Afecțiunile sistemului nervos

în ALCOOLISM

GUDIMA ARINA
GR. M1517
 Alcoolismul este manifestarea,
conștientă sau nu, prin care
individul caută satisfacerea
nevoii de a consuma alcool,
indiferent de mijloace sau
consecințe, pentru evitarea 
sevrajului sau a stărilor psihice
neplăcute. Consumul de alcool
este determinat atât de
dependența fizică, cât și
dependența psihică.
Simptomele:

 nevoia incontrolabilă de a consuma alcool

 pierderea controlului - incapacitatea de a se limita la un singur
pahar de băutură la o ocazie deosebită
 dependența psihică - simptome provocate de abținerea de la alcool, ca
de exemplu amețeli, greață, anxietate, tremurături și transpirație
abundentă
 toleranța - nevoia de a crește cantitatea de alcool consumată pentru
a-i simți efectele
 Profesorul american Elvin Morton Jellinek a realizat o clasificare a formelor de
alcoholism:

 Alcoolismul alfa/α (faza prealcoolică) cu o durată care se întinde de la câteva luni până la câ țiva ani. Ini țial alcoolul este
consumat ocazional iar ulterior constant în scopul ameliorării unui conflict intrapsihic sau a efectului anxiolitic. Nu se
ajunge la dependența fizică.
 Alcoolism beta/β. Consumul abuziv de alcool este datorat obiceiurilor socioculturare. Datorită abuzului pot apărea
complicații medicale diverse.
 Alcoolism gamma/γ. Se constată pierderea controlului asupra cantită ții consumate, cre șterea interesului pentru
procurarea alcoolului concomitent cu scăderea interesului general și neglijarea îndatoririlor sociale și familiale
(psihopatizare). Se identifică în mod constant un tablou clinic de sevraj după 3-7 zile ce denotă instalarea dependen ței
fizice.
 Alcoolism delta/δ. Se caracterizează prin perioade de intoxica ție prelungite ce favorizează degradarea treptată a
personalității, scăderea abilităților noetice până la apariția demenței și a psihozelor alcoolice. Dependen ța fizică este
foarte intensă, nepermițând suprimarea consumului nici pentru 1-2 zile.
 Alcoolism epsilon/ε (dipsomania). Se caracterizează prin consum de alcool periodic în cantită ți exagerate timp de câteva
zile. Are un debut și un final brusc, cu intervale libere de chiar luni de zile. Poate apărea în contextul unei patologii
afective bipolare, al unei turburări de somn asociate cu tulburări medicale/psihiatrice, tulburările de somn asociate cu
tulburări mentale, tulburări de personalitate sau în epilepsie. Dipsomania este considerată forma cea mai gravă a
alcoolismului.
  Encefalopatia Gayet Wernicke

 Atingere difuză a encefalului prin carența în vitamina B1.

Encefalopatia lui Gayet- Wernicke este consecința unei carențe
decurgând la rândul ei, de cele mai multe ori, dintr-un alcoolism
cronic, uneori dintr-o denutriție gravă.
 Semnele ei sunt o dezorientare spațio-temporaIă, tulburări ale 85
vigilenței (somnolența), ale statului în picioare și ale mersului, o
hipertonie (redoare), o paralizie a musculaturii care pune în mișcare
ochii. Tratamentul constă în injectarea de vitamina B1.
  Sindromul Korsakoff
 Sindromul Korsakoff reprezintă o afecțiune psihică generată de o malnutriție severă, care
are drept consecință un deficit de vitamină B1 (tiamină sau vitamina antipolinevritică).
Sindromul Korsakoff este mai frecvent întâlnit în cazul pacienților care suferă de 
alcoolism cronic. 

 Simptomele specifice care însoțesc sindromul Korsakoff sunt:

