembrie 2000) [i, fire[te, mai niciodat\ un
`ndemn la dep\[irea necazurilor, prin munc\ sau realizare intelectual\. Un asemenea
«Weltanschauung», repetat `n cuvinte pu]ine dar reluate `n refrene [i cu frecven]\
zilnic\ («~n]elegi, astea le aud `n fiecare zi»: C.D., gen Hip-Hop, are un impact firesc.
Bine`n]eles, «casetele» [i «sí-dí-urile» (C.D., compact-disk cu aceast\ pronun]ie)
sunt cump\rate la pre]uri destul de mari (de[i uneori accesibile prin copieri «pirat»);
totu[i, mul]i «fani» mai ales afla]i la vârste vulnerabile [i le procur\ [i adesea imit\
pe «mon[trii sacri» (cei str\ini Eminem, Scorpions etc. sau români dup\ 1993
B.U.G. Mafia mai ales). Dar adesea ele sunt difuzate `n spectacole (desigur, [i la unele
«ocazii»: nun]i de pild\) unde incit\ la reac]ii diverse de la benignele mi[c\ri ale
bra]elor pân\ la urlete [i violente manifest\ri, cu c\lc\ri `n picioare, agita]ie, le[inuri
(cf., de exemplu, un «concert» al lui Michael Jackson, difuzat [í la Televiziune).
De[i aceast\ muzic\, inclusiv textele, sunt mai pu]in difuzate la Televiziunea [i
Radio-ul de Stat, totu[i ele sunt mult r\spândite prin posturi particulare. Oricum,
altele, ceva mai polisate, sunt considerate, probabil, de posturile de Stat ca fiind mai
inocente, fie [i incluzând aluzii str\vezii la indecen]\ [i la pasul urm\tor, V. Astfel
`ncât canalele de Radio [i cele de Televiziune (chiar [i cele de Stat) contribuie enorm
la r\spândirea `n mase poate neb\nuit de largi a acestor mesaje, concep]ii de via]\,
limbaj, `ndemnuri la V. Am auzit, chiar `n emisiuni de Radio (de Stat), copii pre[colari
cântând cu convingere «La mare, la soare [...]». Marea majoritate a adolescen]ilor aud
muzica respectiv\ [i textele (de natura celor ale B.U.G. Mafia) la Radio [i Televiziune,
[i fie `[i cump\r\ apoi casetele, fie, nu pu]ini, copiaz\ textele de pe Internet (astfel am
putut c\p\ta informa]ii pentru documenta]ia mea, de la adolescen]i11). Impactul produs
prin aceste «medii» este imens (aproape nu am `ntâlnit adolescen]i elevi [i studen]i
care s\ nu [tie nimic despre B.U.G. Mafia12). Fa]\ de produc]iile tipice [i aflate `n «top»
11. Mul]umesc acestor tineri care m-au ajutat, procurându-mi colec]ii ale revistelor de specialitate,
cópii de pe unele texte americane ori din B.U.G. Mafia sau de pe Internet (vezi SURSE).
12. «Fondat `n 1993», «prima trup\ care a f\cut s\ se vorbeasc\ despre cartier, con]ine texte pe
care unii le pot considera obscene» [explica]ii `n caset\]. Influen]at direct de muzica [i textele
americane (unul dintre membrii forma]iei cu numele neao[ de Drago[ este acum «Daddy
Caddy», se repet\ adesea «G-yeah!», «joint» etc.), grupul s-a numit `ntâi B.U.G. pentru «Back
Underground», apoi [i-a schimbat sensul `n «Bucure[ti Underground», proclam\ c\ «|sta e
rap-ul: totul `ncepe [i se termin\ cu strada» [i argumenteaz\: «Care-i treaba cu limbajul?
Doar pentru c\ româna e mai bogat\ `n `njur\turi nu `nseamn\ c\ NWA de exemplu se exprim\
mai elegant», «Poate oare s\ reprezinte strada `n limbaj academic», «Nu am pactu cu diavolu
dar nici cu dumnezeu pot s\ spun borfa[, vagabond, derbedeu po]i s\ spui cum vrei, c\
nu-mi pas\». Numai c\ aceste argumente sociologic-sociolingvistice sunt un bluff, ele
acoper\, aparent inocent, `ndemnuri ca: «[...] omoar\-i pe to]i [...]», «Pune mâna pe pistol!»,
«Zboar\-le c\p\]ânile [i las\-i f\r\ bani» etc.; vom reveni.
254 VIOLEN}A
americane sau germane, aceast\ muzic\ din România (care a preluat V amenin]\rilor
la crim\) a exacerbat particularit\]ile de «underground», imediat identificate mai ales `n
Bucure[ti (sau Constan]a poate [í `n alte ora[e), apoi le-a amplificat prin conceptul de
«cartier» (prospere, `ndeosebi dup\ 1990, ca Ferentari, Pantelimon), dar a beneficiat [í de
bog\]ia repertoriului românesc tradi]ional [i cu noi variante de formule ca `njur\turi,
blesteme, amenin]\ri: adic\ a formelor obscene, dar [i de direct\ agresivitate verbal\,
de evocare a «for]elor satanice» sau a dificult\]ilor vie]ii din «tranzi]ie» (vezi infra
discu]ie [i exemple). Nu de minim\ importan]\ este faptul c\ frecventa prezentare a
actelor V [i a expresiilor care o promoveaz\ poate produce, mai ales la subiec]i `n curs
de formare sau cu personalitatea anihilat\ de alcool, droguri, via]\ mizer\, o tocire a
sensibilit\]ii, chiar umbrirea ra]iunii, favorizând [í tendin]a c\tre imita]ie (la reac]ia mea
de protest contra unor `njur\turi «de mam\», proferate de c\tre un poli]ist `n civil, pe
strad\, la adresa unei adolescente ]iganc\, surprins\ vagabondând `n alt\ localitate [i f\r\
acte de identitate, acesta mi-a r\spuns c\: «Nu `n]elege ea [nu simte?]» referindu-se
probabil la gravitatea invectivei, tocite; iar o doamn\, c\reia ì relatam acest fapt,
mi-a r\spuns c\ unii adreseaz\ `njur\turi «din pl\cere sau cu afec]iune», primite la fel de
c\tre partener; dar fie aceast\ aparent\ acceptare intervine numai `n unele momente
sau la unele persoane alteori putând provoca reac]ii de ripost\ , fie ele fac s\ se
amplifice, prin supralicitare, alte invective, forme violente de reac]ii, fie creeaz\ noi
agresiuni verbale, `mprosp\tate: exemple mai departe). Faptul c\ nu to]i transgreseaz\
limita normalit\]ii [i nu ajung la acte de V (oricum, nu la crime) nu `nseamn\ c\ sunt
nenum\rate cazuri de imitare a actelor de agresiune fizic\ sau de limbaj, sau `n orice caz
de stimulare negativ\ (au fost, de pild\, la cimitirele Bellu sau Sf. Vineri, acte de
«satanism»), de hiperexcitabilitate, de compensare prin alte ac]iuni (randament [colar
sc\zut, fug\ de acas\ etc.).
O concluzie mi s-a impus, din observa]iile f\cute (unele, semnalate [í `n bibliografie):
`n mod cert, din cauza «mediilor», care le propag\ frecvent, acest produc]ii con]inând [i
`ndemnând la V (filme, muzic\, texte, limbaj `n genere) au creat `n alte ]\ri, iar `n
România `n scurt timp, mai ales dup\ 1989 un public receptiv, aproape dependent
ca de un drog, nesesizând nici beneficiarii, dar parc\ nici cei care le difuzeaz\
oficial posibilele efecte nocive, compl\cându-se `n acest context [i chiar pl\cându-le
ori preferând asemenea oferte, ca ac]iuni, filme, muzic\, limbaj. Crearea unei asemenea
st\ri este un fenomen general, constatat `n România, dar [í `n alte ]\ri. Vera C\lin
noteaz\ recent c\ (`n SUA) b\iatul «aproape adolescent» al unei prietene a sa («european\»)
«deosebit de `nzestrat» a luat o not\ foarte bun\ la o compunere despre un roman de
Mark Twain, scriind, la sfâr[it: «N-a[ fi pierdut nimic dac\ n-a[ fi citit cartea asta». Iar
când prietena a luat bilete la un concert, «copiii au protestat»; ea i-a dus totu[i dar ei
[i-au luat aparatele de radio cu c\[ti [i, `n tot timpul concertului, au ascultat muzic\ rock
(Locuri, oameni, c\r]i, România literar\, 34, nr. 4, 31 ianuarie-6 februarie 2001, 12-13).
Iar `n România, o fat\ de la un «Centru de plasament» i-a r\spuns unei doctorande de a
mea, la `ntrebarea ce emisiuni de TV urm\re[te `n acel Centru, c\ se uit\ la unele filme etc.,
dar mai ales «eu m\ uit la p\tratul ro[u» (adic\ filmele cele mai pornografice: aceasta
dovede[te [í efectul unor asemenea recomand\ri sau interdic]ii chiar pentru educatori;
comunicat de asist. dr. L. B\nic\). Adaug `ns\ c\, din fericire, am [i semnale (observa]ii,
declara]ii) c\ nu pu]ini adolescen]i sau tineri sunt acromatici [i sus]in asemenea ipostaze.
1.5. Dominantele psihologice [i, par]ial, explicarea V `n lumea modern\ sunt mai
pu]in discutate cu acuitate [tiin]ific\ ([i `n toate variantele [i factorii ei propulsivi), fapt
care nu permite o real\ contracarare a acestui flagel actual de mas\, aproape ignorat `n
diversele lui ipostaze.
L\sând oarecum `n urm\ explica]ia prin instinctul agresiv, de la explica]ii freudiene

ale V `n [coli (Chapellier, Privat, 1999: 9) la leg\tura cu «nebunia» (folie: B. Brusset,
`n Chapellier, Privat, 1999: 13-28), la determinantul «constrângere» [i `ncercare de
ie[ire din atare limite (J. Pain, `n Baudry, Lagrange, 1991: 102), la necesitatea unei
compens\ri a inegalit\]ii sociale (M. Vaillant, `n Baudry, Lagrange, 1991: 111), la tr\irea
«marginaliz\rii» sau a «excluziunii»13, care sunt, totu[i, adesea, nu doar cauze, ci [i
efecte ale V la influen]a «de grup» de «band\» (gang)14 [i se poate ad\uga autoexcluziunea
(de pild\ prin «Cartier»), cu cortegiul ei de disperare, delincven]\, agresiuni, droguri,
fenomene de insecuritate (C. Olivier, apud Antip, 2001) fenomen care nu este unic sau
o cauz\ permanent\, ci ac]ioneaz\ [i `n cerc vicios , [i pân\ la dificult\]ile [colare [i
abandonarea studiilor fapt care d\ un timp liber necatalizat pozitiv , alcoolismul,
uneori «abolirea ra]iunii» prin inocularea unor ideologii nihiliste, sau dezl\n]uiri promovate
de unele secte (Antip, 2001). Adaug, la adolescen]i, nonconformismul, dorin]a de
epatare, de singularizare [i a altor numero[i vectori psihici, printre care tendin]a
imperioas\ de satisfacere a unor pl\ceri, necesit\]i reale sau dependen]e (de drog, alcool,
incit\ri sexuale etc.). Men]ionarea «permisivit\]ii» excesive, care creeaz\ obi[nuin]a de
satisfacere a tuturor capriciilor (adic\ ipoteza freudian\ c\ «un copil devine r\u pentru c\
i-a fost prea bine»: C. Olivier, apud Antip, 2001) arat\ un vector psihologic cu totul
limitat la cazuri, mai ales c\, pe de alt\ parte, [í atitudinea invers\ a p\rin]ilor chiar
f\r\ V propriu-zis\, dar creând resentimente [i toat\ gama de consecin]e poate avea
acelea[i efecte. Dup\ cum explica]ii aberante sau pro domo (ca, de pild\, ale unor
violatori `n instan]a de judecat\) c\ «inac]iunea» victimei ar provoca, prin pasivitate,
sentimentul de «complacere `n...», de «supunere» (Castellani, Milesi 2001) sunt contrazise
[i de faptul c\ ac]iunea violent\ genereaz\ firescul instinct de ap\rare cel mai adesea prin
V (observa]ii personale mi-au ar\tat c\ agresiunea verbal\ rareori este st\vilit\ de
«inac]iunea» agresatului, ba dimpotriv\, pasivitatea celuilalt, t\cerea incit\ la amplificarea
exprim\rii violente, de amenin]\ri etc.; reac]ia `n lan] a V care genereaz\ [i chiar
amplific\ V verbal\ am observat-o [í `n scrisori, `n care agresorul se monteaz\
treptat aici, `n absen]a oric\rei reac]ii a partenerului , iar stilul, care a putut fi
civilizat la `nceput, devine din ce `n ce mai violent).
~n leg\tur\ cu aceste `ncadr\ri, caracteristici, explica]ii psihologice, plauzibile luate
`n parte, dar care nu `mbr\]i[eaz\ comprehensiv fa]etele foarte diferite ale V, se pot
men]iona [i unele remedii, la fel de unilaterale, ca de pild\, necesitatea comunic\rii
13. Care cuprinde categorii atât de numeroase [i de diferite `ntre ele (cf. [i Proiectul «Representation
and dialogue» ini]iat de Uniunea European\ 1999-2000, cf. Chestionarul «Who are the
excluded?», `n ms., difuzat de Liisa Hayrynen University of Joensu, Finlanda), `nc\ nu poate
crea, singur\, starea de V.
14. Apartenen]a la grup, care d\ «iluzia de invulnerabilitate» prin grup (cf. diver[i autori, apud
Boncu, 1999: 15 [i urm.), legat\ [í de vechea reprezentare a «protec]iei prin social» (Boncu,
1999: 204).
256 VIOLEN}A
(`n [coal\: «écouter», «pouvoir parler» Piloz, 1999: 64; cf. [i Lagrange, `n Baudry,
Lagrange, 1991: 99). Sau sunt slabe fa]\ de for]a acestor ac]iuni umane violente: cre[terea
sentimentului religios, a ata[amentului fa]\ de Biseric\ (P\rintele Alexandru, 1999)
sau iubirea ca panaceu (Chapman, 2000); acestea sunt, desigur, utile, dar derizorii
[i depinzând de mul]i factori particulari sau individuali, `n condi]iile unor contexte
mustind de V sau care o propag\, iar fundamental\ este imita]ia sau `n orice caz o
paradoxal\ empatie negativ\. Fa]\ de varietatea ipostazelor psihologice care compun V [i
de posibilele ei determinante psihice, este probabil c\ nu numai vectorii psihologici sunt
diferi]i `n func]ie de context (Slama-Cazacu, 1956/1961, 1999 etc.), ci [i solu]iile pentru
anihilarea fenomenelor de V. ~ns\ fie V fizic\, fie cea de limbaj de care ne vom ocupa
mai departe este cert c\ sunt generate, `n cea mai mare m\sur\, tot de V (vezi supra 0.)
[i de circumstan]ele care o produc, dar [í o reproduc, creeaz\ reprezent\rile sociale
declan[atoare de mimetism, o difuzeaz\ [i o amplific\. Desigur, o pot [í limita, prin
enormul lor rol actual: cazul «mass-media».
2.0. Considera]iile precedente nu au constituit un simplu preambul la tema propus\

pentru focalizare, adic\ a violen]ei `n limbaj. Aceasta din urm\ nu putea fi discutat\ `n
afara definirii fenomenului, a formelor `n care se manifest\, a circumstan]elor, factorilor,
vectorilor care o genereaz\ [i care constituie fundamentele ei, adic\ a sublinierii rolului
contextului15 de diverse ordine [i niveluri.
2.1. O prim\ distinc]ie este necesar\, `n primul rând pentru a preciza c\ nu este vorba
despre o simpl\ problem\ terminologic\ (sau de pleonasm). Nu consider c\ este un
raport de sinonimie `ntre limbaj violent [i violen]a `n limbaj: oricum, le voi distinge `n
acest text. Dac\ este simplu de l\murit c\ a doua sintagm\ `nseamn\ V exprimat\ prin
limbaj, este mai dificil de interpretat prima sintagm\. ~n cazul când nu le identific\m,
de unde apare totu[i confuzia dintre ele [i mai ales de ce se folose[te expresia limbaj
violent [i, mai precis, ce sens `ncerc\m s\-i atribuim?
~n leg\tur\, de pild\, cu stilul prozei lui P. Goma, se men]ioneaz\ uneori «violen]a
limbajului» s\u16, care «reflect\ violen]a realului». Dar, de fapt, precizarea men]ionat\
`ncearc\ explicarea acestui limbaj, care nu cred c\ ar trebui definit astfel. Este adev\rat
c\ `nsu[i P. Goma justific\ uneori termenii s\i de argou sau de limbaj cazon: este
«limba meseriei, termenii profesiei» (Roman intim, Bucure[ti, Ed. ALL, 1999: 310) de
prostituate, de pild\. ~ns\ scriitorul citat nu folose[te aceast\ modalitate de expresie
numai `n asemenea contexte, ci, `n genere, pentru a-[i manifesta nonconformismul, dar [í
protestul, revolta, preaplinul am\r\ciunii sau dezgustului fa]\ de un regim dictatorial [i
de sus]in\torii acestuia. El aproape c\ define[te, prin exemplific\ri, limbajul violent:
«nu m\ deranjeaz\ cuvintele crude, nici vulgarele, nici ]opismele, nici chiar porc\ri-
ismele» (Roman intim, Bucure[ti, Ed. ALL, 1993), la care a[ ad\uga crea]iile lexicale
direct erotice sau chiar pornografice [T. Slama-Cazacu]17 bucopoem, curpupi[ti etc.
Acest limbaj nu reflect\ V propriu-zis\, a[a cum am definit-o, [i, chiar dac\ [ocheaz\,
15. Cf. Doudin, Erkohen-Marküs (ed.) 2000: 10: «Les phénomènes de violence doivent être
analysés dans leur contexte démergence».
16. M. Petreu, 1991: 14.
17. Cf. [í T. Slama-Cazacu, 2000.
nu amenin]\, nu agreseaz\ in ovo. Asemenea limbaj verde, trivial, f\r\ (fals\) pudoare,
obscen (`ntâlnit [í `n publica]ii ca Academia Ca]avencu sau uneori `n proza lui N. Breban
sau `n poeme18), atingând adesea pornografia [i incluzând elemente de argou, chiar
`njur\turi, cel mult poate violenta limba, sau poate [oca, dar nu amenin]\ (cel pu]in,
nu direct). Dar acest limbaj nu se mai justific\, nici chiar pe plan literar, `n alte contexte.
2.2. Sperând c\ este sincer\, acord\m credit declara]iei unei «G\[ti» de «Cartier,
Crânga[i», care arat\ [í orizontul acestor tineri (Ai cartier, ai parte, `n Academia
Ca]avencu, februarie 2001, 6): «nu intervenim violent, ci liric. Nu cu b\taie, nu cu
nimic. [...] Le d\m peste bot, dar numai cu chestii adev\rate [...]. Pe mine m\ doare
capu dac\ n-ascult hip-hop toat\ ziua [...] Uite, b\, unde-i st\ turu la pantalonii lu
\la... s-a sc\pat pe el [...] Pe corect, mie nu-mi place [coala [...] M\ enerveaz\ filmele
astea violente [...]». Sau iat\ [í un text care poate avea farmecul unui talent tân\r, eventual
[i satiric, v\dind umor (premiat cu 100 $: Academia Ca]avencu, II, nr. 8, mai 2001:
Tineret, m`nia ]\rii): «Autoportret./ Sunt mic, lat [...] iubesc siliconatele [...], ilumi-
nismul [...] Citesc [...] Gallimard, edi]ii princeps [...] Ador frazele cu sens, femeile bete,
masaju CON-genital [...] M\ plictisesc [...] rudele mele [...], pupincuri[tii [...] politicienii,
politicienii, politicienii [...]».
Totu[i, `n anumite contexte, acest limbaj nu ar trebui s\ `n[ele: adesea sunt aparen]e,
ca pozele fire[ti la o anumit\ vârst\, teribilismele care, chipurile, nu trebuie st\vilite.
Limbajul poate fi, adesea, un perfid simplu pana[, un insidios mijlocitor de atitudini
pe muchie de cu]it [i acoperitor de neb\nuite virtualit\]i. Un refren al forma]iei B.U.G.
Mafia (H.S.) ilustreaz\ imita]ia (care se va relua la al]ii `n lan]): «[...] ~njur ca L\c\tu[,
sunt b\iat b\iat» sau, din publica]ia oarecum de lux (prin costul ei): «S\ nu-l bagi `n
Die grosse Mutter!» (Plai cu boi, I, nr. 1, noiembrie 2000: 75). Recrudescen]a
expresiilor de argou `ndeosebi la elevi [i la tineri nu trebuie ignorat\, nu numai pentru
c\ aceste expresii stâlcesc limba ([i o s\r\cesc, [tergând nuan]ele atât de bogate din
limba român\), ci [í din motive pe care le vom men]iona mai departe. Pot face,
`ntr-adev\r, parte din limbajul violent sau ì con]in germenii, virtual, prin vulgaritatea
lor, dispre]ul fa]\ de actul comunic\rii, adesea prin voita insultare la adresa unui
interlocutor19: nasol sau nap[a, haios, baban, [pag\, b\iat (de) b\iat, marf\ ori gabor,
bulangiu etc. ([i din B.U.G. Mafia, comunicat de Dr.: «mangleal\», «ciordeal\»). Mai
ales când este folosit cu mare frecven]\, ajungând [í la o tocire a sensibilit\]ii la emi]\tor
[i la partener, limbajul violent poate preg\ti terenul pentru adev\rata exprimare a V
individului ca amenin]are real\ a celuilalt [i chiar pentru agresiunea fizic\.
Pericolul social derivat din limbajul violent `ncepe mai ales când acesta mai ales
termenii obsceni, exprimând fronda fa]\ de norme morale, de limite sociale admise se
asociaz\, la acela[i individ sau `n acela[i text, cu amenin]area, cu prefigurarea actelor de V
concret\. Un text ca acela de mai jos poate fi considerat umoristic sau satiric, dar este
semnificativ [i este dintre cele mai benigne (tot premiat cu 100 $ `n Academia
Ca]avencu, II, nr. 19, mai 2001: Tineret, m`nia ]\rii): «[...] Cei ce muncesc./ Hai
18. «A[ fi vrut s\ citesc polemici n\ucitoare/ ~ntre [...], marea putoare,/ [i-ntre [...], putoarea cea
peste putoare [...]/ ce inunda]ii de jeg [...],/ p\duchii [...] plesni-le-ar s\ le plesneasc\ rânza!»
[un poet cunoscut] (`n România mare, 12, nr. 547, 5 ian. 2001, 10).
19. Cf. [í M. Stoian, Insomnia cuvintelor, România literar\, 34, nr. 11, 21-27 martie 2001, 3.
258 VIOLEN}A
sictir![...] ~l bag `n m\-sa, \[tia habar n-are cu facultatea lor cu tot![...] Spune-i gagicii
c\, dac\-mi d\ vopsea stricat\ ca data trecut\, ì vopsesc fofoloanca du dânsa! [...] Ce-i
c\c\rania asta? Ce desen? D\-l `n dracu! [...] {i nu-l face]i identic, b\ga-v-a[ sârma
`n nas. [...] Ce-]i cad ou]ele de pu]in\ opinteal\?[...]».
3.0. Ceea ce `n]eleg prin violen]a `n limbaj `nseamn\ cu adev\rat amenin]area [i chiar
agresiunea prefigurat\ verbal [i fie declan[ând alt\ ripost\ verbal\, fie trecând direct la
agresiunea fizic\ (din partea agresorului sau a agresatului). Ceea ce am discutat mai
`nainte relativ la cauze sau efecte ale V sau unele reproduceri din diverse surse ale
acesteia constituie o introducere la câteva exemple pe care le voi da mai departe [i `n
special o explicare a acestora, prin integrarea, posibil\, `n contextele generatoare. ~n
genere, V verbal\ este legat\ tot de con[tiin]a sau `n orice caz afi[area for]ei (cf., de
pild\, o afirma]ie peremptorie a unui autor francez, Eric Debarbieux, apud recenzia de
L. Bronner, E. Prieur, `n Le Monde, 20 III, 2002 [Internet]: «La violence verbale est
une des marques de cette prise de pouvoir tout comme les vêtements de marque, qui
signent la domination par la possession déléments socialement prisés»).
3.1. O sumar\ discu]ie, lingvistic\ pe de-o parte, psihologic\ pe de alt\ parte, `mi
pare util\. ~n primul rând, diversele invective, amenin]\ri pe care le voi reproduce, ca [i
injuriile sau simplele ilustr\ri ale «limbajului violent» nu cred c\ ar putea fi `ncadrate,
pe plan lingvistic (de fapt, `n «filosofia limbajului» reprezentat\ de teoria men]ionat\ mai
jos), printre «actele de vorbire» numite astfel de J. Austin (1962) [i de J. Searle (1969),
ca fiind doar enun]uri «constatative» [i nici chiar «performative» sau «ilocu]ionare»/
«perlocu]ionare» (acestea referindu-se la efectele limbajului, la «for]a ilocu]ionar\» a
acestuia: «Ajut\-m\!»). Pe planul concret (nu pe acela al specula]iilor filosofice [i
abstract lingvistic oricât promotorii curentului proclam\ posibilit\]ile limbajului ca
mijloc de ac]iune pentru a se «face lucruri prin cuvinte»), efectul este mult mai periculos.
Trecerea este greu de sesizat, de la folosirea unor termeni hazlii de argou la fronda
real\ fa]\ de societate [i de ceilal]i oameni, de la denumiri porno sau `n genere obscene la
v\t\marea corporal\, de la `njur\turi la dispre]uirea interlocutorului, de la blesteme, invective
sau agresiune verbalizat\ la V propriu-zis\ fizic\, pân\ la crim\, viol, acte de terorism.
Insulte-calificative (ca: «Dobitocule!», «Bestie!») sunt `nt\rite când sunt `nlocuite
prin «Handicapatule!», «Gunoiule!», «P\duchiosule!», «Cioara dracului!» (A.-A.).
Dar [í amenin]\ri amicale sau de familie (ca: «Du-te naibii!», «Lua-te-ar dracu»,
«S\ mori tu?» A.-A.; «Fire-ar mama lor a dracu s\ fie!», B.U.G. Mafia de Dr.)
sau observa]ii r\ut\cioase («Râzi ca proasta-n târg!», «Vorbe[ti ca o moar\ stricat\!»,
«Duhne[ti ca o distilerie!» A.-A.) sunt mai slabe decât alte categorii de `njur\turi
relativ tocite sau chiar amenin]\rile reale.
Unele invective s-au formalizat, `n timp, devin cli[ee [i treptat `[i pierd for]a sau
aceasta se atenueaz\, interlocutorul nu le mai resimte ca agresiuni verbale [i, eventual,
nu reac]ioneaz\ `mpotriva lor («Te bat/ de nu te vezi» sau «de-]i merg fulgii»). Dar aceste
stereotipuri se transform\ `n variante mai puternice pentru c\ sunt mai sugestive tocmai
prin noutatea lor, dar [i prin precizarea concret\, particular\, pe care o con]in. {i astfel
apar serii mai noi: «Te bat/ de nu mai [tii cine e[ti», «de mergi `n c\ru]\», «de repar\
cinci doctori la tine», «de nici apa nu-]i mai place» (B.I.), «Te omor `n b\taie de-]i sun\
apa-n cap», «de te usuc», «~]i rup mâna [i te bat cu ea `n cap» (A.-A.). Blesteme, ca
«Mânca-te-ar purecii!», sunt slabe fa]\ de «Mânca-te-ar viermii!» sau «Lua-te-ar moartea
s\ te ia!», «S\-]i moar\ gagica!», «Fi-]i-ar capu dracului!» (A.-A.), «Cu cine mor]ii
m\-tii crezi-acum c\ vorbe[ti?» (B.U.G. Mafia).
Apoi, se adaug\ marile amenin]\ri ale vie]ii: «~]i zbor creierii!» (A.-A.), «B\i,
m\ semnez cu cu]itu pe pieptu t\u!», «~]i fac buzunar ca la cangur!»20, «~]i fac capul
minge de fotbal!», «~]i dau una de sparg ficatu-n tine!», «~]i zbor creierii!» (B.I.), sau
clasicul «Eu te-am f\cut, eu te omor!».
Dar amenin]\rile asociate cu multe obscenit\]i de la care nu este decât un pas pân\
la realizarea fizic\ sunt cele `nso]ite de detaliile armei, de `ndemnuri la omor. De pild\
vedetele str\ine: «I can murder you like a murderer [...]», ([i repetatul) «Blood. God.
Gun, Gun, Gun [...]» (Eminem caset\), «Be quick or be dead!» (Iron Maiden caset\),
«And Ill possess you and Ill make you burn [Satan]» (Iron Maiden I.S.). Dar [í
autohtonele: din B.U.G. Mafia, casete: «Mâinile-n aer! Pantelimon!» sau «}ii minte,
]i-am dat exact dou\ directe-n cap/ Ai c\zut sub o ma[in\ [...]» B.U.G. Mafia cf. Dr.),
«Mai trage-]i [sic] voi concluzii [i v\ facem noi contuzii/ Hei-Uzi, bag\-l `n perfuzii»
(B.U.G. Mafia), «[...] ~]i dau cu glon]u-n [...]/ Hai s\ te rezolv, fraiere, te dobor [...] S\
iubesc la nebunie s\-]i trag un glon] `n c\p\]ân\ [...]/ te-a[ turna [i eu `n ciment! [...] Nu
mai plânge-aiurea/ am s\-]i zbor c\p\]âna [...]» (B.U.G. Mafia), «Pun degetul pe tr\gaci,
trag [i repede te dobor [...] Sunt sinuciga[ cu sânge rece», «Te anun] c\ e[ti deja jum\tate
`n mormânt» (B.U.G. Mafia), «M\ ridic [i lovesc f\r\ team\!», «Când vrei s\ scapi cu
via]\, s\ ape[i pe tr\gaci nu te ui]i cine-i `n fa]\ [...]», «Omoar\-i pe to]i:/ Pe fraieri,
pe jmecheri, pe oricine po]i,/ Pune mâna pe pistol, hai, trage-le-n cap!», «Delincvent la
15 ani, G-yeah, omoar\-i pe to]i», «D\-i dou\ gloan]e-n cap!» [se repet\ diversele
`ndemnuri]; «Refren: Doar o mi[care-n plus [i glon]u pleac\-n cap![...] }intesc, ap\s
tr\gaciu [i fraieru cade» (B.U.G. Mafia transcrieri de pe Internet, «de freak»,
comunicate de H.S.). Dar [i din «presa const\n]ean\»: «Arunc bolovani `n creierul t\u!
Url\-m\ [...] Animal\-m\/ Aurolac\-m\! Coacain\-m\ [...]» (din revista Atac la
Constan]a, I, nr. 39, 28 decembrie 2000, 7).
4.0. Cred c\ `n loc de Concluzii s-ar putea reciti `nceputul acestui studiu.
4.1. ~ns\ câteva preciz\ri concluzive `mi par, `nc\, utile. ~n primul rând, m-a[ referi
la justific\rile cu trimitere la nonconformismul juvenil, la caren]a `n educa]ie (un autor
francez scria, recent, c\ «un copil devine r\u pentru c\ i-a fost prea bine»). Sau am auzit
declara]ii referitoare la reac]ia de marginalizare (de fapt, [i a autoexcluziunii), adic\
la nesiguran]a, s\r\cia, promiscuitatea vie]ii din unele cartiere sau din p\r]i ale
acestora, [i chiar la manifestarea, printr-un limbaj vulgar, obscen, violent, a «solidarit\]ii»
intra-grup. Dar s\ amintim referirile mai recente la violen]ele fanatismului religios, la
kamikazé nu ca eroism `n timpul r\zboiului, ci drept producere de nebunie absurd\.
Este posibil s\ fie `ntâmpinat\ cu unele proteste, dac\ a[ pune al\turi atacul sinuciga[ al
unui pilot terorist, cu automutilarea prin despicarea limbii sau autodistrugerea prin
droguri; sau unele inocente jocuri pe Internet care simulau atacuri de cl\diri prin
avioane, cu tragice evenimente reale de terorism. Dar fenomenele se leag\ toate, `n
20. Mi s-a spus c\ exist\ [i `n ora[e, de pild\ `n varianta cult\: «Te fac marsupial!» (L. [i V. B\nic\).
260 VIOLEN}A
societatea modern\. ~n orice caz, exemplele pe care le-am dat (pu]ine, dintre nenum\ratele
pe care oricine le poate auzi sau citi ori vedea `n imagini) nu trebuie scuzate sau ignorate,
ori primite cu zâmbet. Ele propag\ sau cel pu]in contribuie la o anumit\ stare actual\
colectiv\, anun]\ verbal, prin cuvinte, V de orice fel, de la crim\ la distrugere de ma[ini,
case, ora[e, de la aparent mici afi[\ri porno la violuri, de la zisele pitore[ti violen]e
de limbaj la amenin]\rile [i prefigur\rile verbale ale terorismului.
4.2. ~n continuarea acestui studiu, m\ voi ocupa, desigur, [i de alte aspecte. Iat\ o
fa]et\ a V verbale pe care o discut\ un autor francez `ntr-un scurt articol primit ca text
dactilografiat, `n urma unei conferin]e ]inute la Paris, `n martie 2002): «Les mots de la
violence, la violence. Les mots dans le discours politique français contemporain» (Dominique
Desmarchelier, de la Université de Paris V, etc.), a[ preciza `ns\ c\ exemplele date nu
con]in nici o injurie sau amenin]\ri propriu-zise, autorul referindu-se mai ales la «`ntreruperi»
sau proteste, sau cel mult cuvinte ale violen]ei ca: «gestapo médiatique», sau «émissions
de la Propagandastaffel».
Dar nu se vor putea ignora, fire[te, expresii ale V verbale `n contextul terorismului
«ante-» sau «post-11 septembrie 2001». Dintr-un corpus pe care l-am constituit din presa
italian\ mai important\ (aflându-m\, atunci, `n Italia), aleg numai câteva exemple:
«Bin Laden: America, non avrai pace» (titlu, `n La Repubblica, 8, nr. 39, luni, 8
octombrie 2001). ~ns\, spre a se observa [i rolul «mediilor» care modific\ mesaje `n
manipularea maselor, iat\ acela[i titlu, schimbat, `n interiorul aceluia[i ziar, p. 7:
«Messaggio din morte in tv. LAmerica, non avrà pace»; sau, din articolul cu titlul de
mai sus: «Giuro su Allah che né lAmerica né coloro che vivono in America avranno
sicurezza [...]». Si: «Londra o Roma da colpire col cianuro» (Sunday Tiles, apud La
Stampa, luni, 15 octombrie 2001). Iar riposta, bine`n]eles, vine [i ea [din USA]: «Andremo
alle radici del problema, colpiromo finaziamenti e strutture».
O alt\ surs\ care nu poate fi ignorat\ ofer\, de asemenea, numeroase exemple: «Voi,
jurnali[tii, a]i ruinat aceast\ ]ar\! Tu ar fi trebuit s\ fii deja executat [...] dar te voi
pedepsi `n curând» (apud Metrobus, 6 februarie 2002; o publica]ie distribuit\ gratuit `n
Bucure[ti [i v\dind, totodat\, rolul imens al presei `n difuzarea cu bune inten]ii sau nu
a amenin]\rilor verbale ale V).
4.3. Bog\]ia `n expresii verbale a V este enorm\ [i ofer\ un câmp de investiga]ie extrem
de interesant, `ns\ totodat\ plin de consecin]e implicite care ar trebui urm\rite de asemenea.
Surse
(Texte din reviste sau de pe casete excerptate sau consultate)
Revistele: Rocker, Heavy metal, România mare (12, nr. 11, 21-27 mart. 2001), Academia
Ca]avencu.
Casete: Eminem, B.U.G. Mafia, Iron Maiden, Metallica [i transcrieri din acestea
sau de pe Internet.
Vezi [i Referin]e bibliografice, infra.
Tineri care mi-au procurat casete, transcrieri, reviste, liste de invective etc.:
Horia Szedlaczek [H.S.] 19 ani, student, anul I (texte copiate de pe Internet de un coleg din
acela[i bloc: din B.U.G. Mafia, «transcrise de freak»).
Ionic\ State [I.S.] 22 ani, student, anul IV (casete Eminem, reviste, transcrieri din Iron
Maiden, Eminem, B.U.G. Mafia.
Doi subiec]i anonimi, `n tratament pentru dependen]\ de droguri (transcrieri din B.U.G. Mafia,
`n ortografie proprie; procurate de dranda D. Simache [Dr].
Studen]i din Anul II Psihologie, Universitatea de Vest, Timi[oara, de la Cursul de Psiholingvistic\,
2001; Brad Ioana [B.I.]* [i Alexandrov Andrei Dumitru Adina [A.-A.]** (invective, amenin]\ri
verbale etc.).
Antip, F. (2001), Cultul inculturii, `n Adev\rul literar [i artistic, 10, nr. 555, 13 februarie, 15.
Austin, J. (1962), How to do things with words, Oxford University Press, Oxford.
Baudry, P., Lagrange C., Pain, J., Tanvez, G. (1991), La relation violente, Eds. Matrice, Vignieux.
Boncu, {. (1999), Psihologie [i societate, EROTA, Ia[i.
Cahiers Alfred Binet, (1999), nr. 4, Les violences à lécole, Ed. Erès, Ramonville.
Castellani, P., Milesi, P. (2001), Counterfacts and roles: mock victims and perpetrators accounts
of judicial cases, European journal of social psychology, XX, nr. 31 (3), pp. 247-264.
Chapman, G. (2000), Cele cinci limbaje ale iubirii, trad. M. Nistor, Curtea Veche, Bucure[ti.
Chapellier, J.B., Privat, P. (1999), Violence, agressivité et groupe, Ed. Erès, Armonville.
Charlot, B., Émin, J.-C, (coord.), Violences à lécole, Etat des savoirs, Armand Colin, Paris.
Doudin, P.A., Erkohen-Marküs, M. (ed.) (2000), Violences à lécole. Fatalité ou défi?, De
Boeck-Larcier, Bruxelles.
Lapoujade, C., Decourt, É. (2001), Les bruissements des cours de récréation, Enfance, 53, nr. 2,
pp. 167-180.
P\rintele Alexandru (1999), Copilul `n lumea televizorului [i computerelor, trad. dr. Adrian [i
Xenia T\n\sescu-Vlas, Sf. Munte Athos, Schitul Lacu.
Petreu, M. (1991), Introducere la Arta refugii de P. Goma (Paul Goma, `ntre depozi]ie [i
fantasme), Ed. Dacia, Cluj, 5-15.
Piloz, L. (1999), Ma`triser la violence à lécole. Prévention et traitement de la violence à lécole,
De Boeck et Larcier, Paris-Bruxelles.
Project Representation and dialogue, E.U. (1999-2000), Who are the excluded?, Questionnaire,
Liisa Hayrynen, University of Joensu, Finlanda (xerox).
Searle, J. (1969), Speech acts. An essay in the philosophy of language, Cambridge University
Press, Cambridge.
Slama-Cazacu, T. (1993), The non-dialogue in political interrogations, International journal of
psycholinguistics, 9, no. 1 [25], pp. 73-98.
Slama-Cazacu, T. (1999), Psiholingvistica, o [tiin]\ a comunic\rii, Ed. All, Bucure[ti.
Slama-Cazacu, T. (2000), Via]\, personalitate [i limbaj: Paul Goma, Vatra, 28, nr. 10-11,
pp. 116-128.
* Culese de la doi subiec]i din bloc: Sub. 1 (Vio): 25 de ani, fugit de acas\ dup\ ce i-a dat
tat\lui vitreg cu o bât\ `n cap; la 17 ani `nchis «pentru fals» (dar f\cuse [i «tâlh\rii»), apoi a
plecat la Viena (`nchis [i acolo), revine [i face «multe tâlh\rii»; «este deosebit de violent», are
multe tatuaje; surori prostituate, pe care «le descrie cu mult\ senin\tate». Sub. 2 (Vi), 52 de
ani (tat\l) este «cult», spune c\ «ar fi fost intelectual», «alcoolic», «fascinat de femei», a fost [i
«proxenet».
** Culese de la diverse persoane.
262 VIOLEN}A
VIOLEN}A FINANCIAR| 263
Noël Flageul*
Violen]a financiar\
No]iunea de violen]\ este asociat\ cu for]a, cu manifest\ri extreme [i brutale. Fenomenul

nu este nou, dar societatea actual\ pare s\ dezv\luie o recrudescen]\ a atacurilor contra
persoanelor [i bunurilor. El este `n]eles, `n ziua de azi, `n primul rând prin intermediul
actelor ce produc daune fizice (agresiuni, furturi, vandalism...), `ns\ formele sale de
expresie pot fi [i verbale sau morale. Conceptul de violen]\ nu este atât de u[or asociat
cu sfera financiar\ sau, dac\ totu[i se `ntâmpl\ acest lucru, el este aplicat doar delictelor
de genul sp\l\rii de bani sau al fraudei fiscale. Dincolo de aceast\ accep]iune restrâns\,
este cazul s\ ne punem `ntrebarea dac\ pie]ele de capital, prin unele din mecanismele lor,
precum [i mi[c\rile speculative nu creeaz\ constrângeri de aceea[i natur\ `n ceea ce
prive[te indivizii [i patrimoniul lor. Continuând pe aceast\ linie, crizele bancare [i
dezechilibrele pe care le provoac\ `n economia real\, ]inând cont de leg\turile din ce `n
ce mai strânse dintre state [i de globalizare, ar ]ine tot de sfera violen]ei.
Manifest\rile de delincven]\
Dezvoltarea fluxurilor de capital, `n rela]ie cu dereglementarea [i liberalizarea
schimbului, precum [i interconectarea pie]elor au creat condi]iile favorabile intensific\rii
acestui tip de criminalitate, care acoper\ o realitate complex\, tot mai dificil de `n]eles
[i deci de `mpiedicat sau de reprimat.
Un fenomen multiform
De obicei se face referire la urm\toarele elemente:
sp\larea de bani: acest delict const\ `n refolosirea unor profituri ilicite, schim-
bându-le utilizarea sau locul unde sunt depuse pentru a le masca originea. Dup\
toate estim\rile, sute de miliarde de dolari sunt sp\la]i `n fiecare an `n toat\
lumea, din care o cincime `n Europa conform afirma]iilor f\cute de Parlamentul
European. Acest proces comport\ trei faze: presp\larea, ce permite trecerea de
* Profesor-cercet\tor la Universitatea Charles de Gaule, Lille III (Fran]a).

