Eczemele

.com
en ts
r r
d To
y Me
b
as ed
le
Re
Eczeme
Eczeme
Eczeme
Eczeme
Implicare herpes simplex (Eczema herpeticum)
Eczema herpeticum
 Bolile de piele eczematoase sunt caracterizate prin exudaţii,
lichenificare (ingroşarea pielii cu hipercheratoză cauzată de
o inflamare cronică rezultând din scărpinare îndelungată
sau iritaţii) şi prurit.
 Leziunile acute eczematoase se caracterizează prin eritem,
scurgeri de lichid, supuraţii si formaţiuni de vezicule în
epidermă. Leziunile cronice sunt în general îngrosate,
uscate si foliforme (solzoase), cu piela aspră (lichenificare)
si au schimbată pigmentarea. Multe tipuri de eczema apar
în copilărie; cea mai comună este dermatita atopică, deşi
dermatita seboreică, alergică si dermatita de contact iritantă,
eczema nummulară, şi dishidroza este de asemenea relativ
comună în copilarie. Diverse dermatite care au pruritul ca o
caracteristică comună devin eczeme datorită scărpinatului.
Pielea atopică este sensibilă la mulţi factori care sporesc
pruritul, ca de exemplu săpunul, lâna, aer rece şi alergeni
alimentari.
 Odată diagnosticul de eczemă stabilit,
este important a clasifica erupţia pentru
un management corespunzător. Istoricul
furnizează adesea un indiciu.
Câteodată, cursul ulterior şi caracterul
erupţiei permit clasificarea. Schimbările
histologice sunt relativ specifice, dar
toate tipurile de dermatita eczematoasă
sunt caracterizate de edemul
intraepidermal cunoscut ca “spongiosis”
(edem intercelular a epidermei).
Dermatita de contact
 Acestă formă de eczemă se poate
subîmpărţi în dermatita iritantă,
rezultând din leziuni nespecifice ale
pielii şi dermatita de contact alergică, în
care mecanismul este o reacţie
întârziată supersensibilă. Dermatita
iritantă este mai mult frecventă la copil,
în special în primii ani de viaţă.
 Dermatita de contact iritantă poate să rezulte din
contactul prelungit sau repetitiv cu substanţe diverse care
includ saliva, sucurile citrice, băi cu bule, detergenţi,
materiale abrazive, săpunuri puternice şi medicamente.
Saliva este probabil una dintre cea mai comună substanţă
care cauzează dermatita; ea poate cauza dermatită pe
figură şi în pliurile de pe gât la copilul mic care are
scurgeri de saliva din gură sau la copilul handicapat.
Copilul mai mare care de obicei îşi linge buzele lor,
adesea fără să-şi dea seama, din cauza uscăciunii poate
să dezvolte un rash perioral clar demarcat. Printre iritanţi
exogeni, sucurile citrice, medicamente şi băile cu bule
pregatirile sunt relativ comune; dermatita de baie cu bule
poate să fie o cauza severă de pruritus. Acumularea
exagerată de transpiraţie şi de umezeală ca rezultat al
purtării excesive a pantofilor închişi poate de asemenea
să cauzeze dermatita iritantă.
 Clinic, dermatita de contact iritantă poate sa nu fie
distinsă de dermatita atopică sau de dermatita de
contact alergică. Un istoric în amănunţime, vârsta
copilului şi orice “contactanţi” (orice grup heterogen de
alergeni care produc manifestari de hipersensitivitate
la contactul direct cu pielea sau mucoasa), de obicei
furnizeză indicii pentru agentul etiologic. Înclinatia spre
a dezvolta dermatită iritantă variază mult printre copii;
unii pot să răspundă la leziuni minime, făcând dificilă
identificarea agentului ofensator (care produce
dermatita) prin istoric. În general dermatita de contact
iritantă dispare dupa îndepărtarea stimulului si după
tratamentul temporar local cu corticosteroid. Educaţia
pacienţilor şi a părinţilor asupra cauzelor dermatitei de
contact este cruciala pentru succesul terapiei.
