Sunteți pe pagina 1din 25

Adolescenţa

Această etapă are caracteristici speciale şi


cerinţe proprii, adolescentul stabileşte noi
relaţii cu semenii de ambele sexe, îşi
organizează şi-şi consolidează o
independenţă emoţională faţă de părinţi şi
alţi adulţi. Se dezvoltă intelectual şi-şi
alcătuieşte un sistem de valori civice.
Este în căutarea personalităţ
ii sale, a identităţii sale, nerăbdător
să-şi aleagă un personaj, gata să-şi
cucerească locul său în lume.
Emotivitatea apare cu putere in
adolescenta. Mania, teama,
nelinistea, gelozia, invidia, afectiunea,
bucuria, curiozitatea sunt sentimente
si trairi emotionale pe care
adolescentul le resimte cu intensitate.
Cand este criticat, ridiculizat, cand
ceilalti doresc sa-i impuna, este
indignat, se simte fustrat cand este
blocat in realizarea a ceea ce-si
doreste, discerne cu acuitate propria-i
valoare si se revolta chiar impotriva
comportarii sale.
Manifestarile sunt variate: tristete,
bucurie, efuziune, anxietate, mutism,
agresivitate, mai ales urmare a unei
inferioritati sociale reale sau
imaginare.
Adaptarea sociala Tanarul
adolescent incearca identificarea cu
adultii: este tentat sa bea, sa fumeze,
sa conduca automobilul, sa aiba
relatii sexuale.
Trebuie incurajat sa practice un
sport, sa participe la diferite activitati
organizate la varsta lui (bineinteles,
benefice).
Se contureaza interesul pentru o
anumita profesie, interes pe care
parintii trebuie sa-l sesizeze si sa-l
ajute in alegerea facuta daca observa
seriozitate in gandirea tanarului, daca
nu, cu tact, fara a-i stirbi autoritatea,
sa incerce a-i arata si alte fagase
profesionale, nu impuse.
Problemele
preponderente
invocate de
adolescenţi
Problemele preponderente ale adolescenţilor
sunt prietenia şi dragostea, situaţia la învăţătură
şi orientarea vocaţională, problemele de
comportament, conflictele cu părinţii date de
dorinţa adolescenţilor de a-şi afirma
personalitatea şi a deveni independenţi, fumatul,
cheltuirea în exces a banilor pe telefon şi cluburi
Principalele greşeli pe care le fac
părinţii în educaţia adolescenţilor şi
consecinţele acestora asupra
conduitei adolescenţilor:
criza de timp a familiei, în
special a părinţilor care
petrec foarte mult timp la
serviciu face ca aceştia să
nu comunice cu proprii
copii.
necunoaşterea şi neînţelegerea
sufletului şi a propriilor nevoi ale
adolescenţilor;
oferirea de bani şi bunuri în
absenţa petrecerii timpului
cu adolescenţii ca o
compensare pentru acest
deficit;
comunicarea disfuncţională (lipsa
calităţii acesteia, autoritară, agresivă,
violentă);
controlul excesiv
mentalităţile învechite sau inflexibile;
prejudecăţile sau modelul personal
pe care adolescenţii îl observă şi îl
reproduc.
CUM SA COMUNICI EFICIENT CU
ADOLESCENTUL

1. Stabiliti impreuna ce urmareste copilul


si care sunt consecintele adoptarii unui
comportament sau al altuia. Astfel ,vei
avea ocazia sa afli cum si ce gandeste
copilul tau si ii vei acorda dreptul sa isi
exprime parerea.
2. Fa-ti cunoscuta si propria opinie si
consecintele care decurg din ea. O
introducere potrivita a parerii tale ca parinte
ar fi una de genul: “ Ar mai exista si varinta
aceasta....acum depinde de tine cum vezi
lucrurile ...”. Nu uita ca gradul de insusire a
opiniei exprimate de tine depinde de
claritatea si forta argumentelor.
3. Cat timp nu produce efecte
definitive, lasa ca situatia sa evolueze
in sensul stabilit de copil.
4. Evita pe cat posibil stabilirea unei
relatii de autoritate. Lasa-ti autoritatea
sa fie dedusa de copilul tau.
5. Evaluati din nou impreuna situatia
si constatati diferentele dintre
aprecierea initiala si efectele obtinute.
6. Abtine-te va de la concluzii de
genul :”Ti-am spus eu !”. Ele nu fac
altceva decat sa submineze
increderea adolescentului si conduc
la lipsa de asumare a
responsabilitatii.
BIBLIOGRAFIE
www.suntparinte.ro

AUTOR, prof. Alina Scarlat