264 VIOLEN}A
la numerar la moned\ de virament (conturi fiduciare `n b\nci), mascarea, care

const\ `n multiplicarea deplas\rilor de fonduri pentru a le `ndep\rta de punctul de
plecare, [i integrarea, ce le regleaz\ utilizarea `n activit\]i legale. Tehnicile
actuale favorizeaz\ acest traseu: tranzac]iile on line garanteaz\ un oarecare
anonimat, iar tranzac]iile cu termen organizate (MATIF sau MONEP `n Fran]a,
LIFFE `n Marea Britanie, CBOT `n Statele Unite...), având `n vedere existen]a
unei camere oficiale de compensare care asigur\ achitarea [i plata primelor,
nepermi]ând luarea de la `nceput a opera]iilor;
frauda fiscal\: prin natura sa, imposibil de evaluat, este deja greu de delimitat
`ntr-o ]ar\, ca s\ nu mai vorbim de dimensiunile sale la scar\ transna]ional\. ~n
interiorul Uniunii Europene, ea se traduce mai ales prin perceperea unor subven]ii
pe baza unor declara]ii false;
alte delicte: le amintim pe cele legate de burs\, manipul\rile cardurilor bancare,
scontarea poli]elor, bazate pe opera]iuni comerciale fictive, `ntocmirea unor
rapoarte financiar-contabile pe cheltuiala creditorilor sau a ac]ionarilor, precum [i
mitele de pe pie]ele publice sau pl\]ile suspecte f\cute `n beneficiul partidelor
politice.
Toate aceste infrac]iuni de origine financiar\ reprezentau, `n 1999, cam 8% din

totalul criminalit\]ii estimate de poli]ia judiciar\ `n Fran]a. Fiind comise de c\tre anumi]i
indivizi sau organiza]ii mafiote, ele pot avea consecin]e importante asupra modalit\]ilor
de alocare a resurselor [i asupra credibilit\]ii institu]iilor bancare.
Un flagel greu de oprit
Principalele obstacole sunt de dou\ tipuri:

leg\turile cu economia legal\ (de Maillard, 1998): acestea se stabilesc mai ales
datorit\ existen]ei unor paradisuri fiscale care, fiind destinate printr-o reglementare
mai flexibil\ s\ atrag\ investitorii str\ini [i s\ favorizeze dezvoltarea, faciliteaz\
plasarea de fonduri ilicite. Indiferent dac\ sunt situate `n Europa (Andorra,
Liechtenstein, Luxemburg, Monaco, Elve]ia), `n Antile (Insulele Caiman, Insulele
Virgine) sau `n alte p\r]i ale lumii, ele sunt un obstacol `n calea luptei contra
delincven]ei financiare, ridicând argumentul secretului bancar [i `ncetinind realizarea
cererilor de ajutor reciproc.
Interpunerea unor firme-fantom\ completeaz\ mecanismul: aparent perfect legale,

ele permit, la cap\tul unei `ntregi serii de numeroase transferuri `ntre conturi off-shore
[i cu ajutorul unor adev\ra]i profesioni[ti (avoca]i, speciali[ti `n fiscalitate, consilieri),
realizarea unor investi]ii devenite acum oficiale;
caracterul transna]ional al delictelor, care este prea pu]in compatibil cu principiul

teritorialit\]ii, ce st\ la baza organiz\rii politice [i juridice a statelor. Desigur, s-au
luat mai multe m\suri, `n ]\rile industrializate, pentru a detecta aceste delicte [i a
le reprima mai eficient. Astfel, `n Fran]a au fost crea]i poli economici [i financiari
pentru a `nlesni activitatea aparatului judiciar (circulara din 19 februarie 1999).

Dotate cu mijloace de informare moderne, aceste entit\]i se str\duiesc s\ decripteze
opera]iunile [i s\ analizeze elaborarea. Cât despre pie]ele financiare [i b\ncile de
credit, ele fac de mult obiectul unei supravegheri aparte: Comisia pentru Opera]iuni
Bursiere (COB) a fost `nfiin]at\ `n 1967, iar Comisia bancar\ `n 1984, coexisten]a
celor dou\ instan]e punând anumite probleme. Germania preg\te[te, `n prezent, o
reform\ orientat\ mai curând spre o fuziune a autorit\]ilor legislative. ~n sfâr[it,
ac]iunile `ndreptate `mpotriva sp\l\rii de bani tind din ce `n ce mai mult s\ implice
b\ncile obligate s\ denun]e opera]iunile suspecte, dup\ exemplul legisla]iei franceze.
L\sând la o parte aceste tentative, doar cooperarea interna]ional\ mai poate ameliora
condi]iile de lupt\ contra crimei organizate. Din 1989, crearea Grupului de ac]iune
financiar\ `n timpul reuniunii la cel mai `nalt nivel a G7 p\streaz\ aceast\ linie, fiind
elaborate unele recomand\ri special pentru guverne. ~ns\ s-au realizat progrese mai ales
`n interiorul Uniunii Europene: `n urma apelului de la Geneva, lansat de [apte
magistra]i `n 1996, precum [i a celor ale Consiliului European, la Tempere, pe 15 [i 16
octombrie 1999, au fost formulate anumite propuneri pentru a facilita schimbul de
informa]ii utile anchetelor `n curs [i urm\ririlor judiciare, pentru a se ajunge la ridicarea
secretului bancar [i la armonizarea sanc]iunilor, fiind vizat\ constituirea unui spa]iu
judiciar. O unitate provizorie, Eurojust, format\ din magistra]i [i din ofi]eri de poli]ie
delega]i de statele membre, a fost `nfiin]at\ la `nceputul anului 2001 [i s-a fixat un
program de m\suri având ca obiectiv recunoa[terea reciproc\ a deciziilor penale.
Deficien]ele pie]elor
Mecanismele prin care se opereaz\ tranzac]iile cu bani sau cu alte instrumente
financiare (ac]iuni, obliga]iuni, instrumente derivative...) sunt sursa unor grave perturb\ri
pentru agen]i, `ncerc\rile de a ob]ine câ[tiguri rapide [i mimetismul comportamental
venind s\ `nt\reasc\ acest dezechilibru.
Varia]ii brutale, surs\ de riscuri

Renun]area, `n 1973, la ratele fixe de schimb, `n urma anul\rii convertibilit\]ii dolarului,
`n 1971, a fost `nceputul unei perioade de instabilitate. ~n absen]a parit\]ilor stabilite `n
prealabil, pe care autorit\]ile trebuiau s\ se str\duiasc\ s\ le p\streze (s\ nu accepte
devalu\ri sau reevalu\ri), cursul valutar poate avea fluctua]ii mari. De altfel, teoreticienii
ratelor de schimb variabile atribuiau acestui regim avantaje apreciabile: lupta contra
dezechilibrelor balan]ei pl\]ilor, prevenirea specula]iilor, `nl\turarea obliga]iei de a sus]ine
cursurile, o autonomie `n determinarea politicii monetare, constrângerea exterioar\ fiind
eliminat\. ~ns\ realitatea a dovedit c\ aceste presupuse virtu]i nu prea s-au v\zut, `n timp
ce riscurile [i pericolele au fost prezente din plin:
principalele devize (dolarul, monedele europene [i yenul) au cunoscut fluctua]ii
ample, separate fiind acum de bazele economice: cursul dolarului raportat la
franc a crescut de mai mult de dou\ ori `ntre 1980 [i 1985, dup\ care a sc\zut
rapid, datorit\ acordului interna]ional (Plazza, 1985) [i, de atunci, a cunoscut
266 VIOLEN}A
numeroase fluctua]ii. }\rile din Comunitatea European\ au putut, `ntr-o anumit\

m\sur\, s\ se protejeze de aceste turbulen]e, solidarizându-[i, `ncepând din 1980,
monedele respective prin intermediul unui etalon comun écu. Adoptarea sis-
temului monetar european (SME) nu a `mpiedicat totu[i apari]ia tensiunilor, fiind
indispensabile mai multe reajust\ri ale parit\]ii. De la 1 ianuarie 1999, instaurarea
monedei euro suprim\ orice risc de disparitate intern\. Din contr\, valoarea sa `n
raport cu dolarul a sc\zut mult de atunci: de la 1,18 a trecut la mai pu]in de 0,85,
`n iunie 2001;
`n acela[i timp, varia]iile dobânzilor au fost numeroase, ample [i rapide. Este
suficient s\ men]ion\m faptul c\, `n Fran]a, dobânzile pe termen lung au sc\zut,
`n 1993, de la 8,5 la 6%, pentru ca `n anul urm\tor s\ creasc\ din nou la mai mult
de 8%, `nainte de a se stabili, `n zona de circula]ie a monedei euro, `n jur de 5%,
`n prima jum\tate a anului 2001. O astfel de evolu]ie rezult\ din condi]iile de
confruntare `ntre cererea [i oferta de capitaluri ce puteau fi `mprumutate, nivelul
deficitului bugetar [i gradul de finan]are din resurse externe statului jucând aici un
rol important.
Dobânzile pe termen scurt sunt influen]ate de alegerea unei politici monetare de ordin
intern (obiectivul de stabilizare a pre]urilor sau, din contr\, dorin]a de a `ncuraja
acordarea de credite pentru a favoriza o redresare) sau extern (o preocupare pentru
protejarea monedei na]ionale, mai ales `n perioadele de specula]ii intense).
Pare destul de clar c\, de la stabilirea unui curs de schimb variabil, aceste fluctua]ii
au fost `nso]ite [i de varia]ii ale dobânzilor, `ntr-un mod cât se poate de independent de
datele economice de baz\. Aceast\ volatilitate antreneaz\ riscuri pentru operatorii
susceptibili de a suferi pierderi sau costuri de substituire considerabile `n cazul unei
evolu]ii adverse: deprecierea portofoliilor de titluri, sconturi ale crean]elor, cre[terea
costurilor de finan]are sau chiar ale datoriilor... ~ncepând cu anii 80 [i, mai ales, 90,
s-au `nmul]it tehnicile de acoperire, menite a asigura o protec]ie fa]\ de eventualele
evenimente neprev\zute. Ele se leag\ de urm\toarele dou\ categorii:
contractele la termen, ce implic\ angajamentul de a pl\ti un anumit pre] pentru o
anumit\ cantitate, la o dat\ ulterioar\. S\ lu\m cazul unui exportator care trebuie
s\ primeasc\ o sum\ de dolari peste trei luni; el nu [tie la ce curs va putea s\
schimbe atunci deviza american\ `n euro, de care are nevoie pentru a-[i echilibra
conturile. A[a c\ va prefera s\-[i vând\ ast\zi dolarii la termen, fiind asigurat de
contravaloarea `n euro pe care o va ob]ine la termenul stabilit. Acordurile de
schimb de valute (swaps) fac parte din aceast\ categorie, deoarece constau `n
schimbul, pe perioade mai scurte sau mai lungi, a unor fluxuri de pl\]i viitoare
(dobânzi fixe `n loc de dobânzi variabile sau pl\tirea datoriei `ntr-o alt\ moned\
decât cea prev\zut\ la `nceput);
contractele option, care acord\ uneia din p\r]i dreptul ca, pân\ la data fixat\, s\
duc\ sau nu la bun sfâr[it cump\rarea (call) sau vânzarea (put) unui activ la un
pre] stabilit dinainte, `n schimbul pl\]ii unei prime.
Aceste opera]iuni, realizate printr-o `n]elegere `ntre p\r]i sau pe pie]ele organizate, nu
reduc riscurile, ci asigur\ doar transferurile `ntre agen]i. Ele contribuie chiar la cre[terea
riscurilor, c\ci astfel de opera]iuni nu sunt efectuate doar din nevoia de acoperire, ci [i
`n scopul de a realiza câ[tiguri de capital, marile b\nci având rolul de compensare [i `n

situa]iile dificile, transmi]ând contagiunea activelor servind de suport.
Ra]ionalitatea [i bulele speculative

Volatilitatea despre care tocmai am vorbit se opune principiului eficien]ei, fundamentat
pe anticipa]iile ra]ionale. Acestea din urm\ presupun faptul c\ agen]ii integreaz\ `n
deciziile lor toate informa]iile disponibile, fie ele de domeniul trecutului sau al viitorului
(previziuni). Din acest punct de vedere, pia]a reflect\ valoarea fundamental\ a titlului:
pre]ul unei ac]iuni corespunde actualiz\rii tuturor dividendelor viitoare scontate,
ceea ce explic\ reac]ia negativ\ la orice veste rea [i chiar la perspective de
rentabilitate mai pu]in optimiste decât cele a[tepate ini]ial;
pre]ul unei obliga]iuni cu o dobând\ fix\ depinde de cupoanele succesive, precum
[i de capitalul avut `n vedere, conform modalit\]ilor de calcul enun]ate mai sus,
`ntrucât cursul [i dobânda variaz\ `n sens invers.
Eficien]a pie]elor, ce presupune, pe de alt\ parte, [i o gam\ complet\ de contracte,

respectiv de tehnici `n scopul de a diversifica riscurile, este contrazis\ de `ndat\ ce
observ\m varia]ii bru[te [i rapide ale pre]ului activelor, care difer\ de evalu\rile teoretice.
Aici putem invoca mai multe motive care s\ explice decalajul respectiv:
incertitudinea ireductibil\ ce `nso]e[te determinarea valorii de referin]\. Garan]ii
nu au posibilitatea de a face anticip\ri prin raportarea la un echilibru intertemporal
optim, pe baza calculului matematic al speran]ei de a ob]ine venituri viitoare.
Acestea din urm\ depind de strategiile opera]iunii, de regulile sociale [i de
acordurile colecive prezente ori viitoare;
existen]a costurilor de tranzac]ionare suportate `n timpul opera]iunilor efectuate
(comisioane, cheltuieli de negociere...);
costul accesului la informa]ie, care te poate face s\ renun]i la a le procura,
preferând s\ r\mâi cu date incomplete;
schimbarea politicilor economice, care antreneaz\ reac]ii `ntârziate;
luarea `n calcul a unei prime de risc, legat\ de posibila depreciere a activelor
avute `n vedere (no]iunea poate avea un con]inut compozit [i rezidual ambiguu `n
tentativele de modelizare).
Bulele speculative, caracterizate printr-o umflare nejustificat\ a pre]urilor, se formeaz\

[i se amplific\, dup\ care explodeaz\. Prezen]a lor pune sub semnul `ndoielii motiva]ia
diferitelor comportamente [i face posibile mai multe interpret\ri:
teoria bulelor ra]ionale: operatorii, con[tien]i de supraevaluarea activelor (ac]iuni
sau devize), continu\ totu[i s\ cumpere, cosiderând c\ cererea se va men]ine.
Pentru a compensa poten]iala diminuare a valorii, câ[tigul anticipat trebuie s\ fie
cu adev\rat semnificativ;
ra]ionalitatea limitat\: dezvoltând abordarea lui Herbert Simon conform c\reia
deciziile sunt luate `n func]ie de imperfec]iunea informa]iei [i de limitele capacit\]ii de
calcul a agen]ilor , mai mul]i autori (Kindleberger, 1978; Aglietta, Orléan, 1982)
pun accentul pe nedeterminarea pie]ei financiare. Prin urmare, pre]ul activelor nu
ar rezulta dintr-un mecanism obiectiv, ci dintr-un amplu proces interactiv `n
268 VIOLEN}A
cascad\, `n conformitate cu care fiecare `ncearc\ s\ prevad\ valoarea atribuit\ de

c\tre cel\lalt (cf. citatul de mai jos).
Incertitudine [i specula]ia bancar\

Specula]ia bancar\ obi[nuit\ este o caracteristic\ esen]ial\ a economiei monetare [i
reprezint\ produsul ireductibil al opacit\]ii inerente structurii de pia]\. Necunoscutul ce
`nv\luie condi]iile viitoare de valorizare ne oblig\ s\ vedem `n fiecare act al produc\torilor
[i un pariu, un gen de anticipare. Economia de pia]\ este o economie de specula]ii. A[a se
face c\ apar mereu circuite speculative, traducând de fapt «deficitul de socializare»
caracteristic raporturilor comerciale. Vedem a[adar aici care sunt consecin]ele violen]ei
primare ce se manifest\ `n interiorul spa]iului monetar, violen]\ care nu este niciodat\ pe
deplin exorcizat\, ea mocnind ne`ncetat sub cenu[\, gata oricând s\-[i fac\ sim]it\ prezen]a
malefic\. Limitele form\rii acestor circuite se g\sesc tocmai `n exercitarea suveranit\]ii, `n
practicile sale purificatoare, `n atotputernicia normei N0, impus\ tuturor agen]ilor [i
cuprinzând dorin]a lor de a cump\ra [...].
~n dinamica speculativ\ pe care urmeaz\ s\ o studiem, ruptura diferen]ierilor a atins
deja un stadiu avansat; `n curând se va ajunge [i la omogenizarea agen]ilor. Prin urmare,
logica ei difer\ complet de cea a specula]iei obi[nuite: ea conduce, `n final, la o convergen]\
mimetic\ unanim\ [i o numim specula]ie autovalidant\ sau autorealizant\.
Visul celui care face specula]ii bancare surprinde atunci realitatea [i se transform\ `n
cel mai cumplit co[mar. Revelând inconsisten]a, el `mpinge societatea `ntr-o nesfâr[it\
r\t\cire, `ntr-un extaz lipsit de obiect [i de limbaj, la nediferen]iere [i violen]\ exploziv\.
~n miezul acestei specula]ii, care `ncet-`ncet cuprinde `ntregul spa]iu economic, st\
c\utarea unui bine a c\rui substan]\ este bog\]ia `ns\[i, adic\ un bine a c\rui valoare ar
veni dintr-o calitate intrinsec\, independent\ de condi]iile economice, ca [i de regulile
conven]ionale impuse de raporturile monetare, un bine ce se consider\ protejat de efectele
corozive ale violen]ei, obiect feti[ care-i p\ze[te de r\u pe ferici]ii lui posesori. (Aglietta,
Orléan, 1982: 105-106)
pornirile mimetice: imita]ia devine singura strategie ra]ional\ (Orléan, 1986);

fiecare agent presupune c\ ceilal]i sunt informa]i, `n pofida incertitudinii generale.
Acest mod de func]ionare poate conduce, desigur, la validarea oric\rei anticip\ri
(influen]a petelor solare asupra cursurilor), determinând o evolu]ie a pie]ei `n
func]ie de capricii sau de bârfe;
anticip\rile autorealizante: f\r\ a avea nevoie de un fundament economic,
pronosticurile sunt legitimate ca urmare a tranzac]iilor pe care le declan[eaz\.
Cre[terea scontat\ devine realitate [i face credibil\ continuarea mi[c\rii ini]iale.
Oricare ar fi argumentele avansate de unii sau de al]ii, excesele de genul celor

descrise mai sus sunt frecvente. F\r\ a ne `ntoarce `n timp pân\ la criza lalelelor din
Olanda secolului al XVII-lea, declan[at\ de pasiunea colec]ionarilor pentru anumite
soiuri, lovite de o boal\ numit\ mozaic, amintim cu titlu de exemplu: crizele bursiere
din octombrie 1987, octombrie 1989, octombrie 1998, precum [i pe acelea ale SME din
septembrie 1992 [i august 1993, apoi devalorizarea dolarului de la `nceputul lui 1995,
urmat\ de o cre[tere `n 1999. Atrac]ia manifestat\ `n ace[ti ultimi ani fa]\ de burs\ [i
net-economie, alimentat\ [i de dezvoltarea noilor mijloace de transmitere a ordinelor, ca
[i de existen]a curtierilor on line, este f\r\ `ndoial\ responsabil\ de excesul de valorizare
[i de grave e[ecuri, `n absen]a beneficiilor previzibile pe termen mediu, cursul anumitor
titluri având, paradoxal, tendin]a de a depinde excusiv de perspectivele cifrei de afaceri.
Crizele bancare [i instabilitatea economic\

Mi[c\rile dezordonate, antrenând o serie de pierderi, se pot propaga prin contagiune
`n ansamblul sectorului financiar-economic, f\r\ a ]ine cont de grani]ele na]ionale.
Globalizarea [i riscul de sistem

Liberalizarea generalizat\ a mi[c\rilor de capitaluri, diversificarea instrumentelor de
plasament [i `mprumut, precum [i progresul mijloacelor de transmitere a ordinelor
contribuie la procesul de mondializare a finan]elor, tranzac]iile de bunuri [i servicii
ajungând s\ ocupe un loc din ce `n ce mai modest `n cadrul cursurilor de schimb. La
scar\ interna]ional\, indicii reali ai randamentului, corecta]i prin prima de risc [i
diferen]ele de caracteristici (durat\, lichidit\]i...), au tendin]a de a se egaliza.
~n aceste condi]ii, este posibil ca sfera financiar\ s\ fie afectat\ de o criz\ sistemic\,
ca urmare a erorilor de coordonare dintre agen]i, sc\derea pre]ului activelor (titluri,
moned\, instrumente derivate) fiind puternic\ [i cumulativ\. ~n absen]a unor for]e de
autocorec]ie suficiente, dezechilibrul este unul de durat\, alimentat fiind de dificult\]ile
pe care le `ntâmpin\ una sau mai multe b\nci din cauza incapacit\]ii de plat\ a debitorilor
sau a unei retrageri masive a depun\torilor. Mi[carea se poate propaga pe diferitele
pie]e, institu]iile vânzând din active pentru a-[i putea reface lichidit\]ile. De multe ori,
procesul se desf\[oar\ `n sens invers: are loc mai `ntâi un crah bursier, care antreneaz\
o deteriorare a valorii titlurilor `n bilan]urile bancare [i, `n acela[i timp, clien]ii au
probleme `n a rambursa creditele ob]inute pentru achizi]ionarea titlurilor lor (cf. criza
din SUA, 1929). Oricare ar fi cauza ini]ial\ a fenomenului, insolvabilitatea unei b\nci se
repercuteaz\ asupra altora, dat\ fiind importan]a rela]iilor inter-institu]ionale `n sistemele
de plat\. Criza survine atunci când depun\torii se gr\besc s\-[i retrag\ depozitele din
toate institu]iile, f\r\ s\ mai fac\, din lipsa unor informa]ii obiective cu privire la situa]ia
real\, vreo diferen]\ `ntre cele solvabile [i cele insolvabile.
Iat\ câteva evenimente ce trimit la acest scenariu: dificult\]ile legate de supra-
`ndatorarea anumitor ]\ri din America Latin\ la sfâr[itul anilor 70, cele rezultate din
marasmul sectorului imobiliar `n 1982, falimentul Creditului Lionez `n 1993; starea
b\ncilor japoneze, din 1997 `ncoace. Una dintre explica]iile unui astfel de risc se sprijin\
pe asimetria informa]iei: `n judecata pe care o face, distribuitorul de credit nu cunoa[te
exact situa]ia real\ a beneficiarului. Decalajul se manifest\ `n dou\ stadii:
`naintea tranzac]iei, din cauza incapacit\]ii de a discrimina `ntre poten]ialii debitori,
se practic\ acela[i pre] pentru to]i cei care apar]in unei aceleia[i categorii. Un
astfel de fenomen de antiselec]ie ì penalizeaz\ pe debitorii cu o solvabilitate
bun\, obligându-i s\ achite o dobând\ mai ridicat\ decât cea pe care ar fi putut-o
pretinde `n mod normal;
dup\ tranzac]ie, din cauza lipsei unei supravegheri eficiente, dup\ ce [i-a ob]inut
fondurile, pentru a-[i cre[te remunera]ia, agentul se poate angaja `n opera]iuni
riscante, care compromit rambursarea b\ncii (conceptul de risc moral).
Intensificarea concuren]ei, sub influen]a liberaliz\rii financiare [i a globaliz\rii, `l

determin\ pe creditor s\ privilegieze volumul `n defavoarea calit\]ii creditelor, ob]inerea
informa]iei dovedindu-se a fi prea costisitoare.
270 VIOLEN}A
Propagarea `n economia real\

R\ul, localizat la `nceput `n domeniul financiar, poate cuprinde ansamblul economiei
unei ]\ri sau al unui grup de na]iuni , din cauza rela]iilor de interdependen]\ existente.
Amintirea crizei din 1929 [i a r\spândirii ei `n Europa a stârnit `ngrijorarea unora `n fa]a
perspectivei unui proces asem\n\tor declan[at de seria de dezechilibre `nregistrate la
sfâr[itul anilor 70. De atunci, analizele macroeconomice acord\ aten]ie factorilor
financiari, `ns\ doar `n ultimele decenii s-a recunoscut rolul lor major `n fluctua]iile
ciclice. Se invoc\ aici dou\ mecanisme de transmitere:
efectul de bog\]ie, ce antreneaz\ pentru agen]ii care suport\ o diminuare a valorii
unui element al patrimoniului lor o sc\dere a consumului ori a investi]iei,
incertitudinea legat\ de viitor conducându-i la o consolidare a economiilor lor.
Diminuarea valorii unui portofoliu bursier ilustreaz\ acest caz [i poate afecta atât
intreprinderile, cât [i persoanele particulare;
comportamentul b\ncilor: `n perioadele de recesiune, acestea au tendin]a de a-[i
reduce oferta de `mprumuturi, fie din preocuparea de a nu cre[te riscul de
nerambursare, fie ca urmare a contragerii fondurilor proprii (respectul pentru
reglement\rile prudente, `n special ratio Cooke). ~n anumite circumstan]e, ele pot
chiar s\ reac]ioneze printr-o exigen]\ a primelor de risc sau printr-o adev\rat\
ra]ionalizare a creditului (Stiglitz, Weiss, 1981). Probabil un fenomen de acela[i
tip se va produce pe pie]ele de capitaluri, investitorii fiind mai pu]in dispu[i s\
subscrie la emiterea de titluri.
A[adar, finan]ele pot sta la originea instabilit\]ii economice sau, cel pu]in, pot contribui
la amplificarea ei. Violen]a poate fi deci `n mod direct de natur\ monetar\ (Aglietta,
Orléan, 1982), `n contextul hiperinfla]iei, ca `n cazul Germaniei, `ntre 1922 [i 1923, când
nu s-a mai respectat echilibrul circula]iei [i al gestiunii monedei `ntre Banca Central\ [i
b\ncile comerciale, `ntrucât acestea [i-au pierdut responsabilitatea ca urmare a centraliz\rii
operate prin Reichsbank. Multiplicarea vertiginoas\ a semnelor, rezultând din generalizarea
rescont\rii, a f\cut ca etalonul s\ `[i piard\ complet valoarea, fiind pe punctul de a paraliza
rela]iile comerciale. Moneda leg\tur\ social\ respectat\ [i obiect de mijlocire a echilibrului
`ntre institu]ia emitent\ [i stabilimentele de credit devenea surs\ de conflicte [i `[i pierdea
legitimitatea. Era condamnat\ s\ dispar\, prin autodistrugere. Instaurarea unei noi ordini a
fost posibil\ numai prin crearea unei unit\]i noi, rentenmark, `nlocuit\ `n 1924 cu reichsmark.
***
~n finalul acestui studiu, se impun o serie de constat\ri:
conceptul de violen]\, `n]eleas\ ca ac]iuni bazate pe for]\ sau ca manifest\ri
brutale care afecteaz\ persoane ori bunuri, se aplic\, f\r\ `ndoial\, `n anumite
circumstan]e, [i `n domeniul monetar [i financiar, iar delincven]a nu reprezint\
decât forma ei imediat perceptibil\;
neregulile care afecteaz\ acest domeniu, de la un anumit grad de intensitate `n
sus, se r\spândesc `n economia real\, mecanismele de alocare a resurselor [i de
satisfacere a nevoilor fiind serios perturbate. Efectele se resimt [i la nivelul
societ\]ii (`n raporturile de putere, reprezent\rile dominante, structurile ei categoriale),
putând fi implicate [i anumite institu]ii.
Date fiind riscurile existente, c\utarea unor modalit\]i de reglementare eficient\

devine o sarcin\ dificil\, cadrul na]ional dovedindu-se adeseori inoperant din cauza
dezechilibrelor [i a caracterului transna]ional al tranzac]iilor. Ar trebui deci privilegiate
dou\ axe:
prevenirea, ce s-ar traduce `n principal prin punerea `n func]iune a unei reglement\ri
prudente care s\ impun\ institu]iilor de credit respectarea dispozi]iilor destinate
s\ le asigure lichidit\]ile sau solvabilitatea. Trebuie de asemenea avute `n vedere
controlul [i modalit\]ile de organizare a pie]elor. De[i `n ]\rile industrializate s-au
f\cut eforturi notabile `n acest sens, dificult\]ile se fac `nc\ resim]ite, `ntrucât
instrumentele [i practicile evolueaz\ cu rapiditate, iar acordurile dintre state
reprezint\ un proces extrem de laborios. Pe de alt\ parte, anumite propuneri, cum
ar fi aceea a lui James Tobin, laureat al premiului Nobel pentru economie,
formulat\ `n 1972 [i constând din instituirea unei taxe mondiale pe tranzac]iile `n
devize `n vederea limit\rii specula]iei, par greu de pus `n practic\;
solu]ionarea crizelor, care prive[te cu siguran]\ autorit\]ile na]ionale, rolul b\ncii
centrale ca ultim creditor [i mai ales cooperarea intrna]ional\ prin intermediul
unor instan]e neoficiale de tipul G7 sau G8. Acestea se str\duiesc s\ g\seasc\
solu]ii adaptate fiec\rei situa]ii, efectul de anun] fiind privilegiat.
Ajungem astfel la probleme recurente legate de puterea FMI [i de reconstruc]ia

sistemului monetar interna]ional.
Aglietta, M. (2001), Macroéconomie financière (2 vol.), La Découverte, Paris (edi]ia I: 1975).
Aglietta, M., Orléan, A. (1982), La violence de la monnaie, PUF, Paris.
Cahiers Français (1999), Crise mondiale et marchés financiers, nr. 289, ianuarie-februarie, La
Documentation française, Paris.
Dietsch, M., Pages, H. (1993), Contagions et risque de faillite dans le système bancaire,
Cahiers économiques et monétaires de la Banque de France, nr. 41, 1 septembrie, pp. 83-92.
Kast, R. (1991), Rationalité et marchés financiers, Economica, Paris.
Kindleberger, Ch. (1978), Mania, Panics and Crashes. A History of Financial Crises, Basic Books,
New York.
Maillard, J. de (1998), Un Monde sans lois, Stock, Paris.
Orléan, A. (1986), Mimétisme et anticipations rationnelles: une perspective keynésienne,
Recherches économiques de Louvain, vol. 52, nr. 1, martie, pp. 45-66.
Sociétal (1998), Les leçons de la crise financière, nr. 23, decembrie, pp. 15-46.
Stilitz, J., Weiss, A. (1981), Credit rationing in markets with imperfect information, American
Economic Review, vol. 71, nr. 3, iunie, pp. 393-410.
272 VIOLEN}A
CREAREA FRONTULUI DE ELIBERARE NA}IONAL| DIN CORSICA... 273
Francesca-Maria Ceccaldi*, Philippe Pesteil**
Crearea Frontului de Eliberare Na]ional\

din Corsica [i folosirea violen]ei
ca expresie politic\
Studiul unui angajament, la punctul de `ntâlnire al istoriei

colective cu itinerarii individuale
La 14 iunie 1979 comp\reau `n fa]a Cur]ii de Siguran]\ a Statului dou\zeci [i unu de
militan]i na]ionali[ti corsicani, dintre care majoritatea `[i recunoscuser\ apartenen]a la
FLNC (le Front de Libération Nationale Corse). Erau acuza]i de asociere `n scopul
comiterii de infrac]iuni, de]inere ilegal\ de arme, distrugere de edificii sau vehicule prin
folosirea unor substan]e explozive, acte individuale sau colective constând `n `ncercarea
de a `nlocui autoritatea statal\ cu o autoritate ilegal\, atentate care pun `n pericol
siguran]a statului [i integritatea teritoriului francez, iar [apte dintre ei, de tr\dare.
Textele audierilor din acest proces, care a durat 28 de zile, au fost adunate par]ial
`ntr-o lucrare larg difuzat\ `n anii 80 (Ricossa, 1980). Refuzând s\ explice faptele
propriu-zise [i s\ individualizeze cazul, majoritatea prizonierilor s-au rezumat la dou\
declara]ii (una liminar\ procesului, alta istoric\, `n calitate de membri ai FLNC) [i i-au
l\sat pe avoca]i s\ le apere cauza.
O expunere a motivelor privitoare la clandestinitate

Rolul ap\r\rii s-a dovedit a fi unul neobi[nuit, ]inând cont de diversitatea imperativelor
contradictorii ce trebuiau satisf\cute. Cum dreptul francez nu recunoa[te no]iunea de
responsabilitate colectiv\, fiecare avocat `n parte avea de reprezentat unul sau mai mul]i
acuza]i, `ns\, având `n vedere c\ ace[tia se declarau solidari, nu putea fi vorba de nici de
diferen]ierea ac]iunilor, nici a autorilor. ~n plus, faptele fiind `n general recunoscute [i
* Doctor `n sociologie, LARECO-ICOTEM, Universitatea din Poitiers (Fran]a).