Dematita de scutec
Dematita de scutec - ammonia dermatitis
Dematita de scutec
Dematita de scutec - predispoziţie seboreică
Dematita de scutec - Cradlecap
Dematita de scutec - infecţie secundară cu candida
 Dermatita de scutec poate să fie privită ca prototip de
dermatită de contact iritantă. Ca reacţie la hidratarea pielii,
frecare, macerare, şi la contactul prelungit cu urină şi fecale,
săpunurile de scutec, şi preparate locale, pielea de lângă
suprafata de scutec poate deveni eritematoasă şi foliformă
(solzoasă, cu cruste), adesea cu leziuni papuloveziculare sau
buloase, fisuri şi eroziuni. Erupţia poate fi iregulară sau
confluentă (împreună), dar pliurile genitocrurale (apartinind de
organele genitale si coapsa) sunt adesea evitate. Hipertrofii
cronice, papule cu suprafata superioară flată şi nodule
infiltrative pot să simuleze leziunile sifilitice. Infecţia secundară
cu bacterii şi ciuperci este comună; starea de disconfort poate
să fie mai pronunţată din cauza inflamării intense. Astfel de boli
ca dermatita alergică de contact, dermatita seboreică,
candidoza, dermatita atopică, şi boli rare ca histiocitoza X
(histiocitoza celulelor Langerhan) şi acrodermatita enteropatică
trebuie să fie luate în considerare când erupţiile sunt
persistente sau recalcitrante la măsurile terapeutice simple.
 Dermatita de scutec adesea este receptivă la măsurile simple;
oricum, unii copii mici par să fie mai sensibili la dermatita de
scutec, şi astfel tratamentul poate să fie dificil. Efectul de
deteriorare a hidratării pielii si a contactului prelungit cu fecale şi
amoniu din urină poate să fie clarificata prin schimbarea frecventă
a scutecelor şi spălarea organelor genitale meticulos. Scutecele
care conţin un material absorbant pot ajuta la mentinerea unei
relative ambianţe uscate. Prin aplicarea frecventă locală a unui
agent de bariera binevoitor protector (unguent cu petrolatum sau
oxidul de zinc) dupa o spălare prealabilă poate fi de ajuns în
împiedicarea dermatitei. Dacă aceste măsuri nu sunt suficiente, o
aplicare locală a unei alifii de hidrocortizon 0,5-1% după fiecare
schimbare de scutec pentru un timp limitat poate fi benefică.
Complicaţii secundare pot apărea de la folosirea prelungită a
corticosteroizilor, în special compuşii fluorinaţi. Înainte iniţierii unei
asemenea terapii, trebuie luată în considerare posibilitatea unei
infecţii cu candida. Infecţia cu candida poate fi identificată printr-o
piele fină rozalie cu numeroase pustule de 1-2 mm şi papule (o
inflmaţie mică, solidă, la înălţimea pielii care nu conţine puroi) la
periferia dermatitei. Tratamentul cu un agent obişnuit
anticandidoză poate fi folositor.
 Dermatoze juvenile plantare (la talpă) este o formă
comună de dermatită de contact iritantă întâlnindu-se
în special la copilul prepubertal. Dermatita implica o
suprafaţă chinuitoare mai degrabă decât pruritică, şi
cauzează un aspect emailat al pielii plantare. Fisura
poate deveni extinsă, creând un disconfort
considerabil. Dermatita rezultă din alternanţa hidratării
exagerate si uscării rapide, care cauzează crăparea
pielii şi a stratului de corneum (stratul exterior al pielii
compus din celule moarte). Copiii afectaţi suferă
adesea de transpiraţie excesivă, poartă încălţăminte
sintetică, supunându-şi astfel picioarele lor la o uscare
rapidă fără umidificare. Este necesară o aplicare
imediată, după îndepărtarea pantofilor şi a şosetelor,
sau după baie, a unui emolient.
 Dermatita de contact de tip alergic este o reacţie de
hipersensibilitate la celulele T mediate care este provocata de
aplicarea unui antigen la suprafaţa pielii. Antigenul pătrunde în piele,
unde se uneşte cu o proteină cutanată, şi complexul hapto-proteină
(o moleculă mică care reacţionează cu un anticorp specific dar care
nu poate induce formarea de anticorpi numai dacă este legată de o
proteină cărăuş sau de o altă moleculă antigenică) este transportat
la nodurile regionale limfatice de către celulele antigene-prezente
Langerhans. Un raspuns immunologic principal apare local în noduri
si devine generalizat, s-ar părea că din cauza diseminării celulelor T
sensibile. Sensibilizarea necesita câteva zile si, când este urmată de
evaluarea răspunsului imun al organismului la o terapie antigenică
proaspătă de sensibilizare, este manifestată ca o dermatită de
contact alergică. O distribuţie generalizată poate de asemenea să
apară daca apar circulaţie destule antigene. Odata ce sensibilizarea
a apărut, orice evaluare a răspunsului imunologic la antigene poate
provoca o reacţie inflamatorie între 8-12 ore; sensibilizarea la un
antigen particular de obicei persistă mai mulţi ani.