 deficitul de memorie
 confabulația
 iritabilitatea.
Cauze:
 Consumul cronic de alcool !!!
 enteroviroze asociate cu vomismente frecvente și diaree
 carcinoame  gastrice
 intervenții chirurgicale care presupun rezecții gastrice
 intervenții bariatrice efectuate pacienților cu grade avansate de
obezitate
 sindrom anorexic
 diete severe ținute în curele de slăbire
 postul exagerat sau diete vegane ori vegetariene deficitare în alimente
bogate în vitaminele din grupul B
 infecții severe, în special la pacienții ce suferă de imunodeficiențe
 afecțiuni cronice, precum cele de ficat
 tratamente prelungite cu diuretice sau tratamente parenterale
prelungite (fără a se institui și suplimentare vitaminică)
 intoxicație acută cu monoxid de carbon
 afectări ale genei ce codifică proteina-transportor din neuronii cu mare
afinitate pentru tiamină.
Diagnostic:
 Diagnosticul de sindrom Korsakoff se pune pe baza examenului clinic, al
anamnezei pacientului și a aparținătorilor săi și pe baza unor analize de
laborator:
 nivelul seric de vitamină B1
 testarea activității enzimatice dependente de TPP la nivelul eritrocitelor
( transcetolaza) – aceasta este redusă în cazul deficitului de vitamină B1
 albumina serică (sintetizată de celulele hepatice, albumina reprezintă un
indicator al stării de nutriție a organismului)
 transaminazele hepatice, GGT ( gama-glutamiltranspeptidaza), probe ce sunt
alterate la consumatorii cronici de alcool
Tratament:
 Tratamentul sindromului Korsakoff presupune suplimentarea cu
vitamină B1, alegerea modului de administrare – oral sau injectabil
– și a dozei fiind stabilite în funcție de nivelul seric al tiaminei și de
severitatea simptomelor pe care le prezintă pacientul.
 Se va identifica adevărata cauză care a determinat deficitul
vitaminic și, respectiv, sindromul și se va încerca înlăturarea ei,
acolo unde este posibil. Consumatorii cronici de alcool vor primi
consiliere și vor fi îndrumați spre abstinență
 Degenerescența cerebeloasă
 Reprezinta o afectiune a sistemului nervos central care consta in afectarea
cerebelului. Se manifesta prin incapacitatea de coordonare a echilibrului,
mersului, miscarilor corpului si extrimitatilor si miscarilor oculare.
Deficitele de miscare si coordonare apar de aceeasi parte cu leziunea
cerebeloasa.

 Are numeroase cauze, dintre care cele mai frecvente sunt:

 Traumatism
 Afectiunile genetice
 ALCOOLUL
 Expunerea la substante toxice
 Tipuri:
I. Atrofia viermisului cerebelos- este cea mai comuna forma a bolii. Viermele cerebelului
este responsabil pentru efectuarea semnalelor de informații între diferitele departamente
ale creierului și părți individuale ale corpului. Din cauza prejudiciului apar tulburări
vestibular, manifestată în dezechilibru, coordonarea mișcărilor
II. Atrofie difuza- dezvoltarea de atrofie în procesele cerebelare, apar deseori în paralel cu
evoluții similare în alte părți ale creierului. Lipsa simultană a oxigenului în țesutul
nervos al creierului numita atrofie difuză. În majoritatea covârșitoare a cazurilor de
atrofie a creierului mai multor departamente apare împotriva modificărilor legate de
vârstă. Cele mai frecvente manifestari ale acestei boli sunt considerate Alzheimer și
Parkinson.
III. Atrofia țesutului cortexului cerebelos
Tablou clinic
 Tulburari de miscare
 Oftalmoplegie
 Reducerea activitatii mentale
 Greață și vărsături în mod regulat
 Dureri de cap
 Urinarea involuntara
 Tremor în extremități
 Tulburări de vorbire.
 Creșterea presiunii intracraniene.
 Metode de diagnostic
 RMN-ul este considerat metoda de diagnostic cea mai de încredere, deoarece permite
identificarea modificărilor chiar ușoare atrofice. Cu această metodă, se determina
localizarea exactă, regiunea cerebeloasă, și, de asemenea, posibila modificare de insotire
in alte parti ale creierului.
 Tomografia computerizată este, de asemenea, o metodă foarte sigură de diagnostic, care
să permită confirmarea diagnosticului și pentru a primi informa ții suplimentare cu
privire la natura bolii. De obicei, dat în cazurile în care RMN-ul pentru un motiv oarecare
e contraindicat.
 Examinarea cu ultrasunete. Această metodă este folosită pentru diagnosticul de leziuni
extinse ale creierului cauzate de accident vascular cerebral, traumatisme, legate de varsta.
Examenul ecografic relevă zona de atrofie și în mod similar cu alte tehnici de hardware,
pentru a determina stadiul bolii.
 Diagnosticul atrofie cerebeloasă implementat folosind diverse metode hardware și
neapparatnyh pentru apariția precoce a semnelor de boală.
 Polineuropatia alcoolica
 reprezintă o afecțiune caracterizată prin scăderea funcționalității
nervilor, datorată leziunilor induse prin consumul cronic prelungit
de alcool. Simptomele neuropatiei alcoolice, ca în cazul altor boli de
acest tip, apar inițial la nivelul extremităților inferioare, mai ales
picioare (talpă, fața dorsală a piciorului) și sunt de natură senzitivă,
ulterior aparând și manifestările motorii. Debutul bolii este insidios,
după o evoluție foarte îndelungată, deși au fost descrise și cazuri cu
progresie rapidă, acută.