** Conferen]iar la Universitatea din Corsica (Fran]a).
274 VIOLEN}A
asumate, pledoariile nu urmau s\ men]ioneze decât `n mod foarte aluziv ac]iunile incriminate.
Dorind s\ se foloseasc\ de aceast\ ocazie pentru a `nf\]i[a problema corsican\ `n fa]a
lumii `ntregi, ap\r\torii s-au succedat la bar\ pentru a exprima motiva]iile acuza]iilor.
Avocatul general va insista asupra unui punct: prezen]a inculpa]ilor `n boxa acuza]ilor
nu poate fi pus\ pe seama vreunui delict de opinie, ci pe seama trecerii la un act violent,
organizat, subversiv [i având drept scop r\zvr\tirea. Doar aceste acte pot fi considerate
`n afara legii [i reprimate: Fran]a fiind o ]ar\ democratic\, nici ideile [i nici inten]iile nu
sunt condamnabile din punct de vedere juridic. Folosirea armelor [i a explozibililor de
c\tre o organiza]ie ilegal\ este cea care justific\ reac]ia statului, [i nu o reprimare oarb\
ce `ncalc\ principiul emancip\rii. ~n mod constant, ca r\spuns la lirismul ap\r\rii [i la
tendin]a considerat\ excesiv\ de a se `ndep\rta de fapte, avocatul general va desemna
vitrina cu documente probatorii pentru a aminti uzul violen]ei armate.
Pentru a o justifica, avoca]ii au expus o prezentare a inten]iilor motivând c\, pentru
a explica faptele, e necesar s\ fac\ referire la originea lor. Care a fost contextul ce a f\cut
posibil ca ni[te tineri bine integra]i `n societate s\ foloseasc\ mijloace ilegale având ca
una din modalit\]ile de expresie violen]a? Dac\ am constitui un corpus din totalitatea
pledoariilor, am putea `mp\r]i argumenta]iile `n func]ie de mai multe elemente articulate.
Legitimitatea violen]ei este una istoric\. Corsica are un trecut `ndelungat de lupt\
`mpotriva ocupa]iei franceze, iar folosirea armelor este manifestarea rezisten]ei populare.
Fiecare corsican, precum [i FLNC ca expresie colectiv\ (poporul corsican `n lupt\) sunt
mo[tenitorii acestei culturi istorice. Recurgera la arme nu este doar un r\spuns tradi]ional,
ci [i o datorie ce a subzistat `n fa]a amenin]\rilor din vremurile prezente.
Agresiunile actuale sunt din partea statului francez [i al colonialismului. Subdezvoltarea
la care este supus\ insula ì constrânge pe oameni la exil, la [omaj. P\mântul este cedat
colonilor (pieds-noirs), cultura [i limba sunt sufocate [i orice expresie a diferen]ei este
reprimat\ sau supus\ la un tratament diferit fa]\ de ceea ce vine din exterior. Violen]a
este produsul direct al disper\rii ce genereaz\ aceast\ situa]ie, care nu atinge doar
aspectele materiale.
Fiin]a corsican\ `ns\[i este direct atins\ `n valorile sale, `n civiliza]ia sa, `n sufletul
s\u. Nefiind recunoscut\ ca na]iune, ca popor, ci h\r\zit\ neantului [i dispari]iei,
consider\ c\ violen]a este o cale c\tre libertate.
Erau oare posibile alte c\i? Cea a democra]iei s-a dovedit imposibil\, deoarece ea nu
exist\ `n Corsica. Legile nu se aplic\, alegerile sunt trucate, revendic\rile maselor nu
sunt luate `n seam\. Necondamnând atitudinile antidemocratice, statul a dat na[tere el
`nsu[i la violen]\, deoarece a f\cut astfel `ncât atitudinea legalist\ s\ devin\ una caduc\.
Promisiunile nerespectate, iner]ia, lipsa de urm\ri a revendic\rilor au ajuns s\ discrediteze
nonviolen]a. Cu atât mai mult cu cât nimic nu s-a ob]inut decât prin presiuni care urmau
dup\ ani `ntregi de dialoguri zadarnice. ~n fa]a violen]ei, puterea public\ cedeaz\, fapt
ce legitimeaz\ demersurile armate.
Luând `n calcul ansamblul factorilor de mai sus, putem trage concluzia c\ violen]a este
reac]ia de autoap\rare a unui popor c\ruia i-a fost programat\ dispari]ia. Armelor eficiente
ale statului republican (legi, poli]ii etc.), a c\ror utilizare semnific\ moartea poporului
corsican, FLNC le r\spunde prin instinctul de supravie]uire folosind propaganda armat\.
Aceast\ prezentare succint\ a derul\rii argumentelor, dup\ cum reiese din pledoariile
ap\r\rii, desf\[oar\ un dispozitiv vast, ce se sprijin\ pe domenii destul de `ndep\rtate de
cadrul strict juridic. Motiv\rile actelor trebuie puse `n leg\tur\ direct\ cu o situa]ie
socioeconomic\ catastrofal\, iar sursele trebuie c\utate `n istoria Corsicii [i a raporturilor ei
cu statul. Recurgerea la violen]\ este l\sat\ prioritar `n seama acestuia; r\spunsul membrilor
FLNC n-ar putea fi pus pe acela[i plan, el este impregnat de disperarea unui popor `ntreg.
Justificarea de mai sus, care tinde s\ dovedeasc\ legitimitatea folosirii violen]ei, va
ap\rea exagerat\ `n ochii acuz\rii, care o va califica drept paranoia separatist\. Ea
apare totu[i ca un punct culminant al unei avalan[e de evenimente, singura capabil\ de
a-i explica intensitatea [i caracterul radical al tonului [i al ra]ionamentelor. Va fi necesar\
o trecere `n revist\ a anilor dinaintea procesului pentru a explica de ce au ajuns militan]ii
FLNC s\ umple boxele acuza]ilor din Curtea de Siguran]\ a Statului.
O privire asupra premiselor istorice

ale mi[c\rilor revendicative
Nu e vorba nicidecum s\ rezum\m `n rândurile de mai jos istoria mi[c\rii na]ionaliste
corsicane, publice sau clandestine, nici s\ propunem un rezumat al actelor de violen]\
politic\ comise de organiza]ii. Obiectivul nostru este de a reveni asupra evenimentelor
principale care au dus la constituirea `n 1976 a FNLC [i la decizia sa de a folosi
propaganda armat\. Pentru aceasta, vom aminti pe scurt succesiunile de evenimente [i
amplificarea progresiv\ a contesta]iilor ce i-au determinat pe unii protagoni[ti ai scenei
sociale s\ aleag\ lupta armat\ [i clandestin\.
Aceast\ orientare nu a fost ini]iat\ de FLNC. Primele atentate cu caracter politic se
comit `nc\ din anul 1964 la Migliacciaru, `n câmpia oriental\, având drept ]int\ Societatea
de Economie Mixt\ pentru Valorizarea Corsicii (SOMIVAC). ~ncepând cu 1968, ]inta
atentatelor cu bomb\ artizanal\ `l constituie bunurile [i exploat\rile apar]inând repatria]ilor
din Africa de Nord (pieds-noirs). Ac]iunile se vor a fi denun]uri la adresa repartiz\rii
discriminatorii a loturilor de teren agricol (excluderea corsicanilor de la atribuirea de
teren, ajutoare [i facilit\]i financiare acordate de c\tre b\nci repatria]ilor). ~n general, ele
urmeaz\ vânz\rilor (de o legalitate `ndoielnic\) a terenurilor comunale unor persoane private.
Prima organiza]ie clandestin\ care a revendicat atentate a fost Corsica Liber\, ce
informa popula]ia prin manifeste de orient\rile ei pro-independen]\, `ns\ ale c\rei motiva]ii,
orient\ri tactice [i strategice sunt pu]in explicite. Va fi dezmembrat\ rapid prin arest\ri, iar
membrii ei vor fi amnistia]i `n anul urm\tor. ~n 1973, FPCL (Fronte Paesanu Corsu di
Liberazione) `[i face cunoscut\ apari]ia; va r\mâne activ (apari]ia ac]iunilor grupate:
nop]i albastre*, conferin]e de pres\) pân\ `n aprilie 1976. Numele acestei organiza]ii
este legat de atentatul spectaculos comis `mpotriva bazei aeriene din Solenzara. Motiva]iile
sale sunt crearea unui statut special, a unei adun\ri care s\ dispun\ de un drept legislativ.
~n martie 1974, organiza]ia Ghjustitzia Paolina1 `[i face sim]it\ prezen]a prin spectaculoasa
aruncare `n aer, prin detonarea cu o bomb\ artizanal\, a unei nave pe aeroportul din
* ~n limba francez\, nuit bleue, noapte marcat\ de o serie de ac]iuni teroriste sau criminale
coordonate (n.r.).
1. Justi]ia paolin\, referire istoric\ la politica instaurat\ de Pasquale Paoli, general al Na]iunii
corsicane independente `ntre anii 1755 [i 1768. Confruntat cu dezordinea general\ din insul\, Paoli
a vrut s\ eliminare definitiv vendetta [i s\ asigure unitatea na]ional\. O junt\ special\ a fost
`ns\rcinat\ s\ judece [i s\ condamne pe cei ce se f\ceau vinova]i de asasinate prin spânzurare,
distrugerea casei familiale [i ridicarea unei coloane a infamiei `n locul ei. Aceast\ justi]ie care a
dus la concordie [i la pace a devenit sinonim\, `n spiritual popular, cu un sistem riguros [i eficient.
276 VIOLEN}A
Bastia. Ea continu\ atentatele `n Fran]a continental\. Un document cunoscut sub denumirea

de Manifestul din Penticost con]ine rezumatul angajamentelor ei: militeaz\ pentru
lupta de eliberare na]ional\ [i se afirm\ `n mod deschis pro-independen]\.
Anul 1975 va fi marcat de ceea ce va primi numele de evenimentele din Aléria. La
21 august, un grup de militan]i din organiza]ia Ac]iunea Regionalist\ Corsican\ (ARC)
[i de agricultori `narma]i invadeaz\ [i o]cup\ pivni]a de vinuri a unui repatriat ale c\rui
excrocherii vor s\ le denun]e. For]ele de ordine declan[eaz\ asaltul: el se va solda cu doi
mor]i din rândurile ARC [i mai mul]i r\ni]i. Pe 27 ale aceleia[i luni, la Bastia izbucnesc
r\zmeri]e care fac un mort [i numero[i r\ni]i. Mi[c\rile clandestine s-au manifestat
`ntr-o mic\ m\sur\ `n timpul evenimentelor din Aléria [i dup\ ele. De atunci, mi[carea
autonomist\ absorbit\ `n comitetele de antirepresiune `n vederea ob]inerii eliber\rii
prizonierilor a fost mai pu]in radical\. La 1 februarie, ARC este dizolvat\ prin ordinul
Consiliului de mini[tri, succedându-i APC (Associu di i patrioti corsi), din care urma s\
se deta[eze frac]iunea na]ionalist\.
La 5 mai 1976, dou\zeci [i unu de atentate anun]\ na[terea FLNC; el regrupeaz\
anumi]i membri din Ghjustizia Paolina [i din FPCL, plus câteva organiza]ii [i grup\ri ce
ap\ruser\ dup\ tulbur\rile din anul precedent. Programul s\u politic, dezv\luit `n aceea[i
noapte prin manifeste distribuite `n `ntreaga insul\, se rezum\ la cinci puncte: recunoa[terea
drepturilor na]ionale ale poporului corsican, distrugerea instrumentelor colonialismului
francez, instaurarea unei puteri na]ionale populare [i democratice, confiscarea marilor
propriet\]i coloniale [i a trusturilor turistice (reforma agrar\), dreptul la autodeterminare
dup\ o perioad\ de tranzi]ie de trei ani. Frontul se prezenta ca o organiza]ie reunind
toate p\turile poporului corsican care sunt interesate de eliberare. Aceasta nu poate
fi ob]inut\ decât prin lupt\ armat\. Analiza este fondat\ pe opozi]ia dintre poporul
corsican istoric [i statul francez, puterea colonizatoare; tactica [i strategia sunt strâns
legate: Colonialismul trebuie s\ fie comb\tut cu arma `n mân\. FLNC `[i propune s\
fie organizatorul acestei lupte, ce se vrea a fi o propagand\ armat\, adic\ articulând
`n sânul ei politicul [i militarul. Vom reveni ulterior asupra acestei dimensiuni.
Ne-am limita prea mult dac\ n-am men]iona decât faptele violente la originea
c\rora se afl\ organiza]iile clandestine. Dar problematica noastr\ [i num\rul de asocia]ii,
grup\ri [i alte organiza]ii care au participat la ceea ce am putea numi curentul de
revendic\ri nu se preteaz\ nicidecum la realizarea unui inventar `n acest domeniu. Doar
câteva cuvinte ne vor permite s\ clarific\m progresia [i orient\rile generale.
Primele asocia]ii nu se declar\ regionaliste; ele pleac\ precum Mi[carea din 29
noiembrie (1959), veteran\ `n domeniu de la o situa]ie de e[ec [i de la ap\rarea unor
interese comune: `mpotriva vie]ii scumpe, pentru men]inerea re]elei de c\i ferate,
modernizarea transporturilor [i a re]elei rutiere. DIECO (Défense des Intérêts Economiques
de la Corse Ap\rarea Intereselor Economice ale Corsicii) [i CAPCO (Comité dAction
et de Promotion de la Corse Comitetul de Ac]iune [i de Promovare a Corsicii) se
orienteaz\ asupra chestiunilor fiscale (statut special derogatoriu), economice [i `ndeosebi
asupra luptelor sociale (`mpotriva `nchiderii minelor de amiant din Canari). De[i aceste
organisme n-au abordat chestiunea anex\rii la Fran]a sau a uzului violen]ei, ele au
contribuit, prin ac]iunea lor [i prin argumentele aduse, la crearea unui climat revendicativ
bazat pe dezgustul provocat de o situa]ie din ce `n ce mai inadmisibil\.
Uniunea Corsican\, creat\ la Paris `n 1960 de c\tre studen]i, c\reia i s-a al\turat rapid
Uniunea Na]ional\ a Studen]ilor Corsicani, cu care a fuzionat `n 1963 (devenind Uniunea
Corsican\ Viitor), se distinge de asocia]iile deja existente prin punctul s\u de vedere
privitor la transformarea insulei, `n care se `ntrez\resc primele accente regionaliste.
Comitetul de Studii [i Ap\rare a Intereselor Corsicii (Comité dEtudes et de Défense des
Intérêts de la Corse CEDIC) apare `n 1964 [i public\ un manifest pentru etnia
corsican\. Din fuziunea UCA (Union Corse Avenir) [i CEDIC va lua na[tere `n 1966
prima mi[care politic\ având accente v\dit regionaliste: Frontul Regionalist Corsican
(FRC), de orientare socialist\. El `[i propune s\ denun]e atât situa]ia colonial\ din insul\
datorat\ statului capitalist francez, cât [i clanismul care deturneaz\ sistemul democratic
`n propriul folos. ~ns\ una din ramurile CEDIC, de tendin]\ diferit\, nu a dorit s\ urmeze
o astfel de op]iune angajat\ [i `n 1967 se va rupe de Comitet pentru a forma ARC
(Ac]iunea Regionalist\ Corsican\) dup\ ce, cu un an `nainte, se dotase cu un organ de
pres\: Arritti. Denun]ând bisericu]ele politico-filosofice2, ea se angajeaz\ cu fermitate
c\tre o strategie apolitic\, unitar\. De-a lungul anilor, ARC cap\t\ un ascendent
evident fa]\ de FRC (care va deveni PPC `n 1973), gra]ie unor cuvinte de ordine
r\sun\toare, oratorilor talenta]i, omniprezen]ei [i mobiliz\rii superioare in situ. Raportul
Institutului Hudson, studiu realizat la cererea DATAR [i pe care ARC l-a f\cut public `n 1971,
face s\ creasc\ cu o treapt\ presiunea propunând dou\ scenarii de viitor: fie restaurarea
identit\]ii culturale ]inând cont de dezvoltarea resurselor insulare, fie sacrificarea identit\]ii
[i condamnarea prin invazia turistic\. Caracterul urgent al alegerilor [i ac]iunilor devenea
un imperativ pentru mi[c\rile revendicative, care prezint\ perspectivele Corsicii `n
termeni de rezerva]ie de indieni. ~n 1973, opt conduc\tori [i responsabili (la ini]iativa
asocia]iei Terra Corsa) se reunesc [i semneaz\ Chjama di u Castellare. Acest apel vrea
s\ adune patrio]ii `n jurul uniunii patriei `n vederea autonomiei interne. A mai
trecut o etap\, apelativul de regionalist dispare [i evolu]ia invit\ fiecare organiza]ie
s\-[i pun\ baze noi, mai clare [i adesea mai dure.
~ntre 1959 [i 1973 se trece de la o revendicare reprezentat\, `n forma ei cea mai
drastic\ (la nivel public), de un grup de reflec]ie ce nu luase `n calcul ideea unui oarecare
regionalism, la un partid de militan]i pentru care o asemenea etichet\ a devenit insuficient\.
Un ancoraj care se `ntinde la nivelul `ntregii popula]ii

Mi[c\rile politice organizate, publice sau nu, nu acoper\ singure câmpul reprezentat
de vastul curent de reflec]ie [i de ac]iune care traverseaz\ [i bulverseaz\ delimit\rile
tradi]ionale. Evenimentele [i faptele diverse ce se vor succeda `ntr-un ritm accelerat vor
vedea adesea trecerea de partea regionali[ilor, câteodat\ momentan\, a unui num\r mare
de oameni care, r\mânând ata[a]i la o familie politic\ mai clasic\, vor vrea s\-[i exprime
sentimentul de nedreptate `n fa]a unei situa]ii de letargie sau `n timpul unui puseu brusc
de febr\. Societatea civil\ va vibra adesea la unison `n momentele dificile ce vor marca
etapele raporturilor din ce `n ce mai tensionate dintre stat [i cei care f\ceau revendic\ri.
Schimb\rile ce intervin `ncepând cu anii 60 vor influen]a profund noile genera]ii [i
vor participa la formarea lor [i adesea la angajamentul lor politic. Anii 1950-1973, chiar
dac\ au fost considera]i adesea pe nedrept ca nesemnificativi cu privire la evolu]iile [i
fr\mânt\rile ulterioare, au fost totu[i cruciali pentru o bun\ `n]elegere a ceea ce altfel ar
2. Discursul lui Lucien Alfonsi la o reuniune public\ a ARC ]inut\ la Bastia, la 20 septembrie 1967.
278 VIOLEN}A
fi putut trece drept o manifestare a nemul]umirii [i o violen]\ spontan\, ivit\ din neant.
~n consecin]\, chestiunea recurent\ a alegerilor, cu lotul lor de fraude, alimenteaz\
gazetele [i bancurile, dar particip\ [i la discreditarea bazelor sistemului politic democratic3.
R\spândite `n toate partidele, g\sind noi metode indirecte la fiecare scrutin, ilegalit\]ile
traverseaz\ via]a politic\ insular\ f\r\ s\ se loveasc\ nici de cea mai mic\ tentativ\ de
eradicare din partea statului. Aceast\ constatare va juca un rol major `n analizele
concepute de mi[c\ri asupra rolului autorit\]ilor `n materie de aplicare a legii.
Un alt exemplu cules din domeniul cultural va mobiliza ani `ntregi un num\r tot mai
mare de corsicani `n jurul a ceea ce p\rea s\ fie o nedreptate flagrant\. O lege, numit\
legea Deixonne, este promulgat\ la 11 ianuarie 1951, organizând predarea limbilor [i
dialectelor locale, dar nu se aplic\ [i limbii corsicane. La ini]iativa câtorva personalit\]i
sprijinite `n cele din urm\ de c\tre asocia]ii, apoi ca revendicare prioritar\ a Universit\]ilor
de var\ ]inute `n 1973, cererile de extindere a legii la limba corsican\ vor fi aprobate prin
decret ministerial la 16 ianuarie 1974, adic\ dup\ 23 de ani de tergivers\ri [i de refuzuri
categorice. Aceast\ perioad\ a fost profitabil\ pentru maturizarea lent\ a revendic\rii
culturale care va apela [i ea la lupta politic\ pentru a-[i realiza speran]ele. ~n sfâr[it, din
motive ce nu mai ]ineau exclusiv de identitate, reac]iile maselor vor vedea lumina zilei,
ca premise ale unei mobiliz\ri viitoare. Nu vom cita decât proiectul de construire a unei
baze atomice `n masivul Argentella `n 1960, care va fi abandonat `n fa]a mâniei maselor
populare. Dincolo de problema strict\ a contamin\rii mediului `nconjur\tor, se instaureaz\
o atitudine de ne`ncredere [i de sfidare afi[at\ deschis fa]\ de statul ale c\rui opera]iuni
`n Corsica vor deveni, `ntr-o propor]ie crescând\, sinonime cu un atentat contra teritoriului
[i intereselor colective.
Diversele fapte au ac]ionat direct asupra unei popula]ii din ce `n ce mai prompte `n a
se mobiliza `n leg\tur\ cu probleme de societate. Astfel, episodul noroaielor ro[ii
este strâns legat de istoria FPCL. ~n 1972, opinia public\ insular\ era alertat\ `n ce
prive[te devers\rile marine de bioxid de titan de c\tre o intreprindere italian\ (Montedison),
`n largul Capului Corsic: Apar comitete anti-noroaie ro[ii peste tot [i reunesc, pe
lâng\ profesiunile legate de pescuit [i de lumea marin\, persoane private doritoare s\
protejeze mediul [i scandalizate de tergivers\rile guvernelor francez [i italian. O manifesta]ie
de protest degenereaz\ `n r\zmeri]\ la 17 februarie 1973, c\reia ì urmeaz\ o zi Isula
marta. Greve ale foamei [i alte manifesta]ii vor alterna cu interven]ii ale oamenilor de
[tiin]\, simpozioane [i conferin]e. ~n septembrie a fost re`nnoit\ autoriza]ia de imersiune,
[i `nc\ un vas urma s\ se al\ture primului ce deversase de[euri toxice. El va fi aruncat
`n aer prin detonarea unei bombe artizanale la cheiul din golful Follonica de un comando
de scafandri. Revendicat\ de FPCL, ac]iunea eviden]iaz\ legitima ap\rare de a c\rei
3. Ca ilustrare a decalajului umoristic [i dezam\git creat de situa]ia peren\ a fraudei, cf. dosarul
de fraud\ electoral\, ap\rut `n num\rul 9 al revistei Kyrn `n martie 1971. A se vedea `n special
glosarul fraudei, din care am selectat câteva cuvinte cu explica]iile lor: cimitir birou
electoral `n care se ob]in numeroase majorit\]i; lege f\cut\ pentru a fi `nc\lcat\, mai ales `n
perioada alegerilor; m\r\cini[ loc unde se refugiaz\ procesele-verbale `n serile de scrutin;
sufragiu batjocorit `n Corsica atunci când este universal; urn\ numit\ [i cutie cu surprize
sau cutie cu r\ut\]i, uneori zbur\toare (cea din Cimbalo `n martie 1967), adesea `nl\n]uit\,
uneori funerar\ (când candidatul `nvins prin fraud\ `[i `ngroap\ `n ea iluziile); a vota a-[i
`ndeplini datoria de cet\]ean, foarte adesea cu sentimentul unei inutilit\]i des\vâr[ite.
declan[are s-a f\cut vinovat\ iner]ia puterilor publice. ~n 1974, compania Montedison
este condamnat\, dar achitat\ `n recurs doi ani mai târziu, gra]ie Legii Merli, cu efect
retroactiv. ~n noiembrie 1976 [i `n iulie 1985, tribunalul din Bastia confirm\ condamn\rile.
Infinitele peripe]ii ale acestui fapt divers, cu un puternic efect mobilizator, vor avea
repercursiuni importante pentru modul de a aborda [i `n]elege problemele de societate de
c\tre o parte din tineri. ~n]elegerile secrete dintre guverne, activit\]ile poluante, anumi]i
exper]i (juri[ti [i oameni de [tiin]\) nu vor fi un argument `n favoarea demersurilor
legaliste [i judiciare. Minarea unei nave vinovate de poluare [i beneficiind de cea mai
larg\ impunitate va marca spiritele [i va ap\rea drept o solu]ie mai eficient\ decât toate
procedurile legale, care durau prea mult timp.
Am putea trage ni[te `nv\]\minte asem\n\toare din afacerea din Aléria, deoarece
tentativele nereu[ite de dialog d\duser\ na[tere la contrariul lor, adic\ la confrunt\ri violente.
~n ianuarie 1975, pre[edintele Valéry Giscard dEstaing trimite `n Corsica o misiune
interministerial\ pentru a desemna `n fruntea insulei un `nalt func]ionar: Libert Bou. ~n
calitate de delegat regional `n probleme de dezvoltare, el va purcede timp de [ase luni la
audierea actorilor scenei sociale insulare `nainte de a trimite adun\rilor regionale [i apoi
guvernului o cart\ de dezvoltare economic\, elaborat\ cu ajutorul a trei grupuri de lucru
[i care ar fi trebuit s\ fie introdus\ `n cel de-al VII-lea Plan. Acest missi dominici va
str\bate insula, punând `n aplicare metode de lucru neobi[nuite, stabilind acorduri cu
persoane [i organisme de toate categoriile. Abordarea sa novatoare reu[i `ntr-o prim\
faz\ s\ stabileasc\ un climat de `ncredere ce urma dup\ o lung\ perioad\ de ne`ncredere
[i tensiuni. Foarte repede totu[i, starea de gra]ie de la `nceput l\s\ loc unei atmosfere
suspicioase [i apoi de-a dreptul ostile.
Proiectele nu p\reau cu adev\rat novatoare, ci se asem\nau cu o serie de m\suri f\r\
leg\tur\ unele cu altele, scaden]ele p\reau multora prea `ndep\rtate [i, mai ales, cei mai
ferven]i partizani ai reformelor erau l\sa]i deoparte. Atentatele, care `ncetaser\, fur\
reluate `n iunie 1975; Ghjustizia Paolina face public Manifestul din Penticost. Carta
trece `naintea Consiliului Regional, no]iunea de popor corsican dispare, tonul [i
propozi]iile sunt `n general `ndulcite. ~n fa]a cre[terii nemul]umirii `ndeosebi a
regionali[tilor , Libert Bou va declara: Nici m\car 200.000 de corsicani autonomi[ti
nu ar putea modifica Constitu]ia. Fraza va r\mâne celebr\ [i va fi `n]eleas\ ca o ruptur\
a dialogului de c\tre cei care sperau `n reforme `ntreprinse `n afara clanului de evolu]ii
institu]ionale. ~ntr-o atmosfer\ `ncins\, congresul ARC din august 1975 va trage concluziile
misiunii lui Libert Bou. Patru zile mai târziu, un comando avea s\ ocupe pivni]a din Aléria.
Acest exemplu pragmatic care a fost misiunea lui Libert Bou [i urm\rile ei tragice
este a[adar scenariul previzibil al a[tept\rilor dezam\gite, al ne`n]elegerilor mutuale, ale
unui stat prins `ntre propriile lui op]iuni [i un teren ce ap\rea ca fiind profund divizat.
Pauza capital\ care marcheaz\ anul 1975 `n istoria Corsicii a fost `n realitate `ndelung
preg\tit\ pe parcursul anilor preceden]i. ~n paralel cu respectivul context [i cu organiza]iile
politice clasice, regionaliste [i apoi na]ionaliste (publice sau clandestine), s-a realizat
ceea ce a fost numit mai apoi un reacquistu, adic\ o reachizi]ie a culturii, o inversare a
stigmatelor tipice ale demersurilor identitare. Valorizarea muntelui [i a re`ntoarcerii la
sat ì va face pe tinerii agricultori [i me[te[ugari s\ se formeze [i s\ se grupeze.
Fenomenul asociativ `n mediul rural va da amploare [i profunzime fenomenului politic
de revendicare, `nscriindu-l durabil `n societate [i `n teritoriu. Procesul de radicalizare va
avea ecou printre mul]i tineri.
280 VIOLEN}A
Ar fi inexact s\ consider\m c\ statul a r\mas `n to]i ace[ti ani inert [i insensibil la

situa]ia economic\ din Corsica. ~n 1957, pentru a remedia efectele manifeste de subdezvoltare
[i pr\bu[ire economic\, s-a ini]iat un Plan de Ac]iune Regional. Obiectivul prioritar era
de a construi o economie nou\ plecând de la turism [i de la reforma agriculturii prin
punerea `n valoare a p\mânturilor. SOMIVAC va `ntreprinde lucr\ri de `nl\turare a
m\r\cinilor, de iriga]ie [i asanare, care vor face `nc\ [i mai important decalajul fa]\ de
agricultura montan\. Aceast\ politic\ a dat o baz\ legitim\ ac]iunilor ce mergeau de la
re`mpropriet\rire pân\ la valorizarea tehnicilor str\vechi. ~n ace[ti ani, pe lâng\ ini]iativele
economice din ce `n ce mai contestate, statul reac]ioneaz\ acordându-i Corsicii statutul
de Regiune `n 1973, remodelând `mp\r]irea cantonal\, apoi creând dou\ departamente la
1 ianuarie 1976. Adesea prost primite de clasa politic\ tradi]ional\, m\surile lui ì descurajeaz\
pe regionali[ti, care v\d `n ele un mijloc tardiv [i inadaptat de reglare a unor probleme
pe care guvernul nu vrea s\ le abordeze direct. ~ns\ Corsica a cunoscut deja episodul din
Aléria [i FLNC nu va `ntârzia s\ vad\ lumina zilei.
Pentru a putea sesiza mai `n profunzime mecanismele individuale [i colective ale
militan]ilor care au ales calea clandestinit\]ii, am luat o serie de interviuri. Am ales s\
`ntâlnim persoane care participaser\ la crearea FLNC sau care i s-au al\turat `nc\ de la
`nfiin]area organiza]iei. Am ]inut cont de parametrul regional, diversificând zonele unde
s-au derulat activit\]i. Dat fiind caracterul deosebit al anchetei [i al m\rturiilor, nu vom
face cunoscut\ identitatea persoanelor intervievate, chiar dac\ faptele evocate au fost
pedepsite, amnistiate sau prescrise. Aceast\ `ntoarcere c\tre istoria politic\ insular\ nu
este nicidecum tributar\ actualelor negocieri dintre guvern [i ale[ii Colectivit\]ii Teritoriale
din Corsica.
Luare de cuvânt [i de teritoriu

~n memoria social\, `nceputurile ac]iunilor armate au c\p\tat valoare de expresie a
con[tientiz\rii fiilor poporului corsican: acesta este prezentat ca o entitate coerent\, cu
aspira]ii de viitor omogene `n ansamblu. Un studiu care are ambi]ia de a `n]elege drumul
ce duce la folosirea violen]ei nu poate l\sa totu[i deoparte `nfrunt\rile dintre corsicanii
care aveau opinii diferite despre destinul insulei lor. ~n ce prive[te proiectul politic,
reflec]iile diver[ilor protagoni[ti ai scenei sociale cum ar fi ARC sau FRC [i, mai târziu,
cele ale FLNC nu tind spre aceea[i finalitate, deoarece primii cer autonomia, FCR are
un program socialist de apropriere a mijloacelor de produc]ie la scar\ regional\, `n timp
ce FLNC ridic\ `n sl\vi `ntoarcerea la suveranitate (Simonpoli, 1981).
Con[tientizarea de care am vorbit mai sus trebuie s\ fie explicat\ mai pe larg. Sub
mai multe aspecte, ea se hr\ne[te din ambian]a postcolonial\. Totu[i, ea va alimenta de
asemenea multe concep]ii despre lume. Pe plan economic, resentimentul provocat de
imposibilitatea de a aspira la cariere de tipul celor realizate de `nainta[ii lor `n Colonii
este adeseori invocat ca fiind sursa mâniei tinerilor corsicani. F\r\ a minimaliza impactul
apropiatei decoloniz\ri a Algeriei, este oare frustrarea suficient\ pentru a explica
angajarea propriei persoane `ntr-o lupt\ de eliberare na]ional\? Abord\rile dictate de
ra]iuni economice au permis de mult timp respingera acestui motiv unic.
Evenimentele insulare [i cele din Algeria sunt puse adesea fa]\ `n fa]\. Pân\ [i
denumirea de FLN invit\ la o astfel de compara]ie. Alegerea siglei se refer\ de altfel `n
mod direct la ea. Dincolo de simpla analogie politic\, trebuie s\ semnal\m rezonan]a
traumatic\ a acestor evenimente. Nici aici, faptele nu au un singur `n]eles posibil. ~n
aceast\ perioad\, statul va acumula un deficit de credibilitate. Ni se va reaminti cu
siguran]\ apartenen]a unui num\r mare de corsicani la organiza]ia OAS. ~ns\ unii
protagoni[ti mai clasici, `n cazul de fa]\ fo[ti militari, ne-au m\rturisit uneori cu ocazia
unor lucr\ri care nu aveau totu[i nici o leg\tur\ cu a noastr\ cum `[i pierduser\ toat\
`ncrederea, `n acea perioad\, `ntr-o ]ar\ ce l\sase `n urm\ popoarele care aleseser\
Fran]a. ~n sfâr[it, exclus\ din planurile de punere `n valoare a câmpiei orientale, popula]ia
local\ a `nceput s\ se `ndoiasc\ de locul ei `n Republic\. Din acest punct de vedere [i
pentru a folosi o terminologie actual\, putem vorbi `ntr-adev\r de o criz\ cet\]eneasc\:
Statul francez nu se comporta cu noi ca un p\rinte, iar noi l-am renegat (E6)4.
Criza de `ncredere va canaliza, pentru un interval scurt de timp, o multitudine de

surse de nemul]umire. ~ntr-adev\r, `n aceast\ perioad\, `n spa]iul public vor r\suna
diverse lu\ri de cuvânt `n leg\tur\ cu ap\rarea teritoriului, uneori convergente, alteori,
dimpotriv\, `n contradic]ii virulente. Totu[i, ele au `n comun faptul c\ inaugureaz\ o
gândire proiectat\ asupra spa]iului comun [i matriceal al insulei. Pentru prima dat\ dup\
mult timp, viitorul Corsicii va `nceta s\ stea sub semnul fatalit\]ii pentru a deveni un
[antier de reflec]ii, de speran]e [i tensiuni adesea `nfl\c\rate.
Conflictele dintre cei ce instigau la schimbare [i alte segmente mai conservatoare ale
popula]iei despre care se vorbise la vremea lor tulbur\ `n mod vizibil expresia unitar\ a
poporului. Numeroasele consensuri din epoc\ `n jurul problemelor legate de gestionarea
teritoriului, a c\ror omogenitate a fost adesea mai modest\ decât s-ar p\rea, ne vor re]ine
aten]ia. Am putea, de exemplu, s\ ridic\m un col] din voalul ce acoper\ `ntâlnirea dintre
revendicarea politic\ gândit\ pe termen lung [i mi[c\rile de con[tiin]\ mai exacte, cu
dispozitivele lor de sensibilizare a publicului.
~ntre mijlocul anilor 60 [i `nceputul anilor 70, libertatea cuvântului a câ[tigat teren
datorit\ unei conjuncturi favorabile. Repunerea `n discu]ie a ierarhiilor sociale existente
nu putea decât s\ zdruncine echilibrele culturale stabilite: un exemplu este tineretul
care-[i delimiteaz\ propriul spa]iu politic. Dincolo de ipoteticul conflict dintre genera]ii,
familiar [i pu]in utopist, dup\ cum ne place s\ ne imagin\m câteodat\, s-au `nregistrat
totu[i câteva transform\ri profunde.
Succesul unor `ncerc\ri de contestare a unei decizii politice a antrenat la acea epoc\ o
modificare ireversibil\ a regulilor jocului, dup\ formula care d\ titlul lucr\rii lui Jean-Daniel
Reynaud. Mi[c\rile de emancipare fa]\ de autoritate se vor traduce `n cele mai diverse forme.
Cadrele analizei se re`nnoiesc o dat\ cu organizarea societ\]ii. Anii 70 vor `nregistra
apari]ia teoriilor despre ac]iunea colectiv\ [i no]iunea de noi mi[c\ri sociale.
Printre diferitele lu\ri de cuvânt, manifest\rile ce l\sau s\ se aud\ o voce localizat\
se delimiteaz\ prin mizele pe care le pun `n joc. ~ntr-adev\r, dac\ revendic\rile colective
stimuleaz\ `ntotdeauna atribute comune, `n cazul Corsicii comunitatea istoric\ aminte[te
unele legitimit\]i politice de mult uitate. De aceea, cererile locale [i, mai mult, deciziile
contestate vor fi `nconjurate de o deosebit\ suspiciune.
4. E `nseamn\ intervievat (enquêté). Cifra corespunde ordinii `n care i-am `ntâlnit.