 Dermatita alergică acută de contact este o dermatită
eczematică eritematoasă, intens pruritică, care, dacă
e severă, poate să fie edematoasă şi veziculobulară.
Condiţia cronică este caracterizată de eczeme are
durează mult: lichenificare, decojire, fisuri, si
schimbarea de pigment. Distribuţia erupţiei
furnizează adesea un indiciu pentru diagnostic.
Hypersensibilitatea (reactivitatea) inconstantă la
antigen afectează de obicei suprafetele expuse, ca
de exemplu faţa şi braţele. Bijuteriile, agenţii locali,
pantofii, hainele, si plantele cauzează dermatită la
punctele de contact.
 Dermatita Rhus (un gen de viţă de vie şi arbuşti
incluzând câteva specii, în special iedera otrăvitoare,
stejar otrăvitor, şi alte specii care cauzează arsuri şi
mâncărime la contact) este adesea veziculară şi se
remarcă prin linii de vezicule acolo unde frunzele
plantei au periat pielea. Contrar părerii populare, fluidul
din veziculele cutanate rupte nu întinde eruptia; oricum,
antigena reţinută pe piele, sub unghii, si pe haine
iniţiază plăci noi de dermatită dacă nu au fost şterse de
spălat cu săpun şi apă. Antigenele pot de asemenea
sa fie duse de animale pe blana lor. Alergenul Saplike
(răşină uleioasă) este prezentă pe frunzele vii sau
moarte, şi reactivitatea la o plantă creaza o “cross
reactions” (reacţie între antigen şi anticorp care a fost
generată împotriva unui antigen diferit dar asemănător)
cu ceilalţi.
 Dermatita de nichel apare de obicei de
la contactul cu bijuterii sau închizăturile
de metal de pe haine şi apare cel mai
adesea pe lobii urechii, ca de exemplu
când în ureche se introduc cercei cu
conţinut de nichel în loc de cercei din
materiale non-metalice sau otel
inoxidabil. Unii copiii sunt extrem de
sensibili la nichel chiar dacă acesta se
găseşte în urme infime în bijuteriile de
aur provocând erupţii.
 Dermatita de pantof apare de obicei pe
partea dorsală a picioarelor şi a degetelor
de la picior, şi în spaţiile dintre degete;
este de obicei simetrică. Alte forme de
dermatită de contact de tip alergic, în
contrast cu dermatita iritantă, rareori
implică palmele şi tălpile. Alergenii comuni
sunt antioxidanţii şi acceleratoarele
(substanţe care măresc viteza de reacţie)
în pantoful de cauciuc şi sărurile de crom
din pielea sau colorantii de pantof. Aceste
substanţe apar de obicei din transpiraţia
excesivă.
 Ţesăturile uzate conţin o seamă de
reactanţi, ca de exemplu coloranţi,
raectivi (acid tanic), fibre, răşini şi soluţii
de curăţare. Vopseaua este fixată prost
în ţesătură şi se poate ieşi odată cu
transpiraţia. Elastice în veşminte sunt
de asemenea o cauză frecventă de
dermatită de haine.
 Tratamentele locale si cosmeticele pot fi bănuite
ca alergeni, în special dacă tratamentul este folosit
pentru o dermatită preexistentă. Substanţele cele mai
comune sunt neomicina, thimerosal (Menhiolate),
antihistamin local (Caladryl), anestezicele (dibucaine
[Nupercainal] şi cyclomethycaine [Surfacaine]),
prezervativele (parabens), şi ethylenediamine, un
stabilizator prezent în multe tratamente. Toate tipuri
de produsele cosmetice pot cauza dermatita facială;
implicare pleoapelor este caracteristică pentru
sensibilitatea la ojă.
 Dermatita de contact poate să fie încurcată cu alte
tipuri de eczemă, dermatophytoses, şi boli veziculare.
Testarea unui fragment poate clarifica etiologia.
