cerinţe proprii, adolescentul stabileşte noi relaţii cu semenii de ambele sexe, îşi organizează şi-şi consolidează o independenţă emoţională faţă de părinţi şi alţi adulţi. Se dezvoltă intelectual şi-şi alcătuieşte un sistem de valori civice. Este în căutarea personalităţ ii sale, a identităţii sale, nerăbdător să-şi aleagă un personaj, gata să-şi cucerească locul său în lume. Emotivitatea apare cu putere in adolescenta. Mania, teama, nelinistea, gelozia, invidia, afectiunea, bucuria, curiozitatea sunt sentimente si trairi emotionale pe care adolescentul le resimte cu intensitate. Cand este criticat, ridiculizat, cand ceilalti doresc sa-i impuna, este indignat, se simte fustrat cand este blocat in realizarea a ceea ce-si doreste, discerne cu acuitate propria-i valoare si se revolta chiar impotriva comportarii sale. Manifestarile sunt variate: tristete, bucurie, efuziune, anxietate, mutism, agresivitate, mai ales urmare a unei inferioritati sociale reale sau imaginare. Adaptarea sociala Tanarul adolescent incearca identificarea cu adultii: este tentat sa bea, sa fumeze, sa conduca automobilul, sa aiba relatii sexuale. Trebuie incurajat sa practice un sport, sa participe la diferite activitati organizate la varsta lui (bineinteles, benefice). Se contureaza interesul pentru o anumita profesie, interes pe care parintii trebuie sa-l sesizeze si sa-l ajute in alegerea facuta daca observa seriozitate in gandirea tanarului, daca nu, cu tact, fara a-i stirbi autoritatea, sa incerce a-i arata si alte fagase profesionale, nu impuse. Problemele preponderente invocate de adolescenţi Problemele preponderente ale adolescenţilor sunt prietenia şi dragostea, situaţia la învăţătură şi orientarea vocaţională, problemele de comportament, conflictele cu părinţii date de dorinţa adolescenţilor de a-şi afirma personalitatea şi a deveni independenţi, fumatul, cheltuirea în exces a banilor pe telefon şi cluburi Principalele greşeli pe care le fac părinţii în educaţia adolescenţilor şi consecinţele acestora asupra conduitei adolescenţilor: criza de timp a familiei, în special a părinţilor care petrec foarte mult timp la serviciu face ca aceştia să nu comunice cu proprii copii. necunoaşterea şi neînţelegerea sufletului şi a propriilor nevoi ale adolescenţilor; oferirea de bani şi bunuri în absenţa petrecerii timpului cu adolescenţii ca o compensare pentru acest deficit; comunicarea disfuncţională (lipsa calităţii acesteia, autoritară, agresivă, violentă); controlul excesiv mentalităţile învechite sau inflexibile; prejudecăţile sau modelul personal pe care adolescenţii îl observă şi îl reproduc. CUM SA COMUNICI EFICIENT CU ADOLESCENTUL
1. Stabiliti impreuna ce urmareste copilul
si care sunt consecintele adoptarii unui comportament sau al altuia. Astfel ,vei avea ocazia sa afli cum si ce gandeste copilul tau si ii vei acorda dreptul sa isi exprime parerea. 2. Fa-ti cunoscuta si propria opinie si consecintele care decurg din ea. O introducere potrivita a parerii tale ca parinte ar fi una de genul: “ Ar mai exista si varinta aceasta....acum depinde de tine cum vezi lucrurile ...”. Nu uita ca gradul de insusire a opiniei exprimate de tine depinde de claritatea si forta argumentelor. 3. Cat timp nu produce efecte definitive, lasa ca situatia sa evolueze in sensul stabilit de copil. 4. Evita pe cat posibil stabilirea unei relatii de autoritate. Lasa-ti autoritatea sa fie dedusa de copilul tau. 5. Evaluati din nou impreuna situatia si constatati diferentele dintre aprecierea initiala si efectele obtinute. 6. Abtine-te va de la concluzii de genul :”Ti-am spus eu !”. Ele nu fac altceva decat sa submineze increderea adolescentului si conduc la lipsa de asumare a responsabilitatii. BIBLIOGRAFIE www.suntparinte.ro