282 VIOLEN}A
Când insularii spun: Gata cu gunoiul `n dulapul cu mâncare sau când refuz\
turismul [i monocultura, fiecare vrea s\ pun\ la `ncercare amplitudinea contest\rii
latente a puterii statului.
S\ vorbe[ti corsicanilor [i statului

Na[terea Frontului de Eliberare Na]ional\ (FLN) [i decizia de a recurge la violen]\
politic\ nu s-au petrecut simultan. Prima r\spunde mai mult unei nevoi de a organiza
oamenii [i mijloacele, de a evita dispersarea ac]iunilor. ~ns\ necesitatea de a trece la
ac]iune fusese con[tientizat\ anterior de c\tre militan]i [i de la crearea sa nu va fi
niciodat\ contestat\:
Primele atentate aveau `ntotdeauna un caracter deosebit; recuperarea unei buc\]i de

p\mânt nu se f\cea pe terenul globaliz\rii luptei [i al unei revendic\ri na]ionale complete
[i consim]ite [...]. Recuperarea p\mânturilor pentru a te instala acolo nu mai putea fi o
finalitate; aceast\ problem\ trebuia s\ fie inserat\ `n lupta global\ (E5).
Urgen]a situa]iei [i pu]ina aten]ie suscitat\ de revendicarea popular\ au convins

oamenii de necesitatea de a apela [i la alte forme de ac]iune. Astfel, constituirea unui
Front armat se opune radical abord\rii autonomiste. Aceasta a [tiut s\ creeze o adunare
a maselor, `ns\ surditatea statului fa]\ de aspira]iile colective [i exprimate public ì va
face pe unii membri proveni]i din aceast\ form\ de mi[care s\ se angajeze pe o alt\ cale,
`n timp ce al]ii ne-au m\rturisit c\ nu concepeau folosirea violen]ei decât `n scopul
rupturii de Fran]a. Dac\ apari]ia FLNC `n 1976 este un mesaj la adresa statului, ea ì
anun]\ de asemenea pe corsicani c\ speran]ele de schimbare [i energiile declan[ate nu
s-au l\sat sufocate la Aléria.
Timp de mai mul]i ani revendicarea autonomist\ p\rea sortit\ e[ecului, ducea mi[carea
`ntr-un impas. Atotputernicia clanului, cu tot ce presupunea ea fraud\ [i presiuni,
imposibilitatea unei exprim\ri democratice , f\cea ca la vremea respectiv\ oamenii s\
cread\ c\ nu pot ie[i `n fa]\ `n mod public, doar prezentându-se la alegeri. Nu se gândeau
c\ ar avea nici cea mai mic\ [ans\ de a face astfel `ncât cauza s\ avanseze `n acest mod. (E5)
Alertarea popula]iei locale asupra celor ce se petreceau este o tematic\ dezvoltat\ `n

majoritatea discu]iilor. ~ncercarea de sensibilizare fa]\ de consecin]ele integr\rii Corsicii
`n Europa turistic\ debutase o dat\ cu publicarea lucr\rii Cum se jefuie[te o insul\.
Instalarea masiv\ a repatria]ilor din Africa de Nord pe coasta oriental\, plasarea
capitalurilor externe [i `ncadrarea militar\ (legiune) sunt tot atâtea elemente care au
exacerbat la numero[i corsicani sentimentul de deposedare.
Fenomenul de emigrare, care p\ruse poate normal genera]iei precedente, a devenit
insuportabil unor oameni con[tien]i de faptul c\, atât timp cât `[i p\r\sesc insula, statul
continu\ s\ instaleze aici noi veni]i. La aceast\ epoc\, s-a vorbit de colonizarea `n scopul
popul\rii. Nedreptatea social\ este vârful de suli]\ al revendic\rii. Cei din Front doreau
s\ regrupeze insularii `n jurul refuzului a ceea ce considerau a fi o agresiune, motiv
pentru care s-a folosit adesea termenul de legitim\ ap\rare:
Pentru mine a fost o pasiune absolut logic\, dragostea fa]\ de Corsica [i un sentiment
de frustrare, de inegalitate. Tinerii corsicani care [tiau ce `nseamn\ Corsica, Corsica lui
Pasquale Paoli, erau con[tien]i de ceea ce devenise ea acum [i de felul cum eram trata]i,
cum ne tratau francezii, cum ne trata statul, era un sentiment de revolt\ absolut\. Drumul
s-a croit singur, de la revolta spiritual\ pân\ la lupta armat\ (E6).
Mi[carea contestatar\ se vrea privit\ ca o ac]iune de grup. Clandestinitatea, precum

[i strategia de ap\rare adoptat\ `n 1979 `n fa]a Cur]ii de Siguran]\ a Statului, contribuie
la disiparea personalit\]ii fiec\ruia `n spatele identit\]ii colective a poporului corsican.
Analiza sociologic\ ar `ntâmpina cu atât mai multe dificult\]i `n a explica angajamentul
personal `n ac]iunea colectiv\ cu cât justificarea ei este dat\ `n comun. Ancheta etnografic\
ar trebui s\ ne furnizeze o imagine mai nuan]at\. Protagoni[tii nu au disimulat clivajele
existente `n sânul organiza]iei. Mai disimulate decât `ntoarcerea la angajamentele personale,
aceste concep]ii despre viitor restituie deja ceva din individualit\]ile implicate.
Dificultatea teoretic\ de care se lovesc majoritatea cercet\torilor dornici s\ `n]eleag\
resorturile unei ac]iuni colective este refuzul cauzei unice [i unitare ce-i `mpinge la fapt\
pe protagoni[ti. Charles Tilly descrie problemele `n raport cu modelele explicative ale
acestui tip de ac]iune (Tilly, 1986: 229). ~ns\ construirea unui model care s\ explice
formarea de grupuri contestatare r\mâne indisponibil\. ~ntr-un inventar critic de grile de
lectur\ consacrate mobiliz\rii, François Chazel arat\ aporturile successive pe care fiecare
dintre ele le-a adus sociologiei.
~ndep\rtându-se ferm de perspectiva individualist\ [i utilitarist\, autorul sugereaz\ o
mai bun\ exploatare a celor câteva piste capabile de a l\muri condi]iile favorabile
emergen]ei unei ac]iuni colective (Chazel, 1986: 265-268). Str\duindu-se s\ rezolve
problema cre\rii organiza]iei, ele nu puteau s\ nu ne re]in\ aten]ia. Deoarece paradigma
economic\ `[i ar\tase limitele `n cazul de fa]\, Chazel inverseaz\ pe bun\ dreptate
perspectiva lui Olson, ar\tând c\ incit\rile selective nu pot motiva geneza unei mi[c\ri
protestatare [i c\ ele sunt mai curând un rezultat al acesteia (Chazel, 1986: 263).
Revenind asupra contextul `nfiin]\rii structurii clandestine, cei intervieva]i insist\,
adesea cu o urm\ de regret, asupra acestor vremuri apuse, când participau cu propriile
lor resurse la aprovizionarea organiza]iei:
Obiectivele erau precise, era acolo tot necesarul pentru acapararea litoralului. ~nce-
puser\m cu sta]iunile Club Méditeranée [...]. Noi, când atacam marile complexe turistice,
o f\ceam pentru a atinge o chestie, nu ca s\ cerem bani. Nu mi se spusese c\ `n spatele
nostru erau al]ii, care `ncepeau s\ foloseasc\ robinetul cu bani. Noi ac]ionam; eu eram
responsabil, ziceam: bine, facem asta, era ca s\ atingem o chestie, nu am cerut niciodat\
bani. Dar ei `ncepuser\ deja s\-[i fac\ rela]ii ca s\ sustrag\ bani de la Club Méditeranée.
Deja e cu totul altceva. La fel [i cu impozitul revolu]ionar, pentru noi era impozitul pe
revolu]ionari, adic\ noi eram cei care cotizam [i d\deam 20% din salariu, din ceea ce
câ[tigam. Am cump\rat ma[ina, primele manifeste ale Frontului tot noi le-am fabricat cu
ma[ina cump\rat\ prin propriile mijloace. N-am mers niciodat\ s\ cerem bani nici de la
burghezul din col], nici de la continentalul din col]. Scoteam din buzunarul nostru. Ei n-au
f\cut a[a. La `nceput erau contribu]iile voluntare; aveam vreo dou\-trei sute de simpatizan]i,
era de-ajuns (E1);
Munceam cu to]ii, eram salaria]i to]i, muncitori, nu era unul s\ stea degeaba. In[i
care se plimbau pe falez\ [i-[i beau cafeaua a[teptând s\ dea o lovitur\, a[a ceva nu exista [...].
Nu-mi pare r\u, dar n-a[ fi crezut niciodat\ c\ se va ajunge unde s-a ajuns, pentru c\ noi
284 VIOLEN}A
eram sinceri, one[ti, nu ceream nimic de la nimeni, ne descurcam din ce aveam, [i-apoi se
[tie unde duce banul câ[tigat pe nemuncite (E3).
Printre cei care se implicaser\ de la `nceput, mul]i ne vorbesc de leg\tura dintre

pre]ul particip\rii [i sinceritate. Nelini[tea c\ ar putea ap\rea devieri este prezent\ `nc\
din momentul cre\rii, dar for]a leg\turilor interpersonale ce ì uneau pe militan]ii din
cadrul grup\rilor permitea asigurarea unui anumit control. Schimb\rile de direc]ie [i
noile recrut\ri de dup\ arest\ri, precum [i compartimentarea strict\ a grupurilor, care
trebuia s\ le asigure securitatea, au sl\bit posibilit\]ile de control.
~ns\ costul financiar nu este decât unul din aspectele problemei. Majoritatea fiind
salaria]i, uneori capi de familie, cei ce se al\tur\ luptei armate trebuie s\ ia `n calcul [i
riscurile fizice la care se expun, cum ar fi manipularea de explozibili [i eventualitatea
unei sanc]iuni penale:
Alteori am fost r\nit; noroc c\ n-a explodat decât detonatorul, am fost r\nit la um\r
[i la ochi [...]. Mi s-a `ntâmplat deseori s\ scap ca prin urechile acului (E6);
Eram perfect con[tien]i de riscurile pe care ni le asumam, dar dup\ aceea nu ne mai
d\deam seama, adic\ atunci când cape]i un obicei devii incon[tient, incon[tient pentru
pielea ta, nu pentru ceilal]i, tocmai pentru c\ eram foarte aten]i la ei. {i nu s-a `ntâmplat
nimic, eu am f\cut asta timp de trei ani [...]. Eu aveam copii, o so]ie care nu lucra; dup\
asta, ea a dat un examen, a muncit din greu, dar la `nceput aveam doi copii [i numai eu
aduceam bani `n cas\ (E3);
E curios, dar nu-]i pui problema; [i totu[i aveam copii mici pe vremea aceea.
Prietenii mei [i cu mine ne spuneam: da, po]i s\ ajungi la `nchisoare, [i din cauza asta
eram foarte riguro[i `n ceea ce prive[te clandestinitatea [...] (E1);
Eram totu[i foarte con[tien]i de riscurile personale, inclusiv familiale pentru ceilal]i.
Unii ne `nf\]i[eaz\ acum ca pe ni[te romantici, exista totu[i un calcul al riscurilor sigure.
Poate c\ ar trebui nuan]at `n ce prive[te `nchisoarea, ne gândeam c\ statul va `n]elege [...].
{iam c\ ne asumam riscul de a ne trezi acolo `ntr-o bun\ zi, dar nu ne `nchipuiam pedepse
atât de grele, nu ne a[teptam la o reprimare atât de dur\. ~n `nchisoare, când vorbeam de
asta `ntre noi, eram destul de `ncrez\tori. Pân\ ce-am auzit zece ani, eu am primit zece ani,
[i nu erau decât fapte foarte mici. ~n convingerea lor intim\, judec\torii m\ consider\ ca
pe unul dintre responsabili, dar fapta pentru care am fost judecat eu este participarea la un
atentat, atâta tot. Am primit totu[i zece ani, ceea ce acuma Cred c\ am fost judeca]i `n
mod represiv ca s\ se spun\ c\ trebuie t\iat din r\d\cin\ [...]. Eram con[tien]i de riscuri,
[tiam foarte bine c\ puteam s-o sfâr[im r\u chiar `n timpul ac]iunii. Calculasem totul, nu
eram incon[tien]i (E2).
~n ce prive[te ac]iunile, practica repetat\ `ntre]ine o proximitate ambigu\ cu pericolul:

printre experien]ele [i competen]ele de teren, indivizii `nva]\ s\ `mblânzeasc\ amenin]area.
O `ndemânare tot mai mare se dobânde[te de-a lungul interven]iilor, `ns\, prin faptul c\
d\ un caracter cotidian unor gesturi ce r\mân totu[i periculoase, favorizeaz\ sl\birea
vigilen]ei pentru propria persoan\. Evocându-[i propria expunere dictat\ de imperativele
de securitate [i de eventualitatea represiunii, persoanele pe care le-am `ntâlnit nu se
refer\ nicidecum la argumentul vreunui sacrificiu. Totul ]ine de domeniul posibilului.
Ne`ncrederea [i precau]ia sunt v\zute ca cele mai bune scuturi `mpotriva surprizelor.
Acest joc cu limitele confer\ `ncredere `n propriile capacit\]i de a ac]iona, pe de o parte,
[i de a nu te l\sa prins, pe de pe alt\ parte.
Dac\ reunirea for]elor armate `n sânul uneia [i aceleia[i structuri are drept obiectiv
ra]onalizarea mijloacelor, ea las\ s\ se `ntrevad\ diverse delimit\ri. Astfel, clandestinii
sunt foarte diviza]i `n ce prive[te modalit\]ile susceptibile de a garanta securitatea.
Pentru unii, cel mai des\vâr[it anonimat, asigurat de `mp\r]irea `n grupuri restrânse, este
o garan]ie; pentru al]ii, el favorizeaz\ posibilit\]ile de deriv\, f\când recrut\rile ilizibile
chiar [i `n interiorul organiza]iei. Indivizi care au fost acolo de la `nceput [i care au
participat activ la ralierea unor persoane de `ncredere recunosc faptul c\ a avut loc o
oarecare distan]are, câteodat\ au fost chiar `ndep\rta]i la sosirea unor protagoni[ti noi
din alte baze [i `ncurajând alte forme de practici.
Angajamentul ini]ial se explic\ destul de greu printr-un beneficiu imediat [i personal.
Pentru a `n]elege mai bine investirea indivizilor `n ac]iunea colectiv\, Chazel preconizeaz\
s\ se ia `n considerare urm\torii parametri:
1) for]a leg\turilor sociale dintre protagoni[ti este un element de natur\ s\ favorizeze
mobilizarea pentru o cauz\ comun\ `n absen]a unei alte organiz\ri;
2) alegerea modalit\]ilor de ac]iune este legat\ par]ial de identitatea grupului
`n]eleas\ `ntr-o perspectiv\ dinamic\ mai ales atunci când mobilizarea are ca
scop propria sa afirmare vizibil\ [i public\. Ideologia determin\ obiectivele
prioritare, mi[carea prin care sunt realizate ac]ionând cu mult dincolo de interesul
personal al membrilor s\i;
3) accesul la cuvântul politic pe baza unei mobiliz\ri puternice este o posibil\
oportunitate. Un stat puternic este susceptibil de a sufoca o mi[care social\, `ns\
furnizeaz\ de asemenea o ]int\ pentru contesta]ii.
Se percepe cu u[urin]\ importan]a reflec]iei lui Chazel cu privire la discursul nostru.

Ar fi prea arogant s\ pretindem s\ construim un model `n cadrul acestui articol. Este
vorba doar de a pune `n perspectiv\ geneza unei ac]iuni colective neconven]ionale cu
posibilit\]ile teoretice de explicare. Libertatea care permite s\ privim ac]iunea colectiv\
ca pe o expresie politic\ mai curând decât ca pe o simpl\ deviere prezint\ aici un real interes.
Se aplic\ oare aceste elemente la cazul de care ne ocup\m? Departe de a veni s\
umple golul l\sat de inexisten]a unei organiz\ri, propaganda armat\ este o reac]ie la
aceasta [i mai ales la rezultatele sale slabe. Dac\ `nc\ de la `nceput membrii FLNC au
admis s\ func]ioneze dup\ modelul compromisului, l\sând deoparte termenii divergen]i
ai dezbaterii pentru a se concentra asupra unei priorit\]i s\-[i exprime refuzul unui
destin gândit de [i pentru exterior militan]ii care se defineau ca aripa stâng\ a
mi[c\rii se `ntreab\ ast\zi dac\ nu cumva au gre[it. ~n mod unanim, martorii semnaleaz\
tendin]e diverse `n ce prive[te conceperea proiectului de societate. ~n sfâr[it, puterea
statului [i a arsenalului s\u de represiune este considerat\ responsabil\ de escaladarea
violen]ei. Luptele violente s-au prezentat adesea ca ni[te c\i ce nu duceau decât la impas,
mi[carea reprimat\ neavând altceva de ales decât s\ dea o replic\ [i s\ persiste sau s\ dispar\.
Speram c\ `n final vom ajunge la eliberarea na]ional\ printr-o insurec]ie. Nu ne

imaginam c\ o s\ sfâr[im `ntr-un orizont `ngust de grup restrâns, terorist, ca acele brigade
rosser sau banda din Baader [...]. Nu doream s\ ne reg\sim `n acel registru. Ne imaginam
doar un elan popular [...]. Revolta era puternic\ [i cu o mare dimensiune popular\. Nu
eram nicidecum asimilabili cu o mi[care terorist\. (E5)
286 VIOLEN}A
Mesajul adresat insularilor [i statului limpeze[te sensul ac]iunii colective; el este

totu[i insuficient pentru a explica motiva]ia fiec\rui om care se al\tur\ luptei clandestine.
Locul `n care vom c\uta elementele ce ne vor ajuta s\ o `n]elegem este punctul de
`ntâlnire dintre istoria colectiv\ [i experien]a personal\ a fiec\ruia.
~ntre experien]e colective [i individuale:

motiva]iile pentru a ac]iona
~n mod constant, angajarea este prezentat\ ca o perioad\ de maturizare c\reia ì

urmeaz\ luarea deciziei, ca prelungire normal\ a judec\]ii. Clandestinitatea nu este
nicidecum asimilat\ cu o ruptur\, ea pare mai curând o `mplinire logic\. Dar care a fost
oare drumul de la idee pân\ la ac]iune?
Nu putem s\ nu lu\m `n calcul experien]a social\ [i individual\. Sensibilitatea [i
aspira]ia fa]\ de lupta pentru eliberare na]ional\ au fost preg\tite `n timp de unele
evenimente politice externe. Cu mult mai mult decât simpla alegere a siglei, r\zboiul din
Algeria a inspirat `n mod incontestabil un anumit tip de reflec]ie. Perioada corespunde
copil\riei sau adolescen]ei majorit\]ii protagoni[tilor [i debutului `ntreb\rilor politice.
Când a `nceput r\zboiul din Algeria, a `nceput s\ fac\ tic-tac `n\untru. ~mi spuneam:
noi suntem `n Corsica, dar ni se pred\ istoria Fran]ei. Nu cuno[team istoria Corsicii [i
atunci am `nceput s\-i pun `ntreb\ri tat\lui meu vitreg, care era `nv\]\tor, el a `nceput
s\-mi vorbeasc\ de Pascal Paoli, [i atunci am `nceput s\ m\ informez pu]in câte pu]in.
Mi-am spus: cu noi lucrurile stau la fel. Poate c\ nu suntem africani, dar e o problem\,
atunci de ce n-ar deveni Corsica independent\ `ntr-o bun\ zi? Eram sub ocupa]ie! (E3)
Concluziile vor fi diverse [i uneori cu dublu sens. Dup\ ce a trecut un anumit timp
de la evenimente, unul din participan]ii la ocuparea prefecturii din Bastia va merge cu
interpretarea pân\ `ntr-acolo `ncât s\ estimeze c\ ac]iunea avea pentru unii valoare
revolu]ionar\, pe când pe al]ii ea ì trimitea cu gândul la OAS. Dac\ paralela dintre
situa]iile din Corsica [i din Algeria `ncepe s\ fie f\cut\ pe baza ocupa]iei de c\tre un stat
str\in, atitudinea Fran]ei care abandoneaz\ un teritoriu d\ na[tere la o reflec]ie asupra
lipsei de loialitate a statului. Mul]i dintre insulari vor vedea `n solu]ia acestui conflict
demonstra]ia clar\ a faptului c\ limitele geopolitice nu sunt imuabile. ~n favoarea
constat\rii de mai sus, viitorul Corsicii poate fi pus `n dezbatere. Evenimentele acestea
vor fi uneori ocazia primelor agita]ii cu motive politice nesigure:
Am fost dat afar\ din liceul din Bastia `n clasa a X-a `n 1958, când au avut loc
evenimentele din 13 mai. Paramilitarii, Comitetul Salv\rii Publice veniser\ `n Corsica; am
vrut s\ ne facem de cap, am atacat liceul `mpreun\ cu ei, nu pricepeam nimic din politic\,
mul]i corsicani erau totu[i de partea Algeriei franceze. Atacasem liceul [i, cum l-am
`mbrâncit pu]in [i pe director, la sfâr[itul clasei a X-a m-a exmatriculat (E2).
Cât despre militan]ii cu studii superioare, contextul multietnic din campusurile

universitare le-a permis s\ descopere [i alte ]\ri sau regiuni `n care se duceau lupte de
revendic\ri na]ionale. Pe fundalul decoloniz\rii, mi[c\rile ce desf\[uraser\ lupte violente

le captau mai mult interesul decât cele care renun]aser\ la ele:
~mi amintesc, la facultate, de un galez pro-independent pe care-l consideram cam

]icnit; pentru noi, el era englez, dar, pân\ la urm\, au ob]inut mult mai mult decât noi [i
f\r\ violen]\. Vecinul meu de camer\ era khmer ro[u, era [i un vietnamez; `ntr-o zi, mi-a
spus: «Am `nvins, m\ `ntorc acas\». Eram ferici]i, era o speran]\, nu ne imaginam ce vor
putea face dup\ aceea. Situa]ia evolua [i `n Nicaragua, erau [i palestinieni, [i libanezi; la Nisa
tr\iam laolalt\. Am f\cut chiar [i reuniuni cu sindicatul studen]ilor africani (E4).
Din acel moment, construc]ia social\ a realit\]ii politice nu va putea s\ nu ]in\ seama
de aceast\ efervescen]\ ideologic\, dar [i istoric\. ~n general, contextual anilor 70 este
subliniat pentru a explica entuziasmul [i trecerea la fapte. Unii evoc\ celebrul mai 1968,
al]ii fac aluzie `n mod global la starea din lumea a treia sau la revoltele irlandeze
dinaintea celui de-al doilea r\zboi mondial. Referin]ele sunt mai mult sau mai pu]in
precise: pentru unii, men]ionarea este clar\; pentru al]ii, o dat\ cu trecerea vremii este
vorba mai mult de o atmosfer\ a acelui timp care-i prinsese pe to]i.
Cred c\ oamenii sunt determina]i mai ales de condi]iile lor de existen]\; nimic nu
pic\ din cer, trebuie s\ fim reali[ti. (E1)
Explicând propriul s\u angajament prin lipsa de reac]ie a francezilor fa]\ de dorin]ele
de schimbare social\, m\rturia lui E1, precum [i alte câteva m\rturii vor aminti de
situa]ia economic\ dezastruoas\ din Corsica la acea vreme.
Nu putem trece cu vederea influen]a referin]elor mai locale. ~ntoarcerea la istorie
contribuie la formarea tuturor. Mai `ntâi, aud evoc\ri despre rezisten]a p\rin]ilor lor,
care ofer\ modelul unei Corsici ce se elibereaz\ `ncepând cu octombrie 1943 printr-o
revolt\ popular\. Astfel, perioada reacquistu-lui este propice pentru produc]iile literare
[i istorice. Apari]ia unor c\r]i importante pentru sensibilizarea tinerilor cititori cu privire
la situa]ia corsican\ va avea de asemenea un impact deloc neglijabil: Cum s\ jefuie[ti o
insul\ va fi citat\ `n mai multe reuniuni, ca lucrarea care a contribuit la trezirea
con[tiin]elor, la lu\rile de pozi]ie, la participarea la dezbateri. Este vremea repunerii `n
valoare a faptelor ce fuseser\ mult timp trecute sub t\cere sau neglijate: ridicarea
`mpotriva Genovei, perioada de independen]\, Pascal Paoli, valorizarea sistematic\ a
rezisten]ei `n fa]a cotropitorilor, de la romani [i pân\ la francezi:
N-a[ fi intrat `n clandestinitate dac\ n-ar fi existat referin]e istorice. Corsicanii au fost
`ntotdeauna un popor liber, oameni care s-au ap\rat `ntotdeauna, care au replicat la invazii,
care s-au b\tut, care au fost liberi [i suverani. {i de aici, eu [i prietenii mei ne-am luptat
mai ales pentru asta (E8).
Aceste tendin]e vor contribui la modelarea reprezent\rilor despre identitatea colectiv\.

~ns\, bine`n]eles, experien]a de via]\ a fiec\ruia, sentimentele [i decep]iile mai personale
`[i vor pune amprenta `ntr-o manier\ specific\ pentru traiectoria fiec\ruia:
Trebuia s\ dau un examen la istorie. {i mi se cere: «Vorbi]i de un om politic sau

istoric pe care `l admira]i». Mi-am zis: de cine s\ vorbesc? Despre Pascal Paoli nu
288 VIOLEN}A
cuno[team prea multe [i mi-a p\rut r\u. Aghju da parlà di Napuliò di quali aghju dà
parlà?5 Nu-l admiram chiar atât de mult {i-am dat lucrarea. Eram bun la compunere,
bunicel la istorie, eram [i premiant. {i m\ trezesc cu nota 4. Tat\l meu vitreg s-a dus la
profesor [i l-a `ntrebat: ce se `ntâmpl\? A scris cu gre[eli de ortografie? {ti]i, nu asta e
problema, ci compunerea lui. ~mi pusese trei, tipul nu-l `nghi]ea pe Napoleon. I-am spus
tat\lui meu vitreg `n glum\: vezi, ar trebui s\ ne `nve]i mai multe despre istoria Corsicii(E3).
Marile evenimente pe care le-am evocat anterior s-au `ntip\rit profund, desigur, `n
spiritele corsicanilor. Ele constituie bagajul social de cuno[tin]e constituit [i transmis din
genera]ie `n genera]ie [i la `ndemâna individului `n via]a de zi cu zi (Berger, Luckmann,
1996: 61). Dar amintirile sunt uneori intime [i familiare, creeaz\ o atmosfer\ [i
marcheaz\ spiritele:
Una din primele mele amintiri, eram foarte tân\r, `mi amintesc c\ `ntr-o zi când
ie[eam de la cinematograf am v\zut scris pe zidul din fa]\ «Corsica liber\». Nu [tiam ce
`nsemna asta, dar mi-a dat fiori. ~mi mai amintesc [i de un alt lucru semnificativ: la acea
vreme, Bastia era un or\[el [i bunica mea cump\ra ziarul, ea nu [tia s\ citeasc\ [i i-l citea
m\tu[a mea. De fapt, nu aveai nevoie s\ cumperi ziarul, pentru c\ atunci când mergeai la
pia]\ aflai ce s-a petrecut `n ora[. Acas\, nu cump\rau ziarul decât atunci când se `ntâmpla
ceva important. Bunica `l cump\ra ca s\ afle despre atentate. Nu spunea nimic, dar ruga pe
cineva s\-i citeasc\ [i bine`n]eles c\ ascultam cu to]ii. Eram mici, dar ascultam [i noi ce se
mai `ntâmpl\, f\r\ s\ [tim de ce. Dar sim]eam c\ era ceva important. A fost primul contact
pe care l-am avut. Cred c\ [i OAS comisese un atentat la Bastia, `mi amintesc c\ erau
inscrip]ii pe ziduri. ~n 1958, aveam 4 ani când a avut loc puciul din Alger; `mi amintesc
când para[uti[tii ocupaser\ Po[ta. F\ceau de gard\ `n fa]a Po[tei. Mergeam la brut\ria din
col] [i lumea spunea c\ o s\ fie r\zboi, bunica mea spunea c\ iar o s\ ne lipseasc\ una sau alta,
`[i mai amintea cum fusese `n r\zboiul din 1940: n-o s\ fie pâine, va trebui s\ ne facem
provizii. Violen]a na]ionalist\ care s-a declan[at mai târziu, oamenii o tr\iser\ deja (E4).
Printre evenimentele semnificative de la `nceputurile mi[c\rii na]ionaliste, noroaiele

ro[ii constituie un moment-cheie pentru tinerii militan]i, atât prin scenele la care au
asistat [i au luat parte, cât [i prin `nv\]\mintele trase de acolo:
{i atunci a fost o mi[care de revolt\, când vezi c\ oamenii se aga]\ de garduri, c\
gardurile cad, c\ poli]ia [i prefectul nu mai sunt respecta]i, c\ se rup z\gazurile, torente de
oameni care se ap\r\ singuri. Era o stratagem\ de ap\rare, a fost momentul de cotitur\ al
vie]ii mele. Dac\ mai apoi am intrat `n mi[carea na]ionalist\ este pentru c\ am v\zut cu
ochii mei noroaiele ro[ii, era inacceptabil, am intrat [i eu `n Prefectur\ [i iat\ Autoritatea
statului s-a cl\tinat pentru c\ nu mai era pe aceea[i lungime de und\ cu aspira]iile cet\]enilor
`ntr-un moment `n care se sim]ea prezen]a unui pericol. Am mers mai departe, am avut
câ[tig de cauz\, am rezolvat noi `n[ine problema [i asta a f\cut un mare bine [i atunci a
`nceput s\ se vehiculeze ideea de independen]\. E adev\rat c\ la un moment dat nici una
dintre structurile existente nu mai func]iona `n interesul nostru. Dup\ ce respectasem
ierarhia, autorit\]ile [i toate celelalte pe când eram foarte tân\r, gândindu-m\ bine, pe la
nou\sprezece ani am v\zut c\ tot ce mi se p\ruse o ordine stabilit\ `ncepe s\ se clatine [i
n-am mai sim]it respect pentru acea ordine, asta e sigur (E4);
5. Voi vorbi despre Napoleon, de cine aveam s\ vorbesc?

Dispre]ul total fa]\ de problema corsican\ `n general [i acea sosire masiv\ a colonilor
din Africa de Nord cu un `nceput de valorizare pe când nu exista `nc\ nimic ~n 1960 eram
`n ultimul hal, agricultura se dusese de râp\ cu totul, satul r\m\sese pustiu dup\ cel de-al
doilea r\zboi mondial. Ne aflam `ntr-o stare de subdezvoltare total\. Nu era ap\, nici
electricitate; ne lipseau toate cele necesare, aveam impresia c\ viitorul era o fund\tur\.
Pân\ [i limba era pe cale de a se pierde (E5).
Acestor motive de ordin politic [i colectiv corelate cu un context global li se adaug\

`n general experien]ele individuale, adesea departe de marile bulvers\ri [i de participarea
maselor care, `n memoria fiec\rui individ, sunt considerate drept adev\ratul declan[ator
al trecerii la fapte. Acest moment idiosincrazic este sim]it ca realmente traumatizant,
urmând s\ provoace con[tientizarea urgen]ei de a reac]iona.
Pe mine, ceea ce m-a [ocat ca [i corsican exilat când m\ `ntorceam `n vacan]\ a fost
s\-mi dau seama c\ multe locuri pe care `nainte le puteam frecventa `ncepeau s\-mi fie
interzise. Asta a fost motiva]ia de baz\. ~mi amintesc c\ eram o dat\ la P [i am fost pur
[i simplu dat afar\ de pe o plaj\ pentru c\ acolo era un restaurant, nu [tiu ce tip, un colon
care avea un hotel pe plaja aceea, eu f\ceam pescuit submarin [i hot\râser\m s\ facem un
picnic. V\ vorbesc de incidentul ce a declan[at totul, deci mâncam pe plaja aceea cu familia
mea, tipul \sta vine [i ne cere s\ p\r\sim plaja, s\ nu mânc\m acolo pentru c\ el avea un
restaurant [i nu permitea asta. Când m-am `ntors la Aix, deja `ncepuser\ s\ apar\ probleme
`n câmpia oriental\, exista deja un context favorabil. (E2)
Pierderea controlului asupra teritoriului este resim]it\ ca o nedreptate intolerabil\.

Ilegitimitatea de a exclude corsicanii de la un drept considerat inalienabil provoac\, dac\
nu `n fapt, atunci cel pu]in `n construc]iile memoriei, momente de impas de unde ia
na[tere necesitatea de a reac]iona. Acestea sunt interpretate ca o confirmare in situ [i
microcosmic\ a analizelor generale [i colective din discursurile politice. Ele vor servi
drept punct de ancorare [i loc de articulare `ntre experien]a existen]ial\ [i participarea `n
grup la ac]iunea clandestin\. Ilustrare necesar\, anecdota tr\it\ pe viu d\ via]\ sloganurilor
[i afirma]iilor politice cu caracter abstract. Limbajul, scriau Berger [i Luckmann,
construie[te zone de sens `n interiorul c\rora experien]a istoric\ [i biografic\ poate fi
obiectivat\, conservat\ [i acumulat\. Astfel, atitudinile discriminatorii manifestate de
c\tre stat sau de o persoan\ particular\ sunt identificate ca fiind expresii ale colonialismului
[i prin aceasta fac s\ fie necesar un r\spuns pe m\sur\.
Cunoa[terea de sine a societ\]ii `mbin\ realit\]ile colectivit\]ii cu cele ale membrilor
s\i. Politic sau individual, un tratament defavorabil fa]\ de insulari este manifestarea
existen]ei unei alterit\]i. Absen]a reac]iei statului `n fa]a polu\rii apelor sale teritoriale
arat\ clar, potrivit unui militant, c\ exist\ o problem\, la care se adaug\ r\spunsul
dispropor]ionat la faptele din Aléria [i alungarea de pe plaj\ de c\tre un exploatator
turistic ne-corsican care `n]elege s\ `ngr\deasc\ sau s\ scoat\ un profit din utilizarea unui
spa]iu ce pân\ atunci fusese deschis accesului public. Sunt numeroase m\rturiile privitoare
la manifest\rile de respingere a popula]iei locale. Ele vin, potrivit surselor noastre, atât
din partea unor profesioni[ti ai turismului care nu v\d `nc\ `n ea un poten]ial consumator,
cât [i din partea turi[tilor `n[i[i, care g\sesc uneori c\ activit\]ile localnicilor le limiteaz\
utilizarea locului lor de vacan]\. ~ncorporarea acestor elemente `n memoria colectiv\
opereaz\ asupra modelului unei sediment\ri.
290 VIOLEN}A
S\ te define[ti pe tine `nsu]i drept colonizat nu se r\sfrânge doar asupra cognitivului,

ci induce, de asemenea, anumite comportamente. Acest mod de a numi rela]ia cu statul
va avea repercusiuni asupra realit\]ii sociale. Propaganda armat\ proclam\ reac]ia de
refuz a autorilor ei. Mesajul transmis este accesibil tuturor, mult dincolo de simplele
schimburi interpersonale.
Revolta mai d\ un sens [i reaproprierii istoriei locale. Trecutul teritorial, l\sat `n
umbr\ de concuren]a unei Na]iuni mai puternice, intr\ din nou `n drepturi depline.
Trecutul insular, mai ales `n episoadele lui politice, este chemat s\ sus]in\ speran]ele de
redistribuire a puterilor.
~n ruptur\ cu locurile comune foarte vivace, persoanele `ntâlnite nu consider\ violen]a
un atribut al identit\]ii corsicane, ci rezultatul unei situa]ii de domina]ie, explicând
multiplele exemple de rebeliune prin numeroasele tentative de cucerire a insulei [i a
popula]iei ei.
Sarcina sociologului [i a etnologului este de a `n]elege `n ce mod, prin deciziile [i
ac]iunile lor, contribuie oamenii la scrierea istoriei popoarelor c\rora le apar]in. ~n
aceast\ optic\, am aruncat o privire asupra uzului violen]ei. Ea nu se `mpac\ prea bine
cu formele obi[nuite de opozi]ie fa]\ de statul de drept. Citându-l pe Freud, apoi pe
Walter Benjamin, Emmanuel Terray arat\ c\ acest contrast ]ine de leg\tura fundamental\
dintre cele dou\ (Terray, 2000: 526). Admi]ând, pe urmele autorilor de mai sus, c\
violen]a este prin natura ei purt\toare de norme noi, ni s-a p\rut pertinent s\ o consider\m
drept o c\utare a unei schimb\ri sociale.
A Riscossa (1980), Le procès dun peuple, Ed. Riscossa, Bastia.
Berger, P., Luckmann, Th. (1996), La construction sociale de la réalité, trad. fr., Klincksieck,
Paris (prima edi]ie `n limba englez\: 1966).
Chazel, F. (1991), Individualisme, mobilisation et action collective, `n Birnbaum, P., Leca, J.
(coord.), Sur lindividualisme, Presses de la FNSP, Paris, pp. 244-268 (edi]ia I, 1986)
FRC, Main basse sur une `le, Martineau, Paris, 1971.
Fusina, J. (1994), LEnseignement du Corse, Squadra di u Finusellu, Ajaccio.
Hirschmann, A. (1995), Défection, prise de parole et loyauté, trad. fr., Fayard, Paris (edi]ia I `n
limba englez\: 1970).
Le Mémorial des Corses. De lHistoire à lactualité (1982), vol. 5, Asocia]ia Memorialul
Corsicanilor, Ajaccio.
Molinelli-Cancellieri, L. (1995), Boues rouges: la Corse dit non, lHarmattan, Paris.
Reynaud, J.-D. (1989), Les Règles du jeu. Laction collective et la régulation sociale, Armand
Colin, Paris.
Santini, J.-P. (2000), Front de Libération Nationale de la Corse. De lombre à la lumière,
lHarmattan, Paris.
Simonpoli, P. (1981), Pour une approche du phénomène national, tez\ de doctorat, Aix-en-Provence.
Terray, E. (2000), Ambiguïtés de la violence, `n Jamard, J.-L., Terray, E., Xanthakou, M. (coord.),
En substances. Textes pour Françoise Héritier, Fayard, Paris, pp. 523-529.
Tilly, C. (1991), Action collective et mobilisation individuelle, `n Birnbaum, P., Leca, J., (coord.),
Sur lindividualisme, Presses de la FNSP, Paris, pp. 313-343.
Vanina (1983), Corse: La liberté, pas la mort, Acratie, Ajaccio.
CRIMINALITATEA DIN CORSICA ~N TIMPUL DOMINA}IEI GENOVEZE... 291
Antoine Laurent Serpentini*
Criminalitatea din Corsica `n timpul

domina]iei genoveze (sfâr[itul secolului
al XVII-lea `nceputul secolului al XVIII-lea)
Impactul real al criminalit\]ii

~n 1758, `ntr-un pamflet foarte virulent care `ncerca s\ legitimeze revolta corsicanilor
`mpotriva Republicii Genoveze, abatele Don Gregorio Salvini, unul din consilierii cei
mai de seam\ ai lui Pascal Paoli, denun]a `ntre altele neputin]a flagrant\ a justi]iei
genoveze de a suprima banditismul din insul\ [i mai ales criminalitatea ce p\rea s\ fi luat
propor]ii `ngrozitoare. Salvini, reluând [i dezvoltând argumentele avansate cu circa 20 de
ani `nainte de c\tre canonicul Natali, spunea de fapt c\, dac\ Genova a luat `n cele din
urm\ hot\rârea de a interzice armele de foc `n 1715, a f\cut-o dup\ examinarea registrelor
de criminalitate ]inute de cancelariile celor zece provincii insulare, din care reie[ea c\
popula]ia, deja greu `ncercat\ de atâtea alte rele, trebuise s\ `ndure 28.715 omucideri pe
parcursul ultimilor 32 de ani (Salvini, 1758; Natali, 1736).
28.715 crime `ntre 1683 [i 1715, adic\ `n jur de 900 pe an (897, mai precis) pentru
o popula]ie care, `n aceea[i perioad\, oscila `ntre 120.000 [i 130.000 de suflete. Aceste
date ridic\ `n mod incontestabil probleme [i ar fi trebuit cel pu]in s\ dea de gândit mai
demult istoricilor [i demografilor. ~ntr-adev\r, dac\ le consider\m reale, ar trebui s\
admitem c\, `n perioada respectiv\, aproape toate familiile din insul\ au participat la
aceast\ violen]\ sângeroas\ sau au trebuit s\ o `ndure prin cel pu]in câte unul din
membrii lor. De altfel, dac\ raport\m datele la Fran]a, a c\rei popula]ie `n aceea[i
perioad\ era estimat\ la 23 de milioane de locuitori (Dupâquier, 1988: 68), ob]inem
circa 158.000 de omucideri pe an [i 500.000 pentru to]i cei 32 de ani avu]i `n vedere, adic\
p\strând propor]iile un procent mult mai important decât cel din Europa beligerant\
`n timpul R\zboiului de 30 de Ani, cifr\ care s-ar apropia, dup\ cum subliniaz\
Emmanunel Le Roy Ladurie, de cea provocat\ `n Hexagon de r\zboiul din 1914-1918!
Evolu]ia demografic\ [i istoria frumosului regat ar fi fost fundamental modificate [i, ca
reac]ie, `ns\[i istoria insulei ar fi fost alta (Le Roy Ladurie, 1975: 548). Ni s-ar putea u[or
* Profesor de istorie la Universitatea Pascal Paoli din Corsica (Fran]a).