Principiul necesar în tratament este eliminare de
contact cu allergen. Dermatita acută răspunde la
comprese reci şi aplicatia locală a unei alifii de
corticosteroid. Un antihistamin poate fie folositor când
este luat pe cale orală. Reactiile acute masive cu
vezicule sau reactiile care cauzează umflături la ochi
sau organe genitale ca de exemplu acele de la iedera
otrăvită necesită un tratament oral de 2 săptămâni de
corticosteroizi. Dacă apare o infecţie secundară se
dă o terapie antibiotic corespunzatoare. Terapia de
desensibilizare este rareori indicată.
 Eczema Nummular (de forma unei monezi)
 Aceasta dezordinea nu este asociată altor tipuri de eczemă si este
caracterizata, mai mult sau mai putin, de o formă de moneda a placilor
eczematoase. Locurile comune de apariţie sunt suprafeţele muşchilor
extensori ai extremitatilor, fundul, şi spatele. Placile sunt relativ distincte,
mlăştinoase, celulare, sever pruritic, şi exudative; când sunt cronice, ele
adesea devin îngroşate şi lichenifiate. Cauza este necunoscuta. Cel mai
adesea, aceste leziuni sunt confundate cu tinea corporis (infecţie fungală
care implică părţi din corp neacoperite cu păr adesea denumite “bubă
dulce de corp”), dar placile de eczema de nummular se remarcă prin
lipsa ridicături, cu marginea circumscrisă aspră, de lipsa organismului
fungal pe un preparat de hidroxid de potasiu (KOH), şi frecvente scurgeri
de lichid sau sângerări la scărpinare. Infecţia secundară este comună.
Controlul pruritului este de obicei realizat cu un preparat de fluorinated
corticosteroid. Se pot folosi si benzi impregnate cu steroid pentru tratare
şi furnizarea unei bariere de protectie a acestor placi circumscrise de
eczemă. Sedarea cu antihistamine poate fi folositor, în special noaptea.
Antibioticele sunt indicate pentru infecţia secundară.
Pityriasis Alba (epiderma se decojeşte).
 Acesta apare în special la copil; leziunile sunt hipopigmentate,
rotunde sau ovale, regiuni mici decolorate sau puţin elevate cu
coajă fină. Pot fi mediu erythematous si relativ bine definite dar fără
margini bine conturate. Leziunile apar pe figură, gât, partea
superioară a trunchiului, şi, pe părţile proximale ale braţelor (lângă
umăr). Scărpinarea este minimă sau absentă. Cauza este
necunoscută, dar eruptia pare să fie agravată de uscaciune şi este
adesea privita ca o formă blândă de eczemă. Pityriasis alba este
adesea greşit diagnosticată ca tinea versicolor (pete rotunde pe
care te scarpini, de diferite culori) sau corporis, fiecare putând fi
exclusă prompt prin executarea unei examinări KOH a cojilor de pe
suprafaţa pielii. Leziunile cresc şi descresc dar în cele din urmă
dispar. Aplicatie unui lubrifiant poate ameliora boala; dacă pruritul
este supărător, aplicarea de hidrocortizon 1% de trei sau patru ori
pe zi poate fi folositoare. Pigmentarea normală revine în săptămâni
sau luni.
 Lichen Simplex Chronicus
 Această leziune este caracterizată de prurit cronic,
eczematos, circumscris (încercuit), plagă solitară care este
de obicei lichenificată (îngrosare pielii cu hyperkeratosis
cauzată de inflamarea cronică rezultată din scărpinare sau
iritaţie prelungită) sau hiperpigmentată. Cele mai comune
locuri sunt partea posterioră a gâtului, partea dorsala
picioarelor, încheieturile, şi glezne. Trauma de la frecare şi
scărpinat justifică persistenta plăgii, desi evenimentul
iniţiator poate să fie o leziune trecătoare, ca de exemplu o
muşcătură de insectă. Pruritul trebuie să fie controlat
pentru a permite vindecarea. Adesea este folositor
aplicarea unui preparat de corticosteroid fluorinat, dar
trebuie evitată iritaţia continuă a pielii. Pentru prevenirea
scărpinării se poate acoperi.
 Dyshidrotic Eczema (Dyshidrosis, Pompholyx).
