A fost odata o ceartă mare între culorile Pămîntului.

Fiecare credea că este cea

mai bună, cea mai importantă, cea mai folositoare şi cea mai iubită dintre toate…
Cu siguranţă eu sunt cea
mai importantă. Eu reprezint
viaţa şi speranţa. Am fost
aleasă ca şi culoarea ierbii,
a copacilor şi a frunzelor.
Fără mine animalele ar muri.
Priveşte natura şi vei vedea
că eu reprezint majoritatea.
 Nu te gîndeşti decît la
pămînt, dar ia în considerare
şi cerul, şi marea. Apa este
baza vieţii, ea desenează
norii din marea cea adîncă.
Cerul reprezintă spaţiul,
pacea şi seninătatea. Fără
pace noi toţi am fi nimic…
Voi sunteţi aşa de serioşi. Eu
aduc rîsetul, veselia şi
entuziasmul în întreaga lume.
Soarele este galben, Luna
este galbenă şi stelele sunt de
asemenea galbene. De
fiecare dată cînd te uiţi la
Floarea-Soarelui întreaga
lume îţi zîmbeşte. Fără mine
lumea nu ar fi distractivă.
Eu sunt culoarea sănătăţii şi a forţei.
Poate că sunt înspăimîntător, dar eu
conţin cele mai importante vitamine
din morcovi, dovleci şi portocale. Nu
atîrn pe cer tot timpul, dar cînd
umplu cerul la răsărit şi la apus,
frumuseţea mea este aşa izbitoare
încît nimeni nu se mai gîndeşte la
vreuna din voi.
Eu sunt conducătorul tuturor.
Eu sunt sînge - viaţa e sînge!
Eu sunt culoarea pericolului şi
a curajului. Eu dau viaţă
focului, fără mine Pămîntul ar
fi la fel de pustiu ca şi Luna.
Eu sunt culoarea pasiunii şi a
dragostei, a trandafirului roşu
şi a macului.
Eu sunt culoarea dreptăţii
şi a puterii. Regii,
conducătorii şi episcopii
mă aleg mereu pentru că
eu reprezint autoritatea şi
înţelepciunea. Oamenii nu
mă întreabă! Ei ascultă şi
se supun!
 Eu sunt culoarea tăcerii.
Sunt observat cu greu, dar
fără mine toţi a-ţi deveni
superficiali. Eu reprezint
gîndirea şi reflectarea,
amurgul şi adîncimea apei.
Ai nevoie de mine pentru
echilibru şi contrast, pentru
rugăciune şi pace
interioară.
 Cearta lor devenea din ce în ce mai
gălăgioasă, fiecare fiind convinsă de
superioritatea ei. Apoi lumina unui fulger
mare se rostogoli, bubuind. Ploaia se
vărsă din cer neoprită, culorile
ghemuindu-se toate împreună de frică.

Din mijlocul zarvei, ploaia a început să strige:

- Voi, culorile, vă luptaţi între voi, încercînd să le dominaţi pe
celelalte, fără a şti că fiecare aţi fost făcută pentru un anumit scop,
fiecare fiind unică şi diferită. Luaţi-vă de mînă şi urmaţi-mă.
 Ascultînd porunca ploii culorile şi-au unit mîinile…

De aici înainte după ce ploaia va uda pămîntul, fiecare din voi

va traversa cerul într-un arc mare de culori, care vă va aminti
că puteţi trăi în pace. Curcubeul este un semn al speranţei
pentru mîine.
Prietenia este precum un curcubeu:
Roşie ca un măr, dulce în interior.
Portocalie ca o flacără, care nu moare niciodată.
Galbenă ca şi Soarele care ne luminează fiecare zii.
Verde ca şi o plantă care creşte mereu.
Albastră ca apa care este aşa de pură.
Violet ca şi floarea pregătită să înflorească.
Indigo ca şi visele care îţi invadează sufletul.