292 VIOLEN}A
aduce obiec]ia c\ istoria insulei nu se confunda la vremea aceea cu istoria Fran]ei [i c\

nivelul criminalit\]ii insulare nu se poate compara cu cel din regatul aflat `n expansiune
[i mult mai civilizat. Este adev\rat [i suntem de acord cu atât mai mult cu cât respingem
estim\rile f\cute de Salvini.
Nu este posibil s\ ajungem la o imagine realist\ `n lipsa indica]iilor precise privind
structura popula]iei insulare [i vârsta medie a victimelor, `ns\ informa]iile de care
dispunem ne permit s\ afirm\m c\ pierderile umane s-au axat masiv pe popula]ia
masculin\, având probabil `n mare majoritate vârsta cuprins\ `ntre 20 [i 60 de ani. Ceea ce
ne-ar duce la concluzia c\, dac\ accept\m cifrele, exista o mortalitate `nfior\toare a seg-
mentului de popula]ie masculin\ aflat\ la vârsta procrea]iei, care, `n timp, ar fi pus probleme
mai mari decât simpla primenire a popula]iei insulare. ~n acest stadiu, ne mul]umim s\
afirm\m c\, dimpotriv\, ea cre[te destul de vizibil `ncepând cu sfâr[itul secolului al XVII-lea
[i c\ fenomenul se men]ine pân\ la sfâr[itul anilor 1770 (Serpentini, 1995).
Ni se pare evident a[adar c\ omuciderile nu au putut s\ ating\ vreodat\ o asemenea
propor]ie. Totu[i, to]i cei care au manifestat mai apoi interes pentru acest aspect din
trecutul insulei, `ncepând cu generosul Francesco Maria Accinelli `n anii 1770, au
confirmat informa]iile de mai sus, dorind `n primul rând s\ scoat\ `n prim plan efectele
distrug\toare ale neglijen]ei sistemului genovez, pe cele ale obiceiurilor presupus sân-
geroase ale corsicanilor sau chiar ale combina]iei celor dou\ (Pomponi, 1995). Doar
Emmanuel Le Roy Ladurie, de[i nu este `n m\sur\ s\ verifice aceste afirma]ii, se arat\ uimit
de ele [i vorbe[te despre o insul\ etnografic violent\. Severitatea unei asemenea aprecieri
a fost subliniat\ de unii istorici din insul\ (`ntre care Francis Pomponi [i Ange Rovere),
totu[i ni se pare justificat\ dac\ este aplicat\ la ceea ce s-a crezut a fi realitatea
criminogen\ a vremii. Din fericire pentru aceast\ insul\, de[i era incontestabil una din
cele mai mari din Europa, criminalitatea nu se putea totu[i compara câtu[i de pu]in cu
viziunea apocaliptic\ evocat\ de Natali [i Salvini. Suntem `n m\sur\ ast\zi s\ o dovedim.
Plecând chiar de la spusele abatelui Salvini, ne-am str\duit s\ c\ut\m `n arhivele
genoveze faimoasele registre `n cauz\. Multe din ele se aflau, `n mod previzibil, la
Archivio di Stato din Genova [i, mai precis, `n colec]iile din seria Litterarum ale
Fondului Corsica. Acestea nu acoper\ perfect perioada men]ionat\, dar sunt destul de
numeroase [i de bogate `n diferite informa]ii pentru a putea sta ca m\rturie a situa]iei de
atunci. Trebuie subliniat interesul pe care `l merit\, c\ci destul de rar se `ntâmpl\ ca
arhivele judiciare ale Vremurilor Moderne s\ furnizeze un corpus de o asemenea bog\]ie
despre un spa]iu atât de vast [i pentru o perioad\ relativ lung\. Prezent\m aici primele
informa]ii culese din ele.
Documentele men]ionate se prezint\ sub forma unor rapoarte adresate, la sfâr[itul
mandatului, de c\tre fiecare guvernator al insulei unui Magistrato sau Ufficio di Corsica,
organism ce controla, de la Genova, administrarea Corsicii. Astfel, cel mai vechi dintre
ele, datând din 25 aprilie 1692, contabilizeaz\ crimele comise `ntre anii 1690 [i 1692,
sub guvernarea lui Giovanni Prato. Pentru anii 1692-1694 s-a conservat numai un
document despre provincia Bastia. Raportul urm\tor este din 24 iunie 1702, dat\ la care
guvernatorul Filippo Adorno `[i `ncepe mandatul. Acest act enumer\ omuciderile comise
pân\ `n 18 iunie 1704, moment `n care guvernatorul, ajuns la sfâr[itul mandatului s\u de
doi ani (biennio), se preg\te[te s\ p\r\seasc\ insula. Urmeaz\ o `ntreag\ serie de
rapoarte bianuale cu o singur\ `ntrerupere (anii 1708-1710) , ce se `ntinde pân\ `n 1720.
~n sfâr[it, un ultim raport acoper\ par]ial anii 1726-1728. El inventariaz\ doar
14 asasinate, iar prezentarea sa, precum [i absen]a altor d\ri de seam\ asupra anilor
preceden]i ne fac s\ credem c\, `ntr-o epoc\ `n care apar multe alte pericole, recenzarea
omuciderilor nu mai este o prioritate pentru Genova. Prin urmare, nu am ]inut cont de
acest ultim raport la elaborarea statisticilor noastre.
Parcurgând diversele leg\turi amintite, reiese `nainte de toate c\ guvernatorii insulei,
la sfâr[itul mandatului lor [i `nainte de a reveni `n metropol\, aveau efectiv obliga]ia s\
furnizeze autorit\]ilor tutelare o prezentare a omuciderilor comise `n Corsica `n timpul
acelui biennio. ~n acest scop, ei le cereau subordona]ilor lor investi]i cu puteri judec\tore[ti,
precum comisarilor [i locotenen]ilor celor nou\ provincii ale insulei1, o dare de seam\
detaliat\ asupra crimelor comise `n circumscrip]ia lor administrativ\ pe timpul perioadei
`n cauz\. Aceste rapoarte care veneau din provincii o dat\ la doi ani, `ntre aprilie [i iunie,
au `nceput s\ con]in\ tot mai multe informa]ii, de tot felul. La `nceput, ele se limitau la
enumerarea crimelor, `mp\r]indu-le `n trei sau patru rubrici: cele comise inten]ionat
(dolosi) [i/sau `n cadrul unor vendette transversale, cele survenite cu ocazia unor certuri
cu b\t\i (rissosi), cele care ì priveau pe bandi]ii sau proscri[ii elimina]i (banditi estinti)
[i, `n cele din urm\, decesele accidentale (casuali), ce par s\ fi fost incluse `n rândul
mor]ilor violente [i deci supuse controlului judiciar.
Apoi, pe m\sur\ ce `naint\m `n secolul al XVIII-lea, aceste documente men]ioneaz\
tot mai des data, circumstan]ele [i `ncadrarea crimei, identitatea victimei (`ntotdeauna)
[i, de foarte multe ori, pe cea a criminalilor, precum [i, uneori, sanc]iunea judiciar\
acordat\. Astfel, `n ciuda conciziei aproape sistematice a informa]iilor furnizate, aceste
documente nu se dovedesc doar suficient de explicite pentru a ne permite s\ deducem cu
precizie realitatea criminalit\]ii, ci ne ofer\ [i informa]ii pre]ioase privind practica
procedurii penale folosite `n `ncercarea de a-i pune cap\t. Mai trebuie spus c\ `n
cancelariile provinciilor nu se contabilizau `ntotdeauna separat crimele survenite `n
circumscrip]ie. Ele erau deci `nregistrate zilnic, la fel ca orice alt delict, indiferent de
gravitatea lor, fiind precedate de un num\r care se reg\sea adesea [i `n raportul final
adresat guvernatorului. O lectur\ rapid\ a acestor rapoarte a stat probabil la originea
confuziei dintre num\rul ce indica ordinea cronologic\ a `nregistr\rii [i num\rul real al
crimelor. Este o posibilitate ce trebuie luat\ `n calcul, dat\ fiind dispropor]ia dintre
num\rul crimelor anun]ate [i cele comise `ntr-adev\r, sau cel pu]in `nregistrate. Dar este
[i mai verosimil ca autorit\]ile genoveze s\ fi umflat dinadins, la un moment dat,
impactul fenomenului, pentru a [oca opinia public\ insular\ [i a o face s\ accepte mai
u[or interzicerea armelor de foc.
Chiar dac\ nu se poate exclude [i o anume sub`nregistrare a faptelor, o prim\
constatare se impune: criminalitatea, a[a cum se contureaz\ din datele descrise mai sus [i
prezentate `n tabelul 1, este infinit mai pu]in important\ decât cea care a fost admis\ pân\
acum. ~n timpul celor 20 de ani despre care avem informa]ii, se pot num\ra 1.124 de cazuri,
adic\ 56,2 omoruri pe an. Dac\ nu lu\m `n considerare decât `nceputul secolului al XVIII-lea,
1. {i anume, pentru zona de dincolo de mun]i, provinciile Vico, Ajaccio, Sartène [i Bonifacio, iar
pentru zona de dincoace de mun]i, provinciile Cap Corse (cu centrul la Rogliano), Calvi,
Balagne (centrul la Algajola), Corte [i Aléria. Provincia Bastia era administrat\ direct de c\tre
guvernator, care locuia `n acest ora[. Locotenen]ii [i comisarii care, sub autoritatea guvernatorului,
`[i exercit\ dreptul de a condamna la moarte sunt, ca [i acesta din urm\, desemna]i de obicei
prin termenul giusdicente. Vezi caseta de mai jos.
294 VIOLEN}A
perioad\ pentru care datele sunt mai constante [i mai bogate, se pot num\ra 1.047 de
mor]i violente `n 16 ani. Bine`n]eles, din acest total trebuie sc\zute cele 78 de decese
accidentale survenite `n perioada men]ionat\, ce au fost [i ele luate `n calcul; ajungem
astfel la 969 de crime, adic\ o medie anual\ de 60,5 omucideri, care, pentru cei 32 de ani
la care ne referim, `nseamn\ 1.938 de crime. Pentru o popula]ie estimat\ la minim
122.000 de suflete, ob]inem astfel o rat\ anual\ a mortalit\]ii prin omucidere de 0,049%
sau de 49,5 la 100.000 de locuitori, o valoare deja considerabil\ pentru acea vreme.
Reiese totu[i c\ rezultatele prezentate sunt foarte contradictorii. Se trece de la 223 de
crime, de toate tipurile, pentru anii 1704-1706, la 53, sau chiar 29, la sfâr[itul perioadei,
cu un nivel maxim `ntre 1702 [i 1716 (perioad\ `n care media anual\ se plafoneaz\ la
72 de mor]i violente sau, dac\ sc\dem decesele accidentale, la 66,5 crime, adic\, `n cel
mai r\u caz, 2.128 de omucideri `n 32 de ani, ceea ce `nseamn\ o rat\ anual\ de 54,4
la 100.000 de locuitori).
Tabelul 1. Totalul omuciderilor comise `n insul\
Provincii*
Perioade Ansamblu
1 2 3 4 5 6 A 7 8 9 10 B
1690-1692 37 7 4 7 11 66 25 11 4 4 44 110
1692-1694 67 67 67
1694-1702
1702-1704 27 1 6 16 19 7 76 47 1 13 2 63 139
1704-1706 80 9 14 25 23 151 41 10 18 3 72 223
1706-1708 24 2 4 3 14 15 62 19 2 1 1 23 85
1708-1710
1710-1712 40 3 2 5 16 19 85 42 14 5 61 146
1712-1714 34 1 10 5 15 20 85 34 4 12 5 55 140
1714-1716 33 2 1 11 18 7 74 40 8 6 4 58 132
1716-1718 24 5 1 4 2 36 10 2 3 2 17 53
1718-1720 1 3 11 1 15 6 8 14 29
1690-1720 366 15 45 58 129 104 717 264 38 71 35 407 1124
1702-1720 262 15 38 54 122 99 684 239 27 67 31 363 947
* Provincii: 1. Bastia; 2. Rogliano; 3. Calvi; 4. Algajola; 5. Corte; 6. Aléria; A. Corsica de

dincoace de mun]i; 7. Ajaccio; 8. Vico; 9. Sartène; 10. Bonifacio; B. Corsica de dincolo de
mun]i7
Nu exist\ deci nici o leg\tur\ `ntre aceste procente [i cifrele acceptate pân\ `n prezent.
Nu este mai pu]in adev\rat nici c\ insula Corsica, la `nceputul secolului al XVIII-lea, era
afectat\ de o rat\ a omuciderilor superioar\, `n medie, celor calculate pentru numeroase
ora[e europene din Evul Mediu (Garnot, 1972). ~n consecin]\, suntem departe, `n acest
domeniu precis, de realit\]ile europene ale timpului. Departe, de exemplu, de situa]iile
din Lyon sau Beaujolais, studiate de Françoise Bayard, unde, `ntr-un spa]iu care cuprinde
al doilea ora[ ca m\rime din Fran]a [i num\ra mai mult de 600.000 de locuitori `n zilele
dinaintea Revolu]iei Franceze, se `nregistreaz\ numai 263 de crime `ntre 1604 [i 1790.
Harta administrativ\ a Corsicii

la mijlocul secolului al XVIII-lea: provincii, fiefuri [i pieve
296 VIOLEN}A
Legend\
Corsica de dincoace de mun]i 34. Pieva Vallerustie

35. Pieva Bazio
Provincia Cap Corse (re[edin]a la Rogliano) 36. Pieva Vevaco
1. Pieva Luri 37. Pieva Rogna
2. Fieful Canari 38. Pieva Castello
3. Fieful Nonza
4. Fieful Brando Provincia Aléria (re[edin]a la Aléria)
39. Pieva Alesani
Provincia Bastia (re[edin]a la Bastia) 40. Pieva Campoloro
5. Pieva Lota 41. Pieva Serra
6. Pieva Patrimonio 42. Pieva Verde
7. Pieva Orto 43. Pieva Opino
8. Pieva Nebbio 44. Pieva Curso
9. Pieva San Quilico 45. Pieva Coasima
10. Pieva San Pietro 46. Câmpia Alériei (teritorii inter-pievane)
11. Pieva Canale
12. Pieva Caccia
13. Pieva Bigorno Corsica de dincolo de mun]i
14. Pieva Rostino Provincia Vico (re[edin]a la Vico)
15. Pieva Casaconi 1. Pieva Sia
16. Pieva Marana 2. Pieva Salogna
17. Pieva Casinca 3. Pieva Sevidentro
18. Pieva Ampugnani 4. Pieva Paomia
19. Pieva Tavagna 5. Pieva Vico
20. Pieva Orezza 6. Pieva Sorroinsu
21. Pieva Moriani 7. Pieva Cruzzini
Provincia Balagne (re[edin]a la Algajola) Provincia Ajaccio (re[edin]a la Ajaccio)
22. Pieva Aregno 8. Pieva Cinarca
23. Pieva San Andrea 9. Pieva Ajaccio
24. Pieva Tuani 10. Pieva Mezzana
25. Pieva Ostriconi 11. Pieva Celavo
26. Pieva Giussiani 12. Pieva Cauro
13. Pieva Talavo
Provincia Calvi (re[edin]a la Clavi) 14. Pieva Ornano
27. Pieva Calvi
28. Pieva Pino Provincia Sartène (re[edin]a la Sartène)
29. Pieva Olmia 15. Fieful Istria
30. Filosorma, Marsolino (teritorii `ntre pieve, 16. Pieva Scopaniène
disputate `ntre locuitorii din Balagne 17. Pieva Viggiani
[i cei din Niolo) 18. Pieva Attalà
19. Pieva Sartène
Provincia Corte (re[edin]a la Corte) 20. Pieva Porto Vecchio
31. Pieva Niolo
32. Pieva Giovellina Provincia Bonifacio (re[edin]a la Bonifacio)
33. Pieva Talcini 22. Pieva Bonifacio
Geografia violen]ei criminale

O abordare regional\ nu las\ s\ se `ntrevad\ contraste majore `ntre cele dou\ mari
subdiviziuni administrative. Corsica de dincoace de mun]i, ce corespunde actualului
departament Haute-Corse, de[i `nregistra 684 crime, adic\ 72,2% din totalul pentru
perioada 1702-1720, este vizibil mai pu]in criminogen\ decât Corsica de peste mun]i, a
c\rei popula]ie este de circa dou\ ori [i jum\tate mai mare. Trecerea la circumscrip]ia
administrativ\ de baz\ care este provincia permite detalierea acestei prime analize. Putem
sublinia mai `ntâi impactul marilor ora[e insulare Bastia [i Ajaccio. Dar amândou\
cuprind, din punct de vedere administrativ, vaste zone rurale ce se num\r\, cel pu]in `n
cazul provinciei Bastia, printre cele mai populate din insul\; iar rata criminalit\]ii
specific urbane se dovede[te a fi efectiv redus\. ~ntr-adev\r, f\când abstrac]ie de perioada
1702-1704, pentru care nu dispunem decât de o prezentare global\ a mor]ilor violente,
ora[ul Bastia este creditat cu 22 de crime dintr-un total de 239 atribuite provinciei, iar
raportul este de 16 din 192 omucideri pentru ora[ul Ajaccio, adic\ 9,2 [i, respectiv, 8,3%.
S\ re]inem mai ales faptul c\ aceste dou\ provincii au 501 omucideri, sau 52,9% din
totalul perioadei luate `n considerare. Studiul comparativ al situa]iei celor dou\ entit\]i
spa]iale [i administrative este `nc\ [i mai plin de semnifica]ie, `nf\]i[ând gradul de
periculozitate al provinciei Ajaccio, unde au fost comise 65,8% din crimele `nregistrate
dincolo de mun]i (239 din 363), pe când provincia Bastia, cu 38,30% din omuciderile
comise dincoace de mun]i, pare relativ menajat\, dac\ putem spune astfel.
De unde aceste diferen]e? Ele par de fapt s\ rezulte din conjugarea mai multor
factori. Pe lâng\ o mai bun\ prezen]\ a poli]iei datorat\ faptului c\ Bastia este reziden]a
guvernatorului [i capitala administrativ\ a insulei, trebuie ]inut cont [i de realit\]ile
sociologice foarte diferite care s-au accentuat la vremea respectiv\ printr-o dezvoltare
economic\ inegal\.
Provincia Ajaccio corespunde `n parte fostelor P\mânturi ale seniorilor, cum li se spunea,
o regiune din care feudalitatea nu a fost extirpat\ decât la `nceputul secolului al XVII-lea,
[i `nc\ nu `n totalitate. Dac\ fo[tii feudali au pierdut multe privilegii, [i-au p\strat totu[i
arogan]a din trecut [i, mai ales, aproape toate p\mânturile pe care le aveau. Au continuat
s\ le exploateze cu metode tradi]ionale prin intermediul urma[ilor fo[tilor lor vasali care,
de[i constituie o mân\ de lucru relativ numeroas\ [i la fel de ieftin\, nu mai sunt totu[i foarte
docili de când `nainta[ii lor [i-au masacrat st\pânii `n 1615 (Graziani, Stromboni, 2000).
Or, `n aceast\ regiune, o mare parte din popula]ie tr\ie[te `n principal sau m\car par]ial
din cre[terea animalelor. Deoarece a fost `nso]it\ de `mprejmuiri7 de terenuri [i de
privilegii pentru notabilit\]i, politica de dezvoltare agricol\ ini]iat\ de Genova `ncepând
cu 1637 va duce rapid la apari]ia unor grave tensiuni `ntr-o societate foarte inegalitar\, ce
nu a uitat nimic din vechile disensiuni, [i `n care fiecare `[i cultiv\ un sim] al onoarei extrem
de puternic (Serpentini, 2000a). Aceste condi]ii generale [i ierarhia specific\ a valorilor
se men]in [i `n epoca de care ne ocup\m. Ele generaz\ o violen]\ latent\ ce `[i g\se[te
prea adesea, uneori sub pretextele cele mai ciudate, o form\ de manifestare prin crim\.
Universul economic [i mental al locuitorilor provinciei Bastia a evoluat `ntr-o oarecare
m\sur\. Ne afl\m aici `n zona cea mai prosper\ a unui spa]iu `ntins ce cuprinde, `n mare,
teritoriul actual al provinciei Haute-Corse, exceptând Cap Corse, [i care se mai nume[te
P\mântul comun, dup\ ce au fost `nl\tura]i definitiv feudalii `n secolul al XIV-lea, cu
298 VIOLEN}A
sprijinul comunei din Genova. De aceast\ parte a mun]ilor, influen]a st\pânirii este mai
mare [i cre[te pe m\sur\ ce ne apropiem de centrul puterii, Bastia. ~n plus, provincia
cuprinde unele dintre cele mai bogate microregiuni ale insulei, care [i-au v\zut poten]ialul
natural stimulat `n chip fericit de politica genovez\. Afirmarea propriet\]ii private [i
r\spândirea, chiar [i aici, a `mprejmuirilor au multiplicat, desigur, subiectele generatoare
de tensiuni. Dar locuitorii din Castagniccia, Nebbio [i Casinca lucreaz\ acum `n strâns\
leg\tur\ cu pia]a [i portul din Bastia. Ei par mai [lefui]i decât omologii lor din sud,
mai apropia]i de universul genovez. De altfel, `n acest stadiu, este interesant de corelat
comportamentul lor cu cel al oamenilor din Cap Corse, care controleaz\ de mult timp
circuitele comerciale ce unesc insula [i metropola [i a c\ror provincie (Rogliano) este de
departe cea mai pa[nic\ din insul\.
Dar, pân\ la urm\, toate acestea ]in mai degrab\ de nuan]e mai mult decât de tendin]e
clare. Dac\ rata omuciderilor, independent de densitatea popula]iei, poate varia sensibil
o dat\ cu spa]iul luat `n considerare, `n func]ie de diver[i factori sociologici, economici
sau istorici, ea are `nainte de toate un caracter multiform. ~n afara perioadelor cu
tulbur\ri generalizate `n care, cum este cazul `ncepând cu anii 1729-1730, apar adev\rate
bande organizate ce jefuiesc metodic regiuni `ntregi, ea rezult\ [i din nenum\ratele derive
individuale [i sufoc\ uniform toate provinciile, asemeni unei mantii de plumb.
Astfel, dac\ ne referim la tipologia remarcat\ de guvernatorii Corsicii, care face o
distinc]ie `ntre crimele inten]ionate, comise sau nu din r\zbunare, [i crimele ce se petrec
la certurile violente, nu se poate identifica nici o diferen]\ pe regiuni. Peste tot, aceasta
pare s\ ]in\ atât de circumstan]e, cât [i de valorile vehiculate `n societatea corsican\ care,
dup\ exemplul multor alte regiuni europene ale vremii, pune `n prim-plan nu doar
ap\rarea onoarei personale sau familiale, ci [i, tot mai mult, cea a propriet\]ii.
Natura omuciderilor
Din datele prezentate `n tabelul 2 reiese la o prim\ lectur\ c\ circumstan]ele a 397 de
crime (35,5%) nu sunt elucidate sau, `n orice caz, nu este men]ionat nici un detaliu care
s\ ne permit\ s\ ne facem o idee despre acest lucru. ~ns\ identitatea criminalilor este aproape
`ntotdeauna cunoscut\. Ceea ce dovede[te deja posibilit\]ile poli]iei genoveze, atât de
blamat\ totu[i, ce `ncearc\ `ntotdeauna s\ deosebeasc\ crimele comise inten]ionat, `n cadrul
unei vendete sau nu, de cele produse `n cursul certurilor violente. ~n definitiv, se pare c\,
metodele de investigare fiind acelea[i, rezultatele ob]inute ]in de nivelul mai mare sau mai
mic de investire a for]elor poli]iene[ti [i judec\tore[ti [i de râvna de care dau dovad\ acei
Giusdicenti, `n frunte cu guvernatorul, pentru a-i motiva2. De fapt, dac\ facem abstrac]ie
2. Din acest punct de vedere, ac]iunea guvernatorului Girolamo Veneroso este `n mod special
explicit\. Administrând Corsica `ntre 1706 [i 1708, acesta s-a remarcat printr-o mare fermitate
[i un spirit justi]iar apreciat de toat\ lumea. ~n timpul mandatului s\u, mor]ile violente se
reduc semnificativ. De altfel, Veneroso, care a fost incontestabil unul din cei mai talenta]i
guvernatori ai Corsicii, dar a c\rui calitate principal\ nu era modestia, s-a l\udat cu aceste
rezultate pe l`ng\ Magistrato di Corsica, `ntr-o scrisoare datat\ 16 aprilie 1708, ce `nso]e[te
lista omuciderilor comise pe parcursul ultimilor doi ani (Archivio di Stato din Genova, Fonds
Corsica, fascicul 649).
de anchetele realizate `ntre anii 1710 [i 1714 [i `n timpul acelui biennio 1692-1694,
pentru care informa]iile sunt lacunare [i nu privesc decât provincia Bastia, ne d\m seama
c\, dimpotriv\, circumstan]ele marii majorit\]i a crimelor sau a mor]ilor violente sunt
elucidate [i permit o analiz\ relativ precis\ `n func]ie de natura [i de impactul lor: crime
cu inten]ie, omucideri ca urmare a certurilor violente, mor]i accidentale, elimin\ri fizice
ale bandi]ilor (sau proscri[ilor).
Primele dou\ categorii sunt `n echilibru [i reunesc cel mai mare num\r de decese, iar
dac\ judec\m dup\ aceste date, marea majoritate a crimelor `n circumstan]e necunoscute
ar trebui raportate `n mod echitabil la aceste dou\ rubrici. Urmeaz\ apoi decesele
violente asimilate omuciderilor involuntare sau accidentale.
~ntr-adev\r, sub aceast\ denumire se ascund realit\]i foarte diferite. Majoritatea cazurilor
privesc accidentele câmpene[ti. Astfel, `n anii 1704-17063, perioada cu cel mai mare num\r
de mor]i accidentale, `ntre alte cazuri, se remarc\ faptul c\, `n provincia Aléria, Simon
Paolo, fiul r\posatului Orsilio, a murit, pe data de 18 octombrie 1704, datorit\ rotirii
butucului de la roata morii unde lucra. Gio Battista, fiul r\posatului Orso Paolo din Lugo di
Nazza, s-a `necat `n 28 februarie 1705, aceea[i soart\ având-o [i Orso Paolo din Zallana,
pe 22 martie acela[i an. Pe 25 mai 1705, Domenico Sarzana moare sub copitele unui cal la
Migliacciaro. Maria Domenica, fiica lui MarAntone din Muchietto, cade dintr-un cire[ [i
moare pe 21 iunie 1705. Maria Francesca, fiica lui Pasquino, a fost ucis\ de un mistre]
pe 9 octombrie 1705. ~n ce prive[te localitatea Balagne, `n timpul aceluia[i biennio se
semnaleaz\ la num\rul 254 moartea lui Gio Zucca din Pier Matteo, survenit\ la Aregno
ca urmare a unei r\ni provocate de propria sa archebuz\... La num\rul 268, observ\m
decesul a doi copii c\zu]i de pe acoperi[ul (probabil `n teras\) al unei case din Novella.
La Arbitro de Bozio, `n provincia Corte, tot la rubrica mor]ilor accidentale, Donna
Antonia este trecut\, f\r\ alte preciz\ri, ca morta da se, ceea ce `nseamn\ c\ s-a sinucis.
Tabelul 2. Circumstan]ele omuciderilor
Circumstanþele crimelor
Perioada Crime Certuri Morþi Bandiþi Circumstanþe Total
intenþionate violente accidentale eliminaþi nedeterminate
1690-1692 37 18 4 4 47 110
1692-1694 67 67
3. Pentru aceast\ perioad\, ce corespunde mandatului guvernatorului Pietro Francesco Fieschi, sunt
men]ionate 45 de mor]i accidentale, dintre care 26 numai pentru provinciile Bastia (13) [i
Aléria (13). Cauzele mor]ilor accidentale survenite `n provinciile Bastia [i Ajaccio (3 cazuri) nu
sunt men]ionate. Pentru celelalte provincii, mor]ile accidentale se `mpart dup\ cum urmeaz\:
c\derea dintr-un arbore 6 cazuri, ruperea unei ramuri 3, `nec 7, munci agricole 3, altele 10.
Marea majoritate a `necurilor se produc `n lunile martie-aprilie, `ntr-o perioad\ când ploile
abundente se adaug\ la topirea z\pezii [i transform\ cele mai mici pârâia[e `n torente
nest\pânite. Decesele provocate de c\derea din arbori sau ruperea ramurilor sunt strâns legate
de perioadele de recolt\. ~n luna iunie, c\derea dintr-un cire[ se dovede[te adesea mortal\, c\ci
ace[ti pomi, t\ia]i rar, sunt `n general foarte `nal]i. ~n lunile octombrie-noiembrie, ]\ranii
pl\tesc tribut castanului, ale c\rui ramuri `nc\rcate cu fructe cedeaz\ uneori sub for]a vântului.
300 VIOLEN}A
Circumstanþele crimelor
Perioada Crime Certuri Morþi Bandiþi Circumstanþe Total
intenþionate violente accidentale eliminaþi nedeterminate
1694-1702
1702-1704 43 76 20 139
1704-1706 65 90 45 23 223
1706-1708 43 37 2 3 85
1708-1710
1710-1712 27 23 1 95 146
1712-1714 4 6 1 5 124 140
1714-1716 54 27 18 5 28 132
1716-1718 10 13 2 4 24 53
1718-1720 1 9 19 29
1690-1720 284 290 82 61 407 1224
La Calvi, `n 1716, Simon Gio dAngelo Martino e trecut ca ucis accidental printr-o
lovitur\ de marcoletto de c\tre un alt copil. ~n sfâr[it, `n provincia Vico, dup\ un deces
provocat de o lovitur\ de copit\ a unui cal, se men]ioneaz\, `n data de 17 iunie 1715,
moartea lui Giovanni, fiul lui Giovanello din Vico, `n vârst\ de numai 9 ani, survenit\,
conform anchetei, mai cur`nd printr-un accident decât din alt motiv.
Putem da [i alte exemple. Toate dovedesc c\ cea mai mare parte dintre mor]ile
violente numite accidentale se datoreaz\ situa]iilor atât de penibile din via]a [i activitatea
lumii rurale, dar nu este mai pu]in adev\rat c\ unele decese trecute la aceast\ rubric\ ar
fi calificate altfel `n zilele noastre.
~ntr-adev\r, violen]a e prezent\ peste tot [i, chiar `n absen]a unui context ostil,
brutalitatea latent\ poate face uneori victime. Totu[i, ea explodeaz\ [i face ravagii mai
ales `n situa]iile conflictuale, `n contextul unor vechi ranchiune interfamiliale `ntre]inute
adesea cu pio[enie de-a lungul mai multor genera]ii sau chiar cu ocazia unor dispute `ntre
indivizi cu sângele fierbinte ori `ntre grup\ri ai c\ror membri au interese diferite. ~ntotdeauna,
cu sau f\r\ premeditare, cea mai mic\ neaten]ie verbal\ poate provoca ireparabilul.
Desigur, [i `n Corsica premeditarea este considerat\ `ntotdeauna ca o circumstan]\
agravant\, cu atât mai mult cu cât `n insul\ ea este sinonim\ aproape `ntotdeauna cu
r\zbunarea. Totu[i, cercetând informa]iile `n general laconice furnizate de autorit\]ile
judiciare, nu ne putem forma o opinie definitiv\ `n ce prive[te impactul vendetei asupra
a[a-numitei criminalit\]i inten]ionate. Dar, oricare ar fi motiva]iile sau circumstan]ele
reale ale crimei, autorit\]ile genoveze par s\ vad\, cu bun\ dreptate, o rela]ie strâns\ de
cauz\-efect cu acest fenomen. ~ntr-adev\r, aici s-a confirmat de mult\ vreme c\ orice
crim\, comis\ cu inten]ie sau nu, care nu este sanc]ionat\ rapid printr-un proces [i, mai
ales, printr-o condamnare efectiv\, d\ na[tere unei avalan[e de r\zbun\ri ce implic\
membrii familiei victimei [i pe cei ai familiei asasinului, ceea ce duce pe termen mediu
la o adev\rat\ baie de sânge.
Acestea fiind spuse, inten]ia prezentei comunic\ri nu este de a cuantifica ravagiile
vendetei `n Corsica (Busquet, 1994; Wilson, 1995), ci mai curând de a identifica, pe cât
posibil, pe baza unor exemple precise, realitatea unor omucideri care, de[i este mult mai
redus\ decât ne imaginam pân\ `n prezent, nu este mai pu]in ap\s\toare pentru societatea
insular\ [i influen]eaz\ pe ascuns comportamentul fiec\ruia.
De[i informa]iile furnizate de documentele aflate `n posesia noastr\ nu ne permit
decât ocazional s\ urm\rim evenimentele pân\ la cap\t, adic\ pân\ la sanc]ionarea lor,
ele arat\ totu[i c\ omorurile, fie c\ sunt catalogate ca fiind comise cu inten]ie sau ca rezultat
al certurilor violente, fac obiectul unei aten]ii speciale, permi]ându-ne s\ identific\m mai
bine `n cotidian aceast\ violen]\ sângeroas\. ~ncepând cu anul 1704, a `nceput s\ fie
indicat\ data crimei, iar pân\ `n 1720 s-a precizat luna crimei `n 62,4% din cazuri.
Tabelul 3. Perioadele de violen]\
Ian. Febr. Mart. Apr. Mai Iun. Iul. Aug. Sept. Oct. Nov. Dec. 1704-1720
35 31 44 42 37 56 59 41 50 36 32 41 499
7% 6,2% 8,8% 8,4% 7,4% 11,2% 11,8% 8,4% 10,5% 7,2% 6,4% 8,2%
Aceste date nu prezint\ contraste mari. Po]i fi ucis `n Corsica la fel `n orice anotimp.
Totu[i, caracterul criminogen al perioadei estivale este mult accentuat: 41,3% din
crimele datate sunt comise efectiv `ntre iunie [i septembrie, cu un maxim de cazuri
pentru ultima lun\ a prim\verii [i prima lun\ a verii. Aproape la fel, pentru lunile iunie
[i iulie se `nregistreaz\ acelea[i procentaje ca cele prezentate de Robert Muchembled
pentru perioada cuprins\ `ntre secolele al XV-lea [i al XVII-lea `n regiunea Artois, pe
baza scrisorilor de gra]iere care, e adev\rat, privesc o anumit\ parte a criminalit\]ii
(Muchembled, 1989: 27).
Violen]a `n sezonul cald, `n Corsica [i `n Artois, nu exclude complet cauzele
hormonale [i aici muncile câmpului [i `n special seceri[ul sunt favorabile `ntâlnirilor
amoroase; [i câte surâsuri abia schi]ate, dar interceptate [i intepretate de rivali extrem
de b\nuitori au fost oare la originea certurilor cu final tragic? Iar acest anotimp frumos
este mai ales perioada `n care `]i este cel mai u[or s\-]i pânde[ti inamicul [i s\ `l pui la
p\mânt cu un foc de archebuz\ undeva, la o cotitur\ sau pe propriul câmp.
Se dovede[te, paradoxal, c\ archebuza este [i arma cea mai folosit\ `n certurile
violente, de[i `n acest tip de confrunt\ri corp la corp ne-am fi imaginat c\ se recurge mai
curând la arme albe.
Tabelul 4. Armele crimei
Felul armei
Perioada Armã Armã Lovituri
Bâtã Pietre Accident* Altele Neprecizate Total
de foc albã de picior
1690-1692 110 110
1692-1694 67 67
1694-1702
1702-1704 139 139
1704-1706 34 3 1 45 2 138 223
1706-1708 55 6 1 23 85
1708-1710
302 VIOLEN}A
Felul armei
Perioada Armã Armã Lovituri
Bâtã Pietre Accident* Altele Neprecizate Total
de foc albã de picior
1710-1712 47 5 2 1 1 1 89 146
1712-1714 13 1 2 124 140
1714-1716 37 13 1 1 6 3 71 132
1716-1718 6 20 3 10 2 12 53
1718-1720 12 6 1 8 2 29
1690-1720 204 53 6 3 14 62 7 775 1124
1704-1720 204 53 6 3 14 62 7 459 808
* Accidente cu circumstan]e cunoscute.
Tabelul 4, care `mparte crimele `n func]ie de arma folosit\, pune perfect `n eviden]\
impactul archebuzei, chiar dac\ relat\rile crimelor nu men]ioneaz\ `ntotdeauna tipul
armei folosite. ~ntr-adev\r, aceast\ informa]ie nu apare `n statistici decât `ncepând cu 1704
[i `ntr-un mod foarte neregulat. Pentru ansamblul perioadei, f\când abstrac]ie de mor]ile
accidentale, asemenea informa]ii nu exist\ decât pentru 287 din 1.062 de crime, adic\
numai `n 26,9% din cazuri. Dar dac\ nu re]inem decât perioada 1704-1720, `n mod
logic, aceast\ propor]ie cre[te pân\ la 38,47% [i confer\ o credibilitate incontestabil\
datelor noastre. De aici reiese c\ `n Corsica timpurilor moderne, `n 71% din cazuri,
adic\ aproape trei din patru, moartea este provocat\ de arme de foc. Cu mult `n urm\ se
afl\ armele albe (19,16%), iar `n lipsa armelor se recurge f\r\ ezitare la orice poate avea
o astfel de func]ie pietre (4,8%), bâte (2%), lovituri de picior (1%) sau orice instrument
aflat la `ndemâna poten]ialului asasin (2,4%).
Violen]a cotidian\
A[adar, `n general se recurge la archebuz\ pentru satisfacerea setei de r\zbunare [i
doborârea cuiva cu care exist\ diferende, câteodat\ `ndelung `ntre]inute. ~n ambele
situa]ii, de[i cauza este rar explicitat\, se men]ioneaz\ `ntotdeauna c\ omorul a fost
comis cu inten]ie. ~n provincia Vico, pe 5 aprilie 1706, Matteo, fiul r\posatului Antonetto
din Lenno, este ucis cu inten]ie printr-un foc de archebuz\ de c\tre Anton Francesco,
fiul r\posatului Giulio din Vico. Victima [i criminalul nu mai fuseser\ condamna]i pân\
atunci. ~n aceea[i zi, Antonio, originar din Vico, este doborât dup\ o confruntare, tot cu
archebuza, de c\tre Carlo, fiul r\posatului Gio al r\posatului San Simone din Balogna,
un proscris condamnat la exil, sub pretextul c\ era du[manul s\u. Ultimul caz din atâtea
altele pe care le-am putea eviden]ia pe 12 decembrie 1714, Anton Giacinto, fiul
r\posatului Bastiano din Nocario dOrezza, a fost omorât deliberat de Gio Alfonso, fiul
lui Giovacchino din Scata dAmpugnani. Dac\ omuciderile premeditate cu arm\ de foc
sunt, `n mare majoritate, fapta unei singure persoane, se `ntâmpl\ totu[i [i ca victima s\
piar\ sub focul `ncruci[at al mai multor asasini care i-au `ntins o curs\. Astfel, `n
provincia Sartène, André, fiul lui Orsone din Fozzano, cade pe 7 mai 1705 sub tirul a opt
persoane, identificate clar, din satul Albillare. ~n acela[i fel se regleaz\ adesea [i certurile
iscate pe loc, ce implic\ `n general, cum am subliniat deja, `nfruntarea corp la corp [i pe
care autoritatea judiciar\ le calific\ drept certuri violente. Francesco Peri din Ajaccio a fost
astfel ucis neinten]ionat cu un foc de archebuz\ `ntr-un scandal petrecut pe 8 martie 1707.
Pe 5 aprilie acela[i an, Antonio, fiul r\posatului Gio Francesco din Prugna, provincia
Ajaccio, a fost r\nit mortal de un foc de archebuz\, `n timpul unui scandal violent.
Pe 4 noiembrie 1714, tot cu archebuza, sunt uci[i Giulio Francesco [i Stefano, fratele [i
fiul lui Paolo Francesco de Rapallo din Nebbio, `ntr-o ceart\ violent\, de c\tre Giulio Francesco
[i complicii s\i, to]i fiind locuitori ai aceleia[i localit\]i men]ionate mai sus.
~n spiritul grefierilor care consemneaz\ faptele, nu pare s\ existe vreo confuzie `ntre
crimele comise sub impulsul furiei [i `n cadrul unei `nfrunt\ri tot atât de subite pe cât de
brutale [i asasinatele premeditate, continuarea unui eventual scandal destul de recent.
~ntr-adev\r, aceast\ ultim\ schem\ este de asemenea men]ionat\, cum e cazul din
28 august 1707 de la Calenza, mare ora[ din jurisdic]ia Calvi, unde Angelo Maria, fiul
r\posatului Santo, a fost ucis cu o archebuz\ de c\tre Giovanni, fiul r\posatului Anton
Gio din acelea[i localitate, ca urmare a unui scandal petrecut cu câteva ore `nainte `n
acest ora[.
Archebuza fusese introdus\ `n Corsica o dat\ cu a[a-numitul r\zboi al francezilor, iar
corsicanii, fascina]i de posibilit\]ile ei ofensive [i defensive, au devenit foarte repede
exper]i `n a o manevra. Apoi, dup\ ce s-a reinstaurat pacea, autoriza]ia de a purta aceast\
arm\, precum [i arme albe a devenit un element foarte atr\g\tor, de care Genova a [tiut
s\ se foloseasc\ pentru a-i face pe insulari s\ r\spund\ solicit\rilor sale. Nu numai c\
permisul portarm\ [i mai ales cel de folosire a archebuzei era o recompens\ imediat\
pentru cei ce se distinseser\ `n serviciul s\u `n ultimele r\zboaie, dar Genova a utilizat
acest mijloc [i `n scopuri economice [i, `n special, `ncepând cu anii 1737-1738, pentru
a incita notabilit\]ile corsicane s\ participe masiv la obiectivul s\u de valorificare
agricol\ a insulei (Serpentini, 2000a: XIX-XX [i 137-164). Din nefericire, ob]inerea unui
permis portarm\, atât de cerut [i rezervat `ntr-o prim\ faz\ unei minorit\]i privilegiate
[i merituoase, a devenit curând un simplu instrument fiscal `n serviciul unui stat zgârcit cu
banii s\i [i al slujba[ilor lui, adesea f\r\ prea multe scrupule. Permisele sau certificatele
de portarm\ s-au `nmul]it astfel `n cea de-a doua jum\tate a secolulului al XVII-lea [i de
aceea trebuie s\ ne imagin\m c\, pe atunci, o mul]ime de indivizi circulau absolut legal,
blinda]i nu numai cu arme albe, ci [i cu arme de foc, gata s\ le foloseasc\ la cea mai mic\
provocare.
Ajungem astfel `n miezul preocup\rilor administra]iei genoveze care, pe bun\ dreptate,
dar [i cu mare `ntârziere, realizeaz\ c\ proliferarea armelor de foc [i mai ales a archebuzei
a devenit un vector deosebit de agravant al omuciderilor. ~ncepând cu 1711, reprezentan]ii
popula]iei de dincoace de mun]i, cei Doisprezece Nobili, denun]aser\ efectul perfid al
respectivei situa]ii [i ceruser\ anularea permiselor. Dup\ multe ezit\ri, Republica va
ac]iona `n acest sens din 1715 [i, de[i to]i cei care au studiat perioada au contestat
eficien]a acestei decizii pe motiv c\ aplicarea ei a fost repede denaturat\ ceea ce este
adev\rat , asta a avut f\r\ `ndoial\, cel pu]in pe termen scurt, efecte benefice. ~ncepând
din 1716, rata omorurilor scade semnificativ. Se ajunge de la o medie de 139 de omucideri
pentru fiecare biennio, `ntre mai 1710 [i mai 1716, [i la numai 53 `n anii 1716-1718,
adic\ o sc\dere cu aproape 60%!
Bine`n]eles, trebuie s\ se ]in\ cont [i de condi]iile de via]\ ale vremii. Valorile pe care
ele le genereaz\, am spus-o deja, `mping `n prim-plan preocup\rile mul]imii, câtu[i de
304 VIOLEN}A
pu]in respectul vie]ii, ci ap\rarea onoarei [i a propriet\]ii. Pe de alt\ parte, pe lâng\