 Aceasta leziune este recurentă, uneori sezonieră, băşici la mâini şi
picioare; apare în total grupele de vârsta dar este neobisnuită în
copilarie. Geneza este necunoscută; nu a fost identificat nici un factor
genetic, desi a fost înregistrată o incidenta sporita a atopiei
(predispoziţiei enetice) la pacienţi şi rudele lor. Boala este caracterizata
de o grupări recurente (care apar repetat) de veziculele mici intens
pruritice pe mâini şi picioare. Locurile de predilectie sunt palmele, tălpile,
şi părţile laterale ale degetelor de la mâini şi picioare. Leziuni principale
sunt noninflamatoare şi umplute cu fluide clare, care, spre deosebire de
transpiraţie, au pH fiziologic şi conţin proteină. Pot apărea băşici mai
mari, şi macerarea şi infecţia secundară sunt frecvente datorită
scărpinării. Faza cronică este caracterizată de îngroşarea, fisurarea
plăgilor care pate cauza un disconfort considerabil. Hyperhidrosis
(transpiraţie excesivă) este comună la multi pacienti, dar asociaţia poate
fi accidentală. Diagnosticul este facut clinic. Boala poate fi confundată cu
dermatita de contact alergică, care de obicei influenteaza dorsala mai
mult decât suprafetele palmare, si cu dermatophytosis, de care poate fi
deosebită printr-un KOH din partea superioară a veziculei si cu culturile
corespunzatoare.
 Eczema dyshidrotică este receptivă la materiale umede,
urmate de un preparat local de corticosteroid în timpul
fazei acute. Controlul fazei cronice este dificilă; se
poate indica lubrifianţi conţinând agentii blânzi de
keratolytic împreuna cu corticosteroizi fluorinaţi
puternici local. Infecţia secundară bacteriologica ar
trebui sa fie tratata systemic cu un antibiotic
corespunzător. Pacienţii ar trebui avertizaţi de recurenţa
bolii şi ar trebui să-şi protejeze mâinile si picioarele de
efectele de deteriorare ale transpiraţiei exagerate,
chimicalelor, săpunurilor aspre, şi vremi nefavorabile.
Dermatita Seboreică
 Aceasta boala cronică inflamatoare este cea mai
comună în grupa de vârsta pediatrică, în timpul
copilăriei şi adolescenţă, comparând (punând în
paralel) distribuirea, dimensiunea, şi activitate
glandelor sebacee. Cauza este necunoscuta,
asa cum este acum rolul glandelor sebacee în
aceasta boală. O erupţie generalizată cu
caracteristici de dermatită de seboree este
extrem de comună în copilul şi adolescentul
infectat cu HIV.
Manifestări clinice
 Boala poate apărea în prima lună de viaţă şi poate da
cea mai multă bătaie de cap în primul an de viaţă.
Manifestarea iniţială sau de multe ori singura a bolii este
o scoarţă difuză sau focală şi o acoperire cu coajă a
scalpului, uneori denumită “cradle cap” (pălăria
copilăriei) (cruste de culoare gri unsuros sau maro
închis). O dermatită eritematoasă papulară, unsuroasă,
foliformă, care este de obicei nonpruritică, poate să
implice figura, gâtul, suprafeţe retroauriculare, axilele, şi
suprafaţa acoperită de scutec. Dermatita poate sa fie pe
un petec si focală sau întinsă şi să implice aproape
întreg corpul.Schimbările pigmentare postinflamatorii
sunt comune, în special la copiii mici negri. Când
decojirea devine pronunţată, boala poate sa semene cu
psoriazisul şi, la acel moment, poate fi distinsă numai cu
mare greutate.
 Trebuie luată în considerare şi posibilitatea
coexistenţei unei dermatite atopice atunci când există
o dermatită acută “cu scurgeri de lichid”, cu prurit. O
dermatită asemănătoare unei seboree refractare, cu
diaree cronică şi imposibilitatea de însănătoşire
(boala Leiner) poate să reflecte o disfuncţie de sistem.
O formă asemănătoare unei seboree imune cronice,
care raspunde slab la tratament, poate de asemenea
sa rezulte dintr-un infiltrat cutanat histiocitic la copii cu
histiocitoză X cu celule Langerhans. Dermatita
seboreică este o manifestare cutanată comună a
SIDA între adultii tineri si este caracterizată de
foliforme groase, unsuroase pe scalp şi plăgi
eritematoase hiperkeratotice largi pe figură, piept, şi
organele genitale.
