Şcoala Gimnazială “Duiliu Zamfirescu” Focşani

Agresivitatea un inamic al
sănătăţii

Violenţa în şcoli

Profesor: Adriana Călin

Violenţa în şcoli a devenit un fenomen  pe care nu îl
conştientizează nimeni la adevărata amploare, nici părinţii,
nici profesorii şi nici autorităţile.
 Mai grav este faptul că, violenţa nu se
manifestănumai între elevii nervoşi, teribilişti, ci
este îndreptată şi asupra cadrelor din 
învăţământ, pentru care elevii nu mai au niciun
fel de respect , aceştia fiind consideraţi
responsabili pentru toate frustările elevilor sau 
doar ţinta perfectă pentru glumele şi obrăzniciile
lor, ei fiind perfecţi conştienţi că măsurile
împotriva lor sunt fără relevanţă.
Nota scăzută la purtare sau chiar
exmatricularea au devenit un blazon purtat cu
stimă de foarte mulţi elevi din şcolile
româneşti, circulând chiar  ideea că nu esti
“cool”dacă nu ai măcar o dată scăzută nota la
purtare sau nu eşti luat în discuţia consiliului
profesoral.
Nu ştim pe cine să învinovăţim pentru situaţiile
văzute şi multe altele nevăzute dar care se
întâmplă în şcolile din toată ţara, profesori loviţi
şi înjuraţi, batjocoriţi şi luaţi în râs, convorbiri la
telefon în timpul orelor, elevi care chiulesc, care
fumează lejer în curtea şcolilor, elevi care refuză
să comunice cu părinţii, cu profesorii, sau cu
consilierul phihologic.
 Libertatea, anturajul, informaţii multe şi de proastă
calitate pe care le asimilează de pe diferite căi de
comunicaţie, în special internetul, reţelele de
socializare care îi ajută să propage isprăvile de care
sunt mândri, fotografiile şi filmuleţele, considerate
de ei haioase, în care tinerii văd cum colegii mai
slabi sunt bătuţi, batjocoriţi, profesorii sunt persiflaţi
şi înjosiţi de către elevi.
Apogeul violenţei este însă atins,
atuncicândcopii şi tineri  au fost răniţi grav sau
chiar ucişi,când tinere au fost violate,  de către
alţi tineri sau colegi  care nu şi-au mai putut
controla temperamentul violent şi astfel, s-a
ajuns la tragedii.
Accesele de furie pot apare de foarte timpuriu,
cand apar eliberari necontrolate a energiei
acumulate (lovituri, muşcături), pe
neaşteptate, care durează puţin. Pe măsură ce
copiii cresc, izbucnirile sunt mai rare şi mai
puţin violente, mai mult verbalízate şi mai
simbolice.
In schimb, cand se asociază cu alţi copii
accesele de supărare se pot intensifica din nou
pentru orice nemulţumire apărută pe terenul
de joacă sau la şcoală. Asta se întâmplă în
special la copiii care nu se pot exprima bine şi
vor să se facă inţeleşi, la copiii mai bolnavicioşi
care se supară mai repede decat cei sănătoşi,
sau chiar datorită foamei, fiindcă scade
glicemia şi copiii devin mai iritabili.
Crize de agresivitate apar si atunci cand parintii
exagerează cu importanţa pe care o dau copilului
începând de la o vârstă mică, răsfăţându-l, fără să
stabilească limite în comportament.
Abuzurile fizice sau psihice asupra copilului şi
factorii de stres socioeconomici pot provoca
de asemenea comportamentul agresiv, ca şi o
formă de reacţie. 
Consumul de substanţe cum ar fi alcoolul şi
drogurile întâlnite în special la adolescenţi,
pot duce la iritabilitate crescută şi tulburări de
comportament.
Desigur că pe lângă aceste cauze, mai poate
apărea ca şi cauză a agresivitatii, temperamentul,
care ţine de interiorul nostru. Temperamentul
unei persoane este preponderent înnnăscut şi
iese la iveală în situaţii limită. Aşa se explică
reacţiile impulsive ale unor persoane în
comparaţie cu altele, care reacţionează mult mai
lent.
 Bibliografia
• Kay Kuzma – Ascultarea de bunăvoie, Casa de
Editură Viaţă şi sănătate, Bucureşti, 2003
• Roberta M. Gilbert - Cum să fii prieten cu
copilul tău..., Editura Teora, Bucureşti, 2005