aceast\ arm\ foarte performant\, orice mijloc pare bun pentru corsicanii timpului pentru
a-[i potoli ura fa]\ de cel\lalt sau pentru a se impune altora. ~n acest context, trebuie s\
ne atrag\ aten]ia `nmul]irea spectaculoas\, `ncepând cu sfâr[itul anului 1715, a crimelor
comise cu arme albe, bâte sau pietre. Astfel compenseaz\ corsicanii renun]area, absolut
provizorie, la armele de foc...
De fapt, de[i nespecific\ Corsicii nici n-ar fi fost nevoie , brutalitatea era o
caracteristic\ inerent\ a societ\]ii insulare a timpului, traducându-se adesea prin abaterile
extrem de crude c\rora le c\deau victime nu doar b\rba]ii, ci [i fiin]ele cele mai
vulnerabile, femeile [i copiii. Pe 20 ianuarie 1715, la Tomino, `n Cap Corse, regiune ce
nu era dintre cele mai pu]in civilizate, tân\ra Antonia, fiica r\posatului Domenico, a fost
ucis\ cu o bro[\ de c\tre mama ei, Imperatrice, care folosea obiectul respectiv pentru a
o corecta, dup\ propriile cuvinte. Imperatrice s-a ales cu o condamnare `n contumacie la
trei ani de exil pe insula vecin\, Capraia. Autoritatea parental\ pare deci f\r\ limite [i
este chiar sprijinit\ de legisla]ie. Totu[i, femeile par [i mai expuse decât copiii la aceast\
brutalitate latent\. ~n perioada studiat\, 36 de femei au fost asasinate, dintre care 12 de
c\tre propriii lor so]i, care s-au folosit de mijloacele cele mai diverse lovituri de picior
(trei cazuri), archebuze (dou\), pumni (dou\) [i [treang (un caz). Dar violen]a este
generalizat\, câteodat\ femeile fac primul pas [i se debaraseaz\ de so]ii lor. Astfel, `n
15 august 1714, Francesca Maria din Bastelica `[i otr\ve[te so]ul, Gio Angelo, cu
complicitatea unui anume Ventura, care pare s\ fi fost amantul ei. De altfel, ele nu ezit\
s\ ia parte la scandaluri, unele din ele murind cu aceast\ ocazie, uneori `n condi]ii
atroce, cum a fost cazul Dianei, so]ia lui Domenico Bozio din Bastia, masacrat\ cu
lovituri aplicate cu un obiect metalic pe 1 septembrie 1710 de c\tre notabilul Carlo
Giuseppe Bonavita. Altele, dimpotriv\, `[i r\pun adversarul de sex opus, precum
Contessa, so]ia lui Francesco de Corbara din Balagne, care `l ucide cu pietre, pe 10
august 1711, pe Santo, fiul r\posatului Giacomo, originar din aceea[i loc4.
Ap\rarea propriet\]ii poate conduce de asemenea la cele mai grave excese, c\rora le
cad prad\ pân\ [i clericii5, precum preotul Domenico Acciebelli din Prunelli di Migliacciaro
care, pe 4 noiembrie 1715, l-a ucis cu un foc de archebuz\ pe Martino, fiul r\posatului
Giovanni, soldat al companiei de cavalerie u[oar\ din Aléria, dup\ un conflict violent
survenit pe fondul unei dispute privind propriet\]ile funciare. Ce mai putem spune
despre comportamentul lui Pietro, fiul r\posatului Pier Battista din Castiglione Giovellina,
`n provincia Corte, care, pe 30 octombrie 1717, surprinzând-o pe Agata, so]ia lui
Solidoro din aceea[i localitate, femeie `ns\rcinat\, preg\tindu-se s\ culeag\ ghinde
dintr-unul din stejarii s\i, a lovit-o s\lbatic cu picioarele [i cu pietre astfel `ncât era cât
4. Trebuie de asemenea denun]at rolul nefast jucat de femei `n declan[area vendetelor prin
practicarea metodei rimbecco, ce urm\re[te, prin repro[uri permanente, s\-i fac\ pe b\rba]ii
din familie s\ se lanseze `n ac]iuni vindicative. De altfel, acest delict era pedepsit cu severitate
conform articolului XIX din Codul penal al Corsicii, amendat `n 1581. Astfel se aplic\ aceste
dipozi]ii când, `n 3 iunie 1705, so]ia lui Anton Gio din Serra, care l-a determinat prin
rimbecco pe so]ul s\u s\ `l ucid\ pe Anton Marco de SantAndria din Attalla, va fi condamnat\
`n contumnacie la trei ani de exil pe insula Capraia.
5. To]i observatorii francezi din secolul al XVIII-lea au insistat mult pe comportamentul belicos al
clerului din insul\, to]i membrii s\i fiind descri[i ca fiind incul]i, deprava]i [i prea adesea `narma]i
pân\ `n din]i. ~n lumina studiilor celor mai recente, descrierea aceasta pare destul de for]at\.
pe ce s\ ì provoace avortul [i s\ o ucid\. Aceast\ crim\ ie[it\ din comun a fost

sanc]ionat\ sever, iar autorul ei condamnat la galere pe via]\. Dar, `nc\ o dat\, `n contumacie!
~n lipsa mijloacelor
Judecarea `n contumacie devenise `ntr-adev\r un expedient folosit aproape sistematic de
autorit\]ile judiciare, incapabile s\-i prind\ pe vinova]ii care, imediat ce delictul era comis,
se refugiau `n p\duri, unde puteau s\ supravie]uiasc\ luni `ntregi sau chiar mai mult, cu
ajutorul [i complicitatea familiei. Aceste practici discreditau justi]ia [i `ntre]ineau `n insul\ un
climat de nemul]umire [i insecuritate, c\ci astfel de manifest\ri, de o violen]\ exacerbat\, erau
cu atât mai traumatizante pentru popula]ie cu cât, de cele mai multe ori, r\mâneau nepedepsite,
pe când `n compensa]ie, desigur delictele minore erau adesea reprimate cu severitate.
Ajungem astfel la cauza structural\ a ineficien]ei justi]iei genoveze care, neputându-i prinde
[i sanc]iona nici pe autorii omuciderilor [i nici pe infractorii de mai mic\ importan]\, a
fost perceput\ pe bun\ dreptate ca unul din principalele elemente ale r\spândiri vendetei.
Totu[i, de[i scopul comunic\rii de fa]\ nu este de a rescrie istoria sistemului judiciar
genovez, suntem obliga]i s\ spunem c\ [i aceast\ idee merit\ nuan]at\. Reactualizând
Codul civil [i cel penal al Corsicii, publicate `n 1571 (Coppolani, Serpentini, 1998), [i
adaptând constant legisla]ia `n func]ie de necesit\]i, Genova a dotat insula cu un corpus
de legi care, `n domeniul penal, pare s\ se ridice la `n\l]imea a[tept\rilor. Se prevedea
chiar, din dorin]a unei eficien]e ce deranja cel pu]in morala, dac\ nu [i dreptul, ca
insularii s\ se implice `n vânarea bandi]ilor prin instaurarea unui sistem de recompense
care f\ceau legale nu numai primele b\ne[ti, ci [i schimburile, sanc]iune contra sanc]iune,
persoan\ contra persoan\. Ceea ce permitea ob]inerea gra]ierii unui ter] `n schimbul
captur\rii sau elimin\rii fizice a unui bandit cu aceea[i condamnare. Astfel au fost uci[i
cei mai mul]i dintre bandi]ii al c\ror deces `l avem `nregistrat. Dar trebuie s\ insist\m `n
special asupra faptului c\ anchetele erau conduse foarte scrupulos, probabil cu concursul
familiilor victimelor sau chiar al autorit\]ilor comunale, [i este interesant de remarcat
faptul c\ vinovatul era identificat aproape `n toate cazurile. Asta reiese, cel pu]in, din
cercetarea rapoartelor ce iau `n considerare aceast\ etap\ decisiv\ a procedurii [i care
men]ioneaz\ doar de trei ori neelucidarea unui caz.
Tabelul 5. Efectivele postului (posturilor) de poli]ie corsican(e)
Provincii Începutul secolul al XVII-lea Mijlocul secolul al XVII-lea 1726/1728

Bastia 23 44 72
Rogliano 7
Calvi 11
Corte 7 10 12
Ajaccio 10 17 26
Vico 13
Sartène 4 10 10
Bonifacio 8 8
Total 44 89 159
306 VIOLEN}A
~n definitiv, cauza o constituie `n primul rând bra]ul justi]iei. Stau m\rturie aproape
toate cazurile studiate [i care au avut o judecat\ final\: vinovatul, o dat\ identificat,
dac\ nu era prins, era judecat `n contumacie [i `mpins astfel s\ `ngroa[e rândurile
tâlharilor care colc\iau `n mediul rural. Este o disfunc]ionalitate ce ]ine deci `n principal
de num\rul redus al efectivelor poli]iene[ti genoveze trimise pe teren. To]i cei care s-au
interesat pân\ acum de aceast\ problem\ au subliniat-o, f\r\ a reu[i totu[i s\ avanseze
estim\ri satisf\c\toare `n ce prive[te importan]a real\ a for]elor de poli]ie. Acestea, `n
epoca pe care o studiem, erau deja, de mai mult timp, concentrate `n localit\]ile importante
ale provinciilor, `n cadrul unei structuri numite bargello, echivalentul italian al postului de
poli]ie francez (barigel). Primul post a fost `nfiin]at `n Bastia, unde se `mparte rapid
`ntr-un Bargello di città, `ns\rcinat cu men]inerea ordinii `n ora[, [i un Bargello di
campagna, `ns\rcinat s\ controleze interiorul ]\rii. Acest tip de organizare s-a r\spândit
apoi [i `n celelalte provincii, pe m\sur\ ce ele au fost create sau s-au afirmat, `n ritmul
surprins par]ial `n tabelul 5.
Este adev\rat c\ nu avem nici o informa]ie referitoare la importan]a acelui bargello
din Aléria, teritoriu care depindea ini]ial de jurisdic]ia Corte [i unde de-abia `n 1640 a
fost instalat un locotenent; nu avem informa]ii nici despre Algajola, probabil mai pu]in
important\, c\ci majoritatea for]elor de ordine din Balagne sta]ionau la Calvi. Totu[i,
aceste date6 confirm\ insuficien]a efectivelor de poli]ie `n insul\. ~n perioada ce ne
intereseaz\, ele cuprindeau un num\r de 159 persoane sau famegli pentru opt provincii
[i, `n cel mai bun caz, 180 pentru ansamblul Corsicii, ceea ce era de o insuficien]\
tragic\, ]inând cont de situa]ia pe care am prezentat-o (Serpentini, 2000b).
De aici practica pernicioas\ a a[a-numitului indulto, gra]iere general\ sau special\,
care permitea purificarea regulat\ a zonelor rurale de prisosul lor de proscri[i [i bandi]i
[i `ncorporarea acestora, `narma]i cu permise de liber\ trecere eliberate de guvernator,
`n rândul armatei genoveze sau `n alte baze de pe continent. Dup\ un anumit timp, ei
puteau s\ se `ntoarc\ `n insul\ complet absolvi]i, dup\ ce ob]ineau iertarea p\r]ii adverse.
Astfel c\ ciclul violen]ei era `ntre]inut constant. Tot de aici provine, ca m\sur\ extrem\,
suprimarea, `n 1715, a permiselor portarm\ pentru armele de foc [i `ncercarea Serenissimei
Republici, foarte con[tiente de mul]imea deficien]elor, dar deloc dispus\ la un efort
financiar suplimentar, de a implica [i mai mult insularii, cu riscul de a intensifica
vendeta, `n ac]iunea de vânare a bandi]ilor, pornind de la proverbul c\ numai un corsican
putea s\ prind\ un alt corsican.
Busquet, J. (1994), Le Droit de la vendetta et les paci corses, Joué-les-Tours, La Simare.
Coppolani, J.-Y., Serpentini, A.L. (texte prezentate [i traduse de) (1998), Les Statuts civils et
criminels de la Corse, Albiana, Ajaccio.
Dupâquier, J. (1988), Histoire de la population française (2 vol.), PUF, Paris.
Garnot, B. (coord.) (1972), Histoire de la criminalité de lAntiquité au XXe siècle, Publication de
lUniversité de Bourgogne, LXXI (Série du Centre dEtudes historiques, I), Dijon.
Graziani, A.-M., Stromboni, J. (2000), Les Feux de la Saint-Laurent, Ed. Alain Piazzola, Ajaccio.
6. Extrase din seria Rallorum Partitarum, din fondurile Corsica ale Archivio di Stato din Genova,
fasciculele 1085, 1126 [i 1164.
Le Roy Ladurie, E. (1975), Histoire de la France rurale, Seuil, Paris.

Muchembled, R. (1989), La Violence au village. Sociabilité et comportements populaires en
Artois du XVe au XVIIe siècle, Turnhout, Brepals.
Natali, G.M. (1736), Disinguano interno alla Guerra di Corsica scoperto da Curzio Tulliano
Corso ad un suo amico dimarante nellIsola, Livorno (ed., trad., note [i comentarii de Jean
Marie Arrighi [i Philippe Castellain, La Marge, Ajaccio, 1983).
Pomponi, F. (1995), Banditisme corse et ordre genois, `n Banditisme et violence sociale dans
les sociétés de lEurope méditérranéenne (colectiv, publicat\ `n revista Etudes corses), La
Marge, Ajaccio, pp. 293-313.
Salvini, Don Gregorio (1758), Giustificazione della rivoluzione di Corsica e della ferma risoluzione
presa da corsi di mai più sottomettersi al dominio di Genova, Carte, Stamperia della Verita.
Serpentini, A.L. (1995), Bonifacio, une ville génoise aux Temps Modernes, La Marge, Ajaccio.
Serpentini, A.L. (2000a), La Coltivatione Gênes et la mise en valeur agricole de la Corse au
XVIIe siècle, Albana, Ajaccio.
Serpentini, A.L. (2000b), Un littoral sous influence: la Corse sous la domination génoise à
lépoque moderne (1562-1768), `n Le Bouëdec, G. [i Chappé, F. (coord.), Pouvoirs et
littoraux du XVe au XXe siècle, Presses Universitaires de Rennes, Rennes, pp. 211-223.
Wilson, S. (1995), Vendetta et banditisme en Corse au dix-neuvième siècle, trad. fr., A Messagera/
Albiana, Ajaccio (prima edi]ie `n limba englez\: 1988).
308 VIOLEN}A
VIOLEN}A ~N INSULA RÉUNION 309
Philippe Guillot*
Violen]a `n insula Réunion
Vom prezenta mai `ntâi cadrul spa]ial cititorului român care este posibil s\ aud\ pentru
prima dat\ de insula Réunion. Ea este situat\ `n sud-vestul Oceanului Indian, la est de
Madagascar. Fost\ colonie francez\, a c\rei populare a `nceput `n secolul al XVII-lea, ea
a ob]inut `n 1946 statutul de departament francez. Popula]ia, ce num\r\ circa 720.000 de
locuitori, de etnii [i religii din cele mai diverse, s-a ocupat timp `ndelungat cu agricultura,
orientându-se `n ultimele decenii spre activit\]i industriale [i `n special de prest\ri servicii.
Insul\ vulcanic\, Réunion nu este totu[i a[a cum tind s\ cread\ locuitorii s\i un
vulcan social (Martinez, 2001), de[i violen]a, `n formele ei multiple, este foarte
prezent\, [i aceasta indiferent de ce gânde[te opinia public\ francez\, tot mai sensibil\
la subiectul insecurit\]ii. Ce se `n]elege prin violen]\? Este greu s\ ì d\m o defini]ie cu
adev\rat satisf\c\toare, date fiind diversele forme pe care le ia `n locuri [i epoci diferite.
Exist\ desigur acea violen]\ ce se caracterizeaz\ prin folosirea for]ei brute [i care
corespunde atacurilor inten]ionate `mpotriva persoanelor (omoruri, asasinate, lovituri
cauzatoare de moarte, pruncucideri, otr\viri), maltrat\rii copiilor, agresiunilor [i atacurilor
sexuale `n special violurilor , precum [i jafurilor violente, armate sau nu, la care se
pot ad\uga ultrajele [i violen]ele manifestate la adresa agen]ilor de ordine public\. Se
mai pot ad\uga la aceast\ lung\ [i sinistr\ list\ anumite manifest\ri de o violen]\ pe care
o vom numi moral\, de la inofensiva, dar iritanta impolite]e pân\ la abandonarea
copiilor, trecând prin proxenetism.
Totu[i, nu vom putea reduce violen]a doar la partea cea mai brutal\ a delincven]ei,
chiar dac\ acolo se situeaz\ principalele ei manifest\ri. O putem identifica [i `n domenii
care nu ]in neap\rat de dreptul penal. Astfel, violen]a se poate exercita `mpotriva
propriei persoane, `n mod direct (suicid sau tentative de suicid), dar [i indirect (riscarea
propriei vie]i pe strad\, de exemplu, dar [i a vie]ii celorlal]i, cu aceea[i ocazie). Putem
spune chiar c\ anumite forme mai pu]in brutale ale vie]ii culturale, sociale sau politice,
dac\ sunt tolerate sau chiar ritualizate, poart\ `n egal\ m\sur\ `nsemnele unei suferin]e
ce [i-a g\sit astfel o supap\.
Bine`n]eles, am putea l\rgi [i mai mult domeniul reflec]iei noastre: spargerile, de
exemplu, nu sunt oare o form\ de violare prin faptul c\ permit unor necunoscu]i s\
* Profesor titular la IUMF din insula Réunion (Fran]a).

310 VIOLEN}A
p\trund\ `n intimitatea victimelor? H\r]uirea moral\ nu exist\ oare `n insula Réunion ca

[i `n alte locuri? Pu]inul spa]iu rezervat lucr\rii de fa]\ nu ne permite s\ ne aventur\m
pe terenul acestui tip de violen]\ mai pu]in perceptibil\. Ar fi fost poate la fel de indicat
s\ vorbim despre violen]a institu]ional\? Dac\ nu o facem este deoarece ea e legitimat\
de societate, chiar [i atunci când nu e neap\rat echitabil\ `n ochii tuturor celor care o `ndur\.
Evident, `n aceast\ insul\, toate formele de violen]\ evocate sunt prezente `n grade
diferite. Inten]ia noastr\ este de a le determina amploarea [i evolu]ia, [i mai ales de a
`ncerca s\ le explic\m pentru a putea sugera câteva posibilit\]i de solu]ionare.
Situa]ia [i evolu]ia recent\

Nu este u[or s\ ne form\m o imagine exact\ a violen]ei. ~n ce prive[te partea
fenomenului studiat care ]ine de delincven]\, trebuie s\ ne mul]umim cu violen]a vizibil\,
`nregistrat\ de serviciile competente poli]ia [i jandarmeria , care face deci obiectul
urm\ririi `n justi]ie. Totu[i, atacurile inte]ionate `mpotriva persoanelor [i, `ntr-o mai
mic\ m\sur\, tâlh\riile, sunt binecunoscute. Num\rul negru, adic\ diferen]a dintre
criminalitatea real\ [i cea declarat\, este redus: cadavrele [i r\ni]ii trec cu greu
neobserva]i. Nu acela[i lucru se poate spune despre maltratarea copiilor sau agresiunile
sexuale, `n special violurile, pe care familiile [i victimele au preferat mult\ vreme s\ nu
le declare. ~mbun\t\]irea recent\ a serviciilor de asisten]\ a victimelor le-a determinat s\
`[i dezv\luie mai frecvent condi]ia, ceea ce a dus la o cre[tere a cifrelor (+258,3% din
1989 `n 1997), f\r\ ca aceasta s\ corespund\ neap\rat unei cre[teri reale a infrac]ionalit\]ii.
~n ciuda acestor restric]ii, nu ne putem lipsi de cifre, cu atât mai mult cu cât `n insula
Réunion mul]umit\ mai ales Observatorului Departamental pentru Delincven]\ (ODD),
ce va constitui principala surs\ statistic\ a acestei lucr\ri ele fac obiectul unui efort real
de a le men]ine cât mai realiste. Ele ne vor permite mai `ntâi s\ ne form\m o imagine de
ansamblu asupra violen]elor din insula Réunion, apoi, cu ajutorul unor cifre mai detaliate,
vom putea s\ identific\m principalele caracteristici ale criminalit\]ii `n formele ei de
manifestare cele mai brutale.
Analiza de ansamblu
~n ultima perioad\, `ntre 1989 [i 1999, delincven]a general\ a crescut cu 40,5%, de dou\
ori mai repede decât totalul popula]iei. Cre[terea insecurit\]ii pare s\ fie a[adar un lucru
foarte real, cu atât mai mult cu cât actele cele mai violente (+135,9%) s-au multiplicat
cu o vitez\ `nc\ [i mai mare, procentul lor `n ansamblul faptelor constatate trecând
progresiv de la cca 14% la peste 24%, adic\ 8,8 acte de violen]\ la 1.000 de locuitori
`n 1999 (Torit, 2001: 14). ~ntre acestea din urm\, cre[terile cele mai vizibile le-au
`nregistrat, `n ordine, tâlh\riile f\r\ uz de arm\, h\r]uirile sexuale [i alte agresiuni de
aceea[i natur\ `mpotriva minorilor, amenin]\rile [i [antajul, al c\ror num\r total s-a
multiplicat cel pu]in de dou\ ori `n perioada la care ne referim.
Tabelele de mai jos prezint\ evolu]ia constatat\ `n cursul ultimilor ani a crimelor [i
delictelor celor mai violente, precum [i evolu]ia, pe o perioad\ mai `ndelungat\, a
condamn\rilor pronun]ate.
Tabelul 1. Evolu]ia celor mai violente crime [i delicte (pe categorii)
1984 1989 1994 1998 1999

946 1441 1557 2103 2075
1. Atacuri intenþionate contra persoanelor, dintre
care:
omucideri (omoruri ºi asasinate) ºi tentative 38 52 68 57 32
lovituri ºi rãniri intenþionate
luãri de ostatici 767 1011 1115 1461 1445
ameninþãri, ºantajuri ºi violãri de domiciliu 5 28 14 8 16
136 350 360 577 582
2. Infracþiuni contra familiei ºi copiilor 474 189 255 342 287
3. Atentate la bunele moravuri 268 405 466 577 489
4. Furturi, dintre care: 7389 9628 15388 17264 17290
furturi cu armã 10 30 64 109 140
furturi cu violenþã, fãrã uz de armã 67 107 636 579 702
6. Atentate împotriva bunurilor ºi liniºtii publice, 1023 1122 2381 2719 2934
dintre care:
incendii ºi atentate, distrugeri, deteriorãri 788 787 2123 2470 2655
ultraje ºi violenþe manifestate împotriva agenþilor
de ordine 156 280 214 184 221
Totalul crimelor ºi delictelor constatate 16219 19575 24827 25855 26064
Surse: Institutul na]ional de statistic\ [i studii economice (INSEE), ODD [i Remy (2000: 112).
Atacurile inten]ionate `mpotriva persoanelor reprezentau 6,9% din totalul delincven]elor

constatate `n insula Réunion `n 1997, fa]\ de 6,15% `n `ntreaga Fran]\ (Recault, 1998: 13).
Indiferent dac\ are un an mai bun sau mai prost, insula Réunion are de-a face cu 30-70
de omucideri sau tentative de omor. O compara]ie cu celelalte 98 de departamente ne
arat\ c\ `n 1996 un an aflat deasupra mediei `n ce prive[te atacurile sângeroase (67),
este adev\rat insula se afl\ pe locul 7 `n clasamentul na]ional al omorurilor, asasinatelor,
loviturilor cauzatoare de moarte, pruncuciderilor [i otr\virilor, `n urma regiunilor
Guyana, Guadelupa, Corsica du Sud, Haute Corse, Martinica [i Var (Racault, 1998: 13.),
adic\ regiuni celebre pentru climatul lor s\ fie oare sângele la fel de fierbinte acolo? , `n
marea lor majoritate insule [i departamente de peste mare. ~n acela[i an, Réunion se afl\
pe locul trei `n sinistrul clasament al violurilor, `n urma Guyanei (din nou) [i a Teritoriului
Belfort, cu de dou\ ori mai multe infrac]iuni, `n medie, fa]\ de restul ]\rii: 2,57 fapte
constatate la 10.000 de locuitori, fa]\ de 1,4. ~n 1999, s-au constatat 142 de violuri,
majoritatea comise `mpotriva minorilor, fa]\ de 60 `n 1989, maximul acestei perioade
fiind atins `n 1998, cu 207 fapte (Torit, 2001:16).
~n schimb, `n ce prive[te atentatele la bunurile [i lini[tea public\, mai exact nerespectarea
for]elor de ordine, a bunurilor celorlal]i [i a cadrului de via]\, insula Réunion este `n
urm\ cu cca 37 de infrac]iuni la 10.000 de locuitori `n 1994 fa]\ de peste 79 `n toat\
312 VIOLEN}A
Fran]a. Dar `nmul]irea lor rapid\ ar putea indica o nelini[titoare degradare a p\turii
sociale. Cât despre lu\rile de ostatici, acestea r\mân `n sens strict extrem de rare. Dar
dac\ ne gândim c\ barajele rutiere ]in ostatici mii de automobili[ti nevinova]i, folosirea
lor sistematic\ [i tot mai frecvent\ ca form\ de revendicare `n Réunion, `n mod curent
tolerat\, deci prea pu]in reprimat\, cu toate c\ este u[urat\ de concentrarea drumurilor
pe coaste, datorit\ reliefului extrem de neregulat, folosirea lor reprezint\ a[adar un
oarecare deficit democratic, dac\ nu chiar o anume imaturitate politic\. Dac\ dorim s\
r\mânem optimi[ti, vom afirma cu `ndrept\]ire c\ luptele politice sunt din ce `n ce mai
pa[nice: `ntr-adev\r, nu cu mult timp `n urm\, folosirea armelor de foc `n campaniile
electorale era destul de comun\.
Spre amintire, prezent\m `n tabelul de mai jos evolu]ia condamn\rilor pronun]ate.
F\r\ `ndoial\, este un tip de indicator mai pu]in fiabil decât evolu]ia crimelor [i delictelor
constatate. Bine`n]eles c\ el depinde de acestea din urm\, dar [i de ritmul procedurilor
[i de faptul c\ autorii infrac]iunilor sunt cunoscu]i [i urm\ri]i penal. Astfel, `n 1999, 39%
dintre aceste evenimente nu au f\cut obiectul vreunei urm\riri penale [i, `n consecin]\,
nu pot fi luate `n considerare. Indicatorul ne permite totu[i s\ constat\m `n ce m\sur\
exist\ `n Réunion o tradi]ie a violen]ei: de exemplu, la `nceputul anilor 50, existau tot
atâtea condamn\ri pentru loviri [i r\niri inten]ionate ca [i la sfâr[itul secolului XX, [i
aceasta pentru o popula]ie de dou\ ori mai pu]in numeroas\.
Tabelul 2. Condamn\ri pronun]ate
Pentru... 1954 1972 1994 1996 1997 1998

* *
Crime 58 147 53 42 141 121
Loviri ºi rãniri intenþionate 570 542 160 545 412 599
Totalul condamnãrilor 1902 2747 2227 4141 4193 5884
Populaþia medie (mii de
274,4 461,9 675,0 686,5 698,2
locuitori)
Mai puþin de 20 de ani (%) 52 38
* Omucideri [i r\niri involuntare.

Surse: Pentru condamn\ri: Ministerul Justi]iei pentru 1949 [i 1954; pentru restul datelor:
Anuarul statistic al justi]iei, Documenta]ia francez\, 2000; pentru popula]ie: INSEE.
Nu numai delincven]a este cea care r\ne[te sau ucide. {i strada face acela[i lucru, la
fel de bine: cam o sut\ de decese pe an, adic\ 13,6 la 100.000 de locuitori `n 1999. De[i
aceast\ cifr\ este pu]in mai mic\ decât media na]ional\ (15,2), trebuie s\ temper\m
relativul optimism pe care ni l-ar induce: `n 1998, `n insula Réunion nu existau decât 314
ma[ini la 1000 de locuitori, mult mai pu]in decât `n Hexagon 545. ~n plus, 2,6% dintre
decese se datoreaz\ accidentelor rutiere, adic\ aproape dublu fa]\ de cât s-a observat `n
metropol\ (1,4%). Totu[i, `mbun\t\]irea re]elei rutiere [i o anumit\ sensibilizare la
pericolele str\zii au permis o reducere considerabil\ a num\rului de accidente, o dat\ cu
cre[terea rapid\ a num\rului vehiculelor. Pe banca acuza]ilor responsabili de aceste
accidente mai pu]in numeroase, dar mai grave viteza [i alcoolul. Vom mai reveni
asupra acestui subiect.
Tabelul 3. Evolu]ia accidentelor rutiere
1982 1986 1990 1995 1998 1999
Accidente 1600 1258 1175 1063 869 804
Morþi 109 113 91 93 101 97
Rãniþi 2164 1725 1627 1415 1091 1091
Morþi la 100 accidente 6,8 9,0 7,7 8,7 11,6 12,1
Surse: Jandarmeria [i Poli]ia.
Dac\ `mp\r]im teritoriul insulei `n zone definite `n func]ie de densitatea popula]iei,

remarc\m imediat c\, `n general, criminalitatea atinge `n primul rând ora[ele, ceea ce nu
este câtu[i de pu]in caracteristic doar pentru Réunion. ~ntr-adev\r, `n majoritatea
cazurilor, ea afecteaz\ zonele urbane, care au cea mai mare densitate a popula]iei
(tabelul 4), adic\ centrele ora[elor din principalele aglomer\ri: Le Port, Saint-André,
Saint-Beno`t, Saint-Louis, Saint-Paul, Saint-Pierre [i `n special Saint-Denis, centrul
administrativ, de departe cel mai afectat. Astfel, mai mult de jum\tate din jafurile armate
[i aproape trei sferturi din tâlh\rii dar f\r\ uz de arm\ se petrec `n aceste centre
urbane, Le Port [i Saint-Denis fiind cel mai afectate. Tot aici se `nregistreaz\ majoritatea
cazurilor de degrad\ri [i distrugeri de automobile proprietate privat\. Periferia lor, care
constituie zona semiurban\, fie c\ este compus\ din cartiere depopulate pe timpul zilei
sau din cartiere reziden]iale, este vizibil mai pu]in afectat\, iar zona rural\, deloc
surprinz\tor, st\ [i mai bine la acest capitol. Totu[i, potrivit lui Bernard Remy, la ]ar\ au
loc cele mai multe omucideri [i violuri. Periferiile din Saint-Pierre [i La Saline, din acest
punct de vedere, sunt `n mod special afectate. Zonele periurbane, precum Le Chaudron
[i La Bretagne, cartiere din estul centrului administrativ, sau semiurbane, precum Le
Tampon, sunt afectate `n special de loviri [i r\niri, precum [i de incendii inten]ionate [i
de infrac]iuni comise `mpotriva familiei [i copilului.
Tabelul 4. Evolu]ia repartiz\rii crimelor [i delictelor pe zone (%)
Populaþia (1990) 1994 1995 1996 1997 1998 1999

Zona ruralã 21 12 11 11 12 11 15
Zona semiurbanã 51 34 30 33 29 35 32
Zona urbanã 27 54 59 56 61 54 53
Sursa: ODD.
Alt\ caracteristic\, nici ea foarte original\ pentru insula Réunion: criminalitatea este
un fenomen cu preponderen]\ masculin\ foarte clar\, mai ales când este vorba despre
ac]iuni violente. Minorii trimi[i `n instan]\, pentru crime [i delicte laolalt\, sunt `n
propor]ie de 95% b\ie]i!
314 VIOLEN}A
Tabelul 5. Propor]ia de b\rba]i incrimina]i, pe categorii, `n 1997 (%)
Atacuri contra persoanelor 91,8

Atentate contra avutului ºi liniºtii publice 92,5
Atentate la bunele moravuri 97,9
Sursa: ODD.
Femeile delincvente, mult mai pu]in numeroase decât b\rba]ii, s-ar deda mai curând
la comportamente orientate `mpotriva propriei persoane: prostitu]ie [i sinucidere, `n
special. Acestea din urm\ sunt `n cre[tere constant\ [i aduc moartea mult mai frecvent
decât `n metropol\: 0,6% dintre decese `n 1961, 2,3% `n 1981 [i 2,9% `n 1999 (fa]\ de
2,1% `n metropol\). Fran]a se afl\ totu[i pe locul al zecelea `n lume `n ce prive[te rata
sinuciderilor! ~nc\ mai mult decât `n restul societ\]ilor, acestea privesc `n majoritatea
lor b\rba]ii cu vârste cel mai adesea `ntre 35 [i 64 de ani, care comit de trei ori mai multe
asemenea acte `n compara]ie cu femeile. Comportamentul sinuciga[ pare s\ se `ntâlneasc\
mai ales `n zonele rurale de aici folosirea, mult\ vreme foarte r\spândit\, a ierbici-
delor [i insecticidelor , `n special zonele din sud, unde oamenii au un mod de via]\
instabil, cu venituri tot mai mici din cauza declinului relativ al agriculturii, pe care
`ncearc\ s\ le compenseze veniturile oferite de asisten]a social\. Putem spune chiar c\
anumite accidente rutiere ]in de un comportament sinuciga[, ca [i anumite omoruri, `n
m\sura `n care victimele le-ar provoca `n mod deschis (Torit, 2001: 62). ~nc\ o trist\
specificitate local\!
Delincven]a constatat\ `n rândul minorilor (+82% `n perioada 1989-1999) cre[te mult
mai rapid decât cea medie (+40,5% `n aceea[i perioad\). 11,2% dintre persoanele incriminate
aveau sub 18 ani `n 1989. Zece ani mai târziu, propor]ia aproape s-a dublat: 20,4% `n 1999
fa]\ de 19,4% `nregistra]i `n Fran]a metropolitan\ `n 1997. Toate formele de delincven]\
au parte de aceast\ `ntinerire, mai ales categoriile 1 [i 6, dar `n primul rând categoria 4
(tabelul 6). Totu[i, datele trebuie interpretate cu pruden]\, ]inând cont de faptul c\
popula]ia din insula Réunion este mult mai tân\r\ decât cea din Hexagon.
Tabelul 6. Propor]ia de minori urm\ri]i penal, pe categorii (%)
1989 1997 1999

1. Atacuri voluntare contra persoanelor 3,5 7,5 10,4
2. Infracþiuni contra familiei ºi copiilor 1,6 1,7 0,8
3. Atentate contra bunelor moravuri 10,2 14,1 13,3
4. Furturi 29,5 40,2 38,9
6. Atentate contra avutului ºi ordinii publice 9,9 13,1 18,3
Totalul crimelor ºi delictelor 11,2 19,5 20,4
Sursa: ODD.
Tabelul 7. Propor]ia de minori urm\ri]i penal pentru anumite crime [i delicte (%)
Franþa fãrã Insula Franþa în

teritoriile de Réunion întregime
peste mare (1995) (1995) (1998)
Atacuri voluntare contra persoanelor 12,12 7,32 14,6
Infracþiuni contra familiei ºi copiilor 2,32 0,45
Atentate contra bunelor moravuri 12,56 13,75
Furturi cu uz de armã 11,53 40,74
Tâlhãrii fãrã uz de armã 35,68 44,59 45,1
Atentate contra avutului ºi ordinii
20,97 13,98
publice
Totalul crimelor ºi delictelor 15,91 20,20 21,8
Surse: Racault (1998: 17) [i INSEE.
Un lucru este totu[i sigur: folosirea violen]ei de c\tre tineri este cu mult superioar\
fa]\ de ce se poate observa `n metropol\. S\ ne gândim, de exemplu, la delincven]a care
cre[te cel mai rapid atât `n Réunion, cât [i `n Hexagon, adic\ furturile. Nu numai c\ sunt
comise tot mai mult de c\tre minori, dar ace[tia fac tot mai pu]ine economii `n ce
prive[te mijloacele. Astfel, 41% dintre jafurile armate comise `n 1997 [i 45% dintre
furturile cu violen]\ [i f\r\ uz de arm\ au fost `nf\ptuite de minori, fa]\ de 12% [i
respectiv 36%, pentru acelea[i delicte comise `n metropol\. Nu vom fi deci surprin[i s\
afl\m c\ [coala este tot mai pu]in cru]at\ de o violen]\ care o continu\ pe cea din strad\.
Desigur, suntem `nc\ departe de ce se poate observa `n metropol\. Pu]ine arme sunt
introduse `n institu]iile de `nv\]\mânt. Agresiunile `mpotriva profesorilor r\mân excep]ionale.
Totu[i, estorcarea de bani [i vandalismul se dezvolt\ `ngrijor\tor `n mediul [colar.
Faptele sunt clare: insula Réunion este o societate relativ violent\ [i devine tot mai
violent\ `n timp. Trebuie s\ `ncerc\m s\ `n]elegem de ce.
Factorii criminogeni
Dac\ unii factori sunt asem\n\tori cu cei ce pot fi identifica]i `n toat\ Fran]a, credem
c\ se pot distinge trei categorii, toate depinzând, `ntr-un fel sau altul, de schimb\rile
numeroase [i rapide pe care societatea réunionez\ le-a cunoscut `n cursul ultimei jum\t\]i
de secol. Prima categorie, cea mai pu]in original\, desigur, ar ]ine de exodul rural [i de
dezvoltarea ora[elor ce au `nso]it apari]ia unei societ\]i orientate `n `ntregime spre
satisfac]ia necesit\]ilor materiale. A doua, legat\ par]ial de precedenta, ar proveni din
anomia care `nso]e[te declinul relativ al instan]elor de socializare [i avântul indivi-
dualismului, al principiului fiecare pentru sine. A treia, mai specific\, prive[te `n
principal omuciderile [i violurile; ea ar ]ine de rapiditatea schimb\rilor, ce ar fi provocat
o evolu]ie decalat\ (Remy, 2000: 230) a mentalit\]ilor.
316 VIOLEN}A
Urbanizarea [i societatea de consum

Delincven]a general\, mai curând urban\, dup\ cum am constatat mai sus, se caracterizeaz\
prin `nmul]irea foarte rapid\ a furturilor, ce implic\ tot mai mult minorii. Bernard Remy,
`n cadrul unei teze de doctorat consacrat\ Delincven]ei `n insula Réunion (2000), pune
`n lumin\ corela]ii interesante. Desigur, o corela]ie `ntre dou\ fenomene nu este neap\rat
o rela]ie de cauz\-efect, dar un astfel de demers pune adesea `n eviden]\ fapte tulbur\toare
[i se dovede[te `n acest caz deosebit de interesant.
El observ\ astfel c\ degradarea vehiculelor proprietate privat\ pare s\ fie favorizat\
`n primul rând de densificarea (Remy, 2000: 185) popula]iei, deoarece aceste fapte au
loc `n spa]ii unde se concentreaz\ numeroase imobile colective [i `n special cele care
con]in apartamente mari, adic\ putem presupune locatari relativ `nst\ri]i, situa]ie
caracteristic\ pentru centrele ora[elor din insula Réunion. Delictul `n cauz\ pare de
asemenea favorizat de prezen]a, `n aceste cartiere, a numero[i tineri adul]i, de 20-25 ani.
~n schimb, minorii sunt slab reprezenta]i `n delincven]a urban\. Pe de o parte, ei sunt mai
pu]in prezen]i `n centrele ora[elor. Pe de alt\ parte, ei sunt, pe ansamblu, mai pu]in
viza]i, mai ales la Saint-Denis, gra]ie m\surilor luate `n acest sens: crearea unui
Observator comunal pentru delincven]\ [i a unui adjunct special al primarului, ac]iune
pozitiv\ a asocia]iilor [i asisten]ilor sociali. Acolo unde aceste lucruri nu au fost realizate,
`n sudul insulei [i `n est la Saint-André [i la Saint-Beno`t, mai ales , delincven]a `n
rândurile minorilor cre[te puternic.
Dac\ `n aceste zone urbane exist\ [i o activitate comercial\ intens\, num\rul de crime
[i delicte de tot felul cre[te exponen]ial, f\când s\ creasc\ valorile la capitolele loviri [i
r\niri inten]ionate [i mai surprinz\tor violuri `n zonele periurbane. ~n ce prive[te
furturile cu violen]\, ele sunt puternic corelate cu prezen]a, `n spa]iul studiat, a unor
locuin]e precare [i suprapopulate. Promiscuitatea, `n cartierele de magherni]e sau `n
micile apartamente construite `n grab\ `n imobilele f\r\ personalitate de la periferie
pentru a face fa]\ simultan exodului rural [i exploziei demografice, genereaz\ adesea
certuri `n familie sau `ntre vecini. Ele sunt locuite de oameni cu venituri adesea modeste,
uneori exclu[i de pe pia]a muncii, atra[i de societatea de consum omniprezent\. C\ci nu
se desf\[oar\ oare acesta sub ochii lor, pe strad\ [i la televizor, dar [i `n spa]iile largi din
imediata apropiere?
~n fond, este logic faptul c\ furturile au loc la ora[, acolo unde se afl\ locuin]ele
oamenilor `nst\ri]i, unit\]ile comerciale [i de prest\ri servicii, adic\ acolo unde concentra]ia
de valori constituie un spa]iu al ispitelor (Remy, 2000: 107). Delincven]a urban\ ar fi deci
indus\ `n mod esen]ial de c\tre efectele negative ale societ\]ii de consum (Remy, 2000: 227)
[i, din acest punct de vedere, ar fi similar\ cu ceea ce se poate observa `n zonele
corepunz\toare din metropol\.
Pierderea sistemului de valori

Ca [i `n metropol\, individualismul triumf\ `n insula Réunion prin cultul reu[itei personale
[i al banului. Domnia principiului fiecare pentru sine nu ]ine doar de victoria capitalismului
[i a societ\]ii de consum sau de declinul valorilor spirituale [i intelectuale care a rezultat
astfel. El ]ine `n primul rând de declinul locurilor unde fiecare `nva]\ [i asimileaz\
regulile jocului social, agravat [i mai mult prin fenomenul de fragmentare a familiei.
{i aici, ca oriunde `n Fran]a, instan]ele tradi]ionale de socializare (familia, [coala,

religia) nu mai au, ca `n trecut, rolul de a preda normele [i de a inculca valorile. Declinul
sindicatelor tot mai mult utilizate `n scopuri corporatiste , precum [i cel al partidelor
contribuie la sl\birea valorilor de solidaritate [i fraternitate. Drept urmare, indivizii,
tinerii `n special, `[i pierd punctele de reper, cum se afirm\ `n mod curent `n mass-media,
necunoscând limitele impuse de convie]uirea `ntr-o societate armonioas\ [i care respect\
drepturile [i libert\]ile persoanei. Profesorii sunt cei mai `n m\sur\ s\ constate dispari]ia
progresiv\ atât a respectului fa]\ de cel\lalt, cât [i a dorin]ei de munc\. ~ntr-o circular\
emis\ pe 1 septembrie 1997, directorul departamental pentru protec]ia judiciar\ a
tineretului constata c\ exist\ la tineri caren]e afective [i sociale majore: aproape to]i sufer\
de pe urma fragment\rii celulei familiale de origine [i a absen]ei reperelor sociale `n
general; mul]i dintre ei au fost victimele unor diverse maltrat\ri (citat de Torit, 2001: 32).
~n plus, cea mai important\ dintre aceste instan]e, familia, are tendin]a s\ se dezmembreze.
Propor]ia de cupluri `n totalul familiilor scade de la 69,4% la 65% `ntre 1982 [i 1997.
~n mod logic, `n aceea[i perioad\ cre[te propor]ia de familii monoparentale [i a persoanelor
care tr\iesc singure, de la 15,4% la 17% [i, respectiv, de la 11,5% la 15,5%. De[i
num\rul de circa 3.500 de c\s\torii r\mâne stabil, popula]ia cre[te mult, iar procentul de
nup]ialitate se reduce vizibil `ntr-un mod destul de regulat: 6,2 `n 1982, 4,9 `n 1997.
C\s\toriile se `ncheie tot mai târziu, la 27 de ani pentru femei [i la 31 de ani pentru
b\rba]i `n 1999, adic\ cu doi ani mai mult decât `n 1990. Nu ne surprinde atunci c\ rata
divor]urilor cre[te, atingând `n prezent 4,3 fa]\ de 3,1 `n 1990 (Pavageau, coord.,
2000: 56-57). Or, Bernard Remy arat\ c\, `n zonele periurbane, infrac]iunile comise
`mpotriva familiei [i copiilor, care amintim c\ sunt totu[i `n majoritate nonviolente, sunt
puternic legate de prezen]a a numeroase familii monoparentale. La fel stau lucrurile [i `n
ce prive[te violurile din zonele rurale. Riscurile de suicid sunt agravate de traiul `n
singur\tate: jum\tate din sinuciderile petrecute `n insula Réunion sunt comise de celibatari.
Familia r\mâne totu[i, `n insula Réunion, un puternic vector de solidaritate. O
dovede[te absen]a leg\turii dintre delincven]\ `n general [i [omaj, excep]ie f\când
furturile de automobile [i din rulote. S-ar putea crede de altfel aceasta este o idee larg
r\spândit\ c\ enormul procent de [omeri (circa 40% din popula]ia activ\) ar avea o
leg\tur\ direct\ cu delincven]a, deci cu violen]a. Câtu[i de pu]in. Dac\ are, este numai
`n cazul furturilor de ma[ini [i din rulote comise `n spa]iul urban, dup\ principiul unei
dinamici excludere-tenta]ie (Remy, 2000: 212). ~ntr-adev\r, `n insula Réunion nu se
fur\ pentru supravie]uire (Remy, 2000: 206). E adev\rat, solidaritatea joac\ un dublu
rol: solidarit\]ii tradi]ionale, `nc\ la mare cinste `n cadrul familial [i care ì permite
[omerului s\ aib\ mas\ [i cas\, i se adaug\ solidaritatea modern\ [i na]ional\, manifestat\,
`ntre alte ajutoare, prin cele acordate [omerilor [i s\racilor. Totu[i, lipsa activit\]ii, mai
ales când este for]at\, constituie un factor ce `mpinge la sinucidere: aproape dou\ treimi
din cele 70 de sinucideri petrecute `n 1998 erau comise de [omeri (34%) [i alte persoane
inactive (30%). ~n schimb, nu s-a constatat nici o sinucidere `n rândul artizanilor [i al
comercian]ilor, care duc o existen]\ `mplinit\.
Factorii eviden]ia]i pân\ acum corespund `n mare m\sur\ cu ceea ce s-a putut observa
`n numeroase alte regiuni franceze: frustrarea indivizilor consumatori care doresc s\
beneficieze de pe urma dezvolt\rii sau criza familial\ [i a autorit\]ii parentale sunt, `n
fond, banale. Al treilea factor, legat de accelerarea timpului istoric, ne pare mult mai
specific.
318 VIOLEN}A
{ocul cultural
Observ\m mai `ntâi c\ insula Réunion a cunoscut schimb\ri considerabile `ntr-o perioad\
foarte scurt\. ~nainte de `mp\r]irea `n departamente din 1946, popula]ia tr\ia r\spândit\
pe teritoriul insulei, departe de rutele comerciale [i de Istorie. Pentru cei care locuiesc
`n depresiuni, `n v\i adânci sau pe `n\l]imi, izolarea este `nc\ [i mai mare, datorit\
compartiment\rii reliefului (Lopez, 1992: 242). ~n aceast\ societate foarte ierarhizat\
[i inegalitar\, valorile [i comportamentele se schimb\ foarte lent. ~n josul sc\rii sociale
domnesc analfabetismul [i un anume fatalism `n fa]a suferin]ei [i a mor]ii, un fel de
cultur\ a s\r\ciei (Andoche, 1992: 62).
Societatea postcolonial\ ce a urmat dup\ al doilea r\zboi mondial este ast\zi o
societate de consum. Societatea, care atunci era orientat\ spre ea `ns\[i, s-a deschis
acum `n fa]a puternicei influen]e a mondializ\rii. Trecerea de la o economie rural\ bazat\
`n principal pe produc]ia de trestie de zah\r la o economie de servicii `n care folosirea
Internetului este un lucru tot mai banal nu poate decât s\ dezechilibreze indivizii, care
nu mai reu[esc s\ se adapteze. ~n timpul Eliber\rii, venitul era `nc\ adus de b\rba]ii care
lucrau p\mântul. La `nceputul secolului XXI, numeroasele locuri de munc\, recent
create de acest departament de peste mare, nu se mai axeaz\ pe lucrul manual [i nu mai
sunt rezervate exclusiv b\rba]ilor. Ele sunt destinate activit\]ilor tipic feminine, precum
comer]ul, sau personalului calificat, de exemplu `n `nv\]\mânt, sistemul bancar sau
medical, reprezentat tot mai mult de femei: oare nu ele sunt cele care ob]in cele mai
multe diplome de bacalaureat (Payet, 2000) [i `n general au reu[ite [colare (Chevillon,
Parain, 1993)? Din agricol\ [i masculin\, economia a devenit ter]iar\ (tabelul 8) [i tot
mai feminin\.
Tabelul 8. Popula]ia activ\ `ncadrat\ `n munc\: repartizarea dup\ categoria

socioprofesional\ la recens\mintele generale (%)
1954 1961 1967 1974 1982 1990

Agricultori exploatatori de pãmânturi 22 18 14 13,1 8,3 5,9
Meºteºugari, comercianþi, mici
8 7 6,6 7 7,6
întreprinzãtori
Cadre ºi profesiuni intelectuale superioare 25 0,6 1,1 3,8 5,7 7,3
Profesiuni intermediare 12,2 15,8
23,2 33 37,6
Angajaþi 31,3 33,5
Muncitori 53 50 45 38,8
33 29,9
(dintre care muncitorii agricoli) (33) (25) (15) (10,3)
Not\: Repartizarea este stabilit\ aici plecând de la nomenclatura adoptat\ `ncepând cu 1982:
salaria]ii agricoli sunt inclu[i `n categoria muncitori, iar personalul de serviciu este integrat `n
categoria angaja]i, ca [i personalul armatei [i al poli]iei.
Sursa: INSEE.
Puse `n fa]a acestor schimb\ri accelerate, este limpede c\ mentalit\]ile au uneori

dificult\]i de adaptare: sunt de `n]eles `ndoielile [i suferin]ele unora, `n special dintre cei
mai s\raci, pentru c\ este foarte dificil s\ admi]i c\ nu te mai afli `n societatea rigid\ de
alt\dat\, unde fiecare avea locul s\u bine definit, pe care trebuia s\ [i-l p\streze. Capul
de familie exercita pe atunci o autoritate absolut\, ce-i permitea s\ fac\ ce voia `n
universul domestic, inclusiv s\-[i loveasc\ so]ia sau s\-[i violeze fiicele, f\r\ ca cineva
s\ g\seasc\ vreun motiv de critic\. De altfel acesta este motivul pentru care num\rul
violurilor, de[i considerabil `n insula Réunion, a fost mult\ vreme subestimat. Mul]i
b\rba]i se comport\ `n societatea noastr\ permisiv\ cum ar fi f\cut tat\l lor `n trecut, f\r\
a `n]elege c\, dac\ noile raporturi dintre sexe sunt libere, ele sunt [i egalitare. Desigur,
a[a se explic\ faptul c\ exist\ o puternic\ leg\tur\ `ntre omucideri [i num\rul de
descenden]i ai popula]iei angajate (Remy, 2000: 205), unii crezând `nc\, f\r\ `ndoial\,
c\ femeia [i fiica/fiicele lor le apar]in, tot a[a cum `n vechime str\bunicii lor apar]ineau
proprietarului planta]iei: majoritatea violurilor se petrec de altfel `n cadrul familial.
~ntr-o insul\ produc\toare de zah\r cum este Réunion, care produce rom `n cantit\]i
respectabile, unde crâ[mele sunt nenum\rate, consumul de alcool serve[te drept supap\
a acestui haos, iar alcoolismul joac\ `n mod tradi]ional un rol agravant, mai ales atunci
când este vorba de criminalitate `n zona rural\ [i de accidente rutiere. Cifra mortalit\]ii
masculine cauzate de consumul de alcool este mult superioar\ celei observate `n metropol\
(Catteau, 1999: 68-69). Observatorul regional pentru s\n\tate atribuia acestui flagel 5%
dintre decesele din 1996, cifr\ de opt ori mai ridicat\ decât `n metropol\. Ast\zi se
estimeaz\ c\ ar fi 100.000 de alcoolici [i 40.000 de persoane dependente. Circa un adult
din cinci [i 5% dintre minori par s\ fie alcoolici. Desigur, cei mai afecta]i sunt, `n primul
rând, b\rba]ii care au `nceput s\ bea (rom, desigur) `n general `nainte de 20 de ani [i care
tr\iesc mai ales gra]ie ajutoarelor sociale, au un domiciliu modest [i pu]in confortabil [i
afi[eaz\ o via]\ marital\ destr\mat\ (Racault, 1998: 37). F\r\ a dori s\ `ntunec\m
acest tablou, mai spunem c\ la consumul de alcool se adaug\ adesea consumul de zamal,
relativ r\spândit, mai ales `n rândul tinerilor, rezultând astfel un cocteil extrem de exploziv.
Nutri]ioni[tii adaug\ la efectele devastatoare ale alcoolului [i faptul c\ lipsa de
legume proaspete `n alimenta]ia unei importante p\r]i a popula]iei este un factor de
caren]\ `n vitamina B, ce fragilizeaz\ [i mai mult celulele nervoase. Rezult\ o suprapopulare
cu alcoolici a spitalelor psihiatrice; o `nmul]ire a accidentelor rutiere, provocate de
sl\birea reflexelor sau de neperceperea pericolului; crime r\zbun\ri sau simple certuri
`ntre tovar\[i de b\utur\ ; agresiuni sexuale din cauza pulsiunilor nest\pânite [i
violen]e `n familie, `n care etilismul joac\ adesea rolul de declan[ator. Din fericire,
alcoolismul pare s\ se stabilizeze.
Elementele explicative pe care tocmai le-am prezentat confirm\ ideea c\ violen]a
controlat\ [i care nu se manifest\ `n rela]iile sociale iese la iveal\ `n spa]iul privat, dup\
cum declar\ Bernard Chatelat `n timpul prezent\rii rezultatelor unei analize a societ\]ii
réunioneze efectuate de Centrul de comunicare avansat\, pe care `l conduce (citat de
Lambert, 1998: 13). Pentru el, `n aceast\ societate scoas\ `n mod brutal din letargia
colonial\ acum nu mai mult de 50 de ani, unde se `nghesuie etnii [i culturi foarte diverse,
sinuciderile, violurile `n familie, violen]ele conjugale, ce se situeaz\ deasupra mediei
na]ionale, [i chiar comportamentul la volan ar constitui pre]ul pl\tit pentru men]inerea
relativei p\ci sociale care domne[te `n insula Réunion. R\mâne s\ mai spunem c\
violen]a, ce se manifest\ `n spa]iul privat mai mult decât oriunde, `ncepe s\ apar\ tot mai
mult [i `n spa]iul public, alimentând astfel un sentiment crescând de nesiguran]\.
320 VIOLEN}A
Perspective
Dup\ cum am v\zut de-a lungul acestei lucr\ri, delincven]a vizibil\ este `n cre[tere
`n insula Réunion. Desigur, putem crede c\ efortul depus cu mai mult\ eficien]\ de
c\tre serviciile poli]iei judiciare [...] se traduce printr-o cre[tere a num\rului faptelor
constatate (Remy, 2000: 255), iar num\rul de violuri declarate, de exemplu, a crescut
mult dup\ 1989 sub efectul amelior\rii investiga]iilor [i a tehnicilor de interogare [i ca
rezultat al inform\rii tinerilor [i al sprijinului acordat victimelor. Nu este mai pu]in
adev\rat c\ aceast\ cre[tere a delincven]ei este foarte real\ [i c\ ea, afectând mai ales
spa]iul urban, `n frunte cu Saint-Denis, cap\t\ forme din ce `n ce mai violente. Desigur,
`n 1990 nu se num\rau decât 350 de crime [i delicte la 10.000 de locuitori din
Réunion, fa]\ de 610 `n metropol\, iar insula r\mâne `nc\ `n afara banditismului grav,
terorismului [i traficului cu stupefiante puternice. Dar criminalitatea a sporit `ntre 1990
[i 1996 cu 14%, fa]\ de 7% `n metropol\. ~n primul rând, procentul actelor violente 5-7%
din criminalitatea global\ `nregistrat\ este superior celui observat `n Hexagon, unde
atinge abia 3%.
Ce se poate face pentru a opri aceast\ evolu]ie nelini[titoare? Nu avem destul spa]iu
aici pentru a detalia m\surile necesare de represiune [i de preven]ie. Dorim doar s\
evoc\m aspectele care decurg `n modul cel mai direct din analiza noastr\, [tiind foarte
bine c\ cele câteva piste ale noastre nu vor putea constitui cine [tie ce solu]ii miraculoase.
Or, analiza noastr\ ne face s\ credem c\ acele cauze care ne-au p\rut a fi cele mai
specifice pentru insula Réunion sunt pe cale de dispari]ie, o dat\ cu dezvoltarea [i
integrarea `n ansamblul na]ional. Acordarea statutului de departament a dus la trecerea
mult mai rapid\ decât oriunde `n Fran]a de la o societate rural\ tradi]ional\ la societatea
de consum [i de comunica]ie. Mo[tenitorii sau nostalgicii societ\]ii de planta]ie au
r\mas debusola]i, c\utându-[i adesea refugiu `n alcool. A[adar, lupta `mpotriva acestui
flagel constituie `nc\ o necesitate, cu atât mai mult cu cât tinerii se dedau `ntr-o m\sur\
tot mai mare la acest viciu, ba recurg uneori [i la consumul de alcool `n combina]ie cu
drogurile. Am remarcat totu[i c\ violen]a, ca [i `n restul Fran]ei, este aici `n acela[i timp
mai urban\ [i mai tân\r\, ca s\ nu o numim modern\. ~ntr-o insul\ unde
circumstan]e agravante , pe de o parte, propor]ia tinerilor este mult superioar\ mediei
na]ionale [i, pe de alt\ parte, cre[terea demografic\ este departe de a se fi `ncheiat,
tocmai violen]a este cea care ne `ngrijoreaz\ cel mai mult.
Este evident necesar s\ recurgem la mijloacele de represiune oferite de lege. Dar este
oare suficient? Tribunalele sunt supraaglomerate, iar penitenciarele saturate. Cel mai
mare dintre ele, penitenciarul de pe strada Juliette-Dodu din Saint-Denis, este, conform
m\rturiilor, nedemn de o societate care se dore[te civilizat\. Pe termen scurt, deten]ia
este cu siguran]\ o solu]ie. Dar pe termen lung? Vrem s\ avem carcere `n stil american?
{i oare deten]ia faciliteaz\ `ntr-adev\r reintegrarea sau nu cumva faptul c\ delincven]ii
stau laolalt\ risc\, dimpotriv\, s\-i incite la recidiv\, o dat\ elibera]i? Iar experien]ele
culturale [i sportive din activit\]ile ce au loc `n mediul penitenciar sunt oare suficiente?
Conform geografului Bernard Remy, componenta spa]ial\ joac\ un rol decisiv `n
structura crimelor [i delictelor. Pe de alt\ parte, accesul u[or la justi]ie trebuie s\
contribuie la reducerea delincven]ei violente. Din acest punct de vedere, dezvoltarea
Caselor de justi]ie [i drept, care s-au `nmul]it `n ultimii ani, nu poate decât s\ fie
`ncurajat\, cu atât mai mult cu cât decongestioneaz\ tribunalele. ~n 1997 existau 23,
adic\ una pentru fiecare comun\. Rolul lor este rezolvarea litigiilor prin conciliere [i
mediere. Publicul este constituit `n majoritate din persoane f\r\ activitate profesional\,
relativ tinere media era de 38 de ani `n 1997 [i cu venituri modeste (Timol, 1998).
Pe rol se afl\ `n special atacuri contra persoanei [i familiei `ntre care certuri, violen]e
[i abandon familial. Numeroase conflicte de proprietate 865 `n 1995 , prea adesea
reglate prin scandaluri pe fond alcoolic, [i-au g\sit astfel rezolvarea. Apropiind persoanele
cele mai defavorizate de justi]ie, femeile `n primul rând, atât de des victime ale violen]elor
conjugale, aceast\ institu]ie a contribuit mult, f\r\ `ndoial\, la frânarea evolu]iei violen]ei
`n departament. Putem crede c\ la fel s-a `ntâmplat [i cu Arajufa (Asocia]ia réunionez\
de ajutor judiciar al familiilor [i victimelor `n suferin]\) `n m\sura `n care, `n 1999, a fost
principala solicitat\ `n probleme de viol [i alte agresiuni sexuale, loviri [i r\niri inten]ionate,
omoruri [i asasinate: 1.024 de cazuri din 1.463 (Torit, 2001: 25).
O justi]ie mai eficient\, mai multe for]e de ordine [i penitenciare mai moderne, fie!
Aceasta este solu]ia pe termen scurt. Dar pe termen lung trebuie s\ ne ocup\m de
preven]ie, atât cât se poate, bine`n]eles. Dar este nevoie de aten]ie, s\ nu ne `n[el\m
asupra ]intei! Paradoxal, de cre[terea economic\ nu beneficiaz\ din plin decât o parte a
popula]iei, care pare s\ `mping\ cealalt\ parte la acte reprobabile. Ce este a[a de uimitor
aici, `n fond? Cre[terea economic\, producând tot mai multe bunuri, creeaz\ [i tot mai
multe nevoi, ce constituie tot atâtea frustr\ri pentru cei care nu au posibilitatea s\ [i le
satisfac\: nu exist\ ho]i `ntr-o societate `n care nu este nimic de furat. Cu siguran]\ nu
acesta este cazul `n insula Réunion, unde domne[te abunden]a... pentru unii. Numeroasele
ajutoare sociale nu reu[esc s\ compenseze inegalit\]ile mai accentuate decât `n metropol\,
iar dezvoltarea unei societ\]i `n care primeaz\ reu[ita individual\ [i satisfacerea nevoilor
personale, cu inevitabilul avânt al individualismului ce o `nso]e[te, le fac tot mai
strig\toare la cer.
Societatea réunionez\ este `n acela[i timp mai individualist\, mai bogat\ [i mai
inegal\. ~n plus, o parte important\ a popula]iei se afl\ `n [omaj. Iat\ deci toate
ingredientele pentru apari]ia excluderii [i a violen]ei: sentimentul, justificat sau nu, c\
societatea merge cu dou\ viteze [i c\ jocurile sunt f\cute dinainte, precum [i absen]a
controlului social care a `nso]it dezvoltarea individualismului, o minunat\ garan]ie a
libert\]ii, desigur, dar care provoac\ [i o iresponsabilitate crescând\ (Julliard, 2001).
~n consecin]\, solu]ia pentru a opri dezvoltarea violen]ei `ntre tineri [i `n spa]iul urban
este, pare-se, aceea[i ca [i pentru metropol\, [i anume de a evita dizolvarea liantului
social [i de a-l reface, acolo unde este posibil. Program vast. {i prea vag. Iat\ totu[i
câteva piste.
Mai `ntâi, trebuie s\ se evite ca respingerea celor mai s\raci [i a [omerilor s\ se
materializeze prin `nfiin]area unor cartiere care le-ar fi rezervate, care s-ar transforma
rapid `n ghetouri [i `n zone de dincolo de lege. Tâlh\riile fiind puternic legate de
condi]iile de locuire, este important s\ nu fie sacrificat\ calitatea arhitectural\ a locuin]elor
sociale. Gra]ie amenaj\rilor corecte spa]ii verzi, terenuri de sport, magazine accesibile ,
cartierele populare trebuie s\ se poat\ integra armonios `n ansamblul fiec\rui ora[, cum
s-a `ncercat cu oarecare succes `n Chaudron, cartier din ora[ul Saint-Denis cu o
`ndelungat\ reputa]ie a violen]ei. Spa]iul trebuie s\ fie amenajat astfel `ncât to]i oamenii,
indiferent de condi]ia lor, s\ poat\ tr\i laolalt\ [i beneficia de un mediu agreabil [i de
acelea[i servicii publice de calitate.
322 VIOLEN}A
Desigur, `n cartierele cele mai defavorizate este necesar s\ se lucreze la integrarea

adolescen]ilor, chiar a preadolescen]ilor. Este `ntr-adev\r verosimil faptul c\ brutalitatea
pe care sunt tot mai dispu[i s\ o manifeste de la o vârst\ tot mai fraged\ este, `n acela[i
timp, o reac]ie `mpotriva unei societ\]i supuse tot mai mult legii pie]ei, ce pare s\-i
resping\ [i, cum acesta pare s\ fie tot mai mult cazul metropolei, o anume (re)cucerire
a respectului de sine (Lagrange, 2000). Pentru a r\spunde corect la situa]ie, pentru a
facilita integrarea acestor tineri, este necesar s\ discut\m cu ei, s\ ne ocup\m de ei,
implicându-i `n activit\]i sportive sau culturale, de exemplu, a[a cum se `ntâmpl\ `n
asocia]iile de cartier, `n Centrul de tineret pentru petrecerea timpului liber (Centre de
loisirs des jeunes CLJ) din Chaudron; pe scurt, trebuie s\ le ar\t\m interes. Not\m de
asemenea `n trecere c\, dac\ violen]a este canalizat\, prin activit\]ile sportive, tocmai `n
sporturile de lupt\ adesea confiden]iale, e adev\rat , cei din insula Réunion câ[tig\
cele mai multe titluri, de[i fotbalul este de departe cel mai popular sport. Fie c\ este
vorba de karate, de lupta cu bastoane sau de diferite tipuri de box, reu[ita lor la nivel
na]ional [i chiar interna]ional nu are leg\tur\ cu masa corporal\ obi[nuit\ a popula]iei
réunioneze. ~n ce prive[te cultura, aceasta reflect\ violen]a din raporturile sociale: un
dans tradi]ional cum este moringue nu e oare `ntâi de toate o reprezentare teatral\ a
luptei? Iar violen]a nu este oare prezent\ pân\ [i `n manifest\rile de bucurie care miros
adesea, `n sensul propriu, a praf de pu[c\, s\rb\torile [i victoriile de pe stadion fiind
punctate sistematic de pocnete de petarde?...
Sportul [i muzica au, desigur, virtu]i catartice, dar nu trebuie s\ ne mul]umim cu atât.
Dac\ `ntr-adev\r familia `[i joac\ mai pu]in rolul de educator `n lipsa unei puteri capabile
s\ o responsabilizeze `n acest sens, atunci, mai mult ca oricând, [coala este cea c\reia i se
cere din ce `n ce mai mult [i [coala este cea mai criticat\ [i `ndemnat\ s\ preia [tafeta. De
câ]iva ani, Ministerul Educa]iei `ncearc\ s\ dea o dimensiune mai cet\]eneasc\ educa]iei.
Nu putem decât s\ ne bucur\m de faptul c\ elevii devin foarte con[tien]i c\ fac parte
dintr-o societate ce are reguli ce trebuie respectate. Dar, ca s\ accepte aceste reguli, este
mult mai de dorit ca ei s\ aib\ sentimentul c\ [coala este a tuturor [i c\ ea le ofer\ perspective
reale de integrare, atât `n câmpul muncii, cât [i `n societatea adul]ilor, [i nu c\ zarurile
au fost falsificate definitiv. Altfel spus, pentru ca s\ se men]in\ pacea social\, pentru ca
p\tura social\ s\ nu se destrame iremediabil, ar trebui s\ se limiteze cu orice pre]
derog\rile de la regulamentul [colar, de exemplu, sau fuga spre anumite institu]ii private
cu reputa]ia c\ grupeaz\ copii din medii culturale favorizate, oricât i-ar costa, pentru
moment, pe cei care beneficiaz\ acum de aceste lucruri. ~ntr-o [coal\ pentru to]i, elevii
cei mai violen]i provin `n general din mediile cele mai modeste, acolo unde familia, adesea
monoparental\, nu joac\ un rol suficient de educativ [i unde tat\l, de multe ori victima
[omajului, câteodat\ alcoolic, nu poate nicidecum s\ fie un exemplu pentru copiii s\i.
Dac\-i ascult\m [i ì `ncuraj\m pe cei care au planuri, putem contribui la integrarea lor
`n societate. Conjunctura este, din fericire, favorabil\ acestei integr\ri, iar efectul
[omajului ar fi `n sfâr[it diminuat. Or, elevii g\sesc prea adesea un pretext `n [omaj
pentru a nu face nimic `n clas\, afirmând c\ studiile nu-i vor ajuta cu nimic. Aceasta ar
trebui s\ se `ntâmple din ce `n ce mai rar, mai ales c\ metropola va avea `n curând [i
are deja `n unele domenii nevoie de for]\ de munc\ [i de inteligen]\: perspective care se pot
dovedi interesante pentru cei care nu vor ezita s\ se exileze `n acest spa]iu (Guillot, 2000).
Orice s-ar putea crede despre acest modest studiu care nu ne induce câtu[i de pu]in
optimismul, insula Réunion este `nc\ o regiune `n care via]a e frumoas\. Autorul sper\
pur [i simplu s\ fi putut contribui pentru ca ea s\ r\mân\ [i `n continuare a[a.
Andoche, J. (1992), De la dépossession culturelle à laccumulation dun capital-souffrance, `n
Duval, G., Choquet, M., Catteau, Ch., Thomas, L.-V., Reverzy, J.-F. (texte adunate de),
Suicides et tentatives de suicide à la Réunion. Epidémiologie, anthropologie, abord socio-culturel,
essai de prévention, Saint-Paul, INSERM/Lémuria, pp.57-74.
Catteau, C. (1999), Analyse de la mortalité et de la natalité à la Réunion, `n Actes du séminaire
du 27 novembre 1998, Institut austral de demografie (IAD), Saint-Denis, pp. 59-79.
Chevillon, M., Parain, C. (1993), Qui réussit à lécole? Parcours scolaires et milieu social,
Rectoratul din insula Réunion, Saint-Denis.
Guillot, P. (2000), Le vieillissement en Europe, une chance pour la Réunion?, `n Actes du
séminaire du 26 novembre 1999, IAD, Saint-Denis, pp. 125-132.
Julliard, J. (2001), Quand le lien social se défait, Le Nouvel Observateur, nr. 1891,
1-7 februarie, p. 51.
Lagrange, H. (2000), Reconnaissance, délinquance et violences collectives, Esprit, nr. 268,
octombrie, pp. 131-152.
Lambert, X. (1998), Le «je» des cinq familles, Le Journal de l`le de la Réunion, sâmb\t\
10 octombrie, pp.12-13.
Lopez, A. (1992), Départementalisation et anomie, `n Duval, G. [.a., Suicides et tentatives de
suicide à la Réunion, Saint-Paul, INSERM/Lémuria, pp. 240-251.
Martinez, P. (2001), Pour un observatoire du volcan social, `n Actes du séminaire du 1er
décembre 2000, IAD, Saint-Denis.
Pavageau, C. (coord.), Tableau économique de la Réunion, édition 2000-2001, Institutul na]ional
de statistic\ [i de studii economice (INSEE).
Payet, F. (2000), Baccalauréat, session 1999, Rectoratul din insula Réunion, Saint-Denis.
Racault, S. (1998), Délinquance et facteurs criminogènes, Observatorul dezvolt\rii insulei Réunion,
Saint-Denis.
Remy, B. (2000), La Délinquance à la Réunion. Approche géographique dune situation dans un
espace insulaire, LHarmattan, Paris.
Timol, F. (1998), Le public des maisons de justice, ODR, Saint-Denis.
Torit, S. (2001), Les manifestations de violence, ODR, Saint-Denis.
324 VIOLEN}A
BELGIA: VIOLEN}A INSTITU}IONAL| DISTRUCTIV| 325
Bernard Francq*
Belgia: violen]a institu]ional\ distructiv\
Cum ar trebui s\ vorbim despre violen]a prezent\ `n societatea belgian\? Din punctul de
vedere al num\rului de accidente rutiere (unul dintre cele mai mari din Uniunea
European\), al actelor de delincven]\, al violen]ei familiale, al e[ecului [colar ori al
num\rului de persoane s\race care cu greu reu[esc s\-[i fac\ auzit\ vocea? Tot atâtea
pretexte menite s\ relativizeze imaginea pacifist\ pe care adeseori guvernele [i
autorit\]ile locale o `mbr\]i[eaz\ `n ideea de a ne asigura de importan]a elementului
civilitate `n cadrul unei mici democra]ii. M-am decis s\ analizez chiar aceast\ imagine,
precum [i diferitele ei forme, pentru a ar\ta `n ce mod societatea belgian\ produce
violen]\ (nu simbolic\) `n multitudinea de separ\ri [i tensiuni ce o traverseaz\. Voi vorbi
a[adar despre identitatea distructiv\ [i despre un anumit raport cu statul, cercetând
totodat\ dimensiunile violen]ei institu]ionale care a marcat ace[ti ultimi dou\zeci de ani.
Suprarealist, bizar, ciudat...
S\ adopt\m pozi]ia telespectatorului care prive[te edi]ia principal\ a [tirilor: uciga[ii

din Brabant; stadionul cuprins parc\ de nebunie (Heysel, 29 mai 1985); demisia regelui
`n 1990, timp de 36 de ore, pentru a nu semna legea care acorda dreptul la avort;
asasinarea lui André Cools; afacerile din Rwanda; cercetarea repetat\ a nomenclaturii
din Partidul Socialist (afacerea Agusta-Dassault); moartea Juliei [i a Melissei, a Annei
[i a lui Eefje, a Semirii Adamu, sufocat\ de patru jandarmi... Ministrul de Interne va
ap\rea la TV [i va da explica]ia c\ asta e o practic\ obi[nuit\, permis\, dac\ nu chiar
`ncurajat\, care faciliteaz\ repatrierea subiec]ilor recalcitran]i... Telespectatorul are
impresia c\ viseaz\, rupt `n dou\ `ntre convingerea c\ are de-a face cu o prostie f\r\
margini nu mai putem vorbi `n acest caz despre stâng\cie [i incertitudinea generat\
de un raport inexplicabil cu suprarealul. Belgienii \[tia sunt parc\... bizari.
* Profesor de sociologie la catedra de Antropologie [i Sociologie din cadrul Universit\]ii Catolice