 În timpul adolescenţei, dermatita seboreică este mai localizată
şi este limitată la scalp si suprafeţe cu intertrigo (dermatită
care apare între pliuri sau suprafeţe alăturate ale pielii şi
cauzată de reţinerea de transpiraţie, umezeală, căldura, şi
dezvoltarea microorganismelor local). De asemenea in mod
remarcabil poate apărea blepharită marginal şi implicare
canalului acustic extern. Modificarea scalpului poate varia de
la foliforme difuzeze, maronii la suprafetele focale de cruste
groase, unsuroase, galbene cu eritem sub ele. Pierderea de
păr nu este neobişnuită, şi pruritul poate sa varieze de la a
lipsi la a fi important. Când dermatita este severă, eritemul şi
decojirea poate apărea la marginea frontală a părului, între
sprâncene şi în foldurile nasolabiale si retroauriculare. Plăgi
foliforme (decojire), rosii, mai pot să apară în regiunea axilară,
regiunea inghinală, fisura gluteală, şi ombilicuri. Pe extremităţi,
plăgile seboreice pot fi mai mult eczematoase şi mai puţin
eritematoase şi demarcate.
Etiologie
 Dermatita seboreică este o boală care este
reactivată la pacienţi în situaţiile de stres, igienă
precară, şi transpiraţie exagerată. Malassezia
furfur a fost de asemenea implicată ca agent
cauzativ, desi rolul ei în etiologia dermatitei
infantile de tip seboreic este neclară. Diagnosticul
diferential include psoriazisurile, dermatita
atopică, dermatophytosis, şi candidoza. Infecţiile
secundare bacteriologice si candidozele
suprapuse nu sunt neobisnuite.
 Tratament
 Prevenirea răspândirii leziunilor scalpului se poate face cu un
sampon antiseboreic (sulfura de seleniu, sulf, acidul salicilic, zinc
pyrithion, tar), folosit zilnic dacă este necesar. Leziunile inflamate
de obicei răspund prompt la terapia locală de corticosteroid data
de la doua la patru ori pe zi. Agenti locali imunomodulatori (e. G.
Tacrolimus, Pimecrolimus) folosiţi pentru tratamentul dermatitei
atopice la copilul de 2 ani şi mai mare pot avea un rol şi în
tratamentul altor boli eczematoase ca de exemplu dermatita
seboreică. Îngrijorarea pentru absorbţia sistemicp si potentialul
imunosupresor este mai mare la populatie tânără suferind de
dermatita de tip seboreic. Agenţii locali sau orali antifungici
(terbinafine) eficace împotriva Malassezia sunt de asemenea
recomandaţi. Inaintea alifiei cu steroid se va aplica comprese ude
pe leziunile supuroase sau fisurate. Mulţi pacienţi necesită o
folosire îndelungată a unui şampon antiseboreic pentru prevenirea
extinderii infecţiei. Răspunsul la terapie este de obicei rapid, dacă
nu apar complicaţii sau nu s-a greşit diagnosticul.
Acrodermatita enteropatică - dermatită peri-orală şi
alopecie
Acrodermatita enteropatică - dermatită simetrică
descojire
Acrodermatita enteropatică -erupţie în zona
scutecului
Acrodermatita enteropatică -erupţie extinsă şi cu
crustă
Acrodermatita enteropatică
Acrodermatita enteropatică
Acrodermatita enteropatică
Acrodermatita enteropatică - asemănătoare
psoriazisului
 Fig. 1 Fig. 2 Fig. 3

Fig. 4 Fig. 5
Fig. 1. Boală acută grefă versus donor a pielii cu prinderea urechilor, braţelor, umerilor, trunchiului.
Fig. 2. Boală cronică grefă versus donor a pielii cu schimbarea sclerodermoidului.
Fig. 3. Noduli eritematoşi şi plăgi prezente pe ambele pieli. Pielea de deasupra leziunii este roşie, netedă şi strălucitoare. Nodulii sunt în general moi.
Erythema nodosum este considerată o reacţie de hipersensibilitate şi poate fi asociată cu o varietate de boli, incluzând sarcoidoza, infecţia cu streptococ de
grupa A, tuberculoza, coccidioidomicoza şi colitele ulcerative.
Fig. 4. Eczema artritei reumatoide juvenile sistemice. Eczema este rozalie, maculată şi non-pruritică. Leziunile individuale sunt trecătoare şi apar în grupuri pe
trunchi şi extremităţi.