din Louvain, Belgia, [i cercet\tor la Centre dAnalyse et dIntervetion Sociologique (CADIS),
EHESS, Paris, Fran]a.
326 VIOLEN}A
Suprarealismul din picturile lui Magritte d\ na[tere `n mintea multora dintre str\ini la
o `ntrebare: ce se `ntâmpl\? De ce atâtea erori [i sl\biciuni, de ce atâta ru[ine [i lips\
de demnitate? {i `ntr-un asemenea grad? ~n fa]a r\spunsurilor mereu complicate ce se
avanseaz\ ca explica]ii pentru a `n]elege cum s-a ajuns aici (avem, `n general, dreptul la
o caracterologie a belgianului complex), str\inul este cuprins de r\ul provocat de bizareria
acestui ansamblu de evenimente despre care oricine sau m\car cei din afar\ crede c\
reune[te nu doar un disconfort, ci [i o violen]\ ascuns\. Explica]ia cea mai `mp\rt\[it\
trimite de fiecare dat\ la istoria ultimelor trei decenii: c\ s-a revizuit Constitu]ia `n patru
rânduri (pare s\ fi devenit o boal\ na]ional\...), c\ belgienii nu se recunosc sau nu se
mai recunosc `n sistemul lor politic, c\ `ncrederea `n institu]iile statului a ajuns la zero...
Aceast\ bizarerie se va transforma `n curiozitate atunci când unii vor `ncepe s\-[i
pun\ `ntreb\ri cu privire la o ]ar\ ce instaureaz\ `n mod sistematic decalajul `ntre
realit\]i [i discursuri, care nu sunt vise ori co[maruri (Delpérée, 1998: 75). Am citat
din Francis Delpérée, baron [i profesor de drept public la Universitatea Catolic\ din
Louvain [i institu]ionalist de reputa]ie interna]ional\. Urmeaz\ `n text un inventar al
decalajelor ce fac din Belgia un obiect cu siguran]\ obscur, dar postmodern. Autorul
acestui articol `ncheie `n cel mai pur stil suprarealisto-bizar: Pu[i sub lupa microscopului,
valonii, flamanzii, bruxelezii pot p\rea ciuda]i. Mai ciuda]i decât al]ii? A pune aceast\
`ntrebare e deja ciudat (Delpérée, 1998: 78).
Pân\ acum am spus totul [i nimic. Belgia este un obscur obiect al dorin]ei [i al
non-dorin]ei, iar negarea serve[te la alimentarea dac\ nu a unicit\]ii, cel pu]in a
originalit\]ii, a specificit\]ii, a particularit\]ii unei no]iuni complexe. Trebuie s\ mergem
mai departe cu reperarea dimensiunilor care alimenteaz\ aceast\ negare, colportoare de
violen]\ institu]ional\.
De la Belgia orice-ar fi

la Belgia mereu mare [i frumoas\
Dou\ numere ale unei reviste ne permit s\ evalu\m modul `n care intelectualii,
arti[tii, litera]ii [i muzicienii se situeaz\ prin raportare la o ]ar\ numit\ Belgia:
Jacques Sojcher ne explic\ alunecarea produs\:
`n 1980, Belgia orice-ar fi pentru c\ spa]iul literar este compus dintr-o
conlocuire a contrariilor, a fi [i a nu fi, magia limbii care face s\ intre `n aici
altundeva-ul [i aici-ul altundeva, nic\ieri [i peste tot [...]. Dac\ ar trebui s\
justific ideea acestui num\r, a[ spune c\ parc\ ar fi vorba despre elogiul unei ]\ri
cu `nf\]i[are de non-patrie, de non-stat, unde te po]i sim]i de non-na]ionalitate,
tr\ind totodat\ `n confortul dat de o na]iune democratic\, sc\pând ceva mai mult
decât altundeva de violen]\, fanatism [i fascism resurgent (Sojcher, 1980: VIII);
`n 1998, Belgia mereu mare [i frumoas\ ne permite s\ m\sur\m distan]a
parcurs\: ~n 1980, trei sferturi dintre contribu]ii manifestau ceea ce se numea
«belgitudine». Cuvântul desemna sentimentul unei Belgii profunde. ~n fapt, era o
non-defini]ie... Ast\zi, din cauza societ\]ii din ce `n ce mai duale, din cauza
gândirii unice, a monedei euro a bancherilor, `n fa]a indiferen]ei `nc\ semnificative
a oamenilor politici fa]\ de cultur\ [i crea]ie, ne confrunt\m cu o reac]ie de tip
«s-a umplut paharul» politic a politicului. Se vede asta [i `n volumul de fa]\
care, `n cele din urm\, este cu mult mai mult decât un rizom, `n sensul dat de
Deleuze termenului, [i p\trunde câte pu]in `n toate galeriile, cu toate sensurile, cu
deriziune, cu cinism, cu un ton polemic ori cu o `ntoarcere c\tre sine, chiar cu
narcisism. Un colectiv de marginalit\]i ce se grupeaz\ `mpotriva vechilor structuri
ale identit\]ii: na]iune, regiuni, institu]ii, partide politice, Biserici etc. [i care
inventeaz\ un spa]iu solidar unde coexist\ identit\]i diferite. Toate solu]iile politice
par atunci perimate, provenind dintr-o strategie partizan\ non-democratic\ [i
non-pluralist\... Oamenii accept\ s\ fie babelieni. Exist\, poate, `n ]ara noastr\
un gust etico-estetic pentru o anume form\ de bricolaj. De ce n-ar fi [i identitatea
un bricolaj? Care ar fi problema s\ fii 5-6 lucruri o dat\? Belgia a fost [i r\mâne
un melting pot care genereaz\ un imaginar societal (Sojcher, 1998: 12-13).
De la belgitudine, compus\ din non-aici [i altundeva, s-a trecut la un colectiv de

babelieni, amestec carnavalesc cu bastarditatea exemplar\. De la o defini]ie nici
negativ\, nici pozitiv\, s-a trecut la o afirma]ie `n cadrul c\reia bastarditatea [i metisajul
ocup\ o pozi]ie central\. Drept dovad\, iat\ câteva titluri ale anumitor colaboratori:
Identitatea ca diferen]\; Pliurile originii; Belgia mod de utilizare; A ac]iona,
plecând de aici [i de altundeva; Elogiul bastardit\]ii; Un laborator politic
middelmatig? f\r\ s\ uit\m c\ exist\ tot atâ]ia pitici de gr\din\ `n Flandra ca [i `n
Wallonia. Interesant, dar f\r\ `ndoial\ exagerat, pentru c\, citind cele vreo 126 de
contribu]ii la un obiect-carte ce se vrea `n acela[i timp hibrid\, futil\, interpelare a
politicienilor, afirmativ\ `n ceea ce prive[te amestecul identit\]ilor [i corelându-le cu alte
scrieri, caracterul babelian r\mâne unul de suprafa]\, iar cei ce se autoproclam\
creatori sunt str\b\tu]i de tensiuni ale c\ror elemente merit\ inventariate.
Prima tensiune: `ntre ur\ [i deriziune, exilul interior

Exist\ o foarte puternic\ dimensiune negativist\ (distinct\ de aceea, marcat\ politic,
pe care o putem califica drept anti-belgian\; vezi `n continuare), colportat\ de o ur\
solid\ la adresa unei societ\]i mici, demne de dispre], `n care nu domne[te decât
cuvântul de ordine: Dup\ mine, potopul!. Dar aceast\ denun]are este `ntr-adev\r
prea radical\, ia prea `n serios Belgia. Totul e mult prea derizoriu, iar belgitudinea vine
s\ umple acest gol dup\ moda u[oar\ a unei compara]ii cu situa]ia negrilor. Dar cum
Belgia nu exist\, tensiunea dintre pura negare [i via]a profund\ a belgitudinii genereaz\
o experien]\ violent\ a exilului interior (Nu am nevoia de Belgia pentru a tr\i,
Nici orice-ar fi, nici entuziasm...).
A doua tensiune: a te na[te, a tr\i, a supravie]ui

Fire[te, nu exist\ alegere `n privin]a locului unde te na[ti, iar tensiunea apare `ntre a tr\i
[i a supravie]ui. A supravie]ui protejându-te [i profitând `n acela[i timp de confortul [i
de protec]iile multiple pe care le ofer\ societatea pe stâlpi, sistemul de protec]ie
social\ `n cadrul c\ruia pensiile, [omajul, ajutorul social toate permit bricolajul. Asta
`nseamn\ [i s\ supravie]uie[ti a[teptând pensia, cu un imaginar din ce `n ce mai dezvoltat
`n raport cu ie[irea prematur\ din via]a activ\ (diverse aranjamente, pensionare `nainte
de termen). Figura free rider sau cea a replierii particulariste `n stil belgian pare
328 VIOLEN}A
dominant\ aici. {i apoi, exist\ cei care vor s\-[i asume hazardul na[terii sau ceea ce
dator\m unui loc: bog\]ia celor dou\ culturi latin\ [i germanic\, distan]a fa]\ de o
adeziune prea patriotic\, u[urin]a cu care po]i avea identit\]i multiple, avantajul bastardit\]ii,
labirintul creator pe care `l permite situa]ia [i libertatea de a ac]iona aici [i altundeva,
pentru a pune cap\t dezordinii mondiale. Sigur c\ da, `ns\, dac\ e[ti federalist, dac\
aici e Wallonia [i altundeva Flandra, s-ar putea ca oboseala provenit\ din aceast\ tensiune
repetitiv\ a separ\rii s\ te `nving\. Totul trecând prin `ncâlceala institu]ional\, surditatea
oamenilor politici, insecuritatea lingvistic\ ori aceast\ amnezie (F\r\ cunoa[terea
trecutului; f\r\ viitor, f\r\ proiecte. O societate valon\ care nu se `n]elege drept
comunitate istoric\, Louvet, 1998: 143) combinate pentru a produce un extraordinar
deficit de cet\]enie, unde non-st\pânirea timpului [i a spa]iului produce non-cet\]eni.
A treia tensiune: metafora divor]ului

Divor] belgian `ntre comunit\]ile lingvistice, dar [i `ntre stat [i locuitori. ~n mod
sistematic, metafora menajului, a apartenen]ei comune este utilizat\ pentru a explica
dubla tensiune ce traverseaz\ comunit\]ile, regiunile, sistemul politic, gestionarea statului,
traiul `n comun. Aici ne situ\m cel mai aproape de violen]a institu]ional\ produs\ de
separare. Accentele dramatice când nu sunt catastrofice alterneaz\ cu avantajele [i
inconvenientele cet\]ii domestice, tr\s\tur\ antropologic\ notorie pe care Renée Fox
a eviden]iat-o foarte bine `n cartea sa, Le Château des Belges. Domesticului i se asociaz\
tr\irea unei autorealiz\ri ce nu datoreaz\ nimic nim\nui. ~n mariajul belgian, divor]ului
i se asociaz\ un mod de a supravie]ui, a[teptând ca [i asta s\ treac\, povestind
`ntâmpl\ri despre nonviolen]\, despre aranjamente amiabile, despre raporturi insti-
tu]ionale pa[nice `ntre comunit\]i. ~ns\ via]a politic\ reduce la zero anumite povestiri
pentru c\ divor]ul pare cât se poate de real, fiind vorba despre o separare a bunurilor:
securitatea social\, datoria public\, ora[ul Bruxelles. Spa]iul domestic nu mai este deci
suficient pentru a g\si un sens `n a tr\i aceast\ separare [i provoac\ un sentiment
puternic de nostalgie fa]\ de o unitate mai corect spus, fa]\ de o uniune, `n cazul
Belgiei care nu a fost decât una de fa]ad\. E, probabil, o tr\s\tur\ ce a traversat La
Marche blanche (Mar[ul alb): aceast\ dispersare `n fa]a unui stat care nu mai
protejeaz\, dar [i extraordinara fragilitate de care d\ dovad\ ca loc de ap\rare spa]iul
domestic. E obligatorie dep\[irea, `n cadrul c\reia renun]area la un spa]iu na]ional
aici s-a terminat se transform\ `ntr-un credo european, fie afirmând c\ Belgia este
o experien]\ exemplar\ (Europa va fi belgian\ sau nu va fi deloc), fie a[teptând ca
institu]iile europene s\ `nghit\ conflictele comunitare printr-o dep\[ire sau deplasare la
scal\. Imaginarul societal este atunci acela al spa]iului postna]ional al societ\]ii europene.
A patra tensiune: de la ru[ine la extaz

Mar[ul alb a fost un revelator bizar al st\rii `n care se g\sea Belgia: ceea ce a uluit
a fost t\cerea, alegerea culorii albe, demnitatea, maturitatea unui popor debusolat. O
linie de demarca]ie `n ceea ce prive[te semnifica]ia acestui mar[ s-a trasat foarte rapid:
pe de o parte, pozitiv, unii au vorbit despre trezirea cet\]eanului, al]ii despre un extaz al
poporului belgian (Roviello, 1999) [i chiar despre un popor care se reg\se[te (Fox, 1997),
al]ii (inclusiv autorul acestui text) despre dispre] [i autenticitate, despre for]a dispre]uitoare,
violent\ a func]ion\rii politico-institu]ionale `n toate aspectele vie]ii cotidiene [i despre

for]a afirmativ\ a str\mo[ilor `n special Gino Russo , care s-au men]inut `ntotdeauna
la distan]\ de rolul victimei. Reg\sim totodat\ [i latura belgiano-suprarealist\ a reneg\rii.
Pe de alt\ parte [i vorbim acum despre adversarii Mar[ului alb avem denun]\ri
dintre cele mai violente (o band\ de golani), ce au alternat cu punerea `n gard\
`mpotriva cre[terii unui populism a c\rui defini]ie s-a limitat la faptul c\ s-ar caracteriza
printr-o supraabunden]\ a emo]iilor. P\rin]ii au fost califica]i drept antreprenori ai
moralei, simpatizan]ii Mar[ului [i Comitetele albe, drept cet\]eni ingra]i [i versatili,
care fac din indisciplin\ o virtute public\ (Uyttendaele, 1997: 272). Negarea semnifica]iei
unui protest t\cut, desigur al c\rui obiectiv m\rturisit era apelul la mai mult\
responsabilitate, la o mai bun\ `n]elegere a problemelor belgiene, a st\rii de disconfort
`n care se afla un popor ce nu se mai recuno[tea din nefericire `n propriile lui institu]ii.
{i aici, tensiunea este maxim\ `ntre cei care afirm\ c\ merge [i cei care constat\
c\ exist\ disfunc]ionalit\]i. Toat\ lumea pare de acord cu schimbarea, dar nimeni nu
pare cu adev\rat hot\rât s\ se dedice acestei probleme. Pân\ [i Comitetele albe au sfâr[it
prin a se calma `ncet, dar sigur. Din cauza uzurii, a trecerii timpului (distan]a dintre
a[teptarea unei schimb\ri radicale [i `ncetineala puterii), a comisioanelor...
Ne afl\m a[adar `n fa]a unei Belgii traversate de un ansamblu de tensiuni ce nu-i mai
ofer\ posibilitatea de a se replia asupra unui spa]iu domestic protejat, unde s\ domine
sentimentul din ce `n ce mai clar al unei siguran]e, care s\ nu trimit\ la pe cât se
schimb\, pe atât r\mâne la fel, ci la neputin]\.
O dubl\ identitate cultural\ [i politic\

Dac\ vom intersecta axa identitate cu axa politico-statal\, vom ajunge s\ reducem
imaginea acestei Belgii de mijloc propunând o cartografiere a tensiunilor, de natur\ a
ne permite o mai bun\ `n]elegere a violen]ei institu]ionale ce face dificil traiul `n
comun, ca egali [i diferi]i deopotriv\, dup\ cum spune Alain Touraine (1997).
O dimensiune identitar\
Aceasta opune societ\]ii belgiene o identitate negativ\, aceea a lui non-aici [i altundeva,
orice ar fi, f\r\ rost, compus\ din degajare [i angajare (minimal\); o astfel de
identitate de non-belgian valorizeaz\ spa]iul domestic, localismul `ntr-un confort care
este definit ca libertate protejat\.
Identit\]ii negative i s-ar opune o identitate ofensiv\ care, din punct de vedere istoric,
a fost la originea mi[c\rii sociale flamande ce combina recunoa[terea limbii [i ocuparea
statului na]ional cu posibilit\]ile semnificative de mobilitate social\ oferite de respectiva
ocupare. Dup\ greva din 1960-1961 (Francq, Lapeyronnie, 1990), Wallonia [i-a concentrat
revendic\rile pe ideea unui federalism economic, fapt care a condus la o separare fa]\ de
stat `n mai multe regiuni sau, altfel spus, la crearea statului federal. Aceast\ mi[care de
autonomizare, la care a participat `n special Partidul Socialist, s-a divizat `ntre c\utarea
unei coeziuni partizane [i o tendin]\ c\tre un regionalism evident comunitarist. ~ntre
cele dou\ expresii, identitatea cultural\ nu a reu[it s\-[i g\seasc\ locul din mai multe
motive, `ncepând de la caracterul derizoriu al unei culturi care ar fi intrinsec valon\,
330 VIOLEN}A
pân\ la pregnan]a problemelor vizând restructurarea industriei, ce continu\ s\ apese din

greu asupra spa]iului regional valon.
O dimensiune politico-statal\
Dimensiunea politico-statal\ se conjug\ pe modelul Belgiei non-stat, non-loc,
centru a nic\ieri, [i pe modelul virtual al construc]iei unui spa]iu postna]ional
european. O dat\ `n plus ì reg\sim pe sus]in\torii deriziunii care, ironic, vor eviden]ia
sl\biciunea statului, caracterul s\u arhaic [i complexitatea lui suprarealist\ (dreptul
public cel mai complicat din lume)... La polul opus, va fi indicat drept exemplar ceea ce
ne-am obi[nuit s\ numim compromisuri à la belge. Geert Van Istendael scrie: Nu
trebuie cu nici un chip s\ subestim\m caracterul de exemplu al acestei tehnologii
legislative extrem de sofisticate, delicate [i echilibrate pentru o Europ\ `n care, ca [i `n
Belgia, culturile [i limbile diferite sunt obligate s\ tr\iasc\ `mpreun\; Europa [i-ar
pierde caracteristica sa cea mai original\ [i anume diversitatea dac\ marile culturi, marile
limbi, marile state s-ar eviden]ia `n defavoarea celor mai mici (Van Istendael, 1995: 33).
La o astfel de argumentare, cei dintâi vor r\spunde c\ `n nici un caz confuzia constitu]ional\
nu poate fi exemplar\, iar diferen]a dintre statele mici [i cele mari s-a realizat din
plin `ntr-o Europ\ franco-german\.
Dimensiunea politico-statal\
Stat postna]ional
Identitate Negativ\ Ofensiv\
Non-stat
~n ce fel deschide acest tablou de gândire un spa]iu de discu]ie care face ca Belgia
s\ ias\ din perpetua ei stare de mijloc, chiar fiind caracterizat\ de o organizare
federal\ despre care putem spune la nesfâr[it c\ face o separare pe plan institu]ional,
precum [i pe planul revendic\rii culturale? Cu certitudinea, pentru unii, c\ flamanzii
sunt mereu cu un pas `nainte. Acesta este viitorul federa]iei ca miz\ a ie[irii din violen]a
institu]ional\ autodistructiv\.
Ie[irile din violen]a institu]ional\

~n timpul unui colocviu (1986, Belgitudine [i criza statului belgian), dincolo de
dezacordurile obi[nuite `n ceea ce prive[te originea Belgiei, plecând de la rediscutarea
sincretismului propus de Henri Pirenne, problema central\ viza modul `n care federali[tii,
nefiind sedu[i nici de reluarea trecutului, nici de nostalgia leg\turilor cu vecinii no[tri,
prefer\ s\ vad\ cum cele dou\ popoare ale Belgiei coexist\ [i nu se separ\ (Dumont [.a.,
1989: 270). Dramaturgul Jean Lauvet a g\sit o formul\ pertinent\ pentru aceast\ miz\:
La antipozii unei «Belgii de mijloc», menit\ a celebra virtu]ile middelmatism-ului [i ale
mediocrit\]ii. ~ntr-adev\r, pentru Louvet, problema este acum de a lucra la recunoa[terea
reciproc\ `ntre flamanzi [i valoni, pornind de la sprijinul afectiv al unui stat unde
sentimentul apartenen]ei la Regiune [i la Comunitate este desigur primordial, dar [i
con[tient de faptul c\ `ns\[i aceast\ primordialitate presupune `n mod paradoxal un stat
comun, `n numele unei leg\turi f\r\ de care aceste puternice identit\]i sociale, economice
[i culturale ar sta sub amenin]area dispari]iei, fie prin absorb]ia `ntr-o cultur\ na]ional\
vecin\ mai mult sau mai pu]in dispre]uitoare, fie prin `nchiderea `n sine, de natur\ a
s\r\ci sau a te `mpinge spre sinucudere (Dumont, [.a., 1989: 271).
Cu alte cuvinte, [i flamanzii, [i valonii se confrunt\ cu o alegere dificil\: fie un stat
care nu poate s\ `nsemne decât paritate, fie separarea. Discu]iile din jurul federaliz\rii
ne ajut\ s\ `n]elegem mai bine axa non-stat/stat postna]ional dou\ figuri ale neg\rii
acestui pariu. Faptele propriu-zise dezvoltarea unei gherile comunitare, dezbaterile pe
tema transferurilor dintr-o regiune `ntr-alta (securitatea social\), rigidizarea pozi]iilor `n
ceea ce prive[te ora[ul Bruxelles ca o a treia regiune... totul ne arat\ c\ ne `ndrept\m
mai curând `nspre separare ori `nspre un confederalism ce va pune cap\t statului paritar
federal, a[a cum este el definit prin Constitu]ie. Flamanzii le repro[eaz\ valonilor [i
am `n vedere ac]iunea politic\ organizat\ lipsa lor de loialitate. Federali[tii valoni le
replic\ imediat c\ `n ei nu se poate nicicum avea `ncredere. Ar fi inutil s\ insist\m aici
asupra discu]iilor `mpinse la extrem aceast\ form\ de violen]\ existent\ `n dezbaterile
publice pe care schimbul politic a dezvoltat-o: cum s\ se `mpart\ datoria public\?
Cum s\ negociezi f\r\ s\ fii p\c\lit1? Amenin]area separatist\ apas\ asupra acestui
raport de for]e, l\sându-l perplex pe cet\]eanul confruntat cu ceea ce el consider\ c\
ar fi ni[te r\t\ciri nefericite `n cazul unei ]\ri atât de mici. {i astfel se `nt\re[te axa
non-stat/stat postna]ional. Recunoa[terea este `nv\luit\ de politicile identitare, `ns\,
dup\ cum foarte bine ar\ta L. Wils, for]a cea mai important\ `n Flandra, care `mpinge
la o separare de tip cehoslovac, este una de natur\ socioeconomic\ (Wils, 1997: 12).
Banii, numai banii...
~ns\ constatarea de mai sus este insuficient\. Exist\ [i o alt\ surs\ de dezacord, cu
mult mai grav\: existen]a `n comunitatea flamand\ a unui grup politic [i cultural care
a dezvoltat o pozi]ie anti-belgian\ [i care `[i las\ `ntreaga greutate s\ apese asupra unei
identit\]i flamande care, consider\ istoricii, a primit ni[te r\spunsuri la revendic\rile
lingvistice f\cute. Aceast\ pozi]ie anti-belgian\ constituie miezul presiunii c\tre separatism
[i, `ntr-o formul\ complex\ (dreapta radical\ [i extrema dreapt\, `n special prin Vlaams
Blok, al c\rui cuvânt de ordine la adresa Belgiei este s\ cr\pi, nenorocito!), reclam\
o rescriere a trecutului (colaborarea cu ocupa]ia german\) [i cere repara]ii. Dup\
cum spunea un responsabil politic flamand (H. Schiltz), Cât prive[te flamanzii, [tiu c\
`n memoria colectiv\ a unei p\r]i dintre ei subzist\ o tendin]\ revan[ard\ de a prezenta
un secol de tratament discriminatoriu, de dec\dere cultural\ [i social\ [i uneori chiar de
1. {efii partidelor francofone au cerut unui grup de exper]i s\ fie operativi statistic vorbind
pentru a testa consecin]ele financiare ale fiec\rei revendic\ri a flamanzilor.
332 VIOLEN}A
fapt (Wils, 1997: 19). Aici, politica identitar\ nu mai este `nghi]it\ de pia]\, de
asanarea finan]elor publice, ci de o politic\ rasist\ diferen]ialist\ ap\rat\ `n mod f\]i[
de Vlaams Blok2.
Cum altfel s-ar putea trece peste aceste felurite dezacorduri dac\ nu printr-un apel la
lejeritate, ceea ce nu `nseamn\ futilitatea afirm\rii unei identit\]i negative (non-aici cu
altundeva)? Dar, dincolo de refrenele repetate la nesfâr[it, exist\ o problem\ mai complicat\,
pe care Charles Taylor (1992), `n cursul unei dezbateri pe tema referendumului din Québec,
a dezvoltat-o `n jurul ideii de apropiere a singur\t\]ilor `ntr-un cadrul federal de `ncredere
[i loialitate. ~ns\ [i mai pregnant\ pentru societatea belgian\ este problema ie[irii din
violen]a institu]ional\, a combin\rii egalit\]ii cu diversitatea. Este vorba a[adar despre
societatea multicultural\ ca dep\[ire a politicilor identitare, dup\ cum spune Touraine.
Bataille, P. (1994), LExpérience belge, `n Wieviorka, M. (coord.), Racisme et xénophobie en
Europe. Une comparaison internationale, La Découverte, Paris, pp. 150-168.
Delpérée, F. (1998), Curieuse Belgique..., `n Belgique toujours grande et belle, Revue de
lUniversité de Bruxelles, pp. 75-78.
Dumont, H., Franck, C., Ost, F., De Brouwer, J.L. (coord.) (1989), Belgitude et crise de lÉtat
belge, Publications des Facultés universitaires Saint-Louis, Bruxelles.
Fox, R. (1997), Le Château des Belges. Un peuple se retrouve, Duculot, Bruxelles.
Francq, B., Lapeyronnie, D. (1990), Les Deux Morts de la Wallonie sidérurgique, Ciaco, Bruxelles.
Hirschman, A. (1995), Deux siècles de rhétorique réactionnaire, trad. fr., Fayard, Paris (prima
edi]ie `n limba englez\: 1991).
Louvet, J. (1998), Une communauté sournoise, `n Belgique toujours grande et belle, Revue de
lUniversité de Bruxelles, pp. 140-143.
Roviello, A.-M. (1999), Il faut raison garder! Désolation de lespace public belge, Quorum,
Gerpinnes.
Sojcher, J. (1980), Malgré tout, La Belgique malgré tout, Revue de lUniversité de Bruxelles,
pp. III-IX.
Sojcher, J. (1998), Introducere la Belgique toujours grande et belle, Revue de lUniversité de
Bruxelles, pp. 6-14.
Taylor, C. (1992), Rapprocher les solitudes. Écrits sur le fédéralisme et le nationalisme au
Canada, La Presses de lUniversité Laval, Sainte-Foy.
Touraine, A. (1997), Pourrons-nous vivre ensemble? Égaux et différents, Fayard, Paris.
Uyttendaele, M. (1997), Des ambiguïtés du citoyen dans une démocratie fragilisée, `n LAffaire
Dutroux. La Belgique malade de son système, Complexe, Bruxelles, pp. 270-286.
Van Istendael, G. (1995), Petit bréviaire de la Belgique à lusage du voyageur français, Liber,
21-22 martie, p. 6.
Wils, L. (1997), Où vont les néerlandophones?, Recherches sociologiques, nr. 1, ianuarie-martie,
pp. 9-20.
2. Trimit la contribu]ia lui Philippe Bataille din Racisme et xénophobie en Europe. Autorul
stabile[te clar c\ na]ionalismul belgian neavând de fapt o baz\ populist\, partidele de extrem\
dreapta se n\pustesc `n falia separatist\ pentru a-[i alimenta chem\rile la rasism [i la xenofobie.
Din cele dou\ teme ele fac una singur\, iar succesul lor, mai cu seam\ `n Flandra, trebuie `n]eles
ca o manifestare a rasismului diferen]ialist care se dezvolt\ `n Belgia (Bataille, 1994: 155-156).
Cuprins
Cuvânt `nainte ...................................................................................................... 5
Claude Rivière
Violen]a nu este fondatoare. Reflec]ii asupra ritului sacrificial ........................................ 7
Corneliu B`lb\, Gabriela R\]ulea
Suveranitate [i violen]\ la Hobbes [i Foucault .......................................................... 17
Rachid Amirou
Considera]ii psihosociologice asupra no]iunilor de agresivitate [i frustrare comparativ\ ........ 35
Aurora Liiceanu
Violen]a uman\: o nelini[te a societ\]ii contemporane ............................................... 47
Robert Samacher
Psihiatrie [i Lege: bariere `mpotriva violen]ei ......................................................... 59
Gilles Ferréol
Violen]a `n mediul [colar. Exemplul unui colegiu din nordul Fran]ei .............................. 73
Maryse Esterlé-Hédibel
Violen]a `n [coal\: noi date, noi `ntreb\ri .............................................................. 95
André Sirota
Il dit qu-il joue. Un grup de lupt\ `mpotriva legii t\cerii cu privire la violen]a din [coli .... 107
Dorina S\l\v\stru
Violen]a `n mediul [colar .................................................................................. 119
Ana Muntean
Violen]a `n familie ......................................................................................... 139
Bernard Jolibert
Violen]a incestuoas\ [i dezvoltarea copilului .......................................................... 157
Ana Maria Ple[ca
Violen]a intrafamilial\ `n contextul ex-sovietic: cazul Republicii Moldova ...................... 167
334 VIOLEN}A
Judith Lazar
Televiziunea la originea violen]ei tinerilor? ........................................................ 179
Adrian Neculau
Reeducarea un experiment psihosociologic ...................................................... 189
Ruxandra Cesereanu
Imaginarul lingvistic violent al românilor ............................................................. 223
Dana Bichescu
Evenimentele traumatizante inten]ionale [i efectele acestora asupra personalit\]ii .............. 229
Tatiana Slama-Cazacu
Violen]a `n limbaj limbajul violent ................................................................... 245
Noël Flageul
Violen]a financiar\ ........................................................................................ 263
Francesca-Maria Ceccaldi, Philippe Pesteil
Crearea Frontului de Eliberare Na]ional\ din Corsica
[i folosirea violen]ei ca expresie politic\ .............................................................. 273
Antoine Laurent Serpentini
Criminalitatea din Corsica `n timpul domina]iei genoveze
(sfâr[itul secolului al XVII-lea `nceputul secolului al XVIII-lea) ................................ 291
Philippe Guillot
Violen]a `n insula Réunion ............................................................................... 309
Bernard Francq
Belgia: violen]a institu]ional\ distructiv\ ............................................................. 325
Psihologie aplicatã
au apãrut:
Vasile Pavelcu Elogiul prostiei

Adrian Neculau Memoria pierdutã. Eseuri de psihosociologia schimbãrii
Adrian Neculau, Gilles Ferréol (coord.) Aspecte psihosociale ale sãrãciei
Camelia Beciu Politica discursivã. Practici politice într-o campanie electoralã
Jean Claude Rouchy Grupul spaþiu analitic. Observaþie ºi teorie
Adrian Neculau (coord.) Noi [i Europa
Aurora Liiceanu R\nile memoriei. Nuc[oara [i rezisten]a din mun]i
Lumini]a Mihaela Iacob Etnopsihologie [i imagologie
Gilles Ferréol, Adrian Neculau (coord.) Violen]a. Aspecte psihosociale
în pregãtire:
Adrian Neculau (coord.) Via]a cotidian\ `n comunism

336 VIOLEN}A
www.polirom.ro
Redactor : Ioana Alupoaie

Coperta : Angela Rotaru-Serbenco
Tehnoredactor : Victor Jalbã
Bun de tipar : august 2003. Apãrut : 2003

Editura Polirom, B-dul Carol I nr. 1 P.O. Box 266, 700506, Iaºi
Tel. & Fax (0232) 21.41.00; (0232) 21.41.11;
(0232) 21.74.40 (difuzare) ; E-mail : office@polirom.ro
B-dul I.C. Brãtianu nr. 6, et. 7, ap. 33 O.P. 37; P.O. Box 1-728,
030174, Bucureºti ; Tel. : (021) 313.89.78, E-mail: polirom@dnt.ro
Tiparul executat la S.C. LUMINA TIPO s.r.l.
str. Luigi Galvani nr. 20 bis, sect. 2, Bucureºti
Tel./Fax : 211.32.60, 212.29.27, E-mail : lumina-lex@fx.ro

NECULAU-FERREOL Violenta 2003 PDF

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

NECULAU-FERREOL Violenta 2003 PDF

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

VIOLEN}A NU ESTE FONDATOARE.

REFLEC}II ASUPRA RITULUI SACRIFICIAL 1

Colec]ia Psihologie aplicat\ este coordonat\ de Adrian Neculau

Traducerea textelor din limba francez\: Raluca Melinte [i Lidia Ciocoiu

© 2003 by Editura POLIROM pentru prezenta edi]ie

Descrierea CIP a Bibliotecii Na]ionale a României:

I. Ferréol, Gilles (coord.)

Traducere de Hanibal St\nciulescu

II. Violen]a colectiv\

Violen]a nu este fondatoare.

O violen]\ st\pânit\ [i sublimat\

Dac\ sacrificiul opre[te violen]a  `n sensul c\ o re]ine , asta nu `nseamn\ c\ nu este

Lec]ii desprinse din câteva cazuri de sacrificiu

Gavril, `l cru]\ pe Isaac, substituindu-l cu un berbec. Pentru a-i r\spl\ti abnega]ia [i

Concentrându-ne acum asupra gestului f\cut de Avraam [i amintindu-ne de India

1. Ceea ce fundamenteaz\ de fapt societatea este tocmai anularea sacrificiului uman,

3. ~n religia islamic\, sacrificiul lui Ibrahim cunoa[te o dubl\ supunere [i o dubl\

4. Oaia sacrificat\ cu ocazia Pa[telui evreiesc [i a s\rb\torii Ayd al-Kabir reaminte[te

5. E normal ca miturile s\ vorbeasc\ despre violen]\, de vreme ce, elaborate fiind de

6. S\ ad\ug\m aici [i sacrificiul euharistic, care nu semnific\ teofagie, `n pofida

Ordinea `ntemeierilor; fragilitatea interpret\rilor

referitoare la apari]ia tardiv\ a societ\]ilor statale. Atunci când Freud se cufund\ `n

Un mecanism sacrificial `n viziunea lui René Girard

Nu am putea oare s\ aplic\m modelul lui Girard [i la func]ionarea informa]iei, `n

Condamnarea mitului violen]ei sacre

Corneliu B`lb\*, Gabriela R\]ulea**

Suveranitate [i violen]\ la Hobbes [i Foucault

Filosofii care au dezvoltat o reflec]ie sistematic\ asupra raportului dintre individ [i

* Lector la Facultatea de Filosofie a Universit\]ii Al.I. Cuza, Ia[i.

pentru c\ el mai admite [i o alt\ semnifica]ie a st\rii naturale. Ea este legat\ de

Hobbes nu ne propune o teorie a amelior\rii speciei umane; natura uman\ v\zut\ ca

retragerea dreptului de a c\uta pacea pe cont propriu, ceea ce poate fi interpretat\ ca o

Foucault se refer\ la Hobbes ca la cel mai de seam\ reprezentant al teoriei clasice a

Hobbes este conform\ spiritului foucaldian, pentru c\ accept\ supozi]ia condi]ion\rii

Nu se pune a[adar numai problema de a oferi o alternativ\ la teoria clasic\ a

categorii logico-juridice insensibile la raportul dintre savoir [i pouvoir [i s\ sustrag\ teoria

Considera]ii psihosociologice asupra no]iunilor

Printr-o interpretare a câtorva anchete cantitative `ntreprinse `n vederea m\sur\rii

* Conferen]iar la Universitatea Montpellier III (Fran]a).

iluzoriu s\ ne mul]umim cu r\spunsurile celor intervieva]i (imaginarul confesiunii [i al

De la evaluarea individului la evaluarea riscului

~n afar\ de problemele de traducere pe care le implic\, studiul comparativ eviden]iaz\

Agresivitatea instrumental\ [i emo]ional\

emo]ional\), `n ambele registre  verbal [i fizic , a fost testat pe un grup de studen]i,

Ne-recunoa[terea ca agresiune simbolic\

astfel c\ nici diferen]ele culturale, nici diferen]ele economice nu sunt necesare `n

Krauss, D. [.a. (2000), Beyond prediction to explanation in risk assessment research: a

Violen]a uman\: o nelini[te

* Profesor universitar doctor la {coala Na]ional\ de {tiin]e Sociale [i Administrative [i membr\

Agresivitatea este utilizat\ ca mijloc de structurare [i de reglare a rela]iilor de putere

Violen]a psihologic\: So]ul `n[elat [i so]ia culpabilizat\

Mic [i mare, slab [i puternic: un raport de putere

Aspira]ia c\tre o societate securizat\, `n aten]ia tuturor

6. Raport Na]ional privind S\n\tatea Reproducerii, IOMC, 1999.

dezvoltat o industrie a mijloacelor de securitate, un corp de profesioni[ti ai prevenirii cu

Normal [i patologic: o distinc]ie dificil\,

Institu]ia heterosexualit\]ii [i violen]a

~n acord cu interpret\rile psihanaliste, domina]ia masculin\ nu mai este pus\ sub

Violen]a [i domina]ia `n rela]iile interpersonale `n familie izvor\sc, `n mod bazal, din

Masculinitatea [i feminitatea sunt, f\r\ `ndoial\, constructe culturale. Perioada `n

Ce face psihologia când vorbim despre violen]\

Psihiatrie [i Lege: bariere `mpotriva violen]ei

Violen]a exist\ peste tot `n lume: pe strad\, `n [coal\, `n mass-media, `n inimile

Dac\ sacrificiul opre[te violen]a `n sensul c\ o re]ine , asta nu `nseamn\ c\ nu este

* Lector la Facultatea de Filosofie a Universit\]ii Al.I. Cuza, Ia[i.

emo]ional\), `n ambele registre verbal [i fizic , a fost testat pe un grup de studen]i,

astfel c\ nici diferen]ele culturale, nici diferen]ele economice nu sunt necesare `n

Krauss, D. [.a. (2000), Beyond prediction to explanation in risk assessment research: a

absen]ei `n 80% dintre USL a structurilor intermediare `ntre serviciile spitalice[ti [i

Incapacitatea lor de a `n]elege lucrurile, de a con[tientiza ridic\ problema activ\rii

Tensiunea exist\ `ntotdeauna `n stare latent\ (E2);

Iritarea atinge maximum `naitea vacan]elor (E1);

Câ]iva au venit la Centrul de documentare ca s\ perturbe ordinea: s-au jucat pe

A[a-numitele mijloace ZEP (zon\ de educare prioritar\) constituie un atu semni-

stabilitatea [i motivarea personalului (E4, E6 [i E19);

Elevii nu gândesc ca noi, iar diferen]ele tind chiar s\ se accentueze (E5);

Comunitatea pare una sudat\ (Q2) [i convivial\ (Q3), de[i compartimentarea

M\ simt bine [i `nv\] ceva nou (E2);

Victimele au un profil standard, cei maturi fiind `n general menaja]i:

Se cred interesan]i (E1);

~n sfâr[it, violen]a este identificat\ cu certurile, disputele [i busculadele, iar

Totu[i, majoritatea celor care au r\spuns la chestionar se consider\ mai echilibra]i

Violen]a este perceput\ prin intermediul manifest\rilor ei paroxistice (omor,