Fig. 5. Eczema fluture a lupusului eritematos sistemic. Eczema poate varia de la o roşeaţă eritematoasă (A) la o epidermă îngroşată cu crustă (B).
 Fig. 1. O fată de 12 ani cu lupus
eritematos sistemic anticorpi
antifolsfolipidici cu vasculită
cutanoasă dureroasă pe piciorul
drept. Tromboza arterială
descoperită de angiografie a dus
la cianoza degetului mare.
Simptome rezolvate prin
tratament cu heparină şi
Fig. 1 Fig. 2 Fig. 3 corticosteroizi.
Fig. 2. Eczema facială a unei
dermatomiozite juvenile. Există
eritem pe nas si obraji, cu
decolorare violacee
(heliotropică) a pleoapelor.
Fig. 3. Eczema unei
dermatomiozite juvenile. Pielea
de pe metacarp şi de pe
încheieturile degetelor poate fi
hipertrofică şi roşu pal (Papule
Gottron).
Fig. 4. Purpura Henoch-
Schonlein.
Fig. 5.
Fig. 4 Fig. 5
 Fig. 1 Fig. 2

Fig. 3

Fig. 1. Modificări ale buzelor în Sindromul Stevens-Johnson asociat cu infecţia cu Mycoplasma pneumoniae.
Fig. 2. Leziuni eritematoase multiforme clasice în Sindromul Stevens-Johnson asociat cu infecţia cu
Mycoplasma pneumoniae.
Fig. 3. Pacient cu febră cu pete Rocky Mountain. A. Eczema la inceputul bolii mai proeminentă la extremităţi.
B. Mai târziu eczema poate fi hemoragică sau purpurică.
 Fig. 1. Pojar
Fig. 2. Rubeolă
Fig. 3. Infecţie cu
virus herpes
simplex.
Fig. 1 Fig. 2 Fig. 3

Fig.4 Varicelă
Fig. 5. Amigdalită
cu formare de
Fig. 4 Fig. 5 membrană în
mononucleoză.
Fig. 6.
Corioretinită
toxoplasmică.
Fig. 7. Larva
migrans cutanată.
Fig. 6 Fig. 7
 Fig. 1. Larve de
Strongyloidiasis
Fig. 2. Anormalitate
morfologică a celulelor roşii.
A. Normale. B. Macrocite
(deficienţă de acid folic sau
vitamina B12). C. Microcite
hipocromice (deficienţă de
Fig. 1
fier). D. Celule ţintă (boala
Hb CC). E. Schizocite
(sindromul hemolitic uremic)
Fig. 2
Fig. 3. Morfologia celulelor
Fig. 3 roşii anormale. A. Sferocitoza
ereditară. B. Eliptocitosis
ereditară. C.
Pyropoikilocitosis. D.
Stomacitoză ereditară. E.
Hemoliză fragmentată.
Fig. 4. Adeziune labială

Fig. 4
 Fig. 1. Psoriazis valvular.
Fig. 2. A. Pupiledema
slabă. Margini ale
discului neclare şi
congestie venoasă. B.
Pupiledema moderată.
Disc edemaţiat şi ridicat.
Vase umplute cu
substanţe din ţesutul
nervului. C. Pupiledema
severă. Se evidenţiază
hemoragii (săgeata) şi
Fig. 1 Fig. 2 există microinfarcte în
nerv. D. Pată în stea
(sageata) cu reziduri
edemaţioase distribuite în
corpul Henle a petei.
Fig. 3. Membrana
timpanică în otita acută
medie.
Fig. 4. Membrana
timpanică în otita medie
Fig. 3 Fig. 4 cu efuziune
 Fig. 1. Eritem toxic.
Fig. 2. Derma marmorată în
teleangiectazie congenitală.
Fig. 3. Leziuni hipopigmentate cu
Fig. 2
margini difuze în Pytiriasis alba.
Fig. 1

Fig. 4. Infiltraţii nodulare roşu-

violaceu ale pielii de pe spate cauzate
de necroza ţesutului gras subcutanat.
Fig. 5. Sindromul pielii arse cu
stafilococ.
Fig. 3 Fig. 4
Fig. 6. Plăgi confluente eritematoase
Fig. 5
cu pustule cauzate de infecţia cu
candida.

